IoanCiobota

ANCA DUMITRASCU

Imi placea foarte mult sa fiu centrul atentiei si ma foloseam de faptul ca stiam ca atrag baietii, deja aveam destul de multi curtezani si imi placea doar sa-i invart pe degete.

In discoteca vedeam consum de alcool, chiar consum de droguri si destrabalare. Traind viata aceasta de discoteca, de distractii si destrabalare simteam ca sunt pe marginea prapastiei.

Traiam o viata dubla pentru ca in acelasi timp mergeam si cu grupul de tineri de la biserica, dar in paralel, participam si la discoteca si la tot ce implica viata de noapte.

Vedeam cum vietile prietenilor mei erau distruse incet, incet si cum alcoolul si drogurile puneau stapanire peste vietile lor. Acest lucru m-a infiorat. si m-a facut sa-mi pun semne de intrebare, daca asa vreau sa arate viata mea.

Doamne, daca tu chiar existi, daca tu intr-adevar existi, te rog fa ca parintii mei sa nu divorteze.

Atunci cand ei erau pe punctul de a divorta eu ma gandeam ca este din vina mea.

Adoram sa cant. Prin muzica eu L-am cunoscut pe Dumnezeu.

Eram asa de dornica sa fiu prima in toate incat calcam peste oameni si nu-mi pasa de cei din jurul meu.

Cand ii spui cuiva “prostule” sau “nebunule” probabil ca si-ar dori mult mai mult sa-i dai o mie de palme decat sa-i spui aceste cuvinte.

Aceste intrebari au fost zguduitoare pentru mine.

Divinizam acea persoana care era prietenul meu.

In inima mea a fost o batalie extraordinara.

“ata fusese foarte violent. si inima mea era din nou sfasiata.

As vrea sa-i incurajez pe toti tinerii care cred ca sunt neimportanti sau ca nu au valoare.

Anca Dumitrascu este membra a trupei „Callatis Praise” din Mangalia. Momentul cand Anca si-a dat seama de puterea lui Dumnezeu a fost la varsta de 10 ani, atunci cand parintii ei erau in pragul divortului iar ea s-a rugat prima data ca divortul parintilor sa nu aiba loc.

Anca Dumitrascu:
– M-am nascut intr-o familie crestina, dar parintii mei erau crestini doar cu numele. Desi spun si se mandresc cu faptul ca sunt ortodocsi, tatal meu cel putin, n-a mers niciodata la biserica. Doar la Pasti si la Craciun isi aducea aminte de Dumnezeu sau cand era intr-o problema cerea ajutorul lui Dumnezeu.
Cand aveam 10 ani, parintii mei au fost la un pas de divort. Atunci m-am rugat pentru prima data si am spus: „Doamne, daca Tu chiar existi, daca Tu intr-adevar existi, te rog fa ca parintii mei sa nu divorteze.” si chiar in ultima zi, cand trebuia sa se pronunte divortul, tatal meu, care intentase procesul de divort, si-a retras cererea, iar pentru mine aceasta a insemnat raspuns la rugaciunile mele. Pentru mine a fost dovada ca Dumnezeu exista si ca ii pasa de mine.
Dupa ce parintii mei s-au impacat, mama L-a cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod personal. Matusa mea, Luminita Ciuciumis, incepuse sa frecventeze Biserica Penticostala din Mangalia.
La un an dupa Luminita, mama mea s-a intors la Dumnezeu si eu am inceput sa merg impreuna cu ea la biserica. Cel mai mult imi placea muzica. Adoram sa cant. Prin muzica eu L-am cunoscut pe Dumnezeu. A fost lucrul cel mai minunat care m-a atras, mi-a placut cel mai mult ca pot sa-i cant lui Dumnezeu, pentru ca in biserica ortodoxa doar preotii cantau.
Dupa ce parintii mei s-au impacat, tata de multe ori repeta ca eu am fost motivul pentru care ei s-au impacat si probabil, in subconstient, acest lucru m-a facut sa-mi doresc sa nu-i dezamagesc. Pentru ca atunci cand ei erau pe punctul de a divorta eu ma gandeam ca este din vina mea.

Reporter:
– Din nefericire, majoritatea copiilor gandesc la fel.

Anca Dumitrascu:
– Tocmai pentru aceasta mi-am dat toata silinta sa nu-i dezamagesc.
Eram o persoana foarte ambitioasa. Mi-am dorit sa fiu prima la scoala si in tot ce faceam. Este un lucru bun pana la un punct. Doar ca eu eram asa de dornica sa fiu prima in toate incat calcam peste oameni si nu-mi pasa de cei din jurul meu.
Aveam un dar deosebit – sa vorbesc si sa folosesc cuvintele. stiam sa folosesc aceasta arma care sunt cuvintele. si nu o data am ranit oameni in mod intentionat prin cuvintele mele pentru ca stiam ca au putere mai mult decat o palma, mai mult decat un pumn, stiam ca pot rani prin cuvintele mele sau pot sa ridic o persoana, desi era ceva inconstient.

Reporter:
– Cred ca din acesta cauza Biblia vorbeste despre cei care spun „prostule” sau „nebunule” ca fiind ucigasi. Atunci cand ii spui cuiva “prostule” sau “nebunule” probabil ca si-ar dori mult mai mult sa-i dai o mie de palme decat sa-i spui aceste cuvinte.

Anca Dumitrascu:
– Dupa ce parintii mei s-au impacat, tatal meu se purta foarte urat cu mama si poate un alt motiv pentru care eu mi-am dorit sa nu-i dezamagesc a fost faptul ca incercam sa schimb situatia din familia mea si sa-l fac pe tatal meu sa se poarte altfel.
La scoala deja aparea un al doilea plan – eram adolescenta si colegii ma intrebau: “Nu mergi cu noi la discoteca? Cum se poate asa ceva?”. ?ncet, incet am inceput sa gust aceasta viata de discoteca, de distractie, mai ales ca tatal meu era destul de sever, iar la discoteca scapam de el. Discoteca era scaparea si relaxarea mea.

Reporter:
– N-ai avut cumva senzatia unei vieti duble?

Anca Dumitrascu:
– Ba da, chiar traiam o viata dubla pentru ca in acelasi timp mergeam si cu grupul de tineri de la biserica, dar in paralel, participam si la discoteca si la tot ce implica viata de noapte.

Reporter:
- De ce era o bucurie pentru tine sa fi la discoteca?

Anca Dumitrascu:
– In afara de faptul ca-mi doream sa fiu cea mai buna – tot timpul am luptat pentru aceasta si chiar am reusit, la scoala eram printre primii – imi placea foarte mult sa fiu centrul atentiei si ma foloseam de faptul ca stiam ca atrag baietii, deja aveam destul de multi curtezani si imi placea doar sa-i invart pe degete.
In discoteca vedeam consum de alcool, chiar consum de droguri si destrabalare. Eu nu m-am implicat nici in consum de droguri, nici in consum de alcool. Vedeam cum vietile prietenilor mei erau distruse incet, incet si cum alcoolul si drogurile puneau stapanire peste vietile lor.
Acest lucru m-a infiorat. si m-a facut sa-mi pun semne de intrebare, daca asa vreau sa arate si viata mea. ?n acelasi timp mergeam la biserica. ?mi placea la discoteca, imi placea sa dansez si-mi placea muzica. Chiar daca nu am talente extraordinare in domeniu, tot timpul am fost atrasa de acestea.

Reporter:
– De ce ai renuntat de bunavoie la viata aceasta cool?

Anca Dumitrascu:
– Traind viata aceasta de discoteca, de distractii si destrabalare, simteam ca sunt pe marginea prapastiei.
Matusa mea m-a intrebat intr-o zi ce vreau sa fac cu viata mea? Daca vreau ca viata mea sa continue asa. Mai ales ca eu eram familiarizata cu Dumnezeu, eu Il cunoscusem intr-o oarecare masura pe Dumnezeu. Ceva inlauntrul meu a tresarit si ea m-a intrebat atunci daca vreau sa traiesc o viata despartita de Dumnezeu, continuand in felul acesta sau vreau sa-L cunosc mai mult pe El. Care este alegerea mea?
Aceste intrebari au fost zguduitoare pentru mine. A fost o perioada foarte grea, pentru ca a trebuit sa iau cea mai importanta decizie din viata mea, mai ales ca atunci era o persoana in viata mea care luase locul lui Dumnezeu. Divinizam acea persoana care era prietenul meu. Imi doream din toata inima sa ma intorc la Dumnezeu si sa am o relatie stransa cu El, dar in acelasi timp o parte din mine striga nu. O parte da si o parte nu. In inima mea a fost o batalie extraordinara.
Viata mea era chiar pe marginea prapastiei. Eram de fapt cu un picior in prapastie. Totusi am luat decizia de a-L urma pe Dumnezeu. Mi-a fost foarte greu, dar nu regret nici o clipa ca am facut aceasta alegere. si incet, incet viata mea a inceput sa se schimbe, am inceput sa merg la biserica.
La Biserica am cunoscut un baiat pe nume Remus Dogaru. Am vazut atata bucurie in viata lui, incat m-am dus acasa, am plans si am zis: Ce are el si eu n-am? Vreau si eu sa am ce are el! si atunci am putut sa fac diferenta intre discoteca si destrabalare, care fusese viata mea dinainte si ceea ce era acolo.
La Biserica din Mangalia am vazut cum tinerii se pot distra si se pot simti bine si in acelasi timp sa respecte principiile lui Dumnezeu.
Imi amintesc ca i-am spus unchiului meu: „Gabi, aici m-am distrat mai bine decat la discoteca.” si nu bausem, nu dansasem provocator, cum dansam pana atunci, nu imi mai doream sa fiu centrul atentiei. Deja atentia mea era indreptata spre altceva, era indreptata spre Dumnezeu. Nu mai eram interesata ca eu sa fiu in centrul atentiei, deja ceva se schimbase.

Reporter:
– Diferenta este asa cum spune Ioan Botezatorul: “Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez.” Diferenta o face persoana care este pe primul loc in viata mea – cand eu sunt pe primul loc sau prietenul meu sau cand Cristos este pe primul loc in viata mea.

Anca Dumitrascu:
- Am inceput sa ma implic in grupul de tineri, dar spre uimirea mea, tatal meu s-a impotrivit extraordinar de mult. Cand eu am luat hotararea sa-mi dedic viata in totalitate lui Hristos, tatal meu mi-a spus ca nu mai sunt copilul lui, ca nu-i mai port numele si ca daca plec, daca ies pe usa, sa nu ma mai intorc acasa.
Am iesit pe usa si in drum spre biserica ma intrebam: „Doamne, o sa ma mai intorc acasa?” Tata fusese foarte violent. si inima mea era din nou sfasiata. Atunci, pentru prima data am spus: „Doamne, daca pentru Tine trebuie sa renunt la tata, o voi face.”
Dupa biserica m-am intors acasa, iar tatal meu era ca un mielusel. Daca dimineata racnise ca un leu, acum era ca un mielusel si din nou am vazut minunea lui Dumnezeu in viata mea.

Reporter:
– Ce s-a intamplat intre timp cu dumnealui?

Anca Dumitrascu:
– El de multe ori imi spunea ca mi-am distrus viata, c-am inchis toate usile. si prefera sa ma lase la discoteca. Imi interzicea sa citesc Biblia. Ma gonea: „Du-te la discoteca!”. Daca inainte imi spunea: „Ce tot atata discoteca?”, acum el ma trimitea la discoteca. Prefera sa merg la discoteca decat la Biserica.
Dar acum, Dumnezeu a facut o minune in familia mea. Acum el este interesat de ceea ce fac eu la biserica.

Reporter:
– Cum ti-ai putea caracteriza viata de acum?

Anca Dumitrascu:
– Desi sunt 4 ani de cand eu m-am intors la Dumnezeu si de cand eu am inceput sa am o relatie personala cu Isus, mult timp am trait in mediocritate. Am fost un soldat inactiv, nepregatit. Desi invatam unele lucruri despre razboi, desi stiam ca Dumnezeu a pus mult in mine, a investit mult in mine, foarte mult timp am trait sub acest potential.
Am inteles ca Dumnezeu vrea sa fiu un soldat activ, un luptator in armata Lui si am inteles ca El vrea sa foloseasca darurile mele pentru a schimba vietile oamenilor.
As vrea sa-i incurajez pe toti tinerii care cred ca sunt neimportanti sau ca nu au valoare. Toate astea sunt minciuni pe care Diavolul ni le baga in cap.
Va dau un sfat: ascultati mai mult de vocea lui Dumnezeu care va spune ca sunteti iubiti, ca sunteti de pret in ochii Lui, ca aveti valoare. El in fiecare din noi a investit asa de mult. Nu lasati sa se piarda ceea ce El a pus in fiecare din noi. Traiti la potentialul maxim. Dati totul pentru El!
In ultima perioada, prietenii mei dinainte ma opresc pe strada si-mi spun: „Anca, nu stiu ce se intampla cu tine, dar tu esti altfel. In ultimul timp, tu te-ai schimbat. Efectiv, nu mai esti tu. Fata ta radiaza. Ce se intampla cu tine? Vrem si noi ce ai tu. Care-i secretul tau?
I-am spus unei prietene: „Secretul meu este Dumnezeu si partasia, relatia personala pe care eu o am cu El.” Cred ca este cel mai important lucru, cel mai de pret lucru, sa ai o relatie personala cu El.
Abia acum simt ca traiesc cu adevarat. Acum imi vine sa ma sui pe acoperis si sa strig in gura mare ca Dumnezeu este viu si ca El ii iubeste pe oameni.

Reporter:
- Dragi cititori, daca vreti sa experimentati transformarea completa a vietii, daca vreti sa cunoasteti bucuria, fericirea, pacea si viata din belsug pe care o promite Domnul Isus Cristos, lasati-va modelati de Dumnezeu, incredintati-va viata in mana Lui si El va face lucruri mari, asa cum s-a intamplat si cu Anca Dumitrascu si cu vietile multor altor milioane de oameni.

LIGIA SEMAN

A avut loc acea tragedie… cand parintii mei au divortat. Mi-aduc si acum aminte de durerea cumplita pe care o traiam atunci. Eram in fata judecatorului si el ne intreba, pe mine si pe sora mea: ‘La cine vreti voi sa ramaneti, la mama sau la tata?’ Iar noi raspundeam: ‘La amandoi, la amandoi!’
Era un strigat al disperarii sufletului nostru de copil. Acel strigat al disperarii sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. si atunci ceva s-a prabusit in mine.

Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau langa ei o mama.

Mi-aduc si-acum aminte de acele scene: figura disperata a mamei, cum intindea bratele dupa noi, cum tanjeam si eu dupa imbratisarea ei…

Aveam impresia ca sunt singura pe lume, ca nu s-a scris vreodata despre copii suferinzi din pricina alegerilor gresite ale parintilor, ca eu copilul care eram asa de indurerat trebuie sa scriu, sa spun lumii intregi sa nu mai repete greselile acestea, care aduc atatea lacrimi.

Refugiul in arta scrisului nu schimba nimic in interiorul meu. Eram tot mai trista, retrasa, neputincioasa de a ma integra in societate.

Bratele Lui, cu a caror dulceata si alin incepusem sa ma familiarizez, aduceau nespus mai multa duiosie, gingasie si siguranta decat ar fi facut-o bratele mamei mele, dupa care sufletul meu tanjise.

Tatal meu, in felul lui disperat de a actiona, m-a pus intr-un colt, mi-a pus cutitul la gat si mi-a spus: ‘Daca nu te lasi de Cristos am sa te omor!’

Cand tatal meu era cu un cutit in mana deasupra mea, eram gata sa-mi dau viata pentru Cel care si-a dat si El viata pentru mine.

Am si acum in fata ochilor acea scena: acea pagina de caiet in care cerneala se amesteca cu lacrimile care nu mai conteneau sa curga din ochii mei… si mama rupea pagina cu pagina, ma lovea peste degete, iar eu plangeam… voiam sa nu mai plang, dar nu ma puteam abtine.

Fugeam de mama ca si cum ar fi fost un dusman… si ea ramanea in urma noastra tipand de durere, cu parul negru ravasit si cearcane mari in jurul ochilor de atata plans si suferinta…”

Am incercat chiar sa ma sinucid, desi eram doar o adolescenta. Ajunsesem sa ma gandesc ca viata nu mai are nici un sens.

Ligia Seman este scriitoare, autoarea romanelor „Handicapul constiintei”, „Funiile dragostei” si „Tragedie si triumf”.

Reporter:
- Doamna Ligia Seman, titlurile romanelor dumneavoastra parca vorbesc despre un subiect comun. Tind sa cred ca exista undeva… se simte undeva subiectul durere.

Ligia Seman:
- Am fost al 14 copil in viata al parintilor mei. Inainte de a veni eu pe lume, parintii mei nu se intelegeau prea bine si de aceea mama mea a facut 13 avorturi.
Nu-mi aduc aminte din acei ani decat de ultimele zile cand mama mai era in casa noastra. Era la inceputul clasei I. Stateam amandoua la acelasi birou, iar ea imi dadea peste maini, atunci cand eu greseam cate o litera sau un bastonas. Parca am si acum in fata ochilor acea scena: acea pagina de caiet in care cerneala se amesteca cu lacrimile care nu mai conteneau sa curga din ochii mei… si mama rupea pagina cu pagina, ma lovea peste degete, iar eu plangeam… voiam sa nu mai plang, dar nu ma puteam abtine.
Cand nu implinisem 7 ani, iar sora mea avea 4 ani, a avut loc o tragedie in viata mea. Parintii mei au divortat. ?mi aduc si acum aminte de durerea cumplita pe care o traiam atunci. Eram in fata judecatorului si el ne intreba si pe mine si pe sora mea: „La cine vreti voi sa ramaneti, la mama sau la tata?” Iar noi raspundeam: „La amandoi, la amandoi! si la mama si la tata!”
Era un strigat al disperarii sufletului nostru de copil, dar acest strigat nu a fost ascultat de cei mari. Atunci ceva s-a prabusit in mine.
Am ramas la varsta de 6 ani doar cu tatal meu si cu surioara mea care avea 4 ani. N-a fost usor. Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau langa ei o mama. Eu, in loc sa am o mama si un tata, il aveam doar pe tatal meu si pe bunica mea, dar loc de mama tot nu ne-au putut tine…
Inainte de a divorta parintii mei, am fost un copil puternic. Mi-aduc aminte ca-mi placea sa ma iau la intrecere cu toti ceilalti copii si luptam cu orice chip sa fiu mai tot timpul ‘prima’ – ma cataram prin totii copacii si nu-mi era frica…
In urma acelor traume datorate tragediei din familia mea, putin cate putin am inceput sa-mi pierd increderea ca as mai putea fi o invingatoare.
Dupa ce parintii mei au divortat, mai venea cateodata mama la noi in locul in care stia ca ne jucam, eu si surioara mea. Ne aducea dulciuri. Dar tatal meu, pentru ca ne iubea prea mult si ii era teama sa nu ne piarda, ne invatase ca trebuie sa fugim de ea.
Mi-aduc si-acum aminte de acele scene: figura disperata a mamei, cum intindea bratele dupa noi, cum tanjeam si eu dupa imbratisarea ei, cum doream sa ma ospatez din dulciurile pe care ea ni le aducea… si totusi cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca si cum ar fi fost un dusman… si ea ramanea in urma noastra tipand de durere, cu parul negru ravasit si cearcane mari in jurul ochilor de atata plans si suferinta…
Pentru ca am fost un copil sensibil, toate aceste trairi au pus amprente pe sufletul meu in decursul anilor M-am trezit in adolescenta neputincioasa de a ma integra in societate. Nu aveam aproape deloc incredere in mine.
Adeseori ma retrageam in camera mea, la biroul acela de care erau legate singurele amintiri cu mama de pe vremea cat inca mai eram impreuna. Mi-amintesc ca atunci cand eram trista din pricina ca tatal meu ma pedepsea, puneam capul pe masa si plangeam mult. Mama mea demult nu mai exista in gandurile mele.
Acolo, la biroul acela, mi-aduc aminte ca am luat pentru prima data un caiet in mana si am inceput sa-mi fac planuri. ?n acele clipe m-am gandit pentru prima data: daca nu am cui sa impartasesc durerea mea, am sa scriu despre ea si aceasta va fi descarcarea mea emotionala.
Aveam impresia ca sunt singura pe lume, ca nu s-a scris vreodata despre copii suferinzi din pricina alegerilor gresite ale parintilor, ca eu copilul care eram asa de indurerat trebuie sa scriu, sa spun lumii intregi sa nu mai repete greselile acestea, care aduc atatea lacrimi si determina dezvoltari emotionale anormale.

Reporter:
- Din nefericire, o foarte mare parte dintre copiii de astazi cresc in familii monoparentale, in familii cu un singur parinte, deoarece parintii au divortat. Din pacate, multi cititori inteleg toate acestea pentru ca au trecut prin astfel de drame sufletesti.

Ligia Seman:
- Spunea Linda Dillow, autoarea cartii „Partenera creatoare”: „Cel mai important lucru pe care-l poate face o mama pentru copii ei este sa-l iubeasca pe tatal lor, iar cel mai important lucru pe care tatal poate sa-l faca pentru copiii sai este s-o iubeasca pe mama copiilor. Un copil poate fi iubit atat de mama cat si de tata, dar daca acestia nu se iubesc unul pe celalalt, copilul are un puternic sentiment de nesiguranta”
?n decursul anilor am putut vedea diferenta intre ceea ce a insemnat o familie monoparentala in care am crescut eu si un camin in care domneste pacea si dragostea. Despre sotul meu, Timotei pot sa spun ca este cel mai minunat dar pe care mi l-a dat Dumnezeu pe pamant dupa darul mantuirii.
Privind la dezvoltarea emotionala corecta a fetitelor noastre, Ruth-Diana si Rebeca, la puterea lor de a lupta si de a fi invingatoare, noi putem vedea clar diferenta intre ele si ceea ce eram eu, copil crescut intr-un mediu necrestin si care a suferit consecintele rupturii unei familii.

Reporter:
– Experienta dumneavoastra de viata, experienta de copil si starile acelea emotionale negative pe care le-ati trait si-au pus amprenta asupra dezvoltarii emotionale. Care a fost momentul cand ati debutat in literatura?

Ligia Seman:
- Am debutat in viata literara scriind poezie la cenaclul literar “Lucian Blaga” din Hunedoara. Aveam 14 ani, in 1985.
Atunci vedeam sensul existentei mele intr-o viitoare cariera literara. ?n sfarsit, credeam ca gasisem o activitate prin care sa reusesc sa estompez durerile trecutului. Mi se parea ca in imparatia cuvintelor gasisem un sens al existentei mele, dar nu era asa. Era doar arta. Erau doar poeti si scriitori.
Mi se repeta mereu ca am sansa de a ajunge departe intr-o cariera literara, ceea ce mi se parea nemaipomenit atunci. Visurile acestea insa si refugiul in arta scrisului nu schimbau nimic in interiorul meu. Eram tot mai trista, retrasa, neputincioasa de a ma integra in societate.
Am incercat chiar sa ma sinucid, desi eram doar o adolescenta. Ajunsesem sa ma gandesc ca viata nu mai are nici un sens. Pana intr-o zi.
La varsta de 14 ani, mergand la o biserica neoprotestanta, L-am cunoscut pe Cristos. Sufletul meu ranit, lipsit de iubirea materna, era avid de iubire. Cand am fost pentru prima data intr-o biserica neoprotestanta, am vazut ca oamenii aceia ?l iubeau cu adevarat pe Cristos si ca totodata se iubeau unii pe altii.
Dar mama mea era din neam de preoti ortodocsi. ?mi spuneau despre asta rudele ei, spuneau ca nu e bine sa aleg aceasta cale noua. Dar tocmai aceasta cale, adica Hristos, aducea vindecare ranilor trecutului meu. Bratele Lui, cu a caror dulceata si alin incepusem sa ma familiarizez, aduceau nespus mai multa duiosie, gingasie si siguranta decat ar fi facut-o bratele mamei mele, dupa care sufletul meu tanjise.
Mi se descoperise Dumnezeu cu frumusetea Lui, cu singura iubire statornica si atotcuprinzatoare din Univers. Cum sa renunt la ea, cand am cautat-o atat de mult timp si atat de deznadajduit ?
Dar, pentru ca eram in vremea comunismului si tatal meu era educat in spirit ateist, s-a aratat foarte ostil hotararii mele. Ma iubea foarte mult si avea impresia ca toate visurile lui cu privire la viitorul meu se prabuseau. Cand eu am hotarat sa aleg aceasta cale, mi-aduc aminte de o scena trista care mi-a marcat viata.
Intr-o seara, dupa ce am fost la biserica, tatal meu tocmai pentru ca ma iubea si avea impresia ca din cauza ca l-am ales pe Cristos viitorul meu este umbrit, in felul lui disperat de a actiona, m-a pus intr-un colt, mi-a pus cutitul la gat si mi-a spus: „Daca nu te lasi de Cristos am sa te omor!”
Acum, desi au trecut peste 20 de ani de atunci mi-aduc aminte atat de clar acea scena. ?mi zvacnea inima in piept. Mana parintelui meu era deasupra mea. ?mi aduc aminte ca in acele momente, de dragul lui Cristos, cand tatal meu era cu un cutit in mana deasupra mea, eram gata sa-mi dau viata pentru Cel care si-a dat si El viata pentru mine.

Reporter:
– Ati scris si cu ura fata de acele traume prin care ati trecut? Sau, odata cu momentul cunoasterii lui Cristos, a intervenit si momentul vindecarii de tot ce insemna trecut?

Ligia Seman:
– Nu, n-am scris niciodata cu ura. Dar, dupa ce l-am primit pe Cristos a trebuit sa renunt si la cenaclu, cu toate ca mi-a fost foarte greu. A trebuit insa sa iau aceasta hotarare deoarece Dumnezeu era total exclus din literatura din acea vreme si nu doar atat – pentru ca traiam in vremea vechiului regim, se stia ca pentru a ajunge in varful piramidei trebuia neaparat sa-ti folosesti talentul si in scopul de a compune “ode” conducatorului si patriei si eu nu as fi putut sa fac acest compromis.
Scriitorul care era coordonatorul cenaclului nostru m-a intrebat: „Cum sa renunti la toate acestea, la cariera literara, cand ai asa multe sanse? si pentru ce,” imi spunea el, “sa ajungi la incultii aceia!?” Nu mi-a fost deloc usor. Am iesit din biroul acela cu ochii in lacrimi, dar cu inima plina de pace si cu simtamantul ca eram o biruitoare – reusisem sa renunt de dragul lui Hristos la ceea ce nu crezusem vreodata ca as avea puterea sa renunt.
Dar planul lui Dumnezeu era cu totul altul. Printre primele carti crestine publicate dupa revolutie a fost o carte a pastorului Petru Lascau – “Pasi spre lumina”. Citind prefata acestei carti conceputa de fratele Iosif ton, Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod cu totul special. Citez un pasaj: “Ne aflam la momentul intoarcerii poporului roman spre spiritualitate, spre crestinism. Chemam tanara generatie de credinciosi evanghelici sa indrazneasca sa se avante in creatia literara. Dupa decenii de intuneric si de urat in literatura, este timpul ca noi, cei ce ne-am format la lumina Cuvantului lui Dumnezeu sa aducem din nou frumusetea in literatura.”

Reporter:
- Este Domnul Isus Cristos o prezenta reala, este o persoana cu care comunicati in fiecare zi? Sau este doar o notiune, un principiu, un surogat care sa va umple durerile sufletului?

Ligia Seman:
- Din momentul in care eu L-am cunoscut, Isus Cristos a devenit pentru mine cea mai minunata Fiinta din univers. Isus Cristos este prezent cu mine in fiecare dimineata, de cand deschid ochii si pana seara tarziu. El a promis celor care il urmeaza ca va fi cu ei in fiecare zi, in fiecare clipa, pana la sfarsitul veacurilor.
Asa cum spune in „Cantarea Cantarilor”, El este Preaiubitul inimii si eu cred ca fiecare om este creat in asa fel, incat sa aiba nevoie de iubirea lui Cristos, de prezenta Lui si totodata el sa se daruiasca lui Cristos. Dumnezeu a dat totul din iubire pentru noi, a dat pe Fiul Sau si nu esti implinit decat daca dai si tu totul.

Reporter:
– La final, cum v-ati descrie? Cu titlurile romanelor semnate Ligia Seman eu v-as descrie: “Un handicap al constiintei, care a cunoscut tragedia si triumful si care a fost legata de Cristos cu funiile dragostei.”

Ligia Seman:
- Cartea „Funiile dragostei” are un motto. Este un verset din Osea: „V-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de dragoste”. A fost o zi in viata mea in care Dumnezeu m-a tras cu funiile dragostei Lui.
Puteam sa ma impotrivesc acestor funii ale dragostei Lui, dar, daca m-as fi impotrivit, acele funii m-ar fi ranit si toata viata mea ar fi continuat sa fie o rana, o viata cu handicapuri interioare. N-as fi cunoscut vreodata calea de la tragedie spre triumf, n-as fi avut sansa de a-i putea ridica si incuraja pe altii prin scrierile mele.
Daca eu m-as fi impotrivit acelor funii ale dragostei cu care Dumnezeu ma tragea spre El, pentru binele meu, pentru implinirea mea, atunci as fi luptat impotriva scopului pentru care am fost creata.
Profetul Ieremia spune “paganii isi irosesc durerile”, dar acei care sunt crestini, care L-au primit pe Cristos si care merg in aceeasi directie cu voia lui Dumnezeu, in directia funiilor dragostei cu care sunt trasi de El, acei oameni transforma durerile trecutului si le folosesc pentru a fi mai sensibili fata de nevoile semenilor, mai gingasi fata de problemele lor, devin plini de intelegere si mila, stiu cum sa incurajeze, sa ridice pe altii, sa dea solutii.
In Apocalipsa ni se spune: “Si a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii. si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea.”
Cartile care au cu adevarat valoare vesnica sunt acelea pe care mana Marelui Maestru le scrie pe tablita inimii noastre. Viata noastra poate fi cea mai valoroasa opera de arta, manuscrisul divinitatii sau poate fi produsul propriilor noastre ganduri, alegeri si actiuni. Cele mai marete lucruri pe care le putem face pe pamant nu sunt neaparat lucrurile spectaculoase: a scrie carti, a invata pe altii, a fi in fata… Spectaculos in ochii lui Dumnezeu este dragostea, si ea inseamna multe fapte facute in umbra, pe langa care poate oamenii trec indiferenti si insensibili, dar penelul Marelui Maestru consemneaza si rasplateste.

Reporter:
Dragii nostri cititori, se pare ca nu exista casa sau nu exista suflet in care sa nu fie o durere, de un fel sau de altul.
Poate si dumneavostra treceti prin ceea ce inseamna dureri ale constiintei, poate ati cunoscut in viata tragedie sau triumf si aveti nevoie de dragoste. Domnul Isus Cristos este singurul care va poate oferi dragoste adevarata si El este singurul care nu se schimba ieri, azi si in veci.

Radu Cletiu, caricaturist de renume, are o multime de diplome nationale si internationale. A debutat in anul 1980 in Revista URZICA. A fost invitat sa realizeze caricaturi la mai multe emisiuni de televiziune. A colaborat la ziare nationale, iar intr-un cotidian timisorean a avut timp de mai multi ani serialul de benzi desenate “Hominid” (un personaj evolutionist, cam nedezvoltat si cam ciudat, inventat de el, care se dezvolta si devine om).

Se considera un artist neinteles de oameni si de familie.

Isi “ineca in bautura” amarul pe tema “geniului neinteles”, uneori singur, alteori cu prietenii prin carciumi, unde “puneau tara la cale”. Era un fumator inrait, a obtinut legitimatie de fumator de la o companie de tigari datorita numarului mare de pachete fumate intr-un interval scurt de timp. Era in pragul divortului. Ii placea literatura stiintifico-fantastica, credea in farfurii zburatoare, mai ales ca si in casa lui “zburau farfurii” – cum se exprima el – in urma certurilor conjugale.

Sotia lui – Violeta – a facut specializare pentru propaganda vizuala comunista (lozinci, picturi, bannere, etc.) la cea mai inalta academie comunista din Romania – “Stefan Gheorghiu” din Bucuresti.

In caricatura, Radu Cletiu nu se multumea doar sa scoata in evidenta o anumita trasatura de caracter, ci dorea sa jigneasca omul, sa-l distruga – dupa cum marturiseste el. Fiind foarte mult timp aplecat asupra lucrului, nu putea urmari emisiuni TV, ci asculta posturi de radio. A gasit Radio Vocea Evangheliei si i-au placut foarte mult emisiunile “Cu bratele deschise” si “Vieti transformate”. Din emisiunea “Cu bratele deschise” se documenta din punct de vedere teologic, iar la “Vieti transformate” ramanea uimit si cam neincrezator ca oamenii se mai pot schimba in bine.

A decis sa mearga la biserica, dar sotia l-a atentionat: “Pana acum te-am impartit cu munca si cariera ta, iar acum vrei sa te mai si pocaiesti? Ne despartim!” In 3 Martie 2001, Radu a participat la serbarea de 5 ani a postului de radio Vocea Evangheliei – Timisoara, iar dupa acest eveniment s-a hotarat sa se pocaiasca. I-a explicat sotiei lui ca prin pocainta il va avea pentru ea si doar pentru ea, pe totdeauna. In ziua urmatoare – Duminica 4 Martie – a venit si sotia sa cu el la biserica si s-au hotarat amandoi sa-si schimbe viata. S-au botezat si sunt membrii activi in biserica.

Acum s-a schimbat si orientarea lui in caricatura. Organizeaza cursuri de caricatura si pictura pentru copiii din biserica, intentioneaza sa scoata o revista de benzi desenate pe teme crestine. Viata lor de familie s-a schimbat complet in bine, iar acum ei se roaga si pentru fetita lor Andreea, sa se intoarca si ea la Domnul.

O intamplare interesanta: era in masina cu unul dintre vechii prieteni, care ii spunea: “Radule, ai innebunit. Cum ai putut sa te pocaiesti? Ma simt murdar, chiar si numai prin faptul ca stau langa tine. Ce biserica este aceea la care mergi tu si care nu are moaste la temelie?” La care Radu Cletiu i-a raspuns: “Daca te simti murdar, inseamna ca Duhul Sfant lucreaza la inima ta…, cat despre moaste la temelia bisericii noastre, noi nu avem nevoie de oase de morti la temelie, deoarece Il avem pe Domnul Isus care este viu”…

Viata lui Radu s-ar putea asemana cu legenda lui Pygmalion. Personajul inventat de el – Hominid, cel care devine om – poate fi o paralela cu viata lui. Radu Cletiu a devenit om – un om dupa voia lui Dumnezeu, un om dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Interviu – Eram o profesie, nu un om – OANA CIUCURE (STOIAN)

Fugeam de mine insami…

Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viata de om.

In spatele usilor inchise se ascundea o mare tristete, o mare singuratate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multa nefericire, lipsa de pace si bucurie si poate o mare nemultumire pentru tot ce aveam.

Stiu ca absolut tot ce a fost in trecut a fost iertat.

Oana Ciucure (Stoian):
- Tatal meu a fost primar in timpul comunismului si in familia noastra cel mai mult s-a discutat doctrina comunista. Aceasta m-a marcat foarte mult pentruca nu mi-am putut dezvalui sufletul si adevaratul meu fel de a fi.
Eu si sora mea trebuia sa invatam intotdeauna foarte bine. Am facut lectii de vioara si de fiecare data cand erau intalniri comuniste de primari sau cu alt scop in casa parintilor mei, noi eram chemate ca un fel de papusi care trebuia sa ne facem jocul. Trebuia sa mergem sa cantam, n-aveam voie sa spunem nimic, decat sa zambim si sa iesim dupa aceea.

Reporter:
In afara acelor intalniri, puteai discuta cu parintii tai despre gandurile sau dorintele tale?

Oana Ciucure (Stoian):
Vazuta din afara, noi am avut o relatie perfecta. Tatal meu era omul perfect, care se ingrijea de copii si nu ne lipsea absolut nimic, mai ales in vremea comunismului. ii multumesc foarte mult si-l apreciez, dar in viata noastra personala tatal meu niciodata nu mi-a spus ca ma iubeste. si mi-am dorit atat de mult sa-l aud spunandu-mi asta. Un alt aspect din copilaria mea este ca intotdeauna pe tatal meu il interesau mai mult parerile celorlalti, decat ce spuneam noi. Daca eram vazute bine de cei din exterior, de primarii sau de membrii de partid care veneau pe vremea aceea in casa noastra, noi eram gratiate si primeam recompensa, daca nu, eram pedepsite.
Mama mea este si dansa o femeie foarte sensibila, dar si-a ascuns acest lucru sub o imagine publica. Am facut si eu acest lucru si inca il mai fac. Zambesc intotdeauna si ce este in sufletul meu nu stie nimeni, decat Dumnezeu.
Aceasta mi-a adus un gol in inima pe care am incercat sa-l umplu cu tot felul de lucruri. Eram un om foarte singur, considerat fericit din afara, dar in spatele usilor inchise se ascundea o mare tristete, o mare singuratate, o mare nevoie de iubire, un gol care mi-a adus multa nefericire, lipsa de pace si bucurie si poate o mare nemultumire pentru tot ce aveam.

Reporter:
Vorbesti despre “masca” – in momentul nr.1 scoatem masca X, in momentul nr.2, masca Y, si foarte rar aratam ceea ce este de fapt in sufletul nostru.
Cum a decurs in continuare viata ta?

Oana Ciucure (Stoian):
Dupa intrarea la facultate, am fost numita sefa de grupa, dupa medie, apoi sefa de an. Acest lucru mi-a creat probleme pentruca la un moment dat am fost invitata in biroul unui profesor si rugata sa dau informatii despre colegi. N-am stiut prea multe despre aceste lucruri, dar am spus “nu” de la inceput. Acest refuz m-a costat foarte mult si am suferit mult. Am fost data afara din partidul comunist si am fost schimbata din functie. in anul 3, care era cel mai greu an, m-am luptat din rasputeri sa-l termin cu nota 10, si am reusit.

In 1992 am terminat facultatea, si am inceput rezidentiatul in pneumoftiziologie la Spitalul “Victor Babes” din Timisoara, sub conducerea d-lui Conf. Dr. Voicu Tudorache. Acest lucru a avut o importanta deosebita pentru mine din punct de vedere profesional, dat fiind faptul ca dansul este un om foarte bine pregatit, dar mai ales din faptul ca dansul este crestin, un “pocait”, cum ne numim noi, si dansul mi-a vorbit prima data despre Dumnezeu. Am inteles ca Dumnezeu este Cel care poate sa ne dea iubirea. Nu stiu cat de mare atentie am dat acestui lucru, mi se parea supranatural sa existe o Persoana care sa-mi dea ceva ce nu primisem atatia ani de la oamenii din jurul meu care spuneau ca ma iubesc.

Reporter:
Si culmea, fara sa ceara nimic!

Oana Ciucure (Stoian):
Da, acesta era el mai important lucru. Dumnezeu ne ofera gratuit iubirea Lui. si aceasta a venit intr-o perioada cand lucram pana la epuizare, pentruca fugeam de mine insami si nu stiam lucrul acesta. incercam sa-mi umplu timpul cu lucruri care m-ar tine departe de mine. Eram o profesie, nu un om, nu aveam o viata de om.

Dumnezeu a vazut ce se intampla de fapt cu mine si mi-a dat ocazia ca-n 1995 sa merg in Statele Unite. in California am cunoscut o familie de pocaiti baptisti si am locuit la dumnealor. M-a miscat faptul ca-n acea casa era o liniste si o pace nemaipomenite, ceva ce nu puteam descrie si care imi dorisem sa am si eu. si sotul si sotia mergeau impreuna la biserica, studiau Biblia, se bucurau impreuna. I-am intrebat: “Cum puteti avea o astfel de viata?”. Mi-au raspuns: “Domnul Isus ne-a dat aceasta bucurie”, lucru pe care la vremea respectiva eu nu-l intelegeam. Nu stiam cine este acest Domn Isus. Atunci dansii m-au invitat la orele de rugaciune pe care le tineau in casa dumnealor. A fost ceva foarte caraghios pentru acea vreme, pentruca se rugau cu voce tare, iar eu nu stiam sa ma rog deloc. Nu intelegeam nimic, eram confuza, dar doream sa am si eu acel lucru pe care l-am vazut la acea familie.

La acele sedinte de rugaciune a participat si socrul pastorului Daniel Branzei din Los Angeles, fratele Traian Ban, care ulterior s-a ocupat de mine foarte mult si ii multumesc si pe aceasta cale. Mi-amintesc apoi de fratele Andi Cristea, care era avocat, fratele Daniel Branzei, familia Tifrea, la care locuiam eu.
Ne strangeam, studiam Biblia, cantam…

Reporter:
Era un fel de Biserica in casa.

Oana Ciucure (Stoian):
Da. Acolo mi s-a explicat ce inseamna pacatul si ca am nevoie de iertarea de pacate, pe care doar Dumnezeu ne-o poate da. L-am rugat pe Domnul Isus Cristos sa intre in viata mea si in inima mea si sa ma curateasca, pentruca sunt o pacatoasa si nu am nici o sansa fara El.

Intre timp am primit o bursa medicala la Universitatea din New York. in 26 ianuarie 1997 am fost botezata la Biserica “West Side Baptist Church” din Rochester, New York. Odata cu acea marturie publica, de care imi amintesc cu bucurie si infrigurare, am spus “Nu” pentru totdeauna pacatului si am avut constiinta clara ca Dumnezeu m-a iertat. stiu ca absolut tot ce a fost in trecut a fost iertat, am fost o persoana noua.

Reporter:
Esti fericita acum?

Oana Ciucure (Stoian):
Da, acum sunt fericita.

Reporter:

Scrie-ne o reteta pentru fericire…

Oana Ciucure (Stoian):
Acum spun si eu aceeasi reteta pe care acea familie din Statele Unite mi-a dat-o: Domnul Isus.
Dupa cateva luni de la botez, Dumnezeu a inceput sa ma foloseasca in lucrarea Lui. Din Mai 1997 am inceput sa lucrez cu copii la Rochester Family Mission, o organizatie de ajutorare a oamenilor saraci. Acolo am deschis un fel de gradinita in care veneau copii si faceam cu ei lucru manual, sport, ore de citire, povesti biblice, jocuri.

In Noiembrie 1997 m-am intors in Romania. Parintii mei erau foarte ingrijorati ca m-am pocait, dar au vazut fericirea mea, bucuria care era in mine, pacea, rabdarea mea. Dumnezeu I-a schimbat si pe ei foarte mult.
Dumnezeu m-a ajutat sa-mi folosesc darul pe care mi L-a dat: sa ii iubesc pe copii si sa ma ocup de ei.

Epilog: Oana Ciucure (Stoian) lucreaza in prezent cu copiii strazii din Timisoara, si cu copii pe care ii ingrijeste la centrul infiintat de ea: “Casa Olarului”.

Interviu – COSMIN CIUI

Eu credeam ca sunt un om deosebit de valoros, adica un om moral, un om cinstit, un om care nu prea pacatuieste sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu.

Credeam in Dumnezeu doar pentru simplu motiv ca in cazul in care as fi indraznit sa spun ca nu cred ca exista Dumnezeu, mi-ar fi fost frica ca poate ma trazneste sau mi se poate intampla instantaneu ceva rau. Aveam o credinta mistica.

Cei care cred ca omul provine din maimuta, provin intr-adevar din maimuta, iar cei care considera si au convingerea ca ei au fost creati de Dumnezeu, sunt intr-adevar creati de Dumnezeu si alcatuiesc o rasa aparte de cei care provin din maimuta. – Leon Sestov

Dostoievski,in ‘Fratii Karamazov’ spune: ‘Daca nu exista Dumnezeu atunci toate ne sunt ingaduite’. Cam acestea erau gandurile mele atunci, imi este ingaduit orice si pot sa fac orice.

Ma credeam suficient de bun pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu, daca aceasta exista intr-adevar. Eram un om suficient de moral ca sa fiu privit cu admiratie si respect, spun asta fara falsa modestie, de majoritatea vecinilor si prietenilor necrestini. Eram considerat de multi drept un etalon. In momentul intalnirii mele cu Dumnezeu am realizat ca sunt departe, foarte departe de asa ceva.

Rugaciunea mea zilnica, cea mai adanca catre Dumnezeu, este ca El sa imi sfinteasca inima si mintea, sa mi-o curateasca, pentru ca este de necrezut de pacatoasa, de rea si de multe ori cand stai sa o analizezi cu atentie iti este frica ce gasesti acolo.

As vrea sa va opriti si sa va ganditi putin la faptul ca veti sta fata in fata cu Dumnezeu si veti fi siliti sa dati socoteala de viata voastra.

Cosmin Ciui este medic rezident. A terminat de curand facultatea de medicina, iar in timpul facultatii l-a intalnit pe cel care i-a schimbat viata, pe Isus Cristos. Cum s-a schimbat viata lui Cosmin intr-o perioada in care se bucura de libertate si dorea sa faca tot ceea ce a visat ?

Cosmin Ciui:
– In vara anului doi de facultate, niste tineri au impartit la poarta caminului niste buletine cu un sondaj prin care incercau sa afle interesul studentilor cu privire la lucrurile spirituale. Una dintre intrebari era: “Cat de mult ai vrea sa-l cunosti pe Dumnezeu pe o scala de la 1 la 10?”
La sfarsit am fost provocat sa ne intalnim regulat pentru a putea sa discutam despre aceste lucruri. Deoarece toate discutiile se purtau in engleza, am zis ca este o ocazie buna sa pot sa invat mai bine limba engleza.
In cadrul studiilor pe care le faceam se obisnuia sa se citeasca un pasaj din Biblie sau se studia pe Biblie asa ca vrand-nevrand m-am apucat sa citesc si eu. A fost o lupta la inceput sa citesc Biblia pentru ca imi venea sa renunt cand incercam sa citesc.
A fost o lupta si a fost destul de greu. ?nsa treptat-treptat am vazut ca multe lucruri pe care eu le credeam sau multe lucruri cu care eu eram obisnuit erau false dupa ce le analizam in lumina Bibliei. Atunci am inceput sa-mi pun intrebari.
Eu credeam ca sunt un om deosebit de valoros, adica un om moral, un om cinstit, un om care nu prea pacatuieste sau foarte aproape de standardul lui Dumnezeu. Cand am apucat sa citesc Biblia am vazut ca sunt departe de a fi asa si am inceput sa-mi pun probleme.
In cadrul studiilor am ajuns sa inteleg de fapt care este diferenta dintre a fi un om dupa voia lui Dumnezeu, prin jertfa lui Isus Cristos si un om care incearca sa fie dupa voia lui Dumnezeu prin eforturile lui.

Reporter:
– De ce voiai sa fi dupa voia lui Dumnezeu? De ce credeai ca e important ca viata ta sa se ghideze si sa se incadreze intre limitele sau sa se ghideze dupa prescriptiile lasate de Dumnezeu?

Cosmin Ciui:
– Pe vremea aceea eram aproape ateu. Credeam in Dumnezeu doar pentru simplu motiv ca in cazul in care as fi indraznit sa spun ca nu cred ca exista Dumnezeu, mi-ar fi fost frica ca poate ma trazneste sau mi se poate intampla instantaneu ceva rau.
Aveam o credinta mistica. Nu ma influenta prea tare. ?ncercam sa fiu un om integru pentru ca asa am fost educat sa fiu un un om moral, corect, dar nu prea credeam cu adevarat in existenta lui Dumnezeu.
Una dintre primele carti care m-au ajutat, alaturi de Biblie, sa-mi reevaluez oarecum pozitia a fost „Jurnalul fericirii” a lui Steinhardt prin care am invatat multe lucruri.
Apoi erau unele lucruri despre care am ajuns la cunostinta ca sunt pacate, insa nu vroiam sa renunt la ele. Mi-am zis: „in regula, o sa incerc sa renunt la pacate insa incep cu cele mai mici si anumite pacate le las ultimele.” Dar Dumnezeu nu a fost de acord cu genul acesta de tranzactii.

Reporter:
– Cand stiu ca mai am doua secunde de trait, atunci renunt si la cele mari.

Cosmin Ciui:
– Da, am fost pus in fata faptului de a renunta la lucrurile care imi dadeam seama ca erau niste pacate inaintea lui Dumnezeu, care puteam sa le consider eu niste pacate mai mari decat altele la care mi-ar fi placut mie sa renunt.
Asa ca a fost o lupta destul de mare, am fost pus in fata unor decizii destul de importante, chiar foarte importante, care mi-au influentat ulterior viata si Dumnezeu a biruit, mi-a dat putere si am inceput sa ma indragostesc de El. A fost o perioada in care L-am simtit pe Dumnezeu foarte aproape de mine, am simtit ca se implica in cele mai mici detalii, tine cont de rugaciunile cele mai neinsemnate, nu ca acum nu ar face la fel, insa atunci a fost parca putin altfel, a fost ceva diferit, a fost ceva special.
Ulterior, am inceput sa le vorbesc si eu oamenilor despre Cristos. Am fost la mare si am vorbit pe plaja cu studenti, in mod special despre nevoia lor de a avea o relatie cu Dumnezeu, de a-l cauta pe Dumnezeu. La un moment dat, am vorbit cu un baiat, avea vreo 29-30 de ani, ulterior am aflat ca era casatorit, sotia si cei doi copii nu stiau ca el este la mare, nu stiau unde este, a plecat fara ca ei sa stie.
Am vorbit cu el si si-a dat seama de nevoia lui de Dumnezeu, intr-un mod deosebit. Am inteles ca a fost ceva special atunci. El a spus: „Intotdeauna mi-am dat seama ca trebuie sa ma pocaiesc, dar am spus ca trebuie sa astept o anumita varsta si m-am gandit la varsta de 33 de ani.” Am zambit cand am auzit motivatia lui. Totusi ne-am rugat impreuna si sper ca el s-a intors la Dumnezeu.

Reporter:
- Ai absolvit medicina. Credeai in evolutionism sau in creationism? Am aparut din maimuta sau ne-a creat Dumnezeu?

Cosmin Ciui:
- Am o alta experienta legata de teoria evolutionismului. Credeam in evolutionism, nu neaparat pentru ca am fost student la medicina, dar asa am fost noi “formatati” sa credem.
Am luat contactul cu organizatia „Alege Viata”, si in momentul in care am inceput sa vorbim despre lucruri spirituale, despre Dumnezeu, despre planul Lui, am inteles ca Biblia ne spune ca Dumnezeu a creat lumea si ca El l-a creat si pe om dupa chipul si asemanarea Sa.
Eu deja facusem cativa pasi de credinta, dar mi-am zis: „Bine, cred multe lucruri, incep sa cred multe lucruri, dar aceasta nu o pot accepta!”
Citind in continuare „Jurnalul fericirii”, am ajuns la capitolul in care Steinhardt citeaza un scriitor din diaspora rusa, Leon sestov se numea el, care spune:
„Exista in momentul de fata doua teorii cu privire la originea omului. Una spune ca omul provine din maimuta, iar alta spune ca a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Sustinatorii celor doua teorii se cearta grozav.
Parerea mea este ca ei se inseala, si unii si altii. Adevarul este, ca de obicei, undeva la mijloc. Cei care cred ca omul provine din maimuta provin intr-adevar din maimuta, iar cei care considera si au convingerea ca ei au fost creati de Dumnezeu, sunt intr-adevar creati de Dumnezeu si alcatuiesc o rasa aparte de cei care provin din maimuta.”
A fost un moment in care am stat si m-am gandit indelung la acest lucru, m-a provocat. Citeam in paralel o alta carte, „Creationismul stiintific”. Am facut o rugaciune scurta, care s-a implinit imediat. Am zis: „Doamne, daca este adevarat ca tu l-ai creat pe om si ca toate aceste lucruri cu privire la evolutionism sunt niste minciuni, sadeste in inima mea o convingere puternica, a acestui lucru.”
?ntr-un timp foarte scurt, 2-3 zile, pur si simplu, parca mi-a fost sters din memorie acest gand, aceasta convingere ca provin din maimuta. si Dumnezeu mi-a dat convingerea ca El m-a creat.

Reporter:
– Care erau framantarile tale dinainte, dincolo de preocuparile de natura intelectuala?

Cosmin Ciui:
- In momentul in care am ajuns la facultate, am zis : „Acum pot sa fac ce vreau! Pot sa traiesc viata pe care o vreau, pot sa fac ce vreau eu.” Ma gandeam in special la lucrurile pacatoase, sa pot sa traiesc o viata in care sa dau frau liber imaginatiei in toate domeniile. Am citit putin mai tarziu o carte a lui Dostoievski, „Fratii Karamazov” si el spune: „Daca nu exista Dumnezeu atunci toate ne sunt ingaduite”. Cam acestea erau gandurile mele atunci, imi este ingaduit orice si pot sa fac orice.
Dumnezeu a intervenit destul de repede in viata mea. Insa oricum am facut destule lucruri pe care acum le regret si care au consecinte asupra vietii mele, chiar si acum si vor avea practic toata viata pentru ca consecintele pacatului raman chiar daca este iertat de Dumnezeu atunci cand devii copil al Lui.

Reporter:
- Iti place rugaciunea si-ti place sa citesti mult, iti place Biblia in mod deosebit.

Cosmin Ciui:
– Da, imi place foarte mult rugaciunea. Imi dau seama ca este cheia care poate deschide orice usa de acces spre revarsarea puterii lui Dumnezeu si a binecuvantarilor Lui. Imi place de asemenea sa citesc foarte mult.
As putea spune ca intr-un timp destul de scurt mi-am facut o biblioteca destul de consistenta de literatura si teologie crestina.
Desigur, Biblia are locul principal, in centrul preocuparilor mele si incerc sa-i aloc cat mai mult timp. Este cartea dupa care incerc in permanenta sa-mi modelez viata, este cartea care mi-a schimbat viata asa ca nu as putea sa uit de ea sau sa o las in afara preocuparilor mele.
Daca ar fi sa fac o recomandare as putea sa spun ca eram si eu candva un om care nu avea nici un interes pentru lucrurile spirituale.
Eram un om care se credea suficient de bun pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu, daca aceasta exista intr-adevar. Eram un om suficient de moral ca sa fiu privit cu admiratie si respect, as putea sa spun fara falsa modestie, de majoritatea vecinilor si prietenilor necrestini. Eram considerat de multi drept un etalon. In momentul intalnirii mele cu Dumnezeu am realizat ca sunt departe, foarte departe de asa ceva.
Acum, pe masura ce ma apropii tot mai mult de Dumnezeu, imi dau seama ca sunt foarte departe de viata pe care eu credeam ca o duc, de sfintenia si neprihanirea pe care credeam ca le am. Imi dau seama ca sunt foarte pacatos, ca inima mea este corupta in totalitate si rugaciunea mea zilnica, cea mai adanca catre Dumnezeu, este ca El sa imi sfinteasca inima, sa ma curateasca, pentru ca este de necrezut de pacatoasa, de rea si de multe ori cand stai sa o analizezi cu atentie iti este frica ce gasesti acolo.
As vrea sa ii provoc pe cititorii nostri sa se opreasca putin. Undeva, intr-un capitol din Amos spune: „De aceea va veni vremea cand iti voi face aceste lucruri Israele. Pregateste-te sa-l intampini pe Dumnezeul tau!”
Dragii mei, va veni o vreme cand fiecare vom sta fata in fata cu Dumnezeu, vom fi siliti, nevoiti sa dam socoteala de viata pe care am trait-o. De aceea, as vrea sa va rog sa va opriti putin din cursul vietii voastre grabite, tot mai grabite, cand desi tehnologia are un aport foarte important, timpul parca este tot mai scurt.
As vrea sa va opriti si sa va ganditi putin la faptul ca veti sta fata in fata cu Dumnezeu si veti fi siliti sa dati socoteala de viata voastra. si daca sunteti sinceri si recunoasteti ca sunteti pacatosi si ca aveti nevoie de Dumnezeu, cu siguranta El se va lasa descoperit, pentru ca a spus: „Cine ma cauta ma va gasi. Daca ma cautati cu toata inima ma veti gasi.” si El este acela care doreste ca voi sa petreceti vesnicia cu El in cer.

Reporter:
– Daca vrei, te rog sa inalti o rugaciune catre Dumnezeu.

Cosmin Ciui:
- Tata din cer, venim inaintea Ta in aceste momente, Doamne si te binecuvantam ca Dumnezeu al cerului si al pamantului. Te binecuvantam, Tata ca si Creator al intregului Univers. Te binecuvantez Tata, ca si Creator al meu si te binecuvantez Tata, ca si Creator al tuturor oamenilor.
Doamne, vreau sa-ti multumesc pentru ca fara ca eu sa te fi cautat, Tu ai fost acela care m-ai cautat mai intai. Iti multumesc Doamne, ca fara ca eu sa te fi dorit Tu ai fost Acela care m-ai dorit Doamne, pentru Tine.
Recunosc Doamne, ca nu am nici un merit in toate aceste lucruri. Recunosc Doamne, ca am fost un pacatos. si recunosc Doamne, ca sunt un pacatos, chiar si acum, dar sunt un pacatos iertat de Tine.
Tata, ma rog pentru cei care citesc acest interviu, sa-i cercetezi prin Duhul Tau cel Sfant. Te rog Doamne sa-i sensibilizezi, sa-i faci Doamne sa realizeze goliciunea vietii lor, sa realizeze lipsa de importanta a vietii pe care o duc departe de Tine.
As vrea Doamne sa li te descoperi ca Cel care poate umple toate golurile din viata lor. As vrea Doamne sa li Te descoperi ca Cel care poate da un sens vietii lor si Doamne daca sunt inimi care te cauta, te rog ca Tu sa li te descoperi.
Te rog Doamne sa ii iei de mana, sa ii ajuti sa faca primii pasi in credinta. Te rog sa-i binecuvantezi pe toti cititorii nostri cu o inima buna, cu o minte inteleapta, cu multa pace si dragoste unii fata de altii. Te rog Doamne sa-i binecuvantezi cu viata vesnica.”
Amin

Interviu DANIEL SANDOR – pornografie si muzica house

Eram disperat dupa muzica house si pornografie.

Am avut probleme cu pornografia, pe care o gaseam in reviste, pe Internet, in poze sau in filme.

Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea sa ne apropie cat mai mult de el si sa nu-L ascultam pe Dumnezeu.

Diavolul a reusit sa ma ajute sa ma ascund foarte bine, chiar daca aveam zeci de reviste pornografice. Cautam locul potrivit, timpul in care eram singur acasa.

Am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt si le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, stergand sutele de imagini si melodii pe care le aveam stocate acolo.

In satul in care a crescut Daniel – Beregsaul Mare, langa Timisoara – se ascultau doar manele. Dar Daniel era orientat spre muzica house si techno.
De asemenea, pornografia a jucat un rol complet nefast in viata lui. A avut probleme cu pornografia, pe care o gasea in reviste, pe Internet, in poze sau in filme.
Daniel a absolvit Facultatea de Matematica aplicata in economie si are 22 de ani. La un moment dat a avut un vis, care a marcat momentul din care Daniel, cu ajutorul lui Dumnezeu, a inceput sa scape din mocirla in care se afla.

Daniel Sandor:
- Orice tanar poate avea astfel de probleme, si in mod special eu aveam astfel de probleme. Eram cu totul implicat in toate acestea si chiar cufundat in ele.
Chiar daca paream un om religios, care mai mergeam cu preotul prin sat cu crucea, sau mergeam din cand in cand la biserica, totusi cautam cu foarte mare insetare localurile unde se asculta o astfel de muzica, distractiile, discotecile, tot ce i se pare unui tanar ca ar putea sa-i ofere placere.
De asemenea, pornografia a avut un foarte mare impact asupra vietii mele, si cred ca majoritatea tinerilor din tara aceasta se confrunta cu aceasta problema, fie ca vor sau nu sa recunoasca.
Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea sa ne apropie cat mai mult de el si sa nu-L ascultam pe Dumnezeu.

Reporter:
- Daniel, tu erai dependent de acest gen de muzica, toate CD-urile pe care le gaseai la prieteni le copiai pe calculatorul tau si le ascultai. Era bucurie, placere, sau o goana continua dupa vant?

Daniel Sandor:
- Mie mi se parea ca era o placere, de fapt chiar era o placere, dar adevarul este ca era o goana dupa vant. Muzica aceasta m-a determinat la a avea fel de fel de senzatii, trairi in cat mai mare exaltare. Cautam tot ce insemna muzica techno, house, chiar trance, muzica creata de DJ-ei, un fel de muzica zgomotoasa si cam atat.
De la varsta de 15 ani am inceput sa fiu dependent de acest fel de muzica si de pornografie. Un coleg de banca, care era si el dependent de aceasta muzica, a inceput sa ma influenteze si pe mine si sa ma directioneze spre acest gen de muzica, dandu-mi CD-uri cu astfel de muzica.
De atunci a inceput totul, a inceput cautarea mea insetata dupa astfel de melodii. Am ajuns sa adun tot ce insemna muzica house si techno. Intram pe Internet, navigam pe site-uri ale acestor DJ-ei si adunam poze.

Reporter:
- Cum a inceput povestea cu pornografia?

Daniel Sandor:
- Cu pornografia am pornit ceva mai devreme decat cu muzica electronica. Eram prin clasa a 5-a cand unul dintre fratii mei, afectat si el de pornografie, mi-a oferit cateva reviste, dupa care am inceput eu sa le caut si sa le achizitionez. Apoi, pe calculatorul meu, am incarcat tot felul de poze si filme pornografice. Eram prins in aceste lucruri care creeaza tinerilor placere, dar care duc la moarte.

Reporter:
- De ce crezi ca duc la moarte, ce poate fi rau acolo?

Daniel Sandor:
- Rau este faptul ca aceste lucruri sunt imorale, rusinoase, nepotrivite. De aceea si sunt interzise pe posturi de televiziune sau radio, dar culmea este ca la chioscurile de ziare nu sunt interzise si oricine poate sa-si cumpere astfel de reviste.
Sunt rele pentru ca Dumnezeu le considera rele, Dumnezeu le considera pacat.
Chiar daca in lumea noastra multi tineri le considera ca ceva normal, obisnuit, ceva care trebuie sa faca parte din viata tanarului, totusi, inaintea lui Dumnezeu sunt pacat si duc la condamnarea vesnica in iazul de foc.
Dumnezeu a lasat ca placerea sexuala sa aiba loc in cadrul casatoriei, si nicidecum inainte, sau in relatii de scurta durata, relatii in cadrul carora tinerii cred ca se iubesc, dar de fapt ei iubesc placerea sexuala si doresc sa aiba parte de actul sexual. Mai apoi nu mai exista nici asa zisa “dragoste” care trebuia sa fie. De fapt este o cale prin care tinerii isi satisfac poftele inainte de vreme.

Reporter:
- Cum te-ai ascuns de parintii tai? Banuiesc ca a fost o lupta continua sa ascunzi toate aceste inclinatii ale tale.

Daniel Sandor:
- Diavolul a reusit sa ma ajute sa ma ascund foarte bine, chiar daca aveam zeci de reviste pornografice. Cautam locul potrivit, timpul in care eram singur acasa. De fapt atunci cand esti singur acasa apare dorinta de a face lucruri pe care nu ai dori sa te vada cineva ca le faci. Dar este cineva care te vede – Dumnezeul Cel viu, care vede toate lucrurile si care ne cunoaste chiar si gandurile.
Mergeam la prieteni sa vizionam filme pornografice.
Nu am experimentat curvia la nivel fizic – pot sa spun ca a fost harul lui Dumnezeu care m-a pastrat neatins cel putin la acest nivel, mai ales ca participam mereu la distractii si chefuri care se sfarsesc cu astfel de lucruri.
Nu am avut nici un contact fizic sexual, insa orice tanar care vizioneaza filme pornografice, de obicei recurge la masturbare. Aceasta a pus stapanire si pe mine.

Reporter:
- A fost un moment dat in viata ta cand Dumnezeu a produs un cutremur care a distrus tot ce era vechi si rau.
“Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.”
A fost un moment in care ai avut un vis, moment din care viata ta a plecat pe un alt drum.

Daniel Sandor:
- Inainte de a va istorisi visul, trebuie sa va spun ca am incercat in repetate randuri sa scap de pornografie, deoarece am inteles ca este ceva rau, care lui Dumnezeu nu-I place.
Chiar I-am facut o juruinta lui Dumnezeu si I-am spus: “Doamne, vreau sa nu mai recurg la aceste lucruri, sa nu ma mai uit la aceste imagini”, insa juruinta mea nu a tinut foarte mult. Asta deoarece doar in Cristos poti fi o faptura noua.
Moralitatea noastra sau incercarile noastre de a deveni oameni noi si de a face voia lui Dumnezeu prin puterea noastra, esueaza intotdeauna.
Inainte de a avea acel vis, unul dintre fratii mei, care si el a fost prins de pornografie, s-a intors la Dumnezeu si i-am vazut viata complet schimbata.
In visul pe care l-am avut, se facea ca trebuia sa merg la un spital. Am ajuns la acel spital, am pasit pe un coridor al spitalului si mergand pe acel hol, uitandu-ma in stanga si-n dreapta, am observat ca in saloane, in loc de bolnavi pe paturi, erau tineri cam de varsta mea, care dansau pe muzica house si techno, exact ce ascultam eu.
Erau camere ca un fel de discoteci, si nicidecum camere cu bolnavi pe paturi. Am ajuns la capatul acelui coridor si am ajuns in curtea acelui spital din visul meu. Acolo erau niste piscine cu multi oameni dezbracati, care se destrabalau acolo.
La un moment dat toti oamenii aceia au inceput sa fuga, sa strige, erau disperati, ceva se intampla in locul acela. Parca incepea sa ia foc acel loc si parca era sfarsitul lumii si mania lui Dumnezeu se revarsa peste acel loc. Am fugit cat am putut de acolo si am ajuns in sfarsit la o apa curgatoare, unde erau multi tineri. Acolo s-a incheiat si visul meu.
Semnificatia visului am inteles-o chiar in dimineata urmatoare. Spitalul era plin cu oameni bolnavi spiritual, nu fizic. Acei bolnavi ma reprezentau pe mine – oameni care cautau sa se distreze, asa cum cautam si eu.
Curtea din spatele spitalului a fost locul unde am inteles ca Dumnezeu isi revarsa mania peste oamenii care traiesc in desfrau si pacat si nu se impaca cu Dumnezeu, nu cauta sa-si mantuiasca sufletul. Diavolul este stapanul celor ce traiesc in pacat.

Reporter:
- Daniel, care a fost momentul culminant in toata aceasta desfasurare de forte, prin care Dumnezeu dorea sa te scape de pacatul in care traiai?

Daniel Sandor:
- Am participat la tabara crestina de la Cortul Intalnirii. Am fost uimit sa vad asa multi tineri care se adunau impreuna sa se inchine inaintea lui Dumnezeu, sa-L laude pe Dumnezeu, si sa se roage impreuna.
A fost o uimire pentru mine, deoarece atatia tineri adunati la un loc nu mai vazusem decat in Timisoara, la festivalurile la care luam si eu parte – Festivalul berii, Festivalul vinului si alte astfel de evenimente la care tinerii se aduna sa se destrabaleze, sa se imbete, sa chefuiasca.
Va dati seama ca a fost o discrepanta enorma intre ceea ce am trait eu in Timisoara si ceea ce am trait la acel Cort al intalnirii, unde era prezent Duhul lui Dumnezeu.
Dumnezeu m-a sensibilizat, m-a facut constient de pacatele mele, de starea in care ma aflam. Am inceput sa plang cum n-am mai plans niciodata pana atunci. Atunci Dumnezeu S-a atins intr-un mod deosebit de mine. De atunci m-am hotarat din toata inima, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa renunt la toate placerile pacatoase ale vietii.

Reporter:
- Ce ai facut cu “materialele” tale secrete, dupa ce ai revenit din tabara?

Daniel Sandor:
- Cand m-am intors, am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt si le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, stergand sutele de imagini si melodii pe care le aveam stocate acolo.

Reporter:
- Dumnezeu poate face noi chiar si lucrurile de langa noi, atunci cand ne schimba pe noi. Chiar daca pana atunci calculatorul tau era un vector spre iad, ai hotarat sa-l faci sa devina un vector spre rai – stergand de pe el tot ce tinea de Satana.

Daniel Sandor:
- Transformarea a avut loc in toate domeniile vietii. Un om care este prins de vicii, de patimi, nu poate sa se lase de ele, chiar daca se straduieste din toata inima si vrea sa renunte la alcool, la fumat, la curvie, la pornografie. Fiind dependent de toate acestea, nu se poate lasa singur de ele.
Insa, atunci cand intervine Dumnezeu in viata unui om care se lasa schimbat de El, Dumnezeu face o transformare totala. La Dumnezeu exista eliberare de orice patima sau orice viciu.
Schimbarea mea a fost un semnal si pentru prietenii mei.
Prietenul meu foarte bun din Timisoara, care-mi trimitea CD-uri cu muzica house si altele de genul acesta, a fost uimit sa vada ca pur si simplu nu mai reactionez in niciun fel la ceea ce el imi spunea despre DJ-ei si despre acest gen de muzica.
Ceilalti prieteni de la mine din sat au fost intristati ca nu le-am dat lor CD-urile pe care le-am distrus si aruncat la gunoi, dar nu am vrut sa-i nenorocesc si pe ei.
Am inceput sa citesc cat mai mult Biblia, sa-L cunosc pe Dumnezeu cat mai bine. Ma bucur si Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt un copil al Lui.

INTERVIU – DIANA HORVATH

“Domnul Isus stand la usa inimii mele si batand…si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig”

Diana Horvath a fost dusa inca de mica la biserica de bunica ei. A cunoscut de tanara Cuvantul lui Dumnezeu si biserica. Ea istoriseste:
Cand am ajuns la varsta adolescentei si eram in cautare de raspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am indreptat atentia si spre ofertele care veneau din lume. In acelasi timp cautarile mele dupa sens erau ambivalente, fiind indreptate atat inspre lume cat si inspre Dumnezeu.

Frecventam in continuare biserica, dar nu aveam o relatie personala cu Dumnezeu si pe deasupra incercam sa imi umplu golul din inima cu surogate oferite de lume. Problema era ca nu ma simteam ca apartinand nici uneia dintre tabere. Nu eram nici in totalitate din lume, dar nici nu eram un copil nascut din nou.

In seara de Ajun de Craciun a anului 1995 am fost la colindat. Cand am ajuns spre dimineata acasa am incercat sa deschid poarta casei, dar nu am reusit. Era tare frig afara si cum stateam in fata portii ma gandeam ca ai mei sunt in casa la caldura, bucurandu-se impreuna de Sarbatoare. Imi doream asa de mult sa fiu si eu inauntru !

Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stand la usa inimii mele si batand…si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig. Duhul Sfant m-a cercetat in momentele acelea si m-a facut constienta de goliciunea mea spirituala si de nevoia de a fi eliberata de pacatele mele.

Acolo, in fata portii, L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor pe ISUS. Apoi, am reusit sa deschid poarta si cand am intrat in casa i-am gasit pe toti dormind. Din nou am fost cercetata si am inteles ca la fel ca si ei, eu fusesem adormita fata de Domnul, impietrita la chemarea Lui.

Din acel moment lucrurile s-au schimbat in viata mea si am inteles dragostea, rabdarea, mila si harul Domnului fata de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut si cel mai minunat este ca Domnul continua sa faca lucruri deosebite in viata mea!

Doresc sa ii slujesc cu tot ce sunt Domnului si sa raman credincioasa Celui ce m-a iubit si m-a rascumparat.

ELI HENTES

“Simteam un gol tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani…nici asta…”

“Apoi imi spuneam: ‘Cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti’. In acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar…departe de a fi adevarata fericire.”

“Incepusem sa ma ocup cu ghicitul…ce cumplit.”

“M-a intampinat sotul meu si mi-a spus: ‘Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat.’ I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: ‘Slava tie Doamne! Iti
multumesc…’ “

“Faceam la sfarsit de saptamana chefuri cu bancuri porcoase si dans pana dimineata. Toti eram departe de Dumnezeu.”

“Am fost operata de cancer de mai multe ori. Imi era mila de fiul meu care nu era impacat cu Domnul si de sotul meu, care se clatinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.”

“Sotul meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit pentru alta femeie.”

“Pe moment o iertam pe amanta sotului meu, dar peste putin timp imi repugna din inima o ciuda si o manie cumplita.”

“Dumnezeu m-a vindecat de cancer. Pur si simplu mi-a disparut tumoarea, dupa ce mai multi frati si surori s-au rugat pentru mine.”

“Sa-ti vezi singurul tau copil bolind, sa-l vezi efectiv in pragul mortii, este ceva cumplit.”

“La picioarele patului era Satan. L-am vazut nu numai prin ochi spirituali, l-am vazut si prin ochi fizici.”

“Oamenii erau intunecati de puterea malefica a celui rau si veneau la bunica mea ca la un purtator de mesaje divine.”

Eli Hentes a lucrat ca actrita la Teatrul de papusi din Targu Mures, apoi a devenit manechin.
In familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrajitorii, iar aceste practici au lasat o amprenta puternica asupra gandirii doamnei Eli Hentes. Mai tarziu a avut probleme de sanatate si boli grele.

Eli Hentes:
- Bunicii din partea tatalui se ocupau cu magia alba, asa zisa magie alba. O practica oculta, daunatoare, pe care, din nefericire astazi in Romania o practica foarte multi. si cei care o practica nu stiu ca aceasta ii duce in iad.
Bunica mea se ocupa cu ghicitul si cu descantatul. Nu aveam decat vreo 8 – 10 anisori cand obisnuiam sa stau de-a dreapta ei la masa si sa urmaresc aranjamentele cartilor si toata practica, care isi pusese amprenta pe fiinta mea cruda. Astfel incat mai tarziu, dupa ani, incepusem sa practic si eu. Mai in joaca, mai in gluma, dar fara sa-mi dau seama ca de fapt eram o marioneta in mana Satanei.
Le ghiceam colegilor mei si ei erau tare incantati ca Eli le ghiceste. Veneau cu cesti de cafea, bineinteles veneau cu o prajitura, cu un mar, cu un dar ca sa le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rau in asta si nici ei.
Dar, pe zi ce trecea, aceasta practica ma lega tot mai puternic cu niste legaturi demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omeneste nu puteau fi rupte, decat de o putere dumnezeiasca. Ma distram bineinteles, dar colegii imi spuneau ca tot ceea ce le spun eu este adevarat.
Pentru ca nu-mi gasisem bucuria si fericirea nici acolo, am inceput sa fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…

Reporter:
- Ce urmareati prin toate acestea, ce cautati atunci? Ce va lipsea?

Eli Hentes:
- Simteam un gol parca tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca banii vor fi cei care vor completa fericirea si golul. Am avut bani… nici asta. Pe urma imi spuneam: “Cei care fac turnee trebuie sa fie fericiti”. Va marturisesc ca in acei ani eram foarte eleganta, eram tanara, draguta, curtata, aveam bani, faceam turnee in tara, in strainatate, dar… departe de a fi adevarata fericire.
Faceam la sfarsit de saptamana chefuri cu bancuri porcoase si dans pana dimineata. Toti eram departe de Dumnezeu.

Reporter:
- Raspunsurile pe care le ofereati colegilor dumneavoastra atunci cand va solicitau sa le ghiciti, veneau din faptul ca intuiati ce aveau ei nevoie, sau efectiv simteati ca altcineva va comunica acele lucruri? Era o inventie a dumneavoastra sau erati folosita ca “transmitator”?

Eli Hentes:
- Bineinteles ca toate acestea erau dictate de Satan, pentru ca lucra in subconstientul meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan sa comunice si oamenii erau incantati.
Ma intorc iarasi putin la bunica mea. Mereu casa ei era plina de oameni evlaviosi din sat, carora bunica le ghicea si oamenii credeau ca e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, dracesc. Nici preotul din sat nu-si facea probleme. Oamenii erau intunecati de puterea malefica a celui rau si veneau la bunica mea ca la un purtator de mesaje divine. Era ceva cumplit.
Peste ani, credeam ca sunt si eu purtatoare a acelor mesaje divine, insa a venit o zi binecuvantata cand intr-adevar mi-am dat seama ca tot ceea ce am facut era un pacat cumplit, care ma ducea in iad. Dar Dumnezeu a trebuit sa ma treaca prin incercari.
Copilul meu s-a imbolnavit destul de rau, incat la 3 ani zacea pe pat. Avea o pareza si la mana si la picior, de cateva zile se hranea doar cu ceai.
Sa-ti vezi singurul tau copil bolind, sa-l vezi efectiv in pragul mortii, este ceva cumplit. Stateam langa patutul lui si plangeam, spunandu-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viata mea si da-o propriului meu copil. As vrea sa-l vad ca traieste, Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu sa nu se chinuie.”
Sotul meu nu suporta suferinta copilului si din pricina aceasta venea foarte rar pe acasa. ?ncepuse sa bea, venea baut si bineinteles ca asta agrava situatia mea. Durerea era si mai profunda.
?n aceasta stare, Dumnezeu mi-a descoperit niste oameni minunati, o familie minunata de oameni cu adevarat pocaiti. Prin aceasta familie – familia Lungu din Targu-Mures – parintii mei spirituali de altfel, prin acesti oameni minunati L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trai, prin viata lor de zi cu zi in familie – pentru mine a fost un exemplu extraordinar.
Uneori credeam ca joaca teatru, dar fiind vecinii mei, am inceput sa-i cunosc mai indeaproape. Ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinta vei primi”. ?ntr-o zi mi-au adus o Biblie si mi-au spus: “Apuca-te si citeste Biblia si roaga-te asa cum stii tu sa te rogi. Simplu, nu povesti invatate”.
Am inceput sa citesc si Dumnezeu a inceput sa mi se descopere. In suferinta mea, nu aveam de ce sa ma agat. De cine sa ma agat? De sotul meu care pleca de acasa si se imbata? Cui sa-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anisori si ceva si zacea in pat… el ce sa inteleaga?
Atunci am inceput pur si simplu sa vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oara la o biserica evanghelica. Imi aduc aminte ca am plans cu lacrimi fierbinti si am spus: “Doamne, daca existi, te rog sa-mi vindeci copilul. si vreau ca aceasta minune sa se petreaca chiar astazi sub ochii sotului meu.”
Sotul meu era acasa in seara aceea si nu m-a impiedicat sa merg la acea biserica, pentru ca si el suferea mult pentru copil. La biserica incepuse rugaciunea si eu m-am rugat printre primii. Mi-aduc aminte ca a fost o rugaciune extraordinara, care a ajuns la Dumnezeu. Am simtit in acel moment o putere extraordinara peste fiinta mea, am simtit ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza chiar in acel moment si chiar am spus in rugaciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat sanse copilului meu decat maxim 2 ani. Dar Tu, care esti doctorul doctorilor, arata-i sotului meu, care nu crede in Tine Dumnezeu, ca Tu existi”. In cele din urma, cu lacrimi in ochi, i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a ascultat rugaciunea, pentru ca am simtit efectiv ca Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.
Acasa m-a intampinat sotul meu si mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus sotului meu ca am simtit si am strigat: “Slava tie Doamne! Iti multumesc!”. Baietelul a venit in fata mea si acum putea sa miste manutele si picioarele perfect.

Reporter:
- Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?

Eli Hentes:
- Da, insa s-a mai intamplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-si pusese amprenta pe fiinta mea, m-a urmarit mult timp, si Diavolul nu se da biruit atat de usor.
Inainte de a ma pocai cu adevarat, incepusem sa studiez tot felul de practici. Prima data am studiat practicile oculte si tainele chiromantiei, dupa aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parca ma legau si mai puternic de Satan si simteam ca Duhul lui Dumnezeu imi vorbeste ca nu e bine ceea ce fac.
Chiar si Yoga, cu toate ca par doar exercitii fizice extraordinare la prima vedere, in realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o fatada a intunerecului, a Diavolului, ca sa cuprinda mai usor tinerii in cursa.
Sunt fatade pe care Satan le foloseste asa cum se foloseste chiar si de televiziune – ne aduce in fata anumite emisiuni, chiar si crestine, dar in realitate… cat la suta sunt de alta natura, ca sa ne rupa de tot ce este dumnezeiesc?
Dupa studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat in post si in rugaciune si pur si simplu am auzit soapta Duhului: “Opreste-te! Opreste-te pana nu este prea tarziu!”. Dar am inceput sa-i spun Domnului: “Doamne, dar invat atatea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu imi spunea: “?ti este de ajuns Scriptura si ceea ce-ti voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.
M-am oprit, dar intr-o noapte ma trezesc lovita peste picior, ca o lovitura de palma. Locuiam la etajul 3 la bloc si afara era undeva un neon care batea cumva spre camera. Mi-am zis: “Cu siguranta sotul meu s-a dus la baie si cine stie cum m-am dezvelit si m-a lovit peste picior.” Dar nu era sotul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am vazut nu numai cu ochi spirituali, ci l-am vazut si prin ochi fizici. Lumina batea din spatele lui. I-am vazut fizicul, era ranjit inspre mine. Mi-am dat seama ca este Satan. Statea pe marginea patului la picioarele mele. Sotul meu era langa mine, sforaia.
M-am ingrozit. Pentru ca deja stiam cum sa ma rog Domnului, m-am acoperit cu patura, m-am intors spre sotul meu si am inceput sa ma rog: “Doamne, indeparteaza-l te rog pe cel rau. Indeparteaza-l si ia-mi Doamne duhul de frica”. stiam ca Satana lucreaza foarte mult si prin duhul de frica, care, daca te cuprinde, poate pune stapanire pe tine. Domnul a indepartat duhul de frica si am adormit foarte repede. Am si uitat ca Satana era la picioarele mele.
A doua noapte, a venit Satana in vis din nou. A inceput sa ma acuze, sa-mi spuna: “Tu mi-ai slujit mie, tu trebuie sa-mi slujesti in continuare. Tu ai ghicit, ai facut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai facut asta”.
Atunci am spus: “Chiar daca am facut asa, eu acum vreau sa-i slujesc stapanului meu”. El zicea: “Te voi distruge”. Cauta in vis sa ma distruga, dar m-am trezit. si m-a cuprins iarasi frica. Am luat Scriptura si pana spre dimineata am citit.
A treia noapte, din nou a venit Satana, tot in vis, in chipul unui om credincios. Insa mi-am dat seama din Cuvantul pe care-l citisem chiar cu o noapte inainte, cand mi se aratase, ca ceea ce-mi spunea Satana – chiar din Evanghelia dupa Matei citisem – era rastalmacit, deci nu era Cuvantul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleaca Satano de aici, pentru ca tu nu esti omul lui Dumnezeu, nu esti trimisul lui Dumnezeu”.
In acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea ii era diabolica si ranjetul la fel. Atunci a cautat din nou sa ma omoare prin vis, dar am strigat si cu adevarat am reusit sa ma rog si sa spun: “Sangele lui Cristos sa te faca sa dispari si sa te mustre”. Atunci el s-a spulberat in mii si mii de bucati.
Viata mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de asta data marturiseam ce a facut Domnul in viata mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a indepartat pe Diavolul, cum Dumnezeu mi-a dat atata pace.
Pana atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu ma simteam implinita. Sotul meu venea tot mai baut acasa, ma batea, parintii mei si rudele mele nu ma intelegeau.
Intre timp, sotul meu, care inainte imi spunea zilnic ca ma iubeste, m-a parasit pentru alta femeie. Pe moment o iertam pe amanta sotului meu, dar peste putin timp imi repugna din inima o ciuda si o manie cumplita.
Colegii spuneau: “Cum, Eli nu ne mai ghiceste?” Pana le-am ghicit, pana dansam cu ei, pana mergeam cu ei, eram buna, apoi, dintr-o data, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toata numai zambet, numai pace si mergeam sa le spun o noua experienta cu Cristos.
Am fost operata de cancer de mai multe ori. Imi era mila de fiul meu care nu era impacat cu Domnul si de sotul meu, care se clatinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.
Dumnezeu m-a vindecat si de cancer. Pur si simplu mi-a disparut tumoarea, dupa ce mai multi frati si surori s-au rugat pentru mine.

INTERVIU – RAMONA ACATRINEI

“Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.”
“DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo.”

Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti.
Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte rautacioasa.
Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in fata, de multe ori: “Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata”, si reactionam foarte urat.
Pur si simplu “musteam” de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata suferea si el pentru ca este dureros – acum imi dau seama cat de mult l-am ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta – ca intr-adevar copilul tau sa vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste.
Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.

Reporter:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa guste bucuria suprema – a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L “guste” pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.
- Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod personal?

Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama.
De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama.
Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o loveasca pe mama.
Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata, pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.
Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie.
Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de dragoste.
In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de dragoste si de respect – am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea.
Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.
Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi lucru cu viata oricarui om.
Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau.
Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata. Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura.
Atunci am inceput sa fac compromisuri – sa merg la discoteca, sa merg la chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.

Reporter:
- Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti privit cu dispret.

Ramona Acatrinei:
- Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei.
Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret.
Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma speria ce pateau colegele mele de facultate.
Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de implinite.
Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa aceea si cum spun ca: “Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am cedat” – am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: “Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul”. De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete.
Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.

Reporter:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si “cu masca” si “fara masca”, ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.

Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi – nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti – acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini.
Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec.
Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire.
In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: “cioc, cioc”, la usa, iar eu le-am poftit inauntru.

Reporter:
Ceva de genul “Knock, knock on the heavens door”. (cioc, cioc la usa cerului)

Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus “knock, knock on the hells door” (cioc, cioc la usa iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.
Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la “Alege Viata”. Acolo am fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar.
Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata.
Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat.
Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un loc si nu au personalitate.
Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se parea ca sunt blocati pe ideea asta.
Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: “Doamne, Tu poti sa-mi atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma bucur de relatia cu tine.”
Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna – sa am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului – o multime de prieteni adevarati.
Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba:
“Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?”
Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.

Reporter:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?

Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta.
Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3 centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad – fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.
Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis: “Gata ! Nu mai vreau !”.
Din acel moment m-am hotarat astfel: “Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2 cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !”.

Propuneri pentru anul 2010: SFINTIRE

LA INCEPUTUL ANULUI – 40 de zile de post si rugaciune
SAPTAMANAL – 2 zile de post
ZILNIC – jumatate de ora de rugaciune si studiere a Bibliei
……………………………………
Anul 2010 se poate incepe cu 40 de zile de post si rugaciune, din 4 Ianuarie pana in 12 Februarie.
Post pana seara sau pana dupa-masa, sau chiar 2-3 zile consecutiv pentru cine poate, fiecare cum poate. Ideea nu este ca Dumnezeu asteapta performanta in acest domeniu, ci o inima curata.

Isaia 58: “Iata postul placut Mie: desleaga lanturile rautatii, desnoada legaturile robiei, da drumul celor asupriti, si rupe orice fel de jug;
imparte-ti painea cu cel flamand, si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; daca vezi pe un om gol, acopere-l, si nu intoarce spatele semenului tau.
Atunci lumina ta va rasari ca zorile, si vindecarea ta va incolti repede; neprihanirea ta iti va merge inainte, si slava Domnului te va insoti.”

Cine este bolnav si nu poate tine post de mancare, poate tine in schimb post de… televizor… Internet, etc.

O alta propunere consta in 2 zile de post in fiecare saptamana, pe tot parcursul anului 2010, plus jumatate de ora de rugaciune si studiere zilnica a Bibliei.

In rest, numai bine si multe binecuvantari de la Tatal nostru din Ceruri, de la Domnul Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfant, pe tot anul 2010.

Dilema Evolutionism – Creationism

Dilema Evolutionism – Creationism se poate rezolva simplu, si anume:

Caramida de baza a evolutionismului este MUTATIA GENETICA.
(A fost o supa primordiala, alcatuita din materie anorganica, si care a fost supusa radiatiilor cosmice, bla, bla, bla, iar de acolo a iesit o amoeba si apoi un om).

Dar MUTATIA GENETICA este DISTRUCTIVA IN PROPORTIE DE 99,99 %.
Abia 0.01% s-ar putea sa adauge ceva folositor.

Asadar s-a mers 99,99 pasi inapoi si 0.01 pasi inainte, 99,99 inapoi si 0.01 inainte.
Apoi evolutionistii pretind ca asa s-a ajuns de la anorganic la organic. S-a ajuns de la piatra la celula, de la praf cosmic mort si fara viata la complexitatea EXTRAORDINARA a omului.

S-au lipit particule de praf intre ele, asa, de capul lor, fara niciun Creator, si au alcatuit ochiul uman, sau creierul, sau plamanii, sau sistemul nervos, etc.

Cine s-ar da pe mana unui chirurg care de 99 de ori taie prost si aiurea, te cioparteste din cap pana in picioare, si abia 1 data taie bine?
Sau pe mana unui sofer care te baga in 99 de stalpi sau pomi si abia 1 data conduce pe drumul bun?

Pentru a sustine asa ceva ai nevoie de multa, multa … credinta… dar credinta in aceste aberatii stupide…

Este ca si cum ai lua un ceas, l-ai zdrobi cu ciocanul, si apoi ai pretinde ca este bun, functioneaza bine si nu a fost nevoie de niciun ceasornicar / creator care sa-l fi construit… ci a aparut la intamplare. Sau a evoluat din maimuta. Dar maimuta de unde vine??

Poti sa pui intr-o galeata 1 kg de urina, amestecata cu 2 linguri de praf de pe sosea si pietricele cat cuprinde, apoi sa le lasi la soare si la radiatii cosmice 4,18 miliarde de ani… fii absolut sigur ca de acolo nu se va naste nici macar un soricel, daramite un om.
(In loc de urina poti pune apa chioara, ca sa nu zica cineva ca ai pus materie organica…)

Faptul ca avem ADN-uri asemanatoare cu animalele arata ca avem ACELASI CREATOR, am fost creati de acelasi Dumnezeu, nicidecum ca am evoluat din porci sau din serpi.

Problema evolutionistilor este ca daca accepta existenta unui CREATOR, atunci trebuie sa accepte ca INTR-O ZI VOR DA SOCOTEALA IN FATZA CREATORULUI de felul cum isi traiesc viata…

Si atunci, prefera sa sustina ca se trag din porci sau maimute… iar unii oameni chiar traiesc la fel ca pretinsii lor stramosi… Imi cer iertare necuvantatoarelor pentru pretentia jignitoare a unor oameni cum ca ar fi nepotii lor…

Biblia spune ca am fost creati de Dumnezeu, al carui nume este IEHOVA.
Biblia ne da demnitatea de FII DE DUMNEZEU !!

Daca unii oameni prefera “demnitatea” de fii de porci, maimute sau caini, este alegerea lor.

Eu sunt fiu de Dumnezeu si ma trag din Dumnezeu.
Sunt iertat de toate pacatele mele, datorita mortii Fiului lui Dumnezeu – ISUS CRISTOS – in locul meu.

Apoi, la fel cum Cristos a inviat, biruind moartea, la el si eu abia astept sa-L intalnesc pe Creatorul meu.

Zicea un rus destept: “Dreptate au si cei care cred ca se trag din Dumnezeu, si cei care cred ca se trag din maimuta. Cei care cred ca se trag din Dumnezeu, se trag intr-adevar din Dumnezeu, iar cei care cred ca se trag din maimuta, aia chiar ca se trag… din maimuta…”

Ioan Ciobota

Chestionar de evaluare a relatiilor personale

Un prieten care a dorit sa ramana anonim a compus intrebarile de mai jos.

Se poate aplica cunoscutilor, membrilor familiei – sot, sotie, copii, parinti, etc – sau colegilor de servici/scoala etc.

Acesta nu este un chestionar elaborat stiintific, cu zeci de intrebari si raspunsuri cu punctaj, iar evaluarea sa se faca in functie de punctaj: daca ai intre 0 si …x puncte, esti asa, daca ai intre x si… y puncte, esti invers.

Acesta este doar un simplu chestionar NESTIINTIFIC, simple intrebari, dar care pot aduce destul de multa lumina in relatiile personale.

Conditia este ca cel care aplica acest chestionar sa fie deschis la acceptarea unor adevaruri… interesante, si la… pocainta in ceea ce priveste relatiile personale.

*****************************************

CHESTIONAR DE EVALUARE A RELATIILOR PERSONALE

01. Te rog sa-mi spui deschis ce vezi la mine si consideri ca nu este bun.

02. Ce observatii si obiectii ai cu privire la atitudinile si comportamentul meu?

03. Ce cuvinte si expresii verbale te deranjeaza in comunicarea mea?
 
04. Exista atitudini si expresii verbale la mine, care sa te faca pe tine sa crezi ca sunt incapatzinat, ca nu mai sunt invatabil? Daca da, care sunt acelea?

05. Ce roluri pe care mi le asum la servici / scoala, pe internet, la Biserica, pe scara blocului etc. nu mi se potrivesc sau vin in contradictie cu statutul de copil al lui Dumnezeu?
 
06. In ce domenii ai incercat sa ma corectezi dar ai vazut ca nu sunt dispus sa primesc corectie, mustrare?
 
07. Ce te-a descurajat cel mai mult, astfel incat nu ai mai incercat sa-mi spui unde gresesc?

08. Exista imprejurari in care ai vazut ca ma enervez, devin impulsiv si ii atac pe ceilalti? (un tipar de reactie) Daca da, care sunt acelea?

09. Unde observi ca exista o discrepanta mare intre vorbele si faptele mele?

10. Ce expresii si atitudini te-ar face sa te deschizi in comunicarea cu mine?

11. Ce as putea face sa cresc gradul de incredere colegiala / prieteneasca / familiala etc. intre noi?

12. Ce anume din ceea ce fac si sunt te incurajeaza la a dezvolta dialogul intre noi?
……………………………………………………….

13. Ce alte intrebari crezi ca ar mai putea fi?
Te rog noteaza-le mai jos si raspunde la ele.

***********************************************

Remote Control – Satana sau Duhul Sfant ?

Cu catva timp in urma am avut o problema cu un calculator si nu stiam cum sa-l repar.
Era o problema de soft, de programe, de setari.

L-am rugat pe un prieten, specialist in calculatoare, sa ma ajute.
El nu avea timp sa vina sa-mi modifice setarile calculatorului, insa putea sa ma ajute de la el de acasa, printr-un program de remote, prin Internet.

Asa ca am instalat un programel de remote, i-am pus o parola, i-am comunicat parola prietenului meu, iar el a inceput sa-mi depaneze calculatorul. Stand acasa, in fotoliul lui, prin intermediul Internetului, prietenul meu lucra pe calculatorul meu, cu toate ca se afla la mare distanta.

In momentul cand el a preluat controlul asupra calculatorului meu, imi venea si sa rid si sa plang.
Eu mi-am ridicat mainile sus, dar mouse-ul meu se misca pe monitor fara probleme, apoi deschidea ferestre, scria pe monitorul meu, inchidea ferestre, modifica setari, punea alte setari, etc, etc.

Eu nu atingeam DELOC nici mouse-ul, nici tastatura, doar ma uitam prostit cum se misca mouse-ul pe ecran, iar tastatura scria singura.

Ma uitam prostit si m-am infiorat !

M-am bucurat ca prietenul meu, in care aveam mare incredere, a preluat controlul asupra calculatorului meu, si nu altcineva!

DAR M-AM GANDIT: la fel se intampla cand Satana preia controlul asupra mintii unui om.

In primul rand omul trebuie sa-si instaleze un anumit programel, adica sa se deschida inaintea Satanei. Apoi sa-i comunice parola, adica sa-i permita Satanei sa preia controlul asupra lui.

In continuare, stie Satana ce sa faca… sterge tot ce e bun in inima omului, scrie ce vrea el, modifica sufletul omului dupa cum doreste. Asa incat omul ajunge robul celui rau.

Stiti ce scrie diavolul in mintea si in sufletul omului?

“Isus a zis: [...] ce iese din gura, vine din inima, si aceea spurca pe om.

Caci din inima ies
gandurile rele,
uciderile,
preacurviile,
curviile,
furtisagurile,
marturiile mincinoase,
hulele.

Iata lucrurile care spurca pe om”… Matei 15:16  

Diavolul scrie in “calculatorul” mintii noastre doar lucruri care-l spurca pe om, si care-l duc in iadul cel vesnic.

Dar partea buna este ca totul depinde de decizia omului.

Omul poate decide sa se deschida inaintea Satanei, sa urasca, sa fie rau, sa distruga.
Sau se poate deschide inainte Duhului Sfant al lui Dumnezeu.

Cand ingaduim Duhului Sfant al lui Dumnezeu sa puna stapanire pe noi, atunci suntem fii ai luminii, nu ai intunerecului, fii ai Celui Prea Inalt, nu ai ispititorului.

“Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea:
preacurvia,
curvia,
necuratia,
desfrinarea,
inchinarea la idoli,
vrajitoria,
vrajbile,
certurile,
zavistiile,
maniile,
neintelegerile,
desbinarile,
certurile de partide,
pizmele,
uciderile,
betiile,
imbuibarile,
si alte lucruri asemanatoare cu acestea.

Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.

Roada Duhului, dimpotriva, este:
dragostea,
bucuria,
pacea,
indelunga rabdare,
bunatatea,
facerea de bine,
credinciosia,
blandetea,
infrinarea poftelor.

[...]

Cei ce Sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.
Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.” Galateni 5:19  

Ioan Ciobota

Puterea mass-mediei – Manipulare si control

La acest inceput de mileniu, mass-media ramane unul dintre cei mai redutabili formatori de opinie. Mass-media da tonul in ceea ce priveste moda, politica, religia, stiinta, muzica, etc.

Dar care sunt valorile promovate de mass-media?

Sunt valorile lui Dumnezeu, valori prezentate in Biblie, valori eterne, recomandate de Creatorul tuturor celor vazute si nevazute?
Sau sunt valorile celui rau, si anume: sex fara restrictii, minciuna, divort, alcoolism, avort, promiscuitate, iubirea de bani, negarea lui Dumnezeu

Valorile promovate de mass-media sunt valorile celor din spatele emisiunilor TV, programelor radio, articolelor din ziare si on-line, fie ca acestia sunt proprietari, producatori sau realizatori. Se spune ca la inceput erau jurnalisti destepti, care faceau emisiuni pentru oameni destepti. Apoi, jurnalisti destepti care faceau emisiuni pentru oameni prosti, iar acum jurnalisti prosti care produc pentru oameni prosti.

Prin mass-media din lumea intreaga se transmite o anumita “RELIGIE”. Nu este vorba despre ortodoxie, catolicism, baptism, penticostalism sau orice alta religie. Ci este mai degraba vorba despre religia sexului, a urii si a violentei. Oamenii se uita la televizor ca si cum ar intra intr-un templu al sexului, crimei si desfraului. Este o indobitocire la scara planetara.

Pentru ca in mod normal omul este inclinat spre sex, crima, sange, ura si minciuna, mass-media se intrece in a-i oferi omului ceea ce ii place.
Calea Rastignitului pare anormala pentru lumea in care traim: sa-ti iubesti dusmanii si aproapele, sa-ti infranezi poftele, sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeu si sa te temi de El.

Cine poate sa conduca sau chiar sa manipuleze masele de oameni? Presedintele? Guvernul? Parlamentul? Liderii religiosi? Mass-media?
Se spune ca mass-media reprezinta a patra putere in stat. Este oare a patra putere, sau este chiar prima?

Un exemplu pozitiv este demisia presedintelui american Richard Nixon. Cand ziarul Washington Post, prin reporterii sai Bob Woodward si Carl Bernstein, a reusit sa dezvaluie ilegalitatile comise de Nixon, acesta a fost silit sa-si dea demisia.
Mass-media a fost mai puternica decat presedintele si decat Casa Alba. In acest caz, mass-media a fost in slujba adevarului si a dreptatii.

In schimb, un exemplu profund negativ este legalizarea avortului in SUA.

Prof.Dr.Bernard Nathanson, fost director al celei mai mari clinici de avorturi din lume, se simte raspunzator pentru 75.000 de avorturi. La o prelegere tinuta la Dublin de catre Prof.Nathanson, cu ocazia modificarii constitutiei Irlandei de Nord, el spunea (citat din cartea “Myriam, de ce plangi? sau trauma avortului” de Pius Stossel, Editura Ariel in colaborare cu Fundatia Pro Vita Medica din Timisoara, 1998):

“Am fost unul dintre fondatorii unei organizatii nationale care milita pentru legiferarea avortului, numita NARAL (National Association for Reperal of Abortion Law), [...]. Am fondat aceasta organizatie in 1968 [...]. Pe vremea aceea era un act lipsit de un elementar bun simt sa vorbesti despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Daca atunci s-ar fi facut un sondaj de opinie, s-ar fi constatat ca 99% dintre americani sunt impotriva avorturilor.

Dar iata ca noi, o mana de 4 (patru) oameni, cu un buget foarte mic, am reusit intr-un timp record de numai 2 ani sa abrogam legea care interzicea de 140 de ani avorturile in statul New York. Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor in SUA.

Trei ani mai tarziu, am convins Curtea Suprema sa legalizeze avorturile in toate cele 50 de state ale SUA.

Cum am procedat? [...] In 1968, gruparea noastra, NARAL, stia ca daca s-ar fi facut un sondaj de opinie cinstit si minutios in randul americanilor, am fi fost invinsi de la bun inceput. Asa ca am procedat in felul urmator: am realizat niste sondaje de opinie in care intrebarile erau confuze, cu dublu inteles, astfel incat sa putem folosi rezultatele dupa bunul nostru plac. Apoi am inaintat mass-mediei rezultatele, din care reiesea ca 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptand o asemenea tactica.

Daca spui publicului ca majoritatea este pentru legalizarea avorturilor si repeti mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge sa-si schimbe parerea si sa fie favorabil avortului. In general oamenilor nu le place sa fie in minoritate.

Tactica noastra era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre [...].

Am facut deci urmatorul pas: am falsificat numarul avorturilor ilegale facute anual in SUA. Stiam ca numarul lor real era de 100.000, dar numarul pe care il raportam mereu era de 1.000.000 [...]. Apoi, desi stiam ca numarul real al femeilor care decedau anual in urma avorturilor ilegale era de 200-250, CIFRA PE CARE O RAPORTAM DESEORI MASS-MEDIEI era de 10.000.

Aceste cifre au inceput sa se impregneze in mintea publicului american, fiind cel mai bun mijloc de a-l convinge de necesitatea abrogarii legii care interzicea avortul.

Daca luam in considerare numarul real al avorturilor ilegale inainte de legiferare – de 100.000 pe an – si numarul avorturilor legale dupa aceea – de 1.550.000 pe an – rezulta o crestere a numarului de avorturi de 15 ori !!”

De data aceasta mass-media a fost mai puternica decat legea si decat bunul simt. De data aceasta mass-media a fost in slujba minciunii, a nedreptatii, a neadevarului si a crimei. De data aceasta mass-media a fost in slujba mortii.
……………………………………….
Dr. David Noebel afirma, la o conferinta de la Cluj, in anul 1999: “Orice filozofie isi gaseste aplicare in secolul urmator. In secolul XIX au existat 6 personalitati: Charles Darwin, Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche, Karl Marx, Julius Belhausen si Wilhelm Wundt. Acesti 6 oameni au influentat 4 adolescenti din vremea aceea: pe Hitler, Mussolini, Stalin si Margaret Sanger. Despre primii 3 adolescenti stie toata lumea ce au facut, insa gandirea celei de-a 4-a, Margaret Sanger – o adolescenta pe vremea aceea – CONTINUA SA INFLUENTEZE SI AZI OMENIREA. Ea este parintele Planning-ului Familial sau al controlului nasterilor.

Daca primii 3 au omorat cateva zeci de milioane de oameni, gandirea Margaretei Sanger sta la baza mortii a peste 273.000.000 de copii nenascuti, numai in secolul XX” spunea Dr. Noebel.

Cat de departe ar fi ajuns ideile acestor oameni daca nu ar fi existat MASS-MEDIA? Sau daca mass-media ar fi actionat in numele adevarului BIBLIEI, in numele dreptatii lui Iehova – Dumnezeul revelat in Biblie, in numele dragostei dovedite de Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu, atunci cand murea pe cruce pentru pacatele fiecarui om?

Toti cei care sunt crestini implicati intr-un fel sau altul in mass-media, cred ca ar face bine sa ia aminte la cuvintele Mantuitorului nostru, Domnul Isus Cristos:

“Lumina mai este putina vreme in mijlocul vostru. Umblati ca unii care aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunerecul: cine umbla in intunerec, nu stie unde merge. Cata vreme aveti lumina printre voi, credeti in lumina, ca sa fiti fii ai luminii.”

“Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii”.

“CRISTOS IN VOI, NADEJDEA SLAVEI !”

Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Poc, poc, poc sau Ce mai faci, Ioane?

Deschid cu înfrigurare ziarul de astăzi, radioul sau televizorul, sperând din toată inima că voi găsi ceva BUN.
O ştire BUNĂ, ceva nou care să-mi aducă eventual nişte bani în plus, sau pur şi simplu ceva care să mă relaxeze, să-mi placă, sau care să-mi aducă puţină dragoste, speranţă, încredere şi bucurie. Şi nu de puţine ori se întâmplă să le salut pe toate cu clasicul
“Bine-ai venit amăgire,
Mai stai, mai durează un pic,
Această minţită iubire,
E totuşi mai mult ca nimic.”

Când eram copil şi ascultam seara, pe furiş, cu luminile stinse, împreună cu tata – Radio Europa Liberă, aveam senzaţia că în vechiul nostru aparat de radio era o altă lume, LUMEA LOR.
LUMEA CEALALTĂ, o lume plină de lumină, o lume greu de imaginat pentru mine, o lume a libertăţii- spuneau ei.
Se vorbea acolo despre cortina de fier, despre putere şi dictatură, despre a putea şi nu se poate, despre adevăr şi libertate.

De fapt libertatea era pentru mine o noţiune extrem de abstractă. Eu eram şi mă simţeam foarte liber. Pentru că tocmai coborâsem din nucul de lângă casă sau din cireşul din grădină şi de acolo de sus, din vârfurile lor, cu mâinile înverzite de nuci încă necoapte, sau cu gura plină de cireşe, lumea se vedea curată, plină de pace, de adevăr, iar despre libertate ce să mai vorbesc.
Acolo sus era LIBERTATE.

Liberi erau şi cei care aveau deja ani grei de temniţă neagră, dar care puteau comunica – prin Morse – cu vecinul din celula a treia.
“Poc!
Poc poc!
Poc poc poc!”
Astfel încât zidurile umede, groase şi întunecate, destinate catacombelor morţii, deveneau dintr-o dată vectori de lumină. Deveneau dintr-o dată cele mai propice medii de propagare a dragostei, a bunei înţelegeri, a împăcării între călăul – căzut şi el victimă – şi victima lui de care râsese şi-şi bătuse joc cândva, crezând copilăreşte că lumea este la picioarele lui.
Ce mesaje transmiteau zidurile acelea ca nişte umbre?
Probabil “Ce mai faci, Ioane?”,
sau “Vasile s-o dus…”
sau “Lu’ Pătru i-or dat drumu’ ”.

Cuvântul are o putere fantastică.
Moartea şi viaţa stau în puterea limbii.

“Tinerelule, scoală-te îţi spun” şi mortul – singurul fiu al mamei sale – se scoală, ÎNVIE la porunca şi la
cuvântul CELUI care EL însuşi este “CUVÂNTUL”, “LOGOSUL”,
Cel care era, care exista de la începutul începuturilor,
Cel prin care şi pentru care a fost creat tot ceea ce există
şi nimic din ceea ce se vede n-a fost făcut fără EL.

“Lazăre, vino afară” porunceşte Cuvântul şi mulţimea încremeneşte văzând mormântul cum se deschide şi iese afară Lazăr cel mort de 4 zile, dar ÎNVIAT acum prin puterea şi la porunca CUVÂNTULUI.

…………………………………………………………………………..

Astăzi, am ajuns să mânuiesc şi eu cuvântul.

Mă înfior când mă gândesc la puterea cuvântului.
Cu vorba mea pot să distrug, sau pot să construiesc, pot să aduc mângâiere sau pot să aduc întristare.

Credeţi că Sfântul Francisc de Assisi avea legături cu presa vremii atunci când a scris:

“Doamne, fă-mă un instrument al păcii Tale,
Unde există ură, să semăn dragoste-
Unde există vătămare, să semăn iertare-
Unde există îndoială, să semăn credinţă-
Unde există disperare, să semăn speranţă-
Unde există întuneric, să semăn lumină-
Unde există tristeţe, să semăn bucurie.

O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult
Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alţii
Să fiu înţeles, cât eu să înţeleg pe alţii
Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alţii.

Pentru că,
Atunci când dăm, primim,
Atunci când iertăm, suntem iertaţi,
Iar atunci când murim,
Ne naştem pentru viaţa eternă.

Sau poate Sfântul Francisc de Assisi se gândea la cei de mai târziu?

Ce numim Adevăr, deoarece cuvântul este în slujba adevărului?

Pilat îl întreabă pe Domnul Isus Cristos: “Ce este adevărul?”, dar, sărmanul de el, rămâne fără răspuns pentru că întrebarea era greşită şi fără rost, deoarece ADEVĂRUL stătea chiar în faţa lui.
ADEVĂRUL este CINEVA, NU ceva.

În schimb, ucenicilor Lui, Isus Cristos le spune:
“Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi.”

Iar altădată le spune:
“Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”
………………………………………………………………………….
Am ajuns şi eu –
un fir de praf în Univers,
pasager enigmatic
pe un alt fir de praf în Univers,

să mânuiesc cuvântul care duce la viaţă sau la moarte.

Cum vor fi transformate vieţile atinse de cuvântul meu?

Vor cunoaşte ADEVĂRUL, pentru a afla libertatea?
Vor cunoaşte CALEA, pentru a afla VIAŢA?

IEHOVA IIRE -
POVESTEA LUI ISAC SAU EXAMENELE DE LA “MUNTELE UNDE DOMNUL VA PURTA DE GRIJA”

Locului unde Domnul i-a incercat credinta, Avraam i-a pus numele „Iehova iire“ sau „Domnul va purta de grija“.

Pe 26 februarie 2001 s-a nascut baietelul nostru, ISAC-DANIEL CIOBOTA. La doua luni si jumatate a ras prima data. Probabil de bucurie. De fapt, ISAC inseamna in ebraica „el rade“. Cum i-a purtat Domnul de grija? Si cum ne-a incercat noua credinta? Povestea lui Isac incepe in noiembrie 1999. intr-o seara, Rodica Paul – sotia pastorului nostru Gelu Paul – ne-a adus acasa cu masina. Rodica stia ca Anca, sotia mea, a pierdut 5 sarcini, de-a lungul celor 10 ani de casnicie, datorita problemei genetice de pe cromozomul nr. 1, pe care analizele au scos-o in evidenta la mine si datorita careia geneticienii ne spuneau ca nu vom putea avea copii. Mai mult decat atat, chiar daca vom avea vreodata copii, copilul ar putea fi malformat.

Rodica ne-a reamintit ca Biblia da autoritate pastorilor si prezbiterilor sa se roage pentru cei bolnavi. Noi ne-am gandit la solutia propusa si am acceptat-o.

Au venit, s-au rugat si Domnul a facut atunci 2 minuni. Rodica a ramas insarcinata si a nascut-o pe Ioana – si aceasta dupa ce ei au asteptat timp de 15 ani un copil din partea Domnului.

Cateva luni mai tarziu a ramas insarcinata si Anca. Dar in luna a treia de sarcina, in timp ce eu eram plecat la o evanghelizare in Republica Moldova, Domnul a inceput sa ne incerce credinta. Avand unele dureri, Anca s-a dus la ecograf la doi profesori renumiti din Timisoara, dintre care unul i-a pus diagnosticul de „sarcina patologica, placenta praevia centrala“, iar celalalt diagnosticul de „mola“. Recomandarea a fost de internare urgenta pentru avort. Noi nici nu ne-am gandit la avort, iar pe parcursul sarcinii diagnosticul de placenta praevia a fost reconfirmat ecografic de cel putin 10 ori. Pana in luna a 7-a, cand placenta arata absolut normal. Placenta praevia poate migra spre o pozitie mai buna pana in luna 4-5, dar nicidecum dupa aceasta varsta a fatului.

In viata noastra Dumnezeu si-a aratat bunatatea si mila Sa de neinteles, dar se pare ca ne-a trecut si prin examenele muntelui “unde Domnul v-a purta de grija“.

Pentru ca vindecarea placentei a fost prima minune. A doua minune este ca placenta praevia duce la sangerari, putandu-se ajunge pana la necrozarea uterului, care ar fi implicat histerectomie totala (scoaterea prin operatie a intregului aparat reproductiv al mamei). Dar pe parcursul sarcinii, Anca a avut doar o mica sangerare. Dumnezeu ne trecea din nou prin examen, ca sa ne incerce credinta. A fost o perioada foarte grea pentru noi, incat am ajuns chiar sa ne intrebam daca Dumnezeu mai este in controlul acestei situatii. Am cazut la acest examen.

ISAC-DANIEL s-a nascut sanatos, vioi si binecuvantat de Tatal nostru ceresc. Dumnezeu ne da copii pentru o vreme, sa-i crestem in frica de EL, in dragoste si bunatate, pana isi vor purta singuri de grija. Pentru ca am inteles minunile lui Dumnezeu, pe ISAC-DANIEL l-am inchinat Domnului inca din pantecele mamei lui. Si dorim ca fiecare clipa din viata lui sa o traiasca doar pentru Creatorul si Ziditorul lui si toata viata sa si-o investeasca doar in lucrarea Domnului. Noi ii dorim sa traiasca in frica de Domnul, in intelepciune, in dragoste, in bunatate si in sfintenie.

Cand Isac avea 3 ani si jumatate, Dumnezeu ne-a mai dat si un “bonus”, al doilea baietel – LUCA-PETUEL. Sanatos, vesel si bucuros, si el.

Multumim Domnului pentru darurile acestea minunate si de asemenea tuturor celor care s-au rugat si au fost alaturi de noi in tot acest timp.

Ioan Ciobota

Despre 666 – Interviu realizat de Miron Popan, Radio CNM

Miron Popan:
Vorbim despre semnificatia numarului 666.

Ioan Ciobota:
Vremurile pe care le traim sunt chiar vremuri apocaliptice. In urma cu 20, 30 de ani aceste lucruri ni se pareau ceva de domeniul unui viitor foarte indepartat, insa zilele pe care le traim sunt cu adevarat sub semnul fiarei. New Age spune ca pana de curand lumea era sub semnul Pestelui, iar acum a trecut sub semnul Varsatorului, in ceea ce priveste constelatiile. Nu credem in horoscop, in mesajul stelelor sau al constelatiilor, dar lucrurile pe care le traim acum sunt cu adevarat apocaliptice.

Subiectul acesta este si infiorator si ciudat si nesigur si neclar si aducator de teama. Vorbeam cu fiul meu de 8 ani despre acest subiect si a inceput sa planga pur si simplu, spunand: “Daca nu vom mai putea cumpara si vinde nimic, murim de foame?” I-am raspuns: “Nu stiu, poate vom manca de la tomberoane.” Sau poate ne vor aduce corbii de mancare, la fel ca lui Ilie. “Si daca murim?” a continuat el. Atunci i-am spus ca moartea nu este cel mai grav lucru. Daca murim, murim. Noi, ca oameni, avem impresia ca moartea e cel mai grav lucru, insa, din ceea ce am citit eu in Biblie, Dumnezeu nu este foarte ingrijorat de moartea unui om, cat de vesnicia unui om, de iad. Deci moartea nu reprezinta neaparat o catastrofa.

Miron Popan:
Fara indoiala, pentru ca viata aceasta oricum se sfarseste. Mai devreme sau mai tarziu toti murim.

Ioan Ciobota:
Pastorul Richard Wurmbrand a fost arestat o data intr-o zi de 29 februarie. Cand l-au bagat in duba securitatii, pastorul Wurmbrand a inceaput sa rida. Securistul l-a intrebat ce-a patit, daca s-a stricat de cap, de ce rade? Wurmbrand i-a raspuns ca este 29 februarie, iar 29 februarie este doar o data la 4 ani. In anul in care februarie are 29 de zile, anul are 366 de zile in loc de 365 de zile cum are in mod normal, iar in Biblie scrie de 366 de ori “nu te teme”. Dumnezeu a scris chiar si pentru o zi de 29 februarie “nu te teme” – zi in care voi m-ati arestat.

Miron Popan:
Scopul nostru este sa intelegem ca Dumnezeu nu vrea sa ne temem in nici o imprejurare si nu sunt lucruri care sa ne inspaimante, ci dimpotriva, sa ne bucure, pentru ca Dumnezeu Isi implineste lucrarea Lui. Revenind acum la 666.

Ioan Ciobota:
Este foarte simplu de verificat, pe orice produs care are cod de bare. O sticla de suc sau un kg de zahar, orice care contine un cod de bare . Cifra 6 este reprezentata prin 2 bare verticale. La inceputul, la mijlocul si la sfarsitul orcarui cod de bare sunt cate 2 bare mai lungi si acestea reprezinta 666, iar atunci cand cititorul de coduri de bare identifica un cod incepe cu aceste bare de siguranta sau de control, care se afla la inceput, la mijlocul si la sfarsitul oricarui cod de bare. In absolut orice cod de bare exista aceasta insiruire de cifre: „666”.

Probabil vor fi unii care vor spune ca aceste lucruri le discuta doar anumite religii si ca poate ar fi mai bine sa nu-ti exprimi o parere clara despre aceste lucruri.
Eu insa cred ca Biblia NU este o carte ermetica, o carte inchisa, destinata sa se deschida doar unor initiati, ci Biblia este scrisa si pentru copii si pentru savanti.
Dumnezeu putea sa spuna in Apocalipsa ca numarul fiarei este 616 sau 527 sau 4189, dar spune clar: este 666 !
Tot Apocalipsa ne spune ca oricine are intelepciune sa vada, poate vedea.

Acum unii se vor intreba ce legatura este intre coduri de bare, Internet si ce scrie in Apocalipsa. Vor pretinde ca sunt doar chestii pur tehnice !
Vedeti ce repede merge acum cand cumperi un produs. Pe viitor poate nu vom mai avea nevoie nici de casierita. Atunci cand oamenii vor avea pe frunte si pe mana un cod de bare, intri, iti umpli plasa cu produse, iesi pe usa si cand ai trecut prin cititoarele de coduri de bare, exact cum sunt acum detectoarele de produse furate, iti socoteste cate produse ai in plasa, ti le scade din cont automat si ai plecat.

Ce legatura poate sa fie intre o insiruire de numere si sufletul omului? Cum pot cateva cifre sa-ti afecteze mantuirea? Sunt planuri total diferite, registre diferite, este ca si cum cineva ar pretinde ca o pedala de la bicicleta poate afecta culoarea ochilor unui om.
Cei care gandesc tehnic, vor spune ca 666 este DOAR un semn tehnic si nu e nici o problema. Pe vremea lui Dostoievski, unii oameni se temeau de caile ferate pentru ca spuneau ca este steaua de fier care a cazut din cer. In Anglia, cand s-au introdus buletinele, englezii nu au vrut sa le accepte. Si in Grecia a fost problema cu buletinele. Au fost natiuni care au spus ca directia in care mergem nu este buna.
In ce masura poate 666 sa interactioneze cu sufletul nostru, daca este doar un numar, un cip pe care ti-l implanteaza sub piele, pe mana sau pe frunte. Acel cip contine datele tale personale – daca intamplator cazi pe strada, ei vor sti exact ce medicamente sa-ti dea, stiu grupa ta sanguina, stiu bolile de care suferi, etc. Apoi este un fel de supraveghere prin GPS, se stie oricand unde esti si ce-ai patit.
De exemplu, un om batran este acasa singur in apartamentul sau, i se face rau si cade jos. Imediat este detectat, se stie exact adresa unde este, i se sparge usa si este dus la spital. Este pentru binele oamenilor, vor spune ei.

Cum afecteaza aceasta sufletul nostru? Martirilor din primele veacuri li se cerea O CHESTIE PUR TEHNICA si erau scapati de moarte. Li se cerea DOAR sa verse putin vin in cinstea imparatului, in cinstea zeului cutare, si sa arda putina tamaie. Martirii crestini au refuzat categoric, stiind ca aceste lucruri erau o insulta la adresa lui Dumnezeu. Au preferat moartea, in locul unei chestii „pur tehnice”, cum spun si astazi unii…

Apocalipsa spune despre semnul fiarei: „Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei, si PRIMESTE SEMNUL ei pe frunte sau pe mana, va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.
Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!”

Miron Popan:
Este totusi o diferenta cu ce s-a intamplat atunci cu martirii si ce se intampla acum pentru ca acesta inchinare la imparat era de fapt o recunoastere a autoritatii supreme a imparatului si o lepadare de Cristos, pe cand acum 666, care tine pur si simplu de tehnologie, cel putin in faza in care suntem acum, nu par sa se lege de ceea ce inseamna inchinare.

Ioan Ciobota:
Deocamdata intr-adevar nu se pretinde inchinare, atunci de ce sa refuzam? Daca maine vor veni sa ne puna pe frunte si pe mana aceste semne de ce sa le refuzam? Eu personal, le voi refuza, pentru ca Biblia spune foarte clar ca este semnul fiarei, semnul Anticristului, nu este semnul lui Cristos.
Efeseni 1:13 „Voi, [...] aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt”, asa incat ne rugam Domnului sa ne ajute sa nu acceptam alta pecete asupra trupului nostru, decat Duhul Sfant. Chiar cu pretul mortii.

Miron Popan:
Din punct de vedere tehnologic vorbind, lucrurile par foarte aproape sa se intample. Exista un cod de bare pe toate produsele, s-a pus cipul la animalele domestice. Pare sa nu fie departe implantarea cipului sub piele la oameni. Va fi un Guvern Mondial Unic, un control economic absolut asupra intregii omeniri si apoi acest control asupra identitatii tuturor oamenilor bazat pe marcarea aceasta cu numarul 666.

Ioan Ciobota:
Aceasta criza economica mondiala nu poate fi explicata, decat pe baza faptului ca vreo 2 banci din America au dat credite care stiau ca nu pot fi acoperite, au dat credite unor categorii de populatie despre care se stia ca nu au serviciu si nu au cu ce sa garanteze, dar au dat credite ca sa le castige voturile, ceea ce este o masura populista si socialista. Dar nu cred ca din cauza a doua banci americane cade tot sistemul.

La un moment dat toata lumea se intreaba ce se intampla, cum spunea si Marius Lipovan, n-a fost nici o catastrofa la nivel mondial, nu a lovit o cometa planeta, ca sa nu mai avem mancare, sa nu mai creasca pomi, nu s-a intamplat nimic in halul acesta, si totusi peste tot totul merge in jos.

Eu cred ca toate lucrurile sunt regizate. Intr-adevar mergem inspre un Guvern Mondial, asta este foarte clar. Nicolas Sarkozi, presedintele Frantei, este unul dintre cei mai puternici sustinatori ai acestui Guvern Mondial. Probabil spera sa fie pus el , fiecare vrea Guvern Mondial, pentru ca s-a indus ideea ca doar asa vom scapa de crize pe viitor, daca facem un organism mondial.

Este foarte interesant ca dupa fiecare cataclism, dupa fiecare razboi s-a infiintat cate un organism. Dupa primul razboi mondial s-a infiintat Liga Natiunilor, dupa al 2-lea razboi mondial s-a infiintat Organizatia Natiunilor Unite.
Dupa aceasta criza cumplita probabil se va infiinta un Guvern Mondial, este clar.

Au fost multe opinii despre cine este Anticristul – daca Papa e Anticristul, daca religia apostata este Anticristul, daca economia este Anticristul. Parerea mea personala este ca Anticristul va fi totusi o persoana. Un om religios, care la final va pretinde chiar si inchinare.

Imi amintesc ca in ultimii 2, 3 ani ai lui Ceasescu, am vazut la televizor niste coruri care cantau: „Slava lui Ceausescu!”. Chiar asa spuneau: „Slava lui Ceausescu!”. In momentul acela, adolescent fiind, mi-am spus ca omul acesta nu va mai trai mult. In momentul in care un om pretinde inchinare, sau cand accepta de la niste lingai sa-i aduca inchinare, omul acela va cadea, va muri imediat.

La fel va fi si cu Anticristul, va pretinde inchinare la fel ca Mesia. Barack Obama a spus ca nu este el Mesia, si ca nu a fost nascut intr-o iesle. Pe de-o parte a fost un lucru sanatos ca ne-a spus ca nu e el Mesia, pe de alta parte a fost un lucru destul de injositor la adresa lui Cristos expresia: „Nu am fost nascut in iesle”.

Dupa parerea mea, Obama este prietenul anticristilor. Cel putin din faptul ca prima lege pe care a dat-o a fost o lege care permite ONG-urilor din America sa efectueze avorturi in strainatate pe banii statului american.
Prima lege a lui Iliescu in noaptea revolutiei in Romania a fost tot legea avorturilor. Prima lege data de Bill Clinton cand a fost el presedinte a fost accesul homosexualilor in armata… va dati seama, la baie, la dush, intre 30 de soldati sa fie si vreo 3 homosexuali printre ei.
Acestea au fost legi clare impotriva bunului simt in primul rand si impotriva Lui Dumnezeu, legi care ingaduie moartea sau din punct de vedere spiritual sunt distructive.

Cred ca urmeaza un Guvern Mondial si cu un presedinte, un sef, un lider mondial dar culmea este ca oamenii se vor bucura sa vina acest om care sa-i salveze de la criza economica. Probabil ca va urma si foamete. Ganditi-va doar la pretul orezului. Un kg de orez costa cam 7-8 lei, acum 2 ani costa cam 2-3 lei. Asadar, pretul orezului a crescut cu vreo 2-300 % in 2 ani, si orezul este un indicator mult mai fidel al starii economiei mondiale decat petrolul.

Miron Popan:
Discutam despre versetul 8 din Apocalipsa 13 : “Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia a caror nume nu a fost scris de la intemeierea lumii in Cartea Vietii Mileului care a fost junghiat.” Noi ca si copii a Lui Dumnezeu stim ca avem numele scris in Cartea Vietii si astfel suntem scutiti de aplicarea aceste peceti a fiarei.
Parerea mea este ca nu vom mai ajunge sa alegem de a ni se pune semnul fiarei sau nu pentru ca va veni Cristos sa-si rapeasca Biserica la cer si trebuie sa ne pregatim in primul rand pentru acest lucru.

Ioan Ciobota:
Cand cei 3 tovarasi a lui Daniel au fost aruncati in cuptorul cu foc, s-a intamplat un lucru extraordinar: dupa ce au fost aruncati in cuptorul incins de 7 ori mai mult decat de obicei, marele imparat Nebucadnetar, care era un fel de stapan al lumii in zona lui, se uita prostit in cuptor si spune: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? [...] Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

O concluzie foarte interesanta aici este ca atunci cand esti arucat in cuptorul cu foc esti dezlegat, afara din cuptorul cu foc poti sa fii legat. Daca treci prin incercari, prin boala, prin presiuni gandeste-te ca esti dezlegat si Cristos este cu tine.

Exact cum spune in Apocalipsa: “Fiindca ai pazit Cuvantul rabdarii Mele, Te voi pazi si Eu de ceasul incercarii care are sa vina peste lumea intreaga ca sa incerce pe locuitorii pamantului. [...] Eu vin curand, pastreza ce ai ca nimeni sa nu-ti ia cununa. Iar cel ce va birui, il voi face un stalp in Templul Dumnezeului Meu si va mai iesi afara din el si voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu” – vedeti, nu se va scrie un cod de bare pe noi ca pe vite, ca pe animale, ci “Numele Dumnezeului Meu si Numele Cetatii Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim care are sa se coboare din cer de la Dumnezeul meu si Numele Meu cel Nou.”

Miron Popan:
Eu tind sa cred ca inainte sa fi venit semnul acesta al fiarei, este foarte posibil, cred eu, ca Biserica sa fie rapita la cer, iar dintre cei care vor ramane si nu vor fi rapiti la cer si vor intelege ca de fapt au gresit ca nu au fost credinciosi Domnului cu adevarat si se vor pocai atunci, vor trebui sa plateasca cu pretul vietii lor credinta in Dumnezeu si efectiv refuzand semnul acesta, vor muri ca martiri.

Ioan Ciobota:
Nu stim daca rapirea Bisericii va fi inainte sau dupa Necazul cel Mare. Stirea cea mai grava este ca Dumnezeu inregistreaza absolut tot ceea ce facem, tot ce gandim, tot ce spunem si toate aceste lucruri sunt pastrate nu 6 luni, cum prevede legea acum, ci sunt pastrate pentru vesnicie, trecand ca probe la procesul nostru in Ziua Judecatii.

Dar stirea cea mai buna este ca absolut tot ce am facut rau, am gandit rau, am spus rau, toate pacatele noastre, Dumnezeu ne promite ca le arunca in Marea Uitarii pentru vesnicie, si sunt sterse prin Sangele Domnului Nostru Isus Cristos.

Primim iertarea gratis, dar nu este o iertare ieftina, este o iertare gratis pentru ca a murit Domnul Isus Cristos pentru pacatele noastre, dar nu este ieftina, tocmai pentru ca a amurit Domnul Isus pentru pacatele noastre.
Fiul lui Dumnezeu a murit in locul nostru. Nu ne putem juca si nici nu ne putem bate joc de Jertfa Lui.

Miron Popan:
Unii spun ca ne pierdem libertatea daca vom fi ascultati, daca se vor sti toate detaliile despre noi. Insa as spune ca noi suntem liberi pentru ca ne-a eliberat Cristos, indiferent cine ne priveste si ne asculta.

Ioan Ciobota:
Biblia ne spune sa traim frumos ca in timpul zilei, chiar si atunci cand este ora 2 noaptea si suntem singuri in camera cu televizorul si incepe un film murdar – sa ai „libertatea” sa te rupi din acea sclavie. Sau cand vezi pe strada o reclama cu o femeie dezbracata trebuie sa ai puterea sa-ti rupi privirile de acolo, sa nu te uiti la lucruri care stii ca sunt murdare chiar daca sunt afisate in public.

Suferinta este o mare problema pentru oameni. Noi, ca si crestini, spunem ca nu vrem sa primim semnul acela pe mana si pe frunte pentru ca vom suferi vesnic in iad, iar ceilalti il vor primi tocmai ca sa scape de suferinta.
Unul dintre cele mai tulburatoare cuvinte care puteau fi spuse de cineva sunt cuvintele pe care Domnul Isus Cristos i le-a spus Mariei atunci cand ea il intalneste dupa ce El a inviat. Maria era in fata Domnului Isus Cristos si plangea, si Domnul ii spune: „Femeie, de ce plangi?”. Sunt cuvinte extraordinare, care aduc alinare in durere si suferinta.

Biblia ne spune ca moartea nu va mai exista, pamantul acesta nu va mai fi, nici tanguire, nici tipat, nici durere, ci va fi un cer nou si un pamant nou. Dar acolo va intra Dumnezeu si va locui cu oamenii care au facut voia Lui si in durere, si in suferinta, si au ales sa nu-L tradeze pe Domnul ci niciun pret.

AU ALES SA NU SE INCHINE LA NIMIC ALTCEVA !!

Cel mai rau lucru pe care un om i-l poate face unui alt om este moartea, dar noi, ca si crestini, nu avem teama.
1 Ioan 4:18 „In dragoste nu este frica” . Noi nu avem frica nici macar de moarte, pentru ca stim ca Domnul nostru a murit. Daca am putea si noi sa murim ca si martirii, ar fi o mare cinste.
Atunci cand nu am teama de moarte, nu mai am teama nici de cifra 666, nici de fiara, nici de Guvernul Mondial, nici de liderul mondial, de nimic, nimic, nimic. Doar de Dumnezeu ne temem cu o frica sfanta, din dragoste.

In alta ordinde de idei, mantuirea este individuala!
Mantuirea nu este pentru o turma, nu este pentru o masa de oameni, nu este pentru o natiune, nu este nici macar pentru o familie, ci mantuirea este pentru fiecare om care o accepta, in parte.

Vor fi biserici, vor fi pastori, preoti, slujitori care vor primi semnul fiarei pe mana si pe frunte si vor spune ca ei au citit Biblia si ca ceea ce se spune despre 666 este de fapt ceva duhovnicesc, spiritual, tehnic. Vor spune ca nu este ceva fizic.

Dragul nostru cititor, nu te lua dupa nimeni altcineva decat dupa ce spune Biblia. Urmeaza-l doar pe Cristos ! Cristos ti se poate descoperi in Biblie, in rugaciune, inchina-te lui Dumnezeu, urmeaza-l doar pe Cristos si fa ceea ce simti ca asteapta Dumnezeu de la tine.

Miron Popan:
Trebuie in ultima instanta sa fie o oarecare ingrijorare cu privire la destinul nostru vesnic. Nu ne speriem de semnul fiarei, ci ne temem ca nu cumva sa cadem din har, din credinta si sa neglijam lucrurile importante pentru vesnicia noastra .
Cautati sa aveti siguranta ca aveti numele scris in Cartea Vietii, cautati sa aveti siguranta ca sunteti ai Domnului si daca avem aceasta siguranta, Dumnezeu ne pazeste de ceasul incercarii, si va fi cu noi si ne va da har. Daca va fi sa murim pentru El, ne va da harul sa acceptam moartea si sa nu ne lepadam de El.

Ioan Ciobota:
Sa nu acceptati aceasta marcare cu cifra 666, ci ramaneti ai Lui Cristos.
Nu primiti in trupul vostru nimic din ce este rau.
Primiti-L pe Cristos, primiti Numele Lui Cristos in inima voastra, in mintea voastra, ca sa fiti pecetluiti cu pecetea Duhului Sfant.

Despre 666 – Interviu realizat de Miron Popan, Radio CNM
= www.ioanciobota.wordpress.com =

Stiti care e stirea cea mai nasola pe ziua de azi?
Si de fapt de cand exista lumea?

Ca ABSOLUT TOTUL, DAR ABSOLUT TOT CEEA CE FACEM, SPUNEM SI GANDIM SE INREGISTREAZA IN CER.

Si se pastreaza pentru vesnicie, trecand mai intai ca probe in procesul nostru, al fiecaruia, la judecata din Ziua de apoi.

******************************

Din 20 Ianuarie 2009, tuturor persoanelor din Romania le sunt inregistrate toate convorbirile telefonice, SMS-urile si e-mailurile.

Informatiile vor fi stocate si se va sti cu exactitate cine ne va suna, de pe ce numar si din ce loc, pe cine vom suna, unde ne aflam in momentul cand dam telefon, toate datele de identificare a persoanei cu care vorbim la telefon, locul unde aceasta se afla cand a vorbit cu noi.

Toti furnizorii de internet sunt obligati sa stocheze timp de sase luni date despre navigarea noastra pe internet si identificarea dupa IP a locatiei fizice a calculatorului si toate adresele de internet pe care le accesam.

Cu ocazia asta, oare vor scapa de pornografie cei care … ?

Asadar, indiferent daca vorbim cu soacra, cu “Gogule, probleme, ma?” sau cu Osama bin Laden, indiferent daca am intrat vreodata sau nu in atentia vreunui serviciu de informatii, vom fi super atent urmariti.

Cine plateste distractia asta?

Bineinteles ca noi platim totul, in factura de telefon. Altfel spus vom fi urmariti pe banii nostri, vom plati ca sa fim urmariti.

Unii se cred putin dumnezei, dar sunt doar jalnici epigonii, doar caricaturi de Dumnezeu.

******************************

Dar stiti care e stirea cea mai buna de azi?
Si din ultimii 2000 de ani?

Ca Dumnezeu arunca toate pacatele noastre in marea uitarii, daca ne pocaim si acceptam iertarea gratuita oferita de Isus Cristos, Fiul Sau. Auziti, iertare absolut gratuita, necuprinsa mascat sau nemascat in nicio factura !!

Iertare Gratis. Dar nu ieftina!!
Este oferita gratis, dar nu este ieftina, si nu este ieftina pentru ca pacatul meu si al tau a fost platit cu sangele sfant si scump al Domnului Isus Cristos, varsat pentru mine si pentru tine pe cruce.

“Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viata vesnicã.” Evanghelia dupa Ioan 3:16.

Am fost rascumparati cu un mare pret… cel mai mare pret din Univers – Fiul Tatalui…

Evanghelia dupa Matei, capitolul 27

Dupa invierea Domnului Isus,

“Un inger al Domnului s-a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra de la usa mormantului, si a sezut pe ea.
[...]
Strajerii au tremurat de frica lui, si au ramas ca niste morti.
[...]
Au intrat in cetate unii din strajeri, si au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate.
Acestia s-au adunat impreuna cu batranii, au tinut sfat, au dat ostasilor multi bani, si le-au zis:

„Spuneti asa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi, si L-au furat.”

Si daca va ajunge lucrul acesta la urechile dregatorului, il vom potoli noi, si va vom scapa de grija.”

Ostasii au luat banii, si au facut cum i-au invatat.
SI S-A RASPANDIT ZVONUL ACESTA PRINTRE IUDEI PANA IN ZIUA DE ASTAZI.”

SI S-A RASPANDIT ZVONUL ACESTA PRINTRE IUDEI PANA IN ZIUA DE ASTAZI !!!

Ce interesant.
Pare ca pe Dumnezeu nu-L intereseaza deloc aceasta minciuna, nici nu se agita sa ii contracareze efectele.

Oare de ce nu-Si apara “numele bun”?

De ce ii lasa pe unii oameni sa creada inca, sincer, aceasta minciuna?

De ce nu face nimic impotriva acestei minciuni?
Ca au trecut 2000 de ani si zeci de generatii au fost intoxicate de aceasta minciuna.

Aplicatie:
Nu-mi pasa ce spun altii despre mine sau numele meu bun. Ma intereseaza doar sa fiu intr-o relatie buna cu Domnul. Adevarul tot va iesi la iveala… chiar daca uneori doar dupa 2000 de ani…

Sau poate uneori doar in Cer se va cunoaste adevarul despre cum am trait si cum am murit

Ioan Ciobota

URMEAZA FOAMETEA SI ANTICRISTUL.
APOI CERURI NOI SI UN PAMANT NOU.

Daca te-ai crede conducatorul lumii, sa zicem ca ai fi pe post de anticrist si ai vrea sa-i aduci pe toti oamenii sub comanda si controlul tau, ce ai face?

Acum nu mai merge faza cu razboaiele, ca oamenii sunt deja plictisiti de razboaie si au vazut atata sange si crime la TV ca nu-i mai intereseaza.
O babutza simpatica, suficient de drogata de sangele, violurile si crimele de la TV, zicea dupa 11 Septembrie 2001: “In sfarsit am vazut si eu o catastrofa ca lumea”.

Totodata, astazi oamenii sunt mult prea “umanisti” ca sa-i mai sperii DOAR cu razboaie. Trebuie si foamete.

Asa ca te atingi de banii lor, apoi de mancarea lor…
Cum?
Declansand actuala criza financiara mondiala.
Pe care o rezolvi tot tu, infiintand niste supra si mega organisme de control financiar – un guvern mondial.

Dar cumva trebuie sa apari si tu pe scena, asa ca, dupa o vreme, ii bagi pe astia cu guvernul lor mondial pe o linie moarta, si declansezi o criza de alimente, o FOAMETE CUMPLITA.

In toata lumea civilizata au fost aruncate la gunoi, in ultimele decenii, milioane de tone de alimente, cumparate de la magazin, puse in frigider FARA a fi despachetate, si pentru ca nu au fost mancate, au expirat si au fost aruncate la gunoi.
In afara de miliardele de dolari aruncati pe hrana pentru pisici, caini sau animale de companie.

Toate aceasta destrabalare cu mancarea a avut loc in timp ce in tarile subdezvoltate milioane de copii mureau de foame si de sete. A fost o bataie de joc mondiala.

Paralela urmatoare s-ar putea sa nu fie tocmai potrivita, dar putem invata ceva: Iosif, din Biblie, trece printr-o situatie asemanatoare, cand era guvernator al Egiptului.
Nu vi se pare ca episodul din Geneza seamana cu ceea ce ni se pregateste?

Geneza, cap. 47 scrie:
“13  Nu mai era paine in toata tara, caci foametea era foarte mare; [...]

14  Iosif a strans tot argintul care se gasea in tara Egiptului si in tara Canaanului in schimbul graului pe care-l cumparau oamenii si astfel a facut ca TOT ARGINTUL acesta sa intre in casa lui Faraon.

18  Dupa ce a trecut anul acela, au venit la Iosif in anul urmator si i-au zis: „Nu putem sa ascundem domnului nostru faptul ca argintul s-a sfarsit si ca turmele de vite au trecut in stapanirea domnului nostru; nu mai raman inaintea domnului nostru decat trupurile si pamanturile noastre.

19  Pentru ce sa murim sub ochii tai, noi si pamanturile noastre?
Cumpara-ne impreuna cu pamanturile noastre in schimbul painii si vom fi ai domnului nostru, noi si pamanturile noastre [...].”

20  Iosif a cumparat pentru Faraon TOATE pamanturile Egiptului; caci egiptenii si-au vandut fiecare ogorul, pentru ca ii silea foametea.

SI TARA A AJUNS IN STAPANIREA LUI FARAON.

23  Iosif a zis poporului: „V-am cumparat azi cu pamanturile voastre, pentru Faraon [...].”

25  Ei au zis:
„TU NE-AI SCAPAT VIATA !
Sa capatam trecere inaintea domnului nostru si VOM FI ROBI AI LUI FARAON.”

Nu vi se pare ca seamana cu ceea ce se profileaza la orizont?
Anticristul cauta sa fie STAPANUL LUMII.

Pamanturile se vor vinde aproape pe nimic, foametea este la usa (pretul orezului a crescut de cateva ori in ultimii ani, iar orezul este unul dintre principalii indicatori ai starii economiei mondiale, mult mai exact decat petrolul) iar oamenii se vor bate pentru o ceapa degerata.

“Deci,
fiindca toate aceste lucruri au sa se strice,
ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi,
printr-o purtare Sfanta si evlavioasa,

asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu,
in care cerurile aprinse vor pieri,
si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului?

Ziua Domnului insa va veni ca un hot.
In ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet,
trupurile ceresti se vor topi de mare caldura,
si pamantul,
cu tot ce este pe el,
va arde.

Dar noi,
dupa fagaduinta Lui,
asteptam ceruri noi si un pamant nou,
in care va locui neprihanirea.

De aceea,
prea iubitilor,
fiindca asteptati aceste lucruri,
siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana,
fara vina,
si in pace.”
(2 Petru capitolul 3)  

Iti doresc sa simti cuvintele Profetului Habacuc, spuse in capitolul 3:

“Caci chiar daca smochinul nu va inflori,
vita nu va da nici un rod,
rodul maslinului va lipsi,
si campiile nu vor da hrana,

oile vor pieri din staule,
si nu vor mai fi boi in grajduri,

eu tot ma voi bucura in Domnul,
ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!

Domnul Dumnezeu este taria mea;
El imi face picioarele ca ale cerbilor,
si ma face sa merg pe inaltimile mele.”

Chiar daca toata lumea va ajunge in stapanirea acestui “faraon” – anticristul – care se intrezareste la orizont, iti doresc sa ramai in STAPANIREA LUI DUMNEZEU IEHOVA – TATAL DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS.

Ioan Ciobota
= www.ioanciobota.wordpress.com =

Ziua mea nationala – cetatean al cerului

Ziua nationala este relativa.
Inainte de 1945 ziua nationala era ziua de nastere a regelui. Apoi, intre ‘45 – ‘89 ziua nationala a fost 23 August – ziua cand “am intors armele”. (Apropo, “intoarcerea armelor” este o chestie de tradare, care nu face cinste celui ce intoarce armele impotriva cuiva aflat de aceeasi parte a baricadei.)

Lasand la o parte contextul respectiv, am serbat timp de 45 de ani ca zi nationala un act de tradare stil romanesc. Pentru 23 August 1944 nici nemtii nu ne-au uitat, nici americanii nu ne-au luat in brate. Si unii si altii ne-au considerat tradatori. Doar rusii ne-au “iubit”… si ne-a fost destul…

Acum ziua nationala este 1 Decembrie – Ziua Marii Uniri.
Probabil in viitor se va schimba si aceasta si vom serba ca zi nationala ziua Celei Mai Mari Uniri – ziua unirii cu Europa.

Pe de alta parte, romanii plecati in Occident nu se “prea dau” romani… Occidentalii se uita lung la tine daca le spui ca esti roman si iti verifica pasaportul de 7 ori…

Pe drapel mai demult era un zimbru, apoi secera si ciocanul. Acum cred ca semnul distinctiv ar putea fi gropile din asfalt sau avorturile.

Cu toate astea, eu ma bucur sa fiu roman.
Dumnezeu a vrut sa ma nasc roman. Daca ma vroia francez sau chinez sau papuas, atunci ma nasteam in Lyon sau in Paris, in Shanghai sau in Beijing sau chiar in Papua Noua-Guinee. Dar Dumnezeu a vrut sa ma nasc in Romania, in Alba Iulia – cetatea Marii Uniri.

Acum, daca schimbam perspectiva, care este oare ziua nationala a cerului?
In cer nu cred ca exista zi nationala. De ce?
Nu pentru ca cei de acolo nu ar fi “nationalisti” – cred ca sunt, deoarce nu-mi imaginez pe cineva din cer “dand din coate” ca sa ajunga la munca in Spania, Italia sau chiar America. Cred ca toti cei din cer vor sa stea exclusiv in cer .
In cer cred ca nu exista zi nationala deoarece acolo NU EXISTA ZI SI NOAPTE.

Vorbind despre cer, Biblia spune: “Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; caci o lumineaza Slava lui Dumnezeu si faclia ei este Mielul” – Domnul Isus Cristos.

Continuand incursiunea in aceste lucruri “inalte”, pot spune ca cetatenia noastra este in ceruri.
Unii considera ca cetatenia americana este cea mai buna, sau cea germana, italiana, austriaca. Altii cea ruseasca…
Biblia ne invata sa ne rugam pentru binele cetatii in care suntem, deoarece fericirea noastra atarna de fericirea ei.

Eu ma rog pentru Romania: “Doamne, fa Tu ca presedintele tarii, primul-ministru, incepand de la cei din frunte pana la mine, cu totii sa fim CETATENI DE NADEJDE…
Ai cerului !

C.S. Lewis spunea ca noi crestinii suntem agenti secreti ai lui Dumnezeu. Noi reprezentam o putere straina. Straina de mizeria de pe acest pamant. Il reprezentam pe Dumnezeu, Cel care este Lumina, dragoste, pace si fericire, in mijlocul unei lumi pline de intunerec, ura si razboi.

Razboi cu noi insine, cu cei din familie (Salvador Dali are un tablou interesant pe acest subiect: “Devorare reciproca”), razboi cu cei de la servici, cu cei din opozitie sau de la putere, sau chiar razboi cu acest intreresant si invizibil Osama bin Laden – apropo, oare chiar exista acest personaj sau l-au inventat asa ca pe Mos Craciun? In fine.

Eu despre mine pot spune ca sunt agent secret – reprezint interesele lui Dumnezeu pe acest pamant.
Am dubla cetatenie – sunt cetatean roman – aici, si cetatean al cerului – dincolo.

Ziua mea nationala este Ziua Unirii.
Ziua Unirii mele cu cerul, bineinteles. Ziua cand am spus: “Doamne Isuse Cristoase, de azi inainte te rog sa fi tu presedinte, prim ministru, rege in viata mea. Te rog sa gestionezi Tu inundatiile si cutremurele, catastrofele din viata mea. Te rog sa fi tu Stapanul si Domnul meu, prietenul meu. Te iubesc.”

De atunci traiesc o sarbatoare continua, pana cand “trupele speciale” ale puterii pe care o reprezentam ne vor scoate de aici, pana cand “comandourile” cerului vor veni dupa noi, asa cum spune Biblia ca atunci cand Domnul Isus ca reveni pe norii cerului, El va trimite pe ingerii Sai in cele 4 zari sa stranga la El pe toti cei care sunt CETATENI AI CERULUI.

Patria noastra nu este cea in care ne-am nascut, ci CEA CARE VA SA VIE ! (Pr.Rafail Noica)

As incheia cu “SA TRAITI !”…
demni de titlul de “Cetatean al cerului”
(cei care-l aveti, iar cei care nu sunteti siguri, puneti-va chiar acum pe genunchi, cereti-l si-l veti primi)

Ioan Ciobota

Ochii care se uita prin mine

Nu ma refer la Ochii Domnului, care se uita prin mine si imi vad inima si gandurile.

Ma gandesc la diferiti asa-zisi prieteni, care dau mana cu mine, dar se uita “prin mine”, sau chiar se uita in alta parte.
Ma intreaba doar asa, de complezenta: “Ce mai faci ?” dar de fapt CHIAR NU-L INTERESEAZA CE MAI FAC.

Probabil ca sunt mult prea putin important pentru el.
Poate ca nu sunt un tip bogat, sau nu poate sa-mi vanda ceva…

Doamne Fii laudat !!
Doamne, Iti multumesc ca pe Tine nu Te intereseaza
cat de bogat sunt,
daca am 4 clase, 10 sau 100 de clase,
nu Te intereseaza daca sunt frumos sau destept,
inalt sau scund,
gras sau slab.

Doamne, pe Tine nu Te intereseaza daca sunt blond sau brunet,
daca am “pectorali” sau ma bate vantul,
nu Te intereseaza nimic din ceea ce as putea face prin performantele mele.

Nu Te intereseaza nici macar esecurile sau dezastrele din viata mea.
Si nici succesele.
Peste toate acestea Tu asterni pacea si linistea, ca o dimineata luminoasa de duminica.

Doamne, pe Tine Te intereseaza
doar o inima smerita,
pocaita cu adevarat.

Doamne, Iti multumesc din tot sufletul ca am o valoare imensa DOAR pentru ca sunt copilul Tau.

Si cand Ochii Domnului se uita la mine, se uita CU ADEVARAT PRIN MINE.
Domnul imi cerceteaza inima si gandurile si IL INTERESEAZA CU ADEVARAT CE MAI FAC.

Pe Domnul nu-L intereseaza banii mei,
nu ma pune pe o banca mai in fatza in Biserica sau chiar la altar doar pentru ca am bani sau o haina scumpa,
pe Domnul nu-L intereseaza ABSOLUT NIMIC din toate acestea,
si nici nu se gandeste cum sa faca sa devin clientul Lui
sau sa profite ceva de pe urma mea.

Pur si simplu Domnul vrea sa-mi daruiasca ceva – VREA SA-MI DARUIASCA CERUL INTREG.
Nu bucati de cer, nu a 10-a parte, nici macar jumatate, ci CERUL INTREG.

Daca azi esti “in cuptor” – indiferent ce inseamna pentru tine “cuptor”, NU DISPERA !!

“Ca niste intristati, si totdeauna suntem veseli;
ca niste saraci, si totusi imbogatim pe multi;
ca neavand nimic, si totusi stapanind toate lucrurile.
[...]
Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu,
care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos,
si ne-a incredintat slujba impacarii”
2 Corinteni 6:10 si 5:18

Fii binecuvantat de Domnul.
Sa ai o zi binecuvantata.

Cu toata dragostea in Domnul Isus Hristos,
Ioan Ciobota

Ezechiel 34:

1  Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:

2  „Fiul omului, prooroceste impotriva pãstorilor sufletesti ai lui Israel!
Prooroceste, si spune-le lor, pãstorilor:

„Asa vorbeste Domnul Dumnezeu:
„Vai de pãstorii lui Israel, care se pasc pe ei insisi!
Nu trebuie pãstorii sã pascã turma?

3  Voi mancati grãsimea,
vã imbrãcati cu lina,
tãiati ce e gras,
dar nu pasteti oile.

4  Nu intãriti pe cele slabe,
nu vindecati pe cea bolnavã,
nu legati pe cea rãnitã;

n-aduceti inapoi pe cea rãtãcitã,
nu cãutati pe cea pierdutã,
ci le stãpaniti cu asuprire si cu asprime!

5  Astfel ele s-au risipit,
pentru cã n-aveau pãstor;
au ajuns prada tuturor fiarelor campului,
si s-au risipit.

6  Turma Mea rãtãceste pe toti muntii si pe toate dealurile inalte;
oile Mele Sunt risipite pe toatã fata tãrii,
si nimeni nu ingrijeste de ele,
nici nu le cautã!”

7  De aceea, pãstorilor, ascultati Cuvantul Domnului!

8  „Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu,
pentru cã oile Mele au ajuns de jaf si sunt prada tuturor fiarelor campului,

din lipsã de pãstor,

pentru cã pãstorii Mei n-au nici o grijã de oile Mele,
ci se pãsteau numai pe ei insisi,
si nu pãsteau oile Mele” -

9  de aceea, pãstorilor, ascultati Cuvantul Domnului!

10  Asa vorbeste Domnul Dumnezeu:

„Iatã, am necaz pe pãstori!

Imi voi lua inapoi oile din mainile lor,
nu-i voi mai lãsa sã-Mi pascã oile,
si nu se vor mai paste nici pe ei insisi;

cãci imi voi izbãvi oile din gura lor,
si nu le vor mai sluji ca hranã!”

11  Cãci asa vorbeste Domnul Dumnezeu:
„Iatã, mã voi ingriji Eu insumi de oile Mele,
si le voi cerceta!

12  Cum isi cerceteazã un pãstor turma cand este in mijlocul oilor sale imprãstiate,
asa imi voi cerceta Eu oile,
si le voi strange din toate locurile pe unde au fost risipite in ziua plinã de nori si negurã.
[...]

15  Eu insumi imi voi paste oile,
Eu le voi duce la odihnã,
zice Domnul Dumnezeu.”

16  „VOI CAUTA PE CEA PIERDUTA,
VOI ADUCE INAPOI PE CEA RATACITA,
VOI LEGA PE CEA RANITA,
SI VOI INTARI PE CEA SLABA.
[...]
vreau sã le pasc cum se cade.”
[...]

28  Nu vor mai fi de jaf intre neamuri,
nu le vor manca fiarele din tarã,
ci vor locui in liniste, si nu le va mai tulbura nimeni.

CINE A MAI CAZUT ?

Spunea cineva ca prin anii ‘50 – ‘60 ai secolului trecut, in plin avant al comunismului crunt, prin Biserici se auzeau vesti triste de genul: “Militia i-a dus si i-a batut pe fratele sau pe sora cutare pentru ca au vorbit cu colegul lor sau cu vecinul lor despre Dumnezeu. Securitatea l-a luat pe fratele cutare sau pe sora cutare pentru ca a dat cuiva o Biblie si i-a inchis in puscarie sau i-a dus la canal.”

Azi auzi despre aproape saptamanal despre cutare sau cutare ca a cazut in curvie sau a divortat, si parca te doare stomacul la asemenea stiri.

Spui: “Doamne, este imposibil. Si ala?? Si aia??”

Sau auzi despre “importanti” care iau bani (grei) ca sa-i duca pe politicieni in fatza Bisericii si sa le faca o campanie electorala “subliminala”…

Sau despre oameni care pur si simplu nu mai au chef sa mai vina la Biserica, pentru ca sunt foarte ocupati cu “bisnisul”.

Sunt oameni “inchisi” de Satana, dusi in “puscaria” Diavolului, pentru ca sunt convins ca acesti oameni au o viata cumplita in mocirla pacatului.

Pacatul este stralucitor doar la suprafata, dar in adancime miroase groaznic si chinurile pe care le produce nu pot fi descrise.

Evrei 6:4,5 si 6 scrie:

“CACI CEI CE AU FOST LUMINATI ODATA,

SI AU GUSTAT DARUL CERESC,

SI S-AU FACUT PARTASI DUHULUI SFANT

SI AU GUSTAT CUVNATUL CEL BUN AL LUI DUMNEZEU SI PUTERILE VEACULUI VIITOR

SI CARE TOTUSI AU CAZUT,

ESTE CU NEPUTINTA SA FIE INOITI IARASI SI ADUSI LA POCAINTA

,

FIINDCA EI RASTIGNESC DIN NOU PENTRU EI PE FIUL LUI DUMNEZEU,

SI-L DAU SA FIE BATJOCORIT.”

In schimb, ma bucur enorm cand aud ca in cutare Biserica s-a infintat un nou grup de rugaciune si oamenii “ard” de dorinta de a se inchina Tatalui.

De studii, conferinte si alte cele cred ca majoritatea credinciosilor s-au plictisit si “ne iese pe nas si pe urechi”.

De oameni plini de carte majoritatea s-au plictisit, VREM SA VEDEM OAMENI CU GENUNCHII TOCITI DE RUGACIUNE.

Avem nevoie de RUGACIUNE.

MULTA RUGACIUNE.

RUGACIUNE CONTINUA, CA SA NU CADEM IN ISPITA.

1 Tesaloniceni 5, 16 si 17 spune:

“BUCURATI-VA INTOTDEAUNA.

RUGATI-VA NEINCETAT.”

Isus va reveni, iar ziua aceea va fi de groaza pentru majoritatea oamenilor.

Daca e sa pierd ceva, NU vreau sa-L pierd pe Dumnezeu.

Daca e sa castig ceva, Acela e EL.

Restul sunt umbre negre, care pier in noaptea intunecata atunci cand rasare Luceafarul stralucitor de dimineata – Cristos Isus, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt.

Binecuvantat sa fie Numele Lui in veci de veci.

Ioan Ciobota

CAMIONUL CU BINECUVANTARI

Gandeste-te ca parcheaza in fatza casei tale un camion din ala balena de 20 TONE.

Soferul se da jos si iti spune: “Camionul este plin cu binecuvantari de la Dumnezeu pentru tine”.

Ce fain ar fi sa se intample asta si in realitate

Pai se si intampla in fiecare zi, nu?

Doar ca sunt “camioane” invizibile, sau vizibile doar cu ochii duhului…

Si nu contin lucruri care pier, ard sau se invechesc.

Ce ti-ai dori sa fie in CAMIONUL TAU CU BINECUVANTARI ?

Sa fie plin ochi cu ciocolata?

Sau cu fripturi?

Poate cu blugi rupti in genunchi sau haine “beton”?

Sau poate cu televizoare sau calculatoare?

Sa se poata uita toata familia, dupa placere.

Daca din camion apare un “gipan” de ultima ora, cu bonuri de benzina pentru 10 ani?

Sa consumi cata benzina vrei timp de 10 ani, fara sa faci nici un fel de economie!

Poate ti-ai dori sa fie un pat moale si vreo 3 zile in care sa nu te mai sune niciun telefon, sa nu te mai planga niciun copil, sa nu te mai intrebe sotia sau sotul de ce una, de ce alta, iar de sefi, termene, proiecte si salarii sa nu mai vorbim… DOAR SA DORMI 3 ZILE !

Ce ai vrea sa contina CAMIONUL TAU CU BINECUVANTARI ?

Eventual sa fie inauntru o galeta cu bani, sa poti sa-ti platesti toate ratele la toate bancile astea care parca te sufoca si iti iau aerul si respiratia.

Sau … unii isi doresc alta sotie, alt sot, alti copii, alti parinti, alte soacre, nurori sau sefi ?

Ce ai vrea sa contina CAMIONUL TAU CU BINECUVANTARI ?

Poate ai vrea sa curga de acolo vreo 20 de prieteni adevarati, care sa iti ramana prieteni si la bine si la rau? Chiar si atunci cand tu te porti execrabil, ei sa fie totusi cu zambetul pe buze si sa te inteleaga.

Toata lumea sa te inteleaga PE TINE !!!

Sau poate ti-ai dori sanatate maxima, ca doar “sanatatea-i bogatatea”, nu?

Doamne, te rog trimite-mi si mie un CAMION CU BINECUVANTARI, sau macar un microbuz…, sau macar pe cineva cu o bicicleta de binecuvantari… sau macar o lingurita de binecuvantari

Doamne, da-mi o INIMA MULTUMITA SI MULTUMITOARE, O INIMA IN CARE SA LOCUIESTI TU.

O inima plina de bunatate, ca fundul oceanului de apele care-l acopar.

“Harul meu iti este de ajuns, caci puterea mea in slabiciune este facuta desavarsita.” 2 Corinteni 12:9

Doamne iti multumesc ca slabiciunile mele ma duc la desarvarsirea ceruta de Tine.

Ce antagonism dumnezeiesc – in slabiciune sunt facut desavarsit. EXTRAORDINAR !

“Eu strig: “Laudat sa fie Domnul !” si sunt izbavit de vrajmasii mei”

Psalmul 18:3.

Slava Tie Doamne pentru CAMIONUL MEU CU BINECUVANTARI de ASTAZI – o inima multumita si multumitoare.

Probabil ca acest eseu prezinta o singura perspectiva…

Adica doar a oamenilor care asteapta ceva ce nu au.

Tu ce ai adauga?

Poate sunt unii care au primit camionul cu chestii si si-au dat seama ca… mai bine ar fi daca l-ar trimite inapoi

O INIMA MULTUMITA SI MULTUMITOARE …

O INIMA MULTUMITA SI MULTUMITOARE …

Ioan Ciobota

Magic si ocult

Totul este MAGIC in lumea noastra.

Tocmai cand ma pregateam sa scriu acest eseu, am constatat cu stupoare ca si blugii mei cei de toate zilele (probabil niste chinezarii, cum sunt majoritatea celor vandute si nevandute) au o eticheta pe care scrie MAGIC. Nici nu am observat cand i-am cumparat.

Pufuletii sunt MAGICI, bomboanele sunt MAGICE, produsele alimentare sunt MAGICE, iar dintr-un pliculet de nu-stiu-ce descoperi MAGIA daca il cumperi.

Detergentii, parfumurile, sapunurile, dulciurile, toate sunt MAGICE si daca le mananci sau te imbraci cu ele, atunci cu siguranta descoperi MAGIA.

Idolul lumii moderne – televizorul – te duce intr-o lume magica iar influenta lui este de natura oculta de-a dreptul, pentru ca este cel mai raspandit si folosit drog.

Multe filme, cum ar fi Harry Potter, Stapanul inelelor sau Razboiul stelelor sunt promotoare clare ale ocultismului si satanismului. Creatoarea lui Harry Potter – JK Rowling – este satanista si peste 50% din veniturile ei le cedeaza miscarii sataniste.

Asadar, daca iti cumperi un DVD sau o carte cu Harry Potter sau mergi la cinema sa vezi Harry Potter, deja esti un finantator al satanismului. Nemaivorbind de toate vrajitoriile din Harry Potter sau lansarea cartilor cu acest nume la miezul noptii…

Cred ca Satana si ingerii lui danseaza de multumire cand vad asa ceva.

Halloween, sarbatoarea inchinata duhurilor satanice, castiga tot mai mult teren in fatza unui Craciun tot mai prafuit si serbat cu tot mai multa jena, ca nu cumva sa ii suparam pe musulmani sau pe atei. Parca pe musulmani sau pe atei ii doare-n cot de crestini si sunt foarte ingrijorati sa nu-i supere… de asta ii cam ucid pe crestini pe alocuri, cand au ocazia…

………………………………………………

Stau si ma uit la soarele caldut de sfarsit de Octombrie care apune, la frunzele plopilor care fosnesc nelinistite in bataia vantului, la masinile si la oamenii necunoscuti despre care ma gandesc: “Sigur sunt buni. Nu cred ca sunt atinsi de MAGIC, de ocult sau de Satana. Dar ceva parca pluteste in aer.

Doamne, parca sunt tot mai putini cei care Te gasesc. Sunt tot mai putini cei care Te gasesc cu adevarat.

Cu toate ca Dumnezeu a pus in oameni chiar si gandul vesniciei si oamenii cauta, doresc si tanjesc dupa divin, dupa transcendent, dupa lumea “de dincolo”, majoritatea isi pleaca urechea la soapta celui rau care le spune: “Eu va ofer MAGIA ! Veti descoperi ceva extraordinar si MISTERIOS, ASCUNS celorlalti, DACA VA INCHINATI MIE”…

Dar va spune cineva: “Noi niciodata nu ne-am inchinat Satanei.”

Oare?

S-a constatat ca atunci cand un personaj principal dintr-o telenovela se sinucide, in urmatoarele 3 zile creste foarte mult rata sinuciderilor in randul femeilor consumatoare de telenovele…

Daca stai 4-5 ore pe zi la televizor, unde majoritatea zdrobitoare a programelor sunt MAGICE, oculte, sexi, porno sau violente, iar de Dumnezeu nu ai timp pentru ca esti prea obosit, atunci… cui te inchini ???

Daca majoritatea timpului alergi pentru trup, iar sufletul… in suflet iti toarna altii ce vor ei, atunci cui te inchini?

Totul este MAGIE, MISTER si OCULT in cultura sau non-cultura televizualului.

Un citat dintr-o carte pe care v-o recomand – REVRAJIREA LUMII, de Virgiliu Gheorghe – spune: “Vizionarea TV ii determina pe oameni sa se raporteze la televiziune ca la o instanta de ordin religios. Televiziunea instituie in societatea mediatica o realitate asimilabila templului din religiile idolatre”

Doamne, da-ne intelepciunea sa intelegem planurile celui rau, sa intelegem lumea in care traim si traim frumos, ca in timpul zilei.

Ioan Ciobota

Cateva citate dintr-o carte excelenta:

EFECTELE TELEVIZUNII ASUPRA MINTII UMANE SI DESPRE CRESTEREA COPIILOR IN LUMEA DE AZI.

FATZA NEVAZUTA A TELEVIZIUNII – VOLUMUL 1.

Editura Evanghelismos, Editura Prodromos, 2006.

Autor VIRGILIU GHEORGHE.

Cu cat oamenii se uita mai mult la televizor, cu atat se simt in lipsa acestuia mai stresati, mai singuri, cu mintea mai imprastiata, mai irascibili si anxiosi, mai epuizati, deconcentrati si pasivi, goliti sufleteste. Toate aceste simptome sunt insa specifice consumului de droguri, aparand in momentul in care drogul se elimina din organism.

In intervalul 1964-1968, cand generatia TV [din SUA] (crescuti de mici in fatza televizorului) ajunsese la maturitate, s-au inmultit si tinerii intre 10 si 18 ani care consumau droguri. Un tanar de 17 ani spunea: “Ma droghez. Este atat de incitant! Lumea se misca incet si nedeterminat, dar foarte clar, precum intr-un film dat cu incetinitorul sau intr-un spectacol desfasurat pe micul ecran, cand orice vezi intra direct in capul tau (…) Toate imaginile interioare ma faceau sa vad lumnea si pe mine insumi precum scenele la televizor.”

In societatea americana, mai intai, si apoi in toata lumea, mass-media a contirbuit esential la promovarea avorturilor, a homosexualitatii, a mentalitatilor bolnave ale grupurilor minoritare de tot felul.

Ecranul televizorului sau al calculatorului dauneaza dezvoltarii cortexului prefrontal.

Hipnoterapeutii sustin ca televiziunea perminte nu numai o transmitere a fortei hipnotice, ci chiar o multiplicare a acesteia.

Vizionarea TV poate fi incadrata cu usurinta in clasa fenomenelor de tip hipnotic.

A te afla linistit, relaxat, intr-o camera intunecoasa, privind fix si pasiv o sursa de lumina pe o anumita perioada de timp sunt primele elmente ale inducerii hipnozei.

Rata crescuta a schimbarilor de plan la TV inhiba activitatea constienta de autoprotectie in fatza multimii informatiilor. Creierul suprasolicitat va decupla atentia, putandu-se astfel intra in transa hipnotica.

Neurologii arata ca, numai dupa cateva minute de vizionare, din punct de vedere al activitatii cerebrale se sesizeaza o puternica decuplare senzoriala (vaz, auz, miros) de mediul camerei in care are loc vizionarea. [Nu mai vad, nu mai aud si nu mai miros nimic cand ma uit la TV]

Oamenii se dezlipesc greu de televizor. Cei mai multi nu pot trai nici o zi fara sa se uite macar la programul de stiri, iar cand televizorul lipseste din casa, devin irascibili, certareti, nervosi, etc.

In cazul dependentei “substanta este adesea consumata in cantitati mai mari si in cursul unei perioade mai lungi decat s-a intentionat initial”. Jucatorii la cazino isi propun adesea sa joace doar pana vor castiga ceea ce au pierdut. Insa putini sunt aceia care, dupa ce au castigat, se pot opri inainte de a pierde totul. Pentru fumatorii inraiti sau pentru bautori este simptomatic faptul de a-si propune sa fumeze doar o tigara, respectiv sa bea doar un pahar, fara sa se poata opri dupa aceea.

Telespectatorii de toate varstele afirma ca se aseaza pentru a urmari un singur program, dar termina prin a viziona mult mai mult.

Mintea tinerilor, educata prin televizionare sa stea mai curand pasiva decat sa se afle in tensiunea rezolvarii unor probleme sau situatii de viata, va cauta tot mai insistent, chiar daca nu in mod constient, activitati ca vizionarea TV, ascultatul muzicii – in special ritmurile gen rock, hip-hop sau tehno si consumul drogului, care sa o aduca in starea de pasivitatea, detasare si usoara euforie.

Televiziunea promoveaza nihilismul. Miscarile anarhiste, razboaiele de exterminare, curentele punk, rap, rock, miscarile sataniste sunt cateva dintre fenomenele cele mai semnificative care promoveaza distrugerea totala a umanitatii. Forme mai putin evidente ale nihilismului se intalnesc si in miscarile feministe, ale homosexualilor si lesbienelor, in diferite secte si miscari orientale.

Pe micul ecran se gasesc reprezentate toate stadiile de evolutie sau de negare ale culturii nihiliste: de la relativismul valoric al liberalismului pana la negarea existentei lui Dumnezeu si a metafizicului, realizata prin popularizarea darwinismului si a scientismului, de la experienta erotismului obsesiv, a pornografiei si magicului pana la nihilismul distrugerii promovat prin mesajul violentei.

Cum intervine televizorul in gramatica folosirii privirii, pe care o invata crestinismul, societatea traditionala sau constiinta omului? Uitnadu-ne la televizor ne punem privirea in mainile celor care stau in spatele aparatului de filmat, pe care ii delegam prin aceasta sa ne guverneze atitudinile fata de oameni si lume, sentimentele si emotiile personale.

Camera TV priveste de aproape lucrurile (mai cu seama in clipurile publicitare, unde acestea sunt sexualizate) se plimba pe suprafata lor, sugerand atingerea, mangaierea. Tehnica video creeaza telespectatorului obisnuinta de a privi cu nerusinare, cu obraznicie, de a cauta cu insistenta la tot ceea ce poate starni pofta.

De-a lungul miilor de ore de vizionare, televiziunea dezvolta in tineri o sensibilitate sexuala anormala, un comportament si un orizont erotic bolnav. O vestimentatie care atrage atentia asupra trupului si formelor sale, miscari sau gesturi lascive, priviri aprinse de dorinta, care promit cu subinteles placerea, sunt doar cateva dintre elementele erotice ale mediului TV. De la divertisment pana la programele de stiri, eroticul este prezent si chiar dominant.

Cartea poate fi comandata pe Internet sau la telefoanele:

0742-952.451

0720-972.963

021-224.64.28

Ce urmeaza?

Lumea si liderii lumii vorbesc deja despre depasirea crizei financiare.
Va fi sau nu va fi, vom vedea.

Dar altceva cred ca trebuie sa remarcam, si anume: dupa fiecare criza importanta, s-a constituit un ORGANISM care pe viitor sa preintampine repetarea acelor crize.

Dupa Primul razboi mondial s-a constituit Liga Natiunilor.

Dupa al doilea razboi mondial s-a constituit Organizatia Natiunilor Unite – ONU.

Dupa nu stiu ce s-a constituit NATO.

Tin ziarul intr-o mana si Biblia in cealalta, ca sa vad cam pe unde suntem…
De cateva zile ONU a acordat NATO drept de actiune oriunde pe planeta, in numele pacii…

Cand am citit in ziar stirea cu ONU – organizatie pentru pace, care da puterea sa catre NATO – organizatie militara, nu am putut sa nu iau repede Biblia si sa citesc versetul din Apocalipsa cu Fiara si Balaurul.

Oare cum era versetul acela din Apocalipsa: “Fiara pe care am vazut-o..[..] Balaurul i-a dat [Fiarei] puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapanire mare.” ?…

Eu nu fac interpretari ale Apocalipsei, ci doar ma gandesc cu uimire la ce se intampla.

Dar m-am bucurat cand am citit mai departe:
“Am vazut ca o mare de sticla amestecata cu foc; si pe marea de sticla, cu alautele lui Dumnezeu in mana, stateau BIRUITORII fiarei, ai icoanei ei si ai numarului numelui ei.
Ei cantau cantarea lui Moise, robul lui Dumnezeu si cantarea Mielului. Si ziceau: “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice. Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al Neamurilor.”

Nu stiu daca despre NATO, ONU sau alte organisme este vorba in Apocalipsa.
Poate este vorba si despre rautatea din inima mea, despre razvratirea omului impotriva lui Dumnezeu, habar n-am.

Oricum ma astept sa se infiinteze dupa criza actuala un ORGANISM, un GRUP, o ORGANIZATIE, ceva cu PUTERI MONDIALE.

Atunci ridicati-va ochii spre Cer…
Domnul este aproape !

CU SIGURANTA DOMNUL ESTE APROAPE !

Ioan Ciobota

Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil

“Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil” – de cate ori ati auzit aceasta fraza?
Parca traim o disperare continua.

In primul rand exista dependenta de telefon.
Sunt oameni care nu se simt in largul lor daca li s-a descarcat bateria sau si-au uitat telefonul acasa.
Se simt stresati, incordati si nesiguri in absenta telefonului: “Daca ma suna cineva?”
Strang telefonul in mana, ca un fel de ancora de salvare, sau il rotesc pe toate partile

Oare toata lumea asta depinde de telefonul meu?

Apoi exista dorinta de a primi un mesaj placut, o veste buna.
Vezi oameni care isi privesc si isi consulta mereu telefonul, nu cumva sa fi pierdut vreun apel sau SMS: “Daca m-a cautat cineva si nu am auzit cand a sunat?”

Mai exista si dezastrul produs de telefoanele moderne, devenite deja vectori ai pornografiei. Intr-o seara, niste copii, pe o banca in fatza blocului, jucau niste jocuri pe telefonul mobil prin care castigau niste puncte, iar la fiecare punct castigat, pe ecranul telefonului aparea o femeie care se dezbraca din ce in ce mai mult.

Pe de alta parte, fraza: “Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil” iti transmite un mic dispret, ceva de genul: “Astalalt care ma suna este mai important decat tine !”.

Este ca si cum ai fi in sufrageria unui prieten, si la un moment dat suna cineva la usa. Prietenul tau te ia de mana si te scoate repede pe usa din dos, ca poate la usa din fatza suna cineva mai important decat tine.

Si uite asa, de dimineata pana seara o tinem tot intr-o telefonie mobila.

Doamne, acum, mai mult ca niciodata, inteleg de ce in Psalmi exista in unele locuri cuvantul Sela sau Oprire !

Ideea este:
Oameni buni, STOOPPP !!!
Oprire !!
Opriti-va din alergarea asta nebuna si ganditi-va la lucrurile adevarate, la Cer, la Dumnezeu, la viata si destinul nostru vesnic.

Cand unul dintre baietii nostri era micut, umbla prin casa tinand un tractoras de jucarie la ureche si spunand: “Alo, da, da, da”… m-am cutremurat. Asta vedea fiul meu la mine si ma imita atat de bine…

Atunci am luat hotararea sa pun pe “Silent” telefonul mobil cand sunt acasa si nu astept ceva cu adevarat urgent, iar maine ii voi suna pe toti cei care m-au cautat.
Nu reusesc chiar intotdeauna, dar fac eforturi.

Ioan Ciobota

Sa moara un Rege in locul meu

Acestea sunt cele mai profunde versuri pe care le-am auzit vreodata:

“Ce dragoste de Dumnezeu,
Sa moara un Rege in locul meu”…

In lumea noastra FIECARE vrea sa aiba cat mai multa placere, bogatie, sanatate, atentie, titluri si succes.

Cristos, in schimb, El, Cel care este Regele regilor si Domnul Domnilor, El, Fiul Celui despre Care Biblia, spune ca

“Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile.
A Lui sa fie slava in veci! Amin”,

EL a murit in locul meu.

A MURIT IN LOCUL MEU !!!
A MURIT IN LOCUL MEU !!!

Opreste-te putin si gandeste-te la aceste cuvinte !

Este aproape imposibil de priceput asa ceva pentru omul lumii moderne.
Cine si-ar da copilul sa moara pentru prietenul lui?
Dar pentru dusmanul lui?

Dumnezeu a ingaduit ca Fiul Lui preaiubit – Mantuitorul nostru drag, iubit si scump – Isus Cristos – sa moara PENTRU MINE.

Cristos a fost scuipat, batut, jignit, ranit si omorat PENTRU PACATELE MELE…

Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

Doamne, …
“Ce dragoste de Dumnezeu,
Sa moara un Rege in locul meu”…

Daca stii aceasta piesa, pune-te pe genunchi si canta aceste versuri ca o rugaciune.
Apoi multumeste-I Tatalui Ceresc pentru aceasta DRAGOSTE EXTRAORDINARA, aratata in Fiul Sau.

“M-atingi acum cu mana Ta,
fiorul Tau imi umple inima,
Esti susur bland ce inima-mi alina
imi umpli viata de LUMINA, Domnul meu”…

De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!

Am vazut pe You tube o inregistrare a unei emisiuni live la CNN.
Erau cativa invitati in studio, iar un reporter era pe teren, in fatza sediului bancii Lehman Brothers si transmitea in direct despre prabusirea acestei banci.

Stiind ca este o transmisie live, 2 homosexuali s-au postat exact in spatele reporterului si au inceput sa se sarute. Unul dintre ei si-a ridicat tricoul in sus iar celalalt il saruta pe piept.
Operatorul a incercat sa restranga cadrul de filmare al camerei, dar ei erau exact in spatele reporterului.

La una dintre cele mai cunoscute televiziuni, intr-o transmisie live!

Nesimtirea acestor 2 barbati, care se numesc ei insisi homosexuali, scarbosenia a ceea ce faceau si expunerea intentionata a acelor gesturi oribile, care provoaca greata si scarba unui om normal, ma ajuta sa inteleg de ce Dumnezeu nu a discutat si nu a negociat cu Sodoma si Gomora, ci doar i-a omorat pur si simplu, facand sa cada asupra lor pucioasa si foc din cer.

Billy Graham spunea ca Dumnezeu ar trebui sa-si ceara scuze de la Sodoma si Gomora, comparativ cu ce este acum in America. Si in lumea intreaga, de altfel.

Dar, de cand este pamantul au existat homosexuali, avorturi, crime, minciuna, hotie etc.
Insa, (spuneam intr-un alt articol) conform istoriei civilizatiilor – o civilizatie care pune RAUL la rang de cinste, in medie in 60 de ani dispare de pe fatza pamantului.

In anii 60-70 a avut loc revolutia sexuala si au fost liberalizate avorturile.
Au trecut de atunci aproape 50 de ani…

Pe de alta parte, sunt unii crestini care au mult har – se cred chiar mai buni decat Dumnezeu Insusi. Acesti crestini gasesc de cuviinta sa faca lobby pentru homosexuali, parca nu ar fi de ajuns ca homosexualii sunt deja in parlamente, in guverne, in armata si in alte posturi de conducere.

Totodata exista homosexuali care doresc sa fie salvati, carora le este rusine de pacatul in care traiesc, doar ca sunt dependenti.
Pentru acestia cred si eu ca exista iertare si mantuire, daca se lasa de pacat.

Oare aceasta stare de pacat dus pana al rang de arta, pana la absurd, are legatura cu prabusirea lumii in care traim?
Oare cei peste care a cazut turnul din Siloam erau mai pacatosi decat altii?

Oare sunt doar masinatii de culise ale unor ticalosi super putred de bogati si de hapsini?
Oare sunt doar investitii negandite ale unor directori de banci?

De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!

Doar ca in unele state din America si Europa s-au legalizat casatoriile homosexuale, deci RAUL a fost pus la rang de bine! Ce nebunie!
In Europa, Olanda a fost prima care a aprobat eutanasia, urmata de alte state.

In Anglia – copiii din unele scoli sunt supusi unor experimente prin care li se spun povesti despre un print care a refuzat dragostea a 3 printese si s-a indragostit de prietenul lui… ca sa-i obisnuiasca pe copii cu nebunia, cu pacatul diavolesc, cu diavolul.

De ce se scufunda America?
Dumnezeu stie!

NU gasesti porci si scroafe homosexuale, dar gasesti barbati si femei homosexuali si lesbiene.
NU gasesti caini si catzele homosexuale, dar gasesti barbati si femei homosexuali si lesbiene.

Eu cred in iertarea Domnului, insa DOAR pentru cei care cauta sau sunt interesati de aceasta iertare!
Dar pentru cei care isi sustin cu ostentatie “dreptul” lor de a pacatui, cred in JUDECATA lui Dumnezeu, care este INDELUNG  RABDATOR  SI  PLIN  DE  BUNATATE, dar care NU SE LASA BATJOCORIT de fiii oamenilor.

Si cred ca este o batjocura cumplita la adresa lui Dumnezeu starea de lucruri a lumii in care traim.

Nu vreau sa par nici reductionist, nici ingust la minte, nici retrograd. Nici macar alarmist.
Poate par bigot, dar si Domnul Isus a fost bigot, daca cineva defineste astfel acest termen.

Nu putem arata cu degetul spre o anumita comunitate, etnie, religie, etc si sa spunem ca DOAR ei sunt vinovati.
Dar cred ca nerusinarea unora contribuie decisiv la sentinta data de Dumnezeu.

Probabil ca homosexualitatea, avorturile si eutanasia sunt doar cateva dintre radacinile dezastrului care se intrezareste la orizont: lansarea judecatii lui Dumnezeu.

INSA !!!  Din cate Il stiu eu pe Dumnezeu din Biblie, pe Tatal meu, senzatia mea este ca Dumnezeu deja a intrat in sala de judecata, iar lumea se cam ridica in picioare…

Epistola Apostolului Pavel catre Romani, cap.1 -
“Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu…
S-au falit ca sunt intelepti si au inebunit…

Caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu…
Macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte,
totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.”

Exact cum spuneam: raul este pus la rang de cinste.
Totusi, INCA  MAI  EXISTA  IERTARE … !

Ioan Ciobota

Ce ramane dupa noi?

Cu ani in urma am vizitat Muzeul Satului din Sighetul Marmatiei.

Erau diferite case, unele mai vechi, altele mai noi, in care au locuit oameni cu zeci sau sute de ani in urma.

Cea mai veche casa era de prin anul 1600.

Nu stiu daca exista un “duh al caselor”, dar s-ar putea ca tot ce s-a petrecut in casa respectiva sa fie inregistrat undeva in cer.

Cine a locuit acolo in urma cu 400 de ani, respectiv prin anul 1600?

Nimeni nu mai stie.

Cum se numeau copiii proprietarilor?

Nici asta nu stie nimeni.

Cat de fericita a fost familia respectiva?

Nu stie absolut nimeni.

Cate vorbe bune, vorbe de pace si de incurajare, sau cate vorbe de ocara, jigniri si certuri au fost acolo?

Toate s-au stins demult.

Cate gangurituri de copii s-au auzit acolo, cati tineri ccasatoriti sau batrani garboviti au stat pe prispa acelei case timp de 400 de ani?

(Apropo, oare de ce se garbovesc batranii, de ce nu ramane “stejarul”, “nucul”, “ciresul” sau “caisul” drept pana la moarte?)

Oare cati oameni s-au nascut in casa aceea si cati au murit acolo?

Ce vesti bune au rasunat si ce vesti rele au au fost spuse in soapta intre acei pereti?

Cate mirosuri s-au putut simti acolo, de tarani transpirati de la munca campului, de copii care au facut pe ei sau care tocmai au fost imbaiati? Oare a ce mirosea troaca in care se spalau, pentru ca sapunuri roz, cada de baie cu jacuzzi si parfumuri cu mirosuri exotice sigur nu aveau.

Sau cate mirosuri de paine aburinda, de gutui coapte in geam sau de cozonaci scosi din cuptor, de oua rosii sau de lumanari s-au simtit acolo?

De cate ori a venit “popa cu Iordanu’ ” sau cum erau diminetile de duminica, cand se gateau cu cele mai bune haine ca sa mearga la biserica?

Cata dragoste, milostenie si bunatate, sau cata ura, invidie si ranchiuna au avut cei care au trecut pe acolo?

Pentru ca omul este, a fost si va fi la fel de rau ca acum 3500 de ani, ca acum 400 de ani, ca azi si ca maine.

Doar Cristos si Evanghelia Lui poate schimba mintea omului, inclinata intotdeauna spre rau.

***********************

Doamne, oare ce ramane intre zidurile casei mele, pentru ca peste 400 de ani cu siguranta nu va mai sti nimeni ABSOLUT nimic despre mine, nici despre sotia mea, nici despre copiii nostri, nici despre copiii copiilor nostri si nu va mai sti nimeni sa raspunda la niciuna dintre intrebarile de mai sus in ceea ce ma priveste.

Cand tatal meu a implinit 80 de ani imi spunea: “Nu ma mai bucura nimic – nici gustul unei mancari bune, nici soarele dimineata, nici gradina inverzita, nimic, nimic, nimic. Astept doar sa plec… “

Doamne, ajuta-ma sa fiu si eu pregatit pentru intalnirea cu Tine. Astept sa-L intalnesc pe Dumnezeul meu.

Pe cele rele Dumnezeu le arunca in “marea uitarii”, cele bune sunt ca “o carpa manjita” inaintea Lui, iar prin harul Sau sunt ascuns cu Cristos in Dumnezeu.

***********************

Merita sa vizitati odata Muzeul Satului. Casele sunt curate, dragute, cochete si nu mai stie nimeni ABSOLUT nimic despre ce s-a intamplat vreodata acolo. Asa ca puteti crede ce doriti despre ele si despre fostii lor stapani.

Dar mai este un aspect.

Casele acelea par moarte, moarte de tot. Daca ingrijitorii Muzeului satului ar pune in fiecare dimineata niste paine proaspata pe masa, putina slanina, branza si ceapa sau o cana de lapte, ori niste flori intr-un geam, ai avea senzatia ca stapanii tocmai au iesit sa mulga vaca sau sa schimbe o vorba pe ulita cu vecinii, disparuti si ei demult, demult…

Dar asa casele acelea par moarte rau, chiar daca sunt frumoase.

Diferenta dintre noi si casele acelea este ca ele vor trece “cu foc si troznet”, atunci cand intregul pamant va trece “cu foc si troznet”, asa cum spune Biblia. “Va fi un cer nou si un pamant nou, in care va domni neprihanirea.[...] Pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era”

In schimb noua, oamenilor, “Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viata… “

Asa ca singura intrebare la care merita sa raspunzi chiar acum, si care-ti spune daca ai sau nu ai viata, este daca-L ai sau nu-L ai pe Fiul lui Dumnezeu – Domnul Isus Cristos.

IL AI SAU NU-L AI PE ISUS?

Restul este doar… un abur care piere…

Vremea impacarii – Poarta inchisa definitiv

(“Vremea impacarii” a fost si genericul Turneului Speranta 2005)

Cu ani in urma am trecut prin Cluj pe langa Facultatea de Medicina Veterinara.
Intr-un gard lateral al acestei facultati exista o poarta veche, ruginita, inchisa cu un lacat la fel de vechi si de ruginit, si cu niste buruieni crescute de jur imprejur.

Pe aceasta poarta laterala scria cu vopsea:
“POARTA  INCHISA  DEFINITIV.
INTRAREA  SE  FACE  PE  POARTA  PRINCIPALA”.

Atunci m-am gandit la acele multe porti “inchise definitiv” din sufletele oamenilor: poarta catre sotie, catre sot, catre copii sau catre parinti.

Ori poarta catre soacra, catre nora, catre vecina, sora, frate, sef sau bunica.
“Nu vreau sa-l vad sau s-o mai vad in viatza mea, nu vreau sa mai aud de numele lui sau a ei.”

Porti vechi, ruginite, pline de balarii, legate cu un lant mare si ruginit si cu un lacat pe masura.
Scartzaie ingrozitor daca vrei sa le deschizi!
Mai bine nu incerci!

Poate ca ai avut dreptate sa inchizi definitiv poarta aceea !
Poate a fost vorba despre un viol, un incest, un abuz fizic, emotional sau verbal, poate a fost vorba despre o nedreptate crasa, strigatoare la cer, care te-a amarat peste masura de mult. Poate ca “celalalt” ti-a gresit intr-adevar si a pacatuit impotriva ta. Ai dreptate sa fii suparat.

Isus le-a zis ucenicilor:
“Adevarat, adevarat va spun ca eu sunt usa oilor [...].
Eu sunt usa [...].
Eu am venit ca oile sa aiba viatza si s-o aiba din belsug.”

“Deschide usa crestine,
ca sa intre Cristos si-n tine.”

Deschide usa din inima ta si spune: “Cristos este “POARTA sau USA”. El este in inima mea si El face toate lucrurile noi.”
“Caci daca este cineva in Cristos,
este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile s-au facut noi” !!!!!!!!!! SLAVA  LUI  !!

Altfel portile sau usile inchise din viatza ta iti vor fura “belsugul” – spiritual vorbind.
Vei fi vesnic trist, incruntat, innegurat, deprimat, nervos, suparat, dar fara sa stii de ce.

E vorba despre “acele” porti pline de panze de paianjen, de rugina si de balarii.
Fa TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primesti si nu mai astepta sa vezi cat va mai dura pana cand el sau ea va catadicsi sa-si ceara iertare.

Poate nu-si va cere iertare NICIODATA !
Dar iart-o sau iarta-l chiar FARA ca el sau ea sa-si ceara iertare.

Spune in mintea ta si spune-i si persoanei cu pricina: “Te iert chiar daca nu ti-ai cerut iertare !”
Si fac lucrul acesta fara sa ma simt mai sfant sau mai destept decat celalalt, ci simtindu-ma doar “un rob netrebnic”, care am facut „ceea ce eram dator sa fac”.

De asta exista VREMEA  IMPACARII !
Ca sa dispara portile inchise definitiv, si sa am viata din belsug – s-alerg, sa zbor, sa cant, sa exult de bucurie.

Am iertat si-am fost iertat… „precum iertam si noi gresitilor nostri”

E  VREMEA  IMPACARII !

Ioan Ciobota

Dupa 20 de ani
Cel mai bun prieten al meu din liceu

(“Dupa 20 de ani” de Alexandre Dumas nu are legatura cu acest mic eseu)

Cu o vreme in urma m-am prezentat si eu la intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului.
Am ajuns in curtea liceului putin mai devreme, in acea dimineata insorita de Iunie, si incercam sa-mi amintesc figurile celor care intrau pe poarta larg deschisa.

Dupa 20 de ani… deja se simte trecerea timpului…

La un moment dat vine la mine un fost coleg, pe care nu l-am recunoscut, si-mi spune: “Salut ba, ce mai faci?”.
Din complezenta si respect ii raspund: “Bine, tu?”, cu toate ca habar n-aveam cine era.

Abia dupa ce am schimbat cateva fraze, din tonul vocii lui mi-am dat seama ca era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din liceu, de fapt o vreme am fost chiar colegi de banca.
Abia atunci ne-am imbratisat si mi-au dat lacrimile, dar el era desfigurat de… bautura…
NU-MI VENEA SA CRED !

A incercat si droguri prin tari straine, divort, reimpacare, etc.
Pur si simplu nu l-am recunoscut, dar nu datorita trecerii celor 20 de ani…

Strigarea catalogului s-a terminat la ora 12:00, apoi aveam liber pana seara, cand avea loc banchetul la restaurant.
I-am imbratisat pe fostii mei colegi si le-am spus ca imi doresc sa ne intalnim si la… 30 de ani, dar la restaurant cu ei nu ma duc.
“Cum sa nu vii cu noi deseara la restaurant? Nu se poate ! Nu fii stupid !”

Le-am raspuns: “Nu sunt stupid, sunt intelept, insa nu in felul lumii !
Dar sigur nu merg cu voi pentru ca stiu ce faceti acolo: beti, va imbatati, dansati frecandu-va unii de nevestele altora, etc.
Nu ma cred nici mai destept, nici mai sfant decat voi, dar nu I-as face cinste in primul rand Domnului sa merg acolo si nici sotiei mele.”

Ne-am hotarat sa mai ramanem prin oras cateva ore vreo 3-4 dintre cei mai buni prieteni de liceu, sa depanam amintiri pana seara cand ei urmau sa mearga la banchetul cu pricina.

Cat am stat impreuna prin oras, acest prieten al meu, pe care nu-l recunoscusem, a baut vreo 7 beri (cel putin pana aici a contorizat), asa ca seara, cand ne-am despartit, era deja… “obosit” si abia atunci urma pentru el… adevaratul chef.

Liceul pe care l-am absolvit era un liceu de elita, cu o cladire superba, veche de aproape 100 de ani, si niste profesori desprinsi parca din povesti. Cel putin asa mi se pareau mie…

La sectia pentru care am candidat la admiterea in liceu in clasa a IX-a, prietenul meu a intrat al 3-lea, eu al 2-lea, iar cel care a intrat primul… acum este la inchisoare suspect de crima… probabil tot legat de consumul de alcool…

Stiu ca lucrurile se pot inversa oricand – pot sa ajung eu desfigurat de patimi sau la inchisoare. Pana acum am fost si sunt in Harul lui Dumnezeu, si ma rog pentru fostii si iubitii mei colegi.

Dar concluzia mea personala este ca NU CONTEAZA unde esti si cine esti la un moment de apogeu, ce scoli de elita sau de mai putina elita ai facut, cati bani ai sau n-ai, cat de frumos sau urat esti.

CONTEAZA  CUM  ITI  SFARSESTI  “ALERGAREA” !

Evrei 13:7 “Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!”

Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

5 ORE PE ZI CU FAMILIA

“Da’ TU CINE ESTI? Mie bunicul mi-a citit povestile. TU CINE ESTI ?”
“Aveam un ‘ritual’ al familiei”
“M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.”
———————————————–

M-am hotarat: “Voi petrece 5 ore pe zi cu familia”. Daca se poate mai mult, cu atat mai bine.
“Imposibil, fii serios, nu se poate asa ceva” au comentat prietenii.

Parca am muri toti de foame, asa de disperati cautam sa avem cate 2-3 servicii. Oamenii de afaceri traiesc mereu cu stresul ca maine nu vor mai avea bani sau ca vor pierde “astea toate, care le-am strans cu mainile mele”.

Ne luptam din greu sa “facem bani”. apoi imprumutam de la banci sau de unde putem, ca sa avem un scop nobil pentru care muncim ca “work-ahoolicii” – “Datoriile trebuie platite, draga!”. De parca vecinii au facut datoriile, nu noi. Mai rau de cei care nu au nici macar apartament, casa sau masina.

“Dar oricum nu se mai putea cu rabla aia veche de Ford sau Volkswagen”. De Dacie nici sa nu mai vorbim. Si mobila din bucatarie trebuie schimbata. Si calculatorul copilului. Si paltonul sotiei. Si faianta din baie.

Si atat de mult lucram sa le fie lor bine, incat pana la urma unii isi schimba …. chiar sotia si copiii…
Firma ne da masina la scara si laptop. Celular de la firma. Poate chiar haine, sa fim “prezentabili”, si miel de Pasti. Salopete de rezerva, scule “nemtesti”, masa gratuita.

Dar, in schimb, devenim “scalvi pe plantatie”, de la 8 dimineata la 11 noaptea, de luni pana sambata.

Duminica suntem franti de oboseala, cu greu ajungem la biserica. Uneori lucram si duminica.

Pana aici aproape ca nu e nimic rau.

Dar copiii??? Unde ne sunt copiii?
Dar sotia??? Cu cine ne-am casatorit?

“Ei trebuie sa inteleaga! Doar pentru ei ma zbat.”

Cunosc pe cineva care are un baiat adolescent. Tatal baiatului lucra intr-un oras apropiat, dar economisea banii de naveta si venea acasa doar de vineri seara pana luni dimineata. Baiatul a crescut in biserica, a fost un copil cuminte, pana cand… nu a mai fost cuminte…

De fapt toti membrii familiei erau “in biserica”. Pana cand “barca” a inceput sa se clatine. S-au gandit chiar la divort, dar de dragul copiilor si de rusinea societatii au renuntat.

In schimb, baiatul nu a renuntat la drumul spre iad. Cand tatal a incercat sa stea de vorba cu el, baiatul parca avea raspunsul pregatit: “Da’ TU CINE ESTI ? Cine te crezi tu sa-mi spui mie ce sa fac? MIE BUNICUL MI-A CITIT POVESTILE. Tu cine esti?”

Credeti ca exista termen de comparatie pentru durerea unui tata caruia propriul sau baiat ii spune: “Da’ tu cine esti?”

Care a fost castigul aici? Banii de naveta!
Care a fost pierderea? Relatia rupta si un suflet (al propriului copil) angajat pe drumul spre iad.

Vreti sa vorbim si de familiile destramate dupa anii ‘90, cand toti se imbulzeau sa lucreze “afara”, in Occident? Barbatii plecau cate 3-6-9 luni. Altii chiar…9 ani. In Germania, SUA, Italia, Israel sau pe unde se putea. Pana la urma au plecat si femeile – in Grecia, Turcia, Spania sau aiurea.

Pentru multe dintre acele familii, care este castigul acum, dupa ce se trage linie?

PRAF SI PULBERE ! Si familiile respective, si copiii, si constiintele si sufletele oamenilor.

Imi amintesc ca am crescut intr-o familie foarte echilibrata.

In fiecare dupa-masa, la “3 jumate” (15:30), tata intra pe poarta. Venea de la serviciu, iar serviciul lui il…uita intotdeauna la… serviciu. Nu discuta acasa probleme de serviciu. Mama era casnica.

(Uau! Sa-i spui astazi unei femei “de cariera” ca ar fi mai bine pentru copii si familie ca ea sa fie casnica…)

Aveam un fel de “ritual” al familiei in fiecare zi. La 16:00 mancam cu totii impreuna, apoi lucram impreuna in gradina, reparam impreuna ceva la casa, puneam zacusca, compot, facem teme, mergeam la biserica, etc. Dar aveam un pilon de siguranta in fiecare zi: “Tata la ‘3 jumate’ intra pe poarta si petrecem dupa masa si seara impreuna.” Si fiti convinsi ca tata nu se adancea niciodata ca o “leguma” in stirile de la televizor, nici mama in telenovele, ca o alta “leguma”.

Este adevarat ca de multe ori mancam “o felie de pita unsa”, dar nu ca eram saraci, ci ca asa era scenariul in filmul respectiv. Si eram bucuros si fericit, si eu si tata si mama si fratii mei.
tata implineste luna aceasta, cu ajutorul Domnului, 80 de ani (mama a plecat la Domnul). Dar credeti ca mi-a trecut vreodata prin cap sa-i spun: “Pai nu mi-ai dat si nu mi-ai facut”? Niciodata!

M-AM SIMTIT IUBIT SI MI-A FOST DE-AJUNS.

Mi-e asa de drag sa stau de vorba cu el despre orice, si sa-l ajut la cate ceva pe langa casa.

In zilele noastre, cand mai mult de jumatate dintre copii cresc in familii monoparentale, doar cu mama, sau cu un parinte vitreg, ca “Tata ne-a parasit cand am fost eu mica. A plecat cu alta.”, cum poti sa vorbesti de un ritual al familiei, in jurul Domnului Isus si a Bibliei?

Astazi multe servicii sunt de la 9:00 la 18:00. Copiii vin acasa de la scoala, gasesc casa pustie si goala, si atunci se simt singuri, tristi si incurcati de lumea asta prea complicata. Drept urmare, se afunda in Internet, televizor, pornografie, relatii dubioase. O buna parte dintre copii sunt distanti, rebeli, neadaptati, descurajati, in depresie si cu rezultate slabe la scoala. “URLA” DUPA RELATIA CU PARINTII SI DUPA DRAGOSTE.

Este normal sa mergi la serviciu si sa iti castigi existenta. Este normal sa evadezi de acasa din cand in cand, pentru o plimbare de unul singur. Dar unde este limita dintre normal si anormal?
“Eu NU am avut, dar copiii mei vreau sa aiba, sa nu mai sufere si ei”. si ii bombardam cu biciclete, role, tricouri, electronice. Dar… “DACA DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E”.

Si fiti siguri ca dragostea nu se masoara in lucruri materiale, la fel cum nici vantul nu se masoara cu galeata.

Am cunoscut un om de afaceri de succes, care la ora 5 dupa-masa intra in casa si petrece tot restul zilei cu familia. si cu celularul inchis. Felicitari !

Fiul nostru, la 11 luni se tara prin bucatarie de-a busilea, in “patru labe”. De multe ori alegea ca tinta preferata… galeata de gunoi.

Doamne, da-ne intelepciune sa renuntam sa ne mai taram “in patru labe”, in coate si-n genunchi, dupa gunoaie.

Acum, ti se pare mult 5 ore pe zi cu familia?

Daca vrei sa-ti echilibrezi barca si sa-ti castigi casa, nu e mult 5 ore pe zi cu “ai tai”.

Daca vrei sa… “economisesti banii de naveta”… tu decizi scenariul in acest film… Dar finalul nu-ti mai apartine.

Ioan Ciobota
P.S. Asta este un articol scris mai demult

CINE ESTE CEL MAI MARE ?

Oamenii sunt ciudati, de-a dreptul !

Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se – la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat – la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate.

L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si “Schimbarea la fata”, cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: “Acesta este Fiul meu prea iubit, de El sa ascultati”. “ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL Sa ASCULTAtI”.

Ucenicii sunt atat de uimiti incat Petru – cu stilu-i caracteristic – le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat “Din El, prin El si pentru El”) si sa-l inchida in 3 colibe.
…………………………………………….

Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? “Cu siguranta oamenii acestia – ucenicii LUI – au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile “rautati” ale vietii.” Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde !
Stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? stiti ce-i framanta pe ei?

CINE ESTE CEL MAI MARE ?

Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit – in locul lor, din dragoste pentru ei – au priceput… CINE este cel mai mare.
……………………………………………..

Cine este “cel mai mare” in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta?

“Arunca dar aurul in tarana,
arunca aurul din Ofir in prundul paraielor !
si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta.
Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta.”
Iov 22:24-26
…………………………………….

Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi… ma lupt ca “EU” sa fie raspunsul la intrebarea “Cine este cel mai mare?”, cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: “Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez.”

Mai mult decat atat, daca il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca.
Ei sa creasca – fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.

Atunci voi intelege ca “celor smeriti, El le da har”, atunci va fi “Cristos in voi – nadejdea Slavei”, iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca “mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” (Iov 42:6).

Vor intelege toti ca “nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine”.

Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au aprticipat la toate “lectiile”, si totusi…
stia Apostolul Pavel de ce zicea: “Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada.”

Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de Viata, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi?

Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? si cat timp am cheltuit pentru “restul”…? Daca raportul este 15 ore pe zi cu “restul” si 10 minute cu EL… atunci cine este cel mai mare in viata mea?
Ioan Ciobota

*************************************

MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC

Doar altora li se poate intampla ceva, NU mie.

Indiferent daca este ceva bun sau rau. Multi dintre noi avem aceasta senzatie, nu?

Daca aflu despre cineva ca are cancer sau ca a avut un accident sau ca i-a murit cineva drag, imi zic “Saracul de el”, dar sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.

Daca aflu despre altcineva ca a mostenit o casa de 30.000 $ sau ca a primit cadou o masina de la “unchiul Sam”, ma gandesc “hhmmm…”, si din nou sunt convins ca mie nu mi s-ar putea intampla asa ceva niciodata.

Avem cumva un destin prestabilit? Sunt unii dintre noi destinati spre un permanent “bine” iar altii spre un etern, fatalist si implacabil “rau”? Este “imaginea de sine” un aliat sau un dusman pentru om?

Este foarte adevarat ca un copil caruia i se spune mereu “Prostule! Nu esti in stare de nimic” are sanse mari sa devina o…”leguma” in viata si intr-adevar sa nu fie in stare de nimic.

Stie Biblia de ce oamenii care rostesc astfel de invective sunt considerati ucigasi. Ei ucid destine.

Dar, aici este vorba despre o conditionare a mediului, a factorilor externi asupra devenirii unui om.

In ceea ce priveste destinul vesnic, cred ca acesta depinde doar de alegerile si deciziile individuale ale fiecaruia, raportate la jertfa Domnului Isus Cristos pe cruce.

Omul nu este in matricea “Procesului” lui Kafka, chiar daca Pavel spune ca “pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau.”

Dar in Ezechiel 18, Dumnezeu Insusi spune: “Doresc Eu moartea pacatosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui si sa traiasca?” Exact pentru aceasta a venit Cristos – sa caute si sa mantuiasca pe cei pierduti.

Printul Miskin, “idiotul” lui Dostoievski, este cumva unul care se lupta cu niste arme ciudate sa-si invinga destinul implacabil? Am avut un coleg care parea “idiot” conform standardelor lumii, cu toate ca era cel mai bun la analiza matematica. Dar el nu era “idiot”, ci L-A INTALNIT IN MOD PERSONAL PE CRISTOS. De ce parea “idiot” pentru cei “trecuti de dragostea dintai”? Deoarece el le spunea tuturor despre dragostea lui Cristos, de la profesorii de facultate, pana la tiganii din tramvaiul 2. Era “nebun” pentru Cristos.

De cand eram mic, textul din Ezechiel 33 mi-a ramas ca un lait-motiv in urechi:

Daca strajerul “va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului, si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde…

…daca insa strajerul NU va suna din trambita…”

Atunci mi-am dorit sa ajung “strajer”.

Se vede clar – alegerea strajerului este sa anunte pericolul sau sa taca, DAR a celui care aude trambita strajerului este alegerea finala. Cel care aude trambita decide singur daca ia atitudine, lupta sau continua… sa doarma.

Folosind un exemplu profan, as spune ca este ca atunci cand vezi o piesa de teatru de 2 sau mai multe ori. STII EXACT ce urmeaza, dar nu intervii. Scenaristul are libertatea sa aleaga pasul urmator pentru actorii lui.

Fiecare dintre noi suntem un actor in fata ingerilor, iar scenaristul, cel care dicteaza pasul urmator, este vointa noastra libera. Libera de pe la Eden incoace.

Eu cred ca Dumnezeu STIE EXACT ce urmeaza, dar ne da voie sa alegem singuri. Ne respecta personalitatea. El intervine doar atunci cand Il rugam !!

Nu cred in predestinare. Nici in zodiace, horoscoape sau minciuni de umplut pagina de ziar sau timpul de emisie la radio si TV. Dar CRED in planul lui Dumnezeu pentru fiecare om. Si mai cred in libertatea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o de a decide singuri sa ramanem in planul Lui, sa implinim planul Lui pentru viata noastra, sau sa iesim “in decor”, sa implinim planul “celuilalt”.

Atunci ne “auto-predestinam” singuri (daca exista un asemenea termen). La iad de cele mai multe ori.

Daca totusi alegi sa implinesti planul lui Dumnezeu pentru viata ta, si mergi misionar la tribul Auca, fiind ucis apoi de sulitele lor, (cum s-a intamplat cu Jim Elliot si prietenii lui misionari) ce explicatie ar mai putea fi?

O posibila concluzie ar putea fi ca de multe ori aducerea altor oameni la viata, cere moarte.

Chiar si noi am fost adusi la “Viata” prin moartea LUI. Poate ca se face lumina in dilema destinului si a fatalitatii cand redefinesc moartea. Fie o boala, fie un accident, fie pierderea cuiva iubit.

“Decorul” se lumineaza dintr-o data, ca in “Nabucco”, atunci cand aplic cuvintele lui Pavel, ROB al lui Cristos: “Caci pentru mine a trai este Cristos si a muri este un CASTIG.”

Acum sunt LIBER pentru ca nu ma mai tem de moarte.

Ioan Ciobota

ACOLO, ACASA, INIMA…
AM AVUT UN VIS…

== Articol pentru invatatorii de copii ==

Sora Aurelia, fratele Ionel, sora Jeni, sora Marcela, sora Angela, fratele Simion, sora Anisoara… sunt numele pe care mi le amintesc de la invatatorii de copii din Biserica in care am avut harul sa cresc.

Ce imi mai amintesc despre ei in afara de numele lor (pe care cred ca Domnul le-a scris deja in Cartea Vietii, nu doar in inima mea)?

Sa nu va inchipuiti ca imi mai amintesc cum erau imbracati, ce haina, parfum sau rochie aveau surorile, ce costum sau ce culoare avea cravata fratilor! Nici vorba!

Ce imi amintesc este DOAR DRAGOSTEA LOR PENTRU DOMNUL SI PENTRU NOI.
Doar INIMA lor !!

Au trecut peste 25 de ani de cand nu i-am mai vazut pe unii dintre ei, dar ma gandesc cu mult drag la ei.

Plang in timp ce scriu aceste randuri…

Prin niste ferestre mari, soarele umplea intotdeauna Biserica noastra.
Ma simteam si ma simt intotdeauna ACASA in Biserica in care am crescut.
La fel cum ma simt ACASA pe strada sau in casa in care am crescut.

Noi copiii eram obligati sa participam la Ora de Rugaciune si la Studiu Biblic, dar la predica ieseam si mergem in sala pentru copii.

De fapt in sala aceea se tineau si mandolinele, acolo erau si cuierele pentru haine, acolo am vazut-o de mica pe sotia mea si am inceput sa schimbam cateva vorbe ca-ntre copii.
Ma dadeam mare

Imi amintesc de multi frati si surori din Biserica, dar invatatorii de copii ocupa un loc deosebit in amintirile mele.

Este adevarat ca educatia principala o face familia, dar de (cele mai) multe ori nu este de ajuns.

De invatatorii de copii depinde foarte mult daca la Biserica copilul se simte ACASA ACOLO…

Fiecare invatator are copii dragi inimii si copii nesuferiti sau greu suportabili.
si eu am facut parte dintre cei greu de strunit. Cu toate ca la Biserica eram neastamparat si de multe ori radeam cu prietenii chiar in timpul programului si ii deranjam pe cei din jur, eram totusi ACOLO. Eram ACASA.

Tata nu a stiut sa-mi spuna lucruri prea adanci din Biblie, dar am ramas cu mesajul transmis fara cuvinte.
Cineva spunea: “Ce faci tu striga asa de tare incat nu pot auzi ce spui…”

Chiar daca tata nu a stiut sa-mi spuna multe cuvinte, eu am vazut ce facea el.
si sa stiti ca Biblia are dreptate: “invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani nu se va abate de la ea…”
Acum fac si eu ce-a facut tata: cu Biserica nu ne jucam!

Chiar daca in timpul saptamanii sapam in gradina sau strangeam nucile, vineri seara, cu 1 ora inainte de Biserica, ne opream, ne schimbam si la fara 10 minute eram pe banca in Biserica.

Tata doar atat stia: sa fim foarte seriosi cu Biserica.

Dar vreti sa va spun un secret?

Au trecut 20 de ani de la majorat, insa acum DOAR EU, SOTIA MEA si inca alti cativa copii mai suntem in Biserica, langa Domnul.
DIN TOATA GENERATIA NOASTRA !!

Pentru ca parintii nostri au fost foarte seriosi cu Domnul.

Prietenii mei, pe care eram gelos ca ei puteau sta acasa sa vada la televizor duminica dimineata “Laleaua neagra” sau dupa-masa “Linia maritima Onedin”, acum nu mai sunt ACOLO… ci au trecut dincolo, departe de CASA…
Au avut posibilitatea sa aleaga si au ales…

Aici intervine din nou rolul esential al invatatorilor: pentru copiii carora parintii le dau voie sa stea acasa (sa se uite acum la Minimax, la Cartoon sau chiar MTV) in loc sa mearga la Biserica, pentru acesti copii trebuie sa se transforme in “parinti”.

Sa le insuflati DRAGOSTEA PENTRU DOMNUL, PENTRU FRATI SI PENTRU BISERICA, chiar daca pe unii dintre ei ii suportati mai greu.

Si inca o data: dragostea aceasta nu se insufla nici cu jocuri istete, nici cu programe deosebite, nici cu premii in ciocolata, cu toate ca si acestea isi au rostul si locul lor important.

Dragostea aceasta se insufla cu dragoste: “Cum raspunde in apa fata la fata, asa raspunde inima omului inimii omului”.

Si COPIII COMUNICA CU INIMA…

COPIII COMUNICA…

COPIII…

ACOLO…

ACASA…

INIMA…

*************************************

UN TABEL VECHI DE 15 ANI

(Sper sa nu se supere fanii lui Eliade pentru asemanarea titlului acestui eseu cu “O fotografie veche de 14 ani” a ilustrului carturar.)

Cu 15 ani in urma, eram student si locuiam in chirie intr-o zona a Timisoarei opusa celei in care locuiesc acum. Dar de vreo 15 ani m-am mutat si nu am mai trecut pe la blocul respectiv.

Ieri seara, aveam programata o intalnire cu cineva in zona in care am locuit atunci, dar intalnirea s-a amanat cu 2 ore. M-am hotarat sa nu mai strabat orasul pana acasa, ca sa ma intorc inapoi peste 2 ore, ci sa ma plimb, pe jos, prin zona.

Intamplator am ajuns la blocul in care am locuit cu 15 ani in urma. Cuprins de nostalgie, am intrat in scara D sa ma uit pe tabelul de locatari sa vad cine locuieste acum la apartamentul 4.

CULMEA !! N-o sa va vina sa credeti! Nici mie nu mi-a venit sa cred.

Locuiesc chiar eu!

Da, chiar numele meu si al fostului meu coleg de apartament erau trecute pe tabel.

De 15 ani nimeni nu schimbase acel tabel, cu toate ca noi nu mai locuiam acolo demult!

M-am gandit la versetul din Apocalipsa: “Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort”…

M-am bucurat ca nu sunt mort (nici macar spiritual, asa cum este sensul versetului).

Dar ca-mi merge numele ca locuiesc in acel bloc, cu toate ca nu am mai pus piciorul pe acolo de 15 ani, asta mi se potriveste.

Oare unde suntem cu adevarat, unde ne aflam in ochii lui Dumnezeu?

“Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort…”

Mai este Cristos in mine?

Fara El nu am viata!

Mai este El centrul de greutate si sistemul de referinta al vietii mele?

Fara El nu am echilibru, intr-o lume in care nimeni nu mai gandeste in alb si negru, ci gri-ul este marele dictator! “Gandeste liber, fara limite” imi spun cei “de afara”.

Mai este descoperirea si implinirea voii lui Dumnezeu, tinta principala a vietii mele?

Ma simt fericit deoarece Cristos este in inima mea!! Slava Lui !

Cineva spunea: “Striveste o floare si vei vedea ce miros emana.

Apoi uita-te la un om mort si vei vedea ce miros emana.

Chiar si pamantul are nevoie de timp ca sa transforme mirosul unui om mort in miros de floare.”

Un prieten a asistat la un accident mortal de circulatie.

Victima era o tanara de vreo 18 ani, imbracata in blugi si cu buricul gol.

Imi povestea prietenul meu: “Daca as fi vazut-o pe acea fata cu 5 minute inainte de accident, sigur m-as fi gandit la lucruri indecente legate de ea. Dar vazand-o cazuta acolo jos, am simtit doar groaza si respingere.”

Ce voi fi eu si ce vei fi tu peste 15 ani?

Nu ma gandesc daca numele meu va mai figura pe tabelul de locatari din scara D, ci ma gandesc daca voi fi mort sau viu – spiritual sau fizic.

Revenind la ideea de valori, imi pun intrebarea: “Pentru ce imi traiesc viata? Ce ramane cu adevarat in urma mea? Asigurarile pe care le-am incheiat, masinile pe care le-am condus, sotiile/sotii pe care le-am/i-am avut, afacerile sau casele peste care am fost stapan/a?”

Refrenul unei vechi melodii spune:

“Caci tu vei trece de aici lasand toate,

dar ce lui Isus ai facut, va sta!”

Doamne, Te iubim pentru ca esti comoara noastra cea mai valoroasa, inestimabila.

*************************************

PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE

Mergeam intr-o zi cu tramvaiul si pe scaunul din spate era un baiat de vreo 15-16 ani, care se legana inainte si inapoi. Acesta este semnul unei aumite afectiuni sufletesti – probabil lipsa dragostei parintesti in copilarie sau altceva. Copii din orfelinate se leagana continuu inainte si inapoi…

Dar ce m-a socat a fost faptul ca baiatul acesta repeta intr-una, cu glas tare:

„PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE,

PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE,

PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE…”

Am zis: „Doamne, ce durere cumplita in sufletul acestui baiat, ce traume negre, ce suferinta sufleteasca inimaginabila.

S-a facut un sondaj de opinie cu intrebarea: „Care sunt primele 3 cele mai mari dorinte ale dumneavoastra?”

Raspunsurile au fost:

Cel mai mult imi doresc ca cineva sa-mi spuna

1. ”TE IUBESC”.

2. ”IMI PASA DE TINE”

3. ”TE INVIT LA CINA”

O doamna care are cancer marturisea ca s-a temut si se teme ca partenerul sa nu plece, sa nu fie parasita. Exista teama ca dragostea nu dureaza vesnic.

Probabil ca nu doar baiatul din tramvai a trecut prin dureri crunte legate de lipsa dragostei si a afectivitatii, probabil ca multi dintre noi am gustat cupa plina de amar si de fiere a parasirii din partea sotului sau a sotiei, a uitarii din partea copiilor sau chiar a parintilor.

Conform statisticilor oficiale, 200.000 de copii din Romania sunt abandonati in grija unor matusi, bunici sau vecini. Sunt crescuti de frati mai mari, dar si ei minori, sau pur si simplu sunt lasati pe strada, de catre parinti plecati la munca in Spania, Germania sau Italia, chipurile, ca sa le „faca lor un trai mai bun, sa nu se mai chinuie si ei cum m-am chinuit eu”.

Ce cumplit !

Acesti copii, ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, sunt atrasi de tentatiile strazii, iar multi abandoneaza scoala. Altii sufera deviatii comportamentale si sunt gata sa comita fapte penale.

Dar culmea abia acum urmeaza: familiile acestea nu sunt la limita saraciei, nu traiesc din ajutoare sociale, ci in general sunt familii cu o oarecare stare economica si care au capacitatea sa le ofere conditii decente copiilor.

Pe deasupra, copiii acestia au bani. Asadar, pe langa lipsa dragostei parintesti, pe langa lipsa echilibrului unui camin, al unei familii, ei mai au si bani. Calea spre nenorocire este deschisa.

Nu este nevoie de o solutie inteligenta pentru acesti copii, ci ESTE NEVOIE DE DRAGOSTE.

Nu au nevoie de bani, CI DE DRAGOSTE.

Noi toti avem nevoie disperata de dragoste.

Dar daca asteptam de la oameni implinirea pe care doar Dumnezeu ne-o poate da, sfarsim lamentabil.

Dumnezeu Insusi ne spune mie si tie:

„TE IUBESC”… „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Sau Fiu” sa moara pentru mine si pentru tine.

„IMI PASA DE TINE” altfel nu L-ar fi dat pe Domnul sa moara pentru baiatul acela din tramvai… sau pentru mine si tine…

Dumnezeu stie ce-i in sufletele noastre…

„TE INVIT LA CINA” – masa este deja pregatita, lumanarile sunt pe masa, tacamurile cele mai bune si paharele din vitrina, scoase doar la sarbatori, te asteapta.

Dincolo.

La eterna sarbatoare.

Cand stau si ma gandesc ca Dumnezeu Tatal, impreuna cu Domnul Isus si cu Duhul Sfant ma vor intampina la poarta… imi dau seama ce valoare extraordinara am.

SUNT FIU DE DUMNEZEU SI TATA MA ASTEAPTA !!

Ioan Ciobota

PEDEAPSA CARE NE DA PACEA

(Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.)

Daca undeva are loc o crima, unul dintre primele lucruri pe care le fac politistii este sa supravegheze foarte bine

zona respectiva in saptamanile care urmeaza. De ce? Pentru ca se asteapta ca la scurt timp sa apara cineva care se

intereseaza “ca din intamplare” de crima si de victima. Cineva care intreaba vecinii de pe strada, cineva care intra in vorba

cu cei care au fost apropiati victimei, cineva care aparent nu are nici o legatura cu crima respectiva.

Dar, de fapt, acel cineva este chiar criminalul.

Care este principiul psihologic dupa care se ghideaza politistii? Atunci cand un om omoara pe alt om, cel care a ucis

isi pierde pacea. Constiinta incepe sa-l macine si incearca sa-si recapete cumva pacea.

…………………………………………..

Generalizand acest principiu psihologic, atunci cand pacatuiesc imi pierd pacea.

Indiferent ca este vorba de furt, minciuna, curvie, mandrie, betie, ganduri sau priviri murdare. Indiferent ca ma delectez cu

imagini asupra carora n-ar trebui sa-mi opresc ochii (si spunea Iosif Ton “Strada este plina de carne goala“).

Indiferent daca eu vreau sa recunosc sau nu ca vine iarna, iarna tot vine. Indiferent daca eu ma vad “curat” in ochii mei,

Dumnezeu judeca gandurile ascunse ale inimii mele si faptele pornite de acolo.

………………………………………….

Daca simt ca merit o pedeapsa, si nu primesc acea pedeapsa, nu mai am pace. In 1989 am lipsit intentionat de la

serviciu, iar cel care raspundea de mine mi-a spus: “Eu nu te pedepsesc, dar imi iau mana de pe tine si nu ma mai intereseaza

ce faci.” In momentul acela n-am mai avut pace si mi-as fi dorit tare mult sa fi fost pedepsit.

………………………………………..

Pentru absolut orice pacat, am nevoie sa fac pace cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos, Cel prin ranile caruia

suntem tamaduiti si asupra Caruia a cazut “PEDEAPSA CARE NE DA PACEA”.

Este adevarat ca sunt oameni care se bucura sa nu fie pedepsiti si care totusi nu-si pierd pacea. Care “se sterg la gura

si apoi zic: ‘N-am facut nimic rau‘ “. Dar autoamagirea asta este doar pe termen scurt, deoarece pe termen lung duce la

prabusire interioara. Cel care pacatuieste are nevoie sau de pedeapsa, sau de iertare. Altfel nu mai are pace.

…………………………………………….

Situatia lui Pilat si a lui Petru este oarecum asemanatoare.

Pilat, guvernatorul roman, avea puterea, autoritatea si functia sa faca dreptate in cel mai celebru proces, al Celui mai

celebru inculpat. Dar totusi… “din dragoste pentru lumea aceasta” il condamna la moarte pe nedrept, pe Cel care murea

tot “din dragoste pentru lumea aceasta”, doar ca dintr-o altfel de dragoste.

Petru il tradeaza pe Domnul lui, din frica fata de lumea aceasta.

Pilat isi spala mainile, in cautarea pacii pierdute, dar Petru plange cu amar si se caieste.

Petru primeste iertare. Pilat, in schimb, ramane cu “surogatul” sau cu “praful in ochii lumii”. Traditia spune ca Pilat s-a spanzurat. Nu si-a mai regasit niciodata pacea. Pentru ca nu si-a recunoscut vinovatia, n-a primit iertarea. Pedeapsa si-a administrat-o singur.

………………………………….

Dumnezeu vrea sa comunice cu TINE, PERSONAL. Isus Cristos este numit “Cuvantul”, sau “vorbirea lui Dumnezeu”

catre tine, personal. Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a purtat pacatele multora si s-a rugat pentru cei vinovati. El vrea sa-ti dea

PACEA Sa, care intrece orice pricepere.

PEDEAPSA, CARE ITI POATE DA PACEA, A CAZUT PESTE EL.

S-acum, Isus Cel condamnat,

Azi, El te intreaba: DA sau NU ?

Esti tu sau nu esti vinovat?

Eu am spus: DA !

s-am fost iertat.

Eu am spus: DA !

Dar tu? Dar tu?

*************************************

Biserica din visul meu

Visul meu este o Biserica, intr-un sat sau intr-un oras, in care sa fie prezent Duhul Domnului asa cum era pe vremuri, cand predica Pavel sau Petru si se cutremura casa.

Totul sa fie simplu, dar SFANT, SFANT, SFANT.
Asa cum era pe vremuri, cand predica insusi Mantuitorul Isus Cristos.

Mireasma Cerului sa razbata din toti membrii.
Apropo, oare ce parfum va fi si cum va mirosi in Cer?

Bineinteles ca eu nu as putea fi membru intr-o astfel de Biserica ,
dar macar m-as uita putin pe geam inauntru si sufletul meu s-ar bucura in Dumnezeul mantuirii mele.

Stiu ca este doar o utopie o astfel de biserica, dar… macar sa visez pot

Cum erau felicitarile de Craciun – cu imaginea unei biserici de sat, pe un fond de noapte, cu zapada intunecata, DAR prin geamurile cladirii bisericii razbat voios inspre afara raze aurii de lumina.

Doamne, Lumina a lumii, fa-ma si pe mine o luminita de care oamenii sa se bucure.
Sa vada chipul Tau in mine.
Si sa ne luminam impreuna din Tine – Lumina lumii.

P.S. Iubesc foarte mult Biserica in care sunt membru acum si sunt bucuros ca se apropie de Biserica din visul meu.

Ioan Ciobota

Avem de toate, DAR BISERICI GOALE

Avem bani si bogatii, DAR BISERICI GOALE.
Avem doctori in teologie, DAR BISERICI GOALE.
Avem politicieni de toate culorile si in toate structurile, DAR BISERICI GOALE.
Avem radio si televiziune, internet si transmisii live, DAR BISERICI GOALE.

Avem evenimente si spectacole, DAR BISERICI GOALE.
Avem cursuri, conferinte si seminarii, DAR BISERICI GOALE.
Avem masini, camioane, barci si avioane, DAR BISERICI GOALE.
Avem aer conditionat si scaune confortabile, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, unde am gresit si ce ne lipseste?

Apocalipsa 3:17-19:
“Pentru ca zici:
‘Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic’
si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,
te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc,
ca sa te imbogatesti;
si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale;
si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.

Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!”

Avem slujitori sinceri si slujitori mincinosi, DAR BISERICI GOALE.
Avem mandrie si smerenie, DAR BISERICI GOALE.
Avem casatorii si divorturi, DAR BISERICI GOALE.
Avem razboi si pace, DAR BISERICI GOALE.

Doamne, am vazut din istorie ca dupa perioade de declin accentuat a Bisericii Tale urmeaza sau
PERSECUTIA OAMENILOR, sau
NUIAUA TA, sau
POCAINTA NOASTRA.

Da-ne intelepciune sa ne pocaim ACUM, ca maine s-ar putea sa fie prea tarziu.

Avem atata har prost inteles incat nu luam atitudine impotriva minciunii, curviei, homosexualitatii, avorturilor, hotiei, inselatoriei; de fapt nu luam atitudine impotriva a nimic ce e rau, daca “iese banul”, DAR AVEM BISERICI GOALE.

Doamne, ne lipsesc genunchii tociti de rugaciune si ochii uscati de lacrimi de pocainta.
Dar astea nu ni le dai Tu, ci trebuie sa plece dintr-o inima indragostita de Tine.

Vizitand o Biserica evanghelica imediat dupa Revolutie, Mitropolitul Corneanu spunea: “Bucurati-va cat mai puteti, pentru ca in 10 ani si voi veti fi ca noi”…

In 2000 Mitropolitul Daniel, actualmente Patriarh, spunea: “Pe vremuri ortodocsii aveau un altar in partea de rasarit a casei, iar pocaitii aveau Biblia pusa la loc de cinste, deschisa pe masa… Acum si unii si altii au televizorul…

Avem muzica rock si fara rock, cu tobe sau fara tobe, muzica de cor, de fanafara sau de chitara, DAR BISERICI GOALE.

Cred ca nici televizorul, nici politicienii, nici banii, nici muzica nu umplu si nu golesc o biserica, ci doar PACATUL, RUGACIUNEA SI POCAINTA.

Fratele Petru Popovici spunea unei biserici: “Sunteti bogati, v-ati imbogatit, dar Duhul a plecat de la voi”.

Domnul sa fie laudat ca sunt si multe BISERICI PLINE.

Intri in cate o biserica si parca “miroase” a pacat acolo.
Intri in alta si te copleseste Duhul Sfant, duh de pocainta si de rugaciune.

Doamne, a ce miroase in inima mea?

Ioan Ciobota

Ce rost are o strada care nu duce la Biserica?

La sfarsitul filmului „Cainta” este o scena care contine o discutie absolut superba, prin mesajul transmis.

O femeie in varsta, personaj principal din capodopera „Cainta”, se intalneste pe o strada, intr-un orasel, cu cineva si intreaba:

„Strada asta duce la Biserica?”

Interlocutorul ii raspunde: „NU, strada aceasta este strada Varlaam si nu duce la Biserica!”.

(Varlaam il intruchipa pe fostul dictator comunist Stalin).

La care batranica raspunde:

„CE ROST ARE O STRADA CARE NU DUCE LA BISERICA ?”

As adauga:

Ce rost are o viata fara Cristos?

Ce rost are o alergare care nu se termina cu „Premiul chemarii ceresti”?

Ce rost are o vesnicie fara Dumnezeu?

Doamne, da-mi putere si intelepciune sa decid ca „strada vietii mele” sa duca la TINE !

BUCURIA LUI DUMNEZEU DE A NE DARUI CERUL

—————–

“Aceasta cortina – cerul – se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal.”

—————–

Intr-o seara cand am iesit de la servici – era deja intunerec – mi-am ridicat ochii spre cer si priveam stelele.

Dintre blocuri de beton, dintre constructii si cladiri, abia se vedea un petec de cer, cateva stele.

Dar senzatia a fost fantastica.

Am simtit ca exista ceva care nu se misca (cu toate ca stelele se misca), Cineva care nu se schimba, Cineva care nu ma paraseste niciodata, care nu ma tradeaza, care nu se poarta ca niste parinti care au divortat si m-au aruncat de la unul la altul, ca un sot sau o sotie care si-a gasit pe altcineva sau ca niste copii care nu mai vor sa stie nimic de mine.

Cineva pe care te poti baza, si care si azi si maine si peste 1000 de ani este la fel.

Cerul era negru-albastrui, iar stelele aratau ca niste gauri intr-o cortina, gauri prin care razbatea vesela lumina din lumea cealalta. Aici era noapte, dincolo era Lumina.

Prin aceasta cortina veche si “roasa” de… stele, puteam vedea putin dintr-o alta lume. Aceasta cortina – cerul – se va face sul, spune Apocalipsa, si ni se va arata in toata splendoarea decorul scenei pregatite din vesnicie de Tatal. Este ca si cum am sta la teatru pe scaune, cu lumina stinsa, si dintr-o data se trage cortina si-i vedem pe adevaratii actori – Dumnezeu cu ingerii Lui si cel rau cu ingerii lui.

Traim intr-o lume care moare. Pasim zilnic prin Sodoma si Gomora, iar destrabalarea, depravarea si descompunerea lumii noastre sunt ridicate la rang de cinste: “Ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.” Romani 1.

Filmul “Brokeback Mountain” este nominalizat pentru mai multe premii Oscar. Este vorba despre o poveste de dragoste intre… 2 cowboy. Barbati, bineinteles.

Un comentator de la BBC spunea: “o frumoasa poveste de dragoste” …
Ce-o fi gasit baiatul ala frumos in povestea asta de dragoste intre homosexuali, nu stiu, dar vorba unora: “Cel rau… stie”…

Uneori seara, dupa ce inchidem usa si ne urcam in pat, sub plapuma, ne incearca sentimentul ca “si azi totul a fost desertaciune si goana dupa vant.”

Zaharia 1:13 scrie: “Domnul a raspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere ingerului care vorbea cu mine.”

Iti doresc dragul meu prieten sa-ti vorbeasca Dumnezeu “cu vorbe bune, cu vorbe de mangaiere”…

Prorocul Daniel are descoperiri dumnezeiesti, pe care nu le intelege, si intreaba: “Domnul meu, care va fi sfarsitul acestor lucruri?”.

Raspunsul pe care il primeste este tulburator:

“Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul; tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire, la sfarsitul zilelor.”

Lui Daniel i se spune: “tu te vei ODIHNI si te vei scula iarasi in partea ta de MOSTENIRE”.

SFARSIT. ODIHNA. MOSTENIRE.

Cineva spunea: “Biblia este compusa din 2 Testamente – Vechiul si Noul Testament. Testamentul se refera la o mostenire. Oricine aude vorbindu-se despre o mostenire, ciuleste urechile.”

Biblia vorbeste despre SFARSIT, ODIHNA, MOSTENIRE.

Sfarsitul acestor lucruri este aproape, este la usa.

Dumnezeu este deja cu mana pe butonul care va da cortina la o parte.

Daca Dumnezeu are bucuria de a ne darui cerul, noi putem avea bucuria de a darui si altora vestea buna: exista salvare, exista vorbe bune, exista mangaiere.

In cateva momente incepe spectacolul final – o judecata si apoi o nunta, o sarbatoare vesnica.

Cade cortina. Sau se face sul.

Ridica-ti ochii spre cer la noapte. Cristos va invinge.

Dar nu uita! La nunta si la sarbatoarea vesnica din Cerul de dincolo de cerul acesta, ajung doar cei care au trecut de judecata… care si-au albit hainele in sangele Mielului…

Cerul acesta, s-ar putea sa fie ultima data cand il vei mai vedea… inainte de a se face sul… el – cerul – sau viata mea…

*************************************

Cat timp am petrecut ieri cu Domnul?

NU slujindu-i Domnului, predicand, cantand in cor sau in trupe, vizitand bolnavi, facand fapte bune sau mai stiu eu ce.

Ci DOAR EU CU DOMNUL, in camaruta mea, rugandu-ma si citind Biblia?

DOAR EU CU TATA ???

Unii vor zice ca aceste lucruri nu se pot contoriza. Corect.
Insa, daca stiri sau filme am vazut 2 – 7 ore, atunci timpul cu Domnul… chiar ca este necontorizabil ….

Daca mor azi-maine, cu ce ma intalnesc dincolo?
NU actiuni si fapte… ci DOAR cu timpul petrecut in camarutza, cu TATA…

Doamne ajuta-ma sa inteleg ca Tu vrei IN PRIMUL RAND inima si timpul meu, nu banii sau abilitatile mele …

Dumnezeu de la partid

E groaznic ce se intampla.

In unele biserici se face campanie electorala.

Ba sunt si ceva pastori consilieri la partide extremiste prin tara asta romaneasca.

In TM cativa candidati credinciosi s-au gandit (o fi fost de la Domnul gandul asta sau nu?) sa faca un pliant pt partid pe care sa puna vreo 2 versete din Biblie impreuna cu pozele lor !!!
Au inhamat Biblia la caruta partidului lor !!!

Ti-e mila cand vezi asa ceva.

Zicea fr. Ton: “Eu cred ca este important ca pocaitii sa se implice in politica, dar cu 2 conditii: 1=sa nu fie pastori, 2=sa se priceapa.”

As completa eu: “SI SA INCETEZE CAMPANIA ASTA DESANTATA PRIN BISERICI”. Adica sa se spuna de la tot felul de amvoane, de la care ar trebui SA FIE PREDICAT HRISTOS SI El rastignit, sa se spuna sa voteze lumea cu partidul X sau Y.
Cumplit ce s-a ajuns.

Apropo, pana acum dintre TOTI politicienii credinciosi, NU AM PREA VAZUT NICIO INITIATIVA CARE SA TINA DE MORALA, DE ETICA, ETC.
De fapt nici initative legate de economie sau probleme sociale nu am vazut.

Singur fr.Dugulescu a reusit sa faca in Parlament un grup de rugaciune, dar cam atat.
Acum acel grup este ortodox, ca pocaitii din Parlament nu au timp sa participe…

Dar la capitolul legislatie – si asta e logica pt care cineva devine politician, adica promovarea unor legi spre binele dpdv crestin al natiunii – nimeni nu a miscat nimic.

In afara de “Cornul, laptele si mierea”, a mai fost ziua de Rusalii – sarbatoare nationala, la care si Basescu a propus apoi ca si ziua marinarilor sa fie sarbatoare nationala

Apoi, printre cei mai chiulangii parlamentari este un senator credincios…
De ce s-o fi dus acolo omul, daca tot nu da pe acolo?

Le spuneam mai demult unor consilieri locali si judeteni sa propuna un proiect de interzicere a afisarii revistelor deshantzate la chioscuri, sa fie inchise in plastic opac.
Le-am dat si documentatia necesara, pe care am gasit-o la un consilier ortodox de la Iasi, care a propus-o si s-a aprobat la Iasi… dar bineinteles ca la TM nu au miscat nimic.

Doamne, da-le intelepciune pastorilor care (inca) nu s-au implicat in politica sa NU MAI PERMITA CA IN TIMPUL DE INCHINARE A BISERICII LUI CRISTOS SA-SI FACA CAMPANIE ELECTORALA tot felul de partide.

Apropo, sa nu vorbim de partide care fac parte din Internationala Socialista, deci bunicii nostri, batuti si inchisi de socialisti, s-ar rasuci in mormant. Sa nu mai vorbim de propunerile de legalizare a prostitutiei, de sustinere a homosexualilor si a avorturilor.

Eu nu fac campanie nimanui, nici impotriva, dar ma dezgusta relatia asta imorala a politicii cu Biserica lui Cristos !!!
BISERICA ESTE MIREASA LUI CRISTOS, NU GARD DE LIPIT AFISE IN CAMPANIE ELECTORALA !

Pe mine nu ma deranjeaza manifestarile din strada, ci MOTIVATIILE  AMESTECATE !

Ii respect si ii stimez pe multi politicieni credinciosi.
Rugaciunea mea este: “Doamne, fa-i pe toti politicienii credinciosi un Iosif si un Daniel”.

Cred ca este dificil si pentru cei implicati in politica, si cred ca trebuie sa ii sustinem si sa ii votam “pe ai nostri”, dar sa se organizeze intalniri speciale, la care sa fie invitati credinciosii, in cadrul carora politicienii sa se prezinte in detaliu, si sa-si prezinte ideile.
Dar asta IN AFARA TIMPULUI DE INCHINARE AL BISERICII !!

Si ii asteptam sa ne ceara sa ne unim in rugaciune pt initiativele lor legislative care privesc un bine moral, etic, din punct de vedere crestin in tzarishoara asta a noastra.

Doamne, ai mila.
Nelu Ciobota

Ce are a face NATO cu crestinii ????????

Am primit un E-mail de la niste crestini naivi, sa ne rugam pt NATO si pt Romania, “ca cica” ne-am afla in atentia lumii-ntregi !?

Ce scriu mai jos este doar punctul meu de vedere, personal si propriu.
Chiar daca unora li se va ridica parul in cap cand vor citi

Asadar:
Acesti oameni – NATO – sunt “oameni de sange”.
NU cred ca avem nimic de a face cu ei, ca si crestini.

Ati fi gata sa impuscati o duzina de irakieni dk NATO va cere ???????????????
Sau de sarbi, sau de albanezi ???
Sau chiar de unguri.
Nu va intreb de rusi, sa nu raspunda careva …

Cine-i NATO asta ??? O alianta militara. Adica gloante, bombe, sange, intr-un cuvant MOARTE FRATILOR !!!

Cristos ne spune sa ne iubim dusmanii, ca dk facea si Cristos uz de NATO, nu mai eram noi acum “pasibili de Cer”.
Dar EL s-a lasat crucificat de fortele NATO din vremea Lui, manipulate de marii preoti … ce trist…

Si chestia asta cu Romania in atentia intregi lumi, iar mi se pare o aiureala, ma scuzati.
Ii doare in cot pe aia din lume si de NATO si de Romania.

Ia intrebati 1 francez, englez, neamt, american, canadian dk stiu ceva de NATO.
Sau unde se tine summit-ul…
Sau unde e Romania…
Cum ziceau oficialii lui Bush: ca Bush se intalneste cu presedintele Vasesque la Constandt (vroia sa zica Basescu la Constantza)

Chestiile astea cu rugaciunea pentru NATO mi se par un patriotism ieftin, stupid si de 2 bani, nu va suparati pe mine.

Chiar nu mi-L pot imagina pe Domnul meu rugandu-se sa le iasa bine summit-ul cohortelor romane.
Nici pe Pavel sau ceilalti apostoli.
Pentru mantuirea lor, da, dar nu sa le merga bine masinile de lupta…

Sugestie: Nu amestecati Biblia cu NATO, ca astfel de combinatii unora le produce greata.

Ca “slujitorii” care se plimba in Mercedesuri negre, precum securistii odinioara in Volgile lor negre.
Cu ochelari fumurii, tot ca securistii de odinioara.

Ce pot sa produca astfel de combinatii ?
Mila sau… sila

Cu multa dragoste in Cristos Cel NE-luptator cu arme pamantesti,
Cristos – Printul Pacii

Nelu Ciobota

Evanghelia “harului… salbatic” sau gresita intelegere a harului lui Dumnezeu

= Atentie! Acesta nu este un demers teologic, ci doar o simpla opinie. =

Oridecate ori am citit Biblia, am vazut un Dumnezeu plin de har si de indurare. Plin de dragoste.
Dar!!
MAI INTAI am vazut un Dumnezeu manios, un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos si razbunator.
Adica un Dumnezeu DREPT !
Dumnezeu este dragoste, dar MAI INTAI este dreptate.
De fapt, chiar si in cresterea copiilor se poate vedea ca dragostea fara dreptate creste monstri !

De unde se trag aceste abordari dezechilibrate ale harului lui Dumnezeu?
De la Philip Yancey, Brennan Manning si multi altii?
De la “Tulburatoarele descoperiri ale harului”, “Evanghelia vagabonzilor” sau altele asemanatoare?

Mie personal imi plac acesti autori si altii pe aceeasi tema, dar pericolul este ca – poate fara intentia lor – se induce ideea unui “har salbatic”, ceva de genul “Indiferent ce faci, Domnul are har”.
Ceva de genul: “Esti homosexual? Traieste in continuare asa, ca Domnul are har.
Nu vrem “sa te jignim” spunandu-ti ca “micutul” tau viciu te va duce IN IAD !!
(Unii si-au facut chiar biserica homosexualilor – asta suna ca si cum ai spune “Sfantul Dracula”)
Esti alcoolic, hot, mincinos, barfitor, curvar? Nici o problema, haru-i mare.
Esti rau pur si simplu? Haru-i mare”

Apropo, nu stiu de ce am senzatia ca cei care se AUTOnumesc “fii ai luminii” sunt mai ticalosi si mai rai decat “fii intunerecului”.
Incepand de la afaceri si pana la caracter sau morala, mi-e groaza sa am de-a face cu “de-ai nostri” – prefer filistenii, deoarece mi se par mai de cuvant, mai de caracter si chiar mai morali decat “ai nostri”.

Dar oare de unde vine aceasta libertate de a minti, de a insela, de fi rau pur si simplu??
Cred ca dintr-o intelegere gresita a harului lui Dumnezeu.

Eu cred ca in general bisericile sunt foarte inchistate si ofera foarte putin har prostituatelor, alcoolicilor, drogatilor sau vagabonzilor, adica celor despre care Domnul Isus spunea ca vor merge in rai inaintea multora dintre noi…

Stiu o Biserica in Suedia care a iesit pe strada, i-a strans pe drogati si pe alcoolici si face un program special pentru ei in fiecare sambata. Vin peste 150 de oameni ai strazii la aceste programe, iar exemplul lor a fost incurajat de primarie si copiat de alte biserici suedeze. Acesta este un model extraordinar de a arata harul lui Dumnezeu, intr-o tara care de curand a interzis predarea in scoli (indiferent daca sunt scoli particulare sau de stat) a creationismului. Doar maimutele au drepturi in Suedia, Dumnezeu nu mai are drepturi. Asta nu mai este democratie, ci mai degraba fascism sau nazism – sa interzici predarea creationismului in scoli !

Cred ca harul acesta salbatic este ca o contrabalansare la inchistarea din anii ‘60.
De fapt razboaiele mondiale au daramat o lume de cutume, de obiceiuri si ritualuri si au lasat un gol imens.
Ca o revolta la situatia de atunci, a aparut miscarea “hippie” a anilor ‘60: “Make love, not war – faceti dragoste, nu razboi”
Apoi, ca o contrarevolta la miscarea hippie si la dezmatul sexual generalizat promovat de hippie, a aparut “conservatorismul salbatic” din unele biserici.
Iar acum, ca o alta contrarevolta la acel “conservatorism salbatic” a aparut acest “har salbatic”.
Dar problema este ca toate sunt extreme, iar extremele nu sunt bune. Nici conservatorismul dus la extrem, nici harul impins pana la extrem.

Cred ca teologia aceasta a “harului salbatic” ne face sa nu mai avem frica de Dumnezeu, astfel incat vine omul acasa duminica seara de la biserica si se uita, fara nici o remuscare, la filme porno sau la pagini de internet cu xxx.
Sau merge cu colegii la dansuri, la o bere, la un vin, la orice, ca “sa-i evanghelizeze” sau ca sa le arate ca “la noi nu ne interzice nimeni nimic”.
La ortodocsi le rezolva popa problema – preotul mijloceste pentru pacatosi, iar la noi harul rezolva totul – “Domnul are har mult, asa ca putem pacatui, ca sa se inmulteasca harul…” spun unii fara intelepciune…

Eu cred ca harul este sa ne vedem ca Iov: Doamne, “mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa”.
Am har atunci cand ma pocaiesc, nu cand imi justific pacatele !!

Daca nu se tine cont de faptul ca Dumnezeu este in primul rand un “foc mistuitor”, si abia apoi dragoste deplina si desavarsita, atunci se ajunge la astfel de comportamente absolut aberante.

Sunt pacate oribile, care se matura sub covor, in numele “harului”.
O fata dintr-o biserica, dintr-o familie importanta, a ramas insarcinata fara sa fie casatorita, cu un baiat din aceeasi biserica.
In loc sa fie indemnati sa se pocaiasca, mama fetei a sfatuit-o sa avorteze, iar pastorul i-a sfatuit sa taca din gura, ca sa nu se faca tulburare.
Pana la urma s-au casatorit si au mai avut cativa copii, dar azi sunt divortati si distrusi, pentru ca nu le-a spus nimeni ca harul presupune mai intai POCAINTA !!

Nu putem pacatui mereu ca sa se inmulteasca harul, nici nu putem calca in picioare harul lui Dumnezeu.
“Caci daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti” (Evrei 10).

Inteleg si pozitia celor care sustin “harul salbatic” – este o revolta surda fatza de ipocrizia si fariseismul din unele biserici, de constrangerile religioase aberante, care nu au legatura cu Biblia si fatza de schizofrenia (schizofrenie = rupere, o lume proprie, rupta de realitate) unora.
DAR ORICE POZITIE DEZECHILIBRATA, IN ORICE DIRECTIE, PRODUCE DEZASTRE !!

Nu poti vorbi despre harul lui Dumnezeu fara sa vorbesti despre Apocalipsa, despre finalul acestei lumi.
Iar acest final nu este ABSOLUT deloc infasurat intr-un nimb roz, glorios si luminos, ci este dezastru, este RAZBUNAREA singelui martirilor, sunt catastrofe, razboi cu fiara, invinsi si INVINGATORI.
Cristos va invinge !!
Dar, ca sa invinga Cristos, trebuie sa aiba PE CINE SA INVINGA !!
Ca doar n-o sa lupte de Unul singur, din moment ce toata lumea a beneficiat de har, cum ar crede unii !
Ci vor fi unii carora LI S-A OFERIT HARUL, dar l-au refuzat.
Aceia vor ajunge in iad!!

Da, da!! Pur si simplu in iad, in caz ca unii nu prea mai cred ca exista iad.
“Pai ce, tu ai arunca macar o pisica in foc? Nu o arunci, ca ai mila, la fel nici Dumnezeu nu arunca pe nimeni in iad”, zic altii, dar nu-i dau seama ca gresesc profund.

De fapt toti cei care sunt de partea Satanei vor ajunge in focul cel vesnic, impreuna cu cel pe care l-au slujit. Se duc singuri, fara sa-i arunce Dumnezeu sau altcineva.
Sa nu ne imbatam cu apa rece.
Sa nu ne inselam singuri – este adevarat ca Dumnezeu ofera har oricui, DAR !! Dumnezeu nu se lasa batjocorit !!
Harul fara POCAINTA, NU EXISTA !!

Petru spune: “Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfrinari, in pofte, in betii, în ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite.”

Doamne, Iti multumim ca suntem mantuiti prin har, prin credinta, si aceasta nu vine de la noi, ci este darul tau. Nu suntem mantuiti prin fapte.
Dar Iti multumim ca TOT TU ne ceri si ne ajuti sa facem fapte VREDNICE DE MANTUIREA NOASTRA, ne ajuti sa traim “frumos, ca in timpul zilei”.

Cand usa harului se va incuia, atunci va veni judecata viitoare.
Atunci “Imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s-au ascuns in pesteri si in stancile muntilor.
Si ziceau muntilor si stancilor: ‘Cadeti peste noi si acoperiti-ne de Fatza Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului; caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?” (Apocalipsa 7).

Ioan Ciobota

Cazinoul din Constanta

Am vizitat in vara anului 2007 cazinoul din Constanta.
Este o cladire superba din punct de vedere arhitectonic, construita exact la inceputul secolului XX, pana in anii 1910.

O constructie monumentala si grandioasa, care-ti inspira respect.
Unii spun ca imita Cazinoul din Monte Carlo.

Interiorul cladirii parea ca respira aristocratie – scari somptuoase de marmura, ca de palat, lampioane in stanga si in dreapta, oglinzi imense, scaune imbracate in catifea visinie, mocheta luxoasa pe jos, totul este ca un adevarat palat.
Te intampina peste tot o opulenta de castel medieval.

Singura problema este ca in acest moment Cazinoul NU este functional, ci are un aer jalnic de cladire parasita.

Nu este in ruina, dar este invaluit intr-o tristete deprimanta, ca o cladire cuprinsa de MOARTE.
Prin unele colturi ploua, pe alte locuri au intrat porumbeii si locuiesc nestingheriti inauntru si din loc in loc dai de panze de paianjen.

La etaj, intri intr-o sala vasta, construita ca un templu, cu o cupola uriasa in tavan si vitralii la usi.
Inainte de 1948 a fost cazino, apoi in perioada comunista a functionat doar ca restaurant, iar dupa 1989 acolo a fost un cabaret.

Cand am intrat in sala in care mai demult era cabaret, lucrurile erau aranjate ca si cum ar astepta din clipa in clipa sa intre acolo capitani de vapoare, marinari sau personalitati importante ale vremii.

In fatza scenei semirotunde pe care mai demult evoluau fetele de la cabaret, au ramas aranjate, tot in semicerc, scaunele pe care stateau… privitorii de atunci…

Partea DEOSEBIT de interesanta este ca aceste scaune aranjate in semicerc, corespund exact cu marginea cupolei din tavan. Iar pe marginea acelei cupole din tavan, stau porumbeii, intrati printr-o gaura din acoperis, cu partea dorsala spre scaunele de jos. Asa incat acele scaune sunt acum pline de gunoi de porumbel.

O intrebare pe care mi-am pus-o pentru mine personal: ACEASTA SA FIE OARE PAREREA PORUMBEILOR, CA SA NU SPUN A CERULUI, DESPRE CE SE INTAMPLA CANDVA ACOLO… -:)?

Apostolul Pavel spune:
“Lucrurile, care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
Ba inca, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu.
Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un GUNOI, ca sa castig pe Hristos.”

………………………………………………………..

Ce este oare acum in locurile prin care am trecut de-a lungul vietii noastre?
Sunt oameni in care ne-am investit viata, sunt suflete pe care le vom intalni in vesnicie?

Pentru ca in vesnicie nu vom intalni NIMIC de pe pamant, dar ABSOLUT NIMIC.
Nici bani, nici masini, nici case, nici functii, nici afaceri, nimic, nimic din toate acestea.
Doar sufletele trec DINCOLO, asa ca vom intalni doar sufletele care L-au vazut pe Cristos in noi.

Inclusiv numele noastre le vom lasa aici: “Celui ce va birui, [...] ii voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decat cel care-l primeste” (Apocalipsa 2:17).

CARE ESTE OARE PAREREA CERULUI DESPRE VIATA TA SI A MEA… ?

BUCURIA VIETII… DE DINCOLO…

- o alta viziune asupra mortii

In timp ce dormea noaptea in pat, unul dintre prietenii mei, impreuna cu sotia lui au fost intoxicati accidental cu monoxid de carbon – gaze de la o soba defecta.

Este foarte interesant ce istoriseste el:

************************

“Deja am plecat ‘DINCOLO, pe lumea cealalta’…

eram in moarte clinica…

Eram intr-un puternic fascicol de lumina, care m-a ridicat deasupra casei, am trecut prin tavan, si ma inaltam spre nori.

Imi vedeam trupul din afara.

Era un fascicol de lumina compus dintr-un fel de dragoste lichida, un fel de riu, ceva ce ma umplea si ce nu pot descrie.

Vedeam Lumina, simteam acea dragoste si pace care pur si simplu NU pot fi descrise in cuvinte.

In momentul acela IMI DOREAM SA AJUNG “DINCOLO” !

Nu exista nici un fel de confuzie, nici un dubiu. Intelegeam clar ce se intampla.

Vederea mea era diferita – vedeam in acelasi moment de jur imprejur, deasupra si dedesupt, in fatza si in spate, nu doar intr-o singura directie, ca pe pamant.

Nu ma mai interesa NICI de copiii mei, NICI de sotia mea, NICI de casa mea, NICI de prietenii mei,

nu ma mai interesa ABSOLUT NIMIC, DAR ABSOLUT NIMIC de pe pamant.

Nu era egoism, ci era o DEZLIPIRE TOTALA, FARA ABSOLUT nici un regret.

Doream din tot sufletul sa fiu DINCOLO !!

Eram cu totul desprins de pamant.

Imi doream cu toata puterea sa ajung la DRAGOSTEA si PACEA care veneau din acea Lumina, imi doream LINISTEA, FERICIREA si ODIHNA care veneau de la Dumnezeu.

Mi-am vazut de sus casa, masina, becul din fatza casei, totul se vedea de deasupra.

Cand sufletul mi-a iesit din trup, tot ce era legat de lumea aceasta A INCETAT!

Nu mai aveam nici o legatura cu lumea aceasta.

Fascicolul s-a facut tot mai mare, norii s-au dat la o parte si am inceput sa urc spre ceruri.

Am inceput sa aud o muzica extraordinara – era o muzica cum nu se poate descrie.

Am vazut o poarta mare si alba, dinspre care curgea acel riu de dragoste.

Dar atunci, intr-o fractiune de secunda, mi-am vazut cei 5 copilasi ramasi pe pamant.

Atunci Duhul lui Dumnezeu m-a oprit si mi-a spus: “Vii sau te intorci la ei?… Alege unde vrei sa te duci: vii in cer, sau sa te intorci pe pamant.”

Undeva in fatza am vazut-o pe mama mea, un prieten si alti cunoscuti ai mei, care sunt morti. Era ca un fel de galerie care ma strigau. Ma simteam erou.

Dar m-am uitat la cei 5 copii ai mei si i-am vazut asa de tristi.

Duhul mi-a aratat din nou imaginea de pe pamant.

Erau cei 5 copii ai mei si in spatele lor 2 sicrie – eu si sotia mea.

Atunci am TRAIT durerea copiilor mei… L-am vazut pe micutul meu de 4 ani cu mutritza lui de copil necajit.

In clipa aceea Dumnezeu mi-a spus: “Copiii acestia sunt responsabilitatea ta!”.

M-am uitat din nou la cer, am inteles ca eu voi ajunge intr-o zi in cer, asa ca am spus: “Doamne, de dragul copiilor mei ma intorc pe pamant.”

Am revenit, riul acela de dragoste m-a adus inapoi, am trecut din nou prin nori, am intrat prin tavan si am ajuns inapoi.

Moartea NU M-A DURUT DELOC.

Am ales sa ma intorc pe pamant, la copilasi si la sotie, dar cu extraordinar de multa parere de rau pentru ceea ce am lasat DINCOLO!”

************************

Am fost foarte, foarte impresionat de ceea ce mi-a istorisit prietenul meu.

Toata perspectiva asupra mortii se schimba dupa astfel de momente.

Moartea ramane o durere imensa DOAR pentru cei ramasi in urma, pe pamant, dar DINCOLO de moarte este o bucurie fantastica pentru cel plecat in vesnicie, DACA L-a slujit pe Dumnezeu in viata de pe pamant.

Pentru cel care moare, daca L-a slujit pe Dumnezeu pe acest pamant, DINCOLO Il intalneste TOT pe Dumnezeu.

Daca nu L-a slujit pe Dumnezeu pe pamant… dincolo il intalneste… pe cel pe care l-a slujit.

Dar atentie! Nu poti sa slujesti decat ori lui DUMNEZEU, ori diavolului. Nu exista alta alternativa si nici neutru nu poti fi.

Cui slujesti tu?

Fie ca traim, fie ca murim, pentru Domnul traim si pentru Domnul murim.

Deci fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului.

Ioan Ciobota

*************************************

2007

Iata-ne ajunsi in anul 2007.

Cine s-ar fi gandit prin anii ‘70 – ‘80 ca vom ajunge si in 2007 ?

In urma cu 20-30 de ani, unii dintre noi eram mult mai tineri, altii copii, altii nu erau Inca.

Dar la anul 2000 ne gandeam ca la “Un pod mult prea indepartat”.

Astazi, anul 2000 este deja istorie. A trecut de mult, l-am depasit, l-am lasat In urma.

“Noi insine”, nu-i asa? “Prin puterea, afacerile, intelepciunea noastra” vor fi tentati sa creada unii…

Dar…

“De n-ar fi fost Domnul de partea noastra – sa spuna Israel acum –

…ne-ar fi inecat apele,

ar fi trecut raurile peste sufletul nostru;

ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice.

Binecuvantat sa fie Domnul… Stanca Mantuirii” noastre.

Cum ti-ai defini anul 2006 ? Ce a Insemnat pentru viata ta ? Daca ar fi sa-ti descrii viata din anul 2006 Intr-un singur cuvant, care ar fi acesta ? Frumoasa? Deosebita? Excelenta ?

Sau poate Trista ? Urata ? Deprimanta ?

La razboi, dupa cate o lupta, se numara ranitii, mortii, ramasii In viata.

Daca stam sa ne numaram “mortii, ranitii, ramasii In viata” din ultimii 20 de ani, cu totii avem In familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,… care “au adormit”.

Unii au adormit In Domnul, altii n-au trecut Inca din viata aceasta, In schimb “au adormit” pe cale, pentru ca i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate si beteala acestei lumi. si au pierdut legatura cu Lumina, cu Cel care spune: “EU SUNT LUMINA LUMII”.

Obiectiv vorbind, cei mai fericiti sunt cei care “au adormit In Domnul”, comparativ cu noi – cei care am ramas Inca “aici jos”, sau cu cei pe care i-a furat stralucirea si desertaciunea acestei lumi.

Pe de alta parte, aproape la fiecare Inceput de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le Implinim.

Probabil ca si la Inceputul anului trecut ne-am propus sa avem cel putin 1 ora pe zi de partasie personala cu Domnul – rugaciune si studiul Bibliei – dar lucrurile urgente le-au biruit pe cele importante.

Poate a fost mai urgent sa-mi gasesc un loc de munca, sa-mi duc copiii la gradinita sau scoala, sa Invat pentru examene, sa-mi renovez apartamentul sau casa, sa vad stirile de la televizor sau “telenovela cea de toate zilele”. Sau poate am trecut prin dezastrul unui divort, a unei boli fara leac, a unei pierderi cumplite. si rugaciunea am amanat-o pe “maine”. In fiecare zi de “astazi”… am fost prea obosit.

Si apoi ma declar nemultumit de faptul ca pe mine “toata lumea” m-a dezamagit. Sot, sotie, copii, parinti, colegi, prieteni, etc.

Parca mi s-a sters cu buretele indemnul Bibliei – nu va incredeti in oameni, ci doar in Dumnezeu.

Nu stiu ce este In inima de Tata a lui Dumnezeu, dar eu personal as fi cumplit de trist sa-mi doresc din toata inima sa stau de vorba cu fiul meu, iar el sa fie vesnic ocupat, sa nu aiba niciodata timp de mine. Sa fie ocupat cu GUNOAIELE acestei lumi asa de mult, Incat NICIODATA sa nu aiba timp sa-mi spuna: “Ce mai faci tati? MA BUCUR sa stau de vorba cu tine.”

Pur si simplu cred ca as plange…

Creatorul, Ziditorul, Domnul nostru, Dumnezeul Cel vesnic, Cel atotputernic, Iehova Iire-Cel care poarta de grija, ma asteapta si doreste sa stea de vorba cu mine.

Iar eu… sunt asa de ocupat…

Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta”, pentru ca “Ni se duc anii ca un sunet.”

Anii nostri se duc ca zilele, Intr-o viteza ametitoare, unul dupa altul.

De zile ce sa mai vorbim, parca zboara, parca “astazi” trece deja si ziua de “maine”…

Cand l-au arestat pe fratele Olariu, prietenul fratelui Bradin, tortionarii lui i-au spus: “Olariule, ai cautat poarta Raiului si ai gasit poarta iadului”.

La aceste cuvinte, fratele Olariu le-a raspuns: “Nu, Nu ! Pe aici se trece !”

Poate drumul nostru in acest an va trece prin apropierea portilor iadului. Dar nu descuraja !

In mersul nostru spre rai, “Pe aici se trece”!

Rabinul Abraham Herschel spunea: “O credinta ca a lui Iov nu poate fi zdrobita pentru ca ea insasi este rezultatul zdrobirii”.

Vom mai apuca 2008 ?

Poate in cetatea eterna, la pieptul Mielului, la masa cu Avram, Isac si Iacov.

Daca vom mai zabovi totusi aici jos, atunci, Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta.”

Ioan Ciobota

*************************************

CRACIUNUL – SARBATOAREA LUMINII

Craciunul este una dintre cele mai frumoase perioade ale anului.

Este timpul “MARILOR OPRIRI” din goana acestei vieti.

Pentru cei care au familie, este sarbatoarea familiei.

Pentru cei singuri, durerea este parca mai cumplita de Craciun.

Craciunul este de fapt ziua de nastere a lui Cristos.

Avem atâtea falsuri în jur, avem atâtea imagini penibile, atatea “caricaturi“ de Dumnezeu.

In Occident, in loc de “CHRIST MAS”, care inseamna popasul sau sarbatoarea lui Cristos, este tot mai prezent un jalnic si rautacios surogat, si anume: “X MAS”…

Daca pentru unii dintre semenii nostri Cristos este un “X”, un “nimeni”, si ei vor fi odata un “nimeni” pentru Cristos, cand El le va spune: “Plecati de la Mine, caci nu va cunosc !”

Dar, la craciun nu este vorba despre mancare, despre brad, despre lumini, despre caoduri, despre reclame sau Mos Craciun.

Ci este vorba despre CRISTOS.

Ce reprezinta pentru mine simbolurile crestine ale Craciunului: steaua, magii, pastorii, ieslea, corul de ingeri, colindele ?

Ce reprezinta pentru mine simbolurile necrestine ale Craciunului: bradul, Mos Craciun, beteala ?

Sarbatoarea Craciunului vorbeste despre ziua lui Cristos, despre Dumnezeu care a luat trup de om si a trait pe pamant printre oameni, despre CRISTOS CA MESAGER, CA TRIMIS DIN CER cu o misiune foarte importanta.

Fiecare dintre noi ne nastem ca sa murim dupa un timp.

“Craciunul – sarbatoarea LUMINII” vorbeste de asemenea si despre nastere, ca una dintre marile minuni ale lumii, dar vorbeste si despre bucuria nasterii lui Cristos, umbrita de scopul clar al acestei nasteri – moartea in locul altuia.

De prea multe ori Sarbatoritul este lasat afara, la usa, in zapada.

Si nu in ultimul rand, fiecare dintre noi cautam sarbatoarea, ne dorim sarbatoare in viata noastra.

ADEVARATA FERICIRE ESTE SA “DAM” SARBATOARE CELOR DIN JURUL NOSTRU.

Craciun fericit impreuna cu Cristos.

*************************************

CUM AI PETRECUT DE PASTI? CRISTOS ESTE PREZENT…

Raul:

“Sotia mea, Ana, a pierdut sarcina. Era insarcinata in luna a IV-a”

Doua doamne in autobuz:

“Si Pastele astea vor trece la fel ca si Craciunul si ca toate celelate sarbatori. Munca si nimic deosebit.”

Andreea:

A castigat un doctorat in strainatate. Este plina de bucurie.

Cristina:

“Am stat acasa cu parintii batrani si bolnavi. Nu am putut sa ma misc din casa de langa ei. Mi-as fi dorit sa ma plimb printr-un parc, dar nu am putut iesi”

Ghe:

“Am avut una dintre cele mai crunte certuri in familie”

F.:

“Maine am a doua infatisare la procesul de divort intentat de sotia mea pe motiv ca ea duce singura casa in spate si eu nu-mi asum responsabilitati. Avem 2 fetite. Sunt disperat.”

Etc, etc.

Si totusi Pastele inseamna inviere, bucurie, iertare, sarbatoare.

Este vorba despre un Invingator.

Dar este vorba despre un invingator care… invinge… murind…

Cristos este prezent langa patul Anei cand a pierdut sarcina.

Cristos este prezent in autobuz, cand ii povestesti prietenei tale cat de seaca este pentru tine si aceasta sarbatoare de Paste.

Cristos este prezent cand iti ingrijesti parintii batrani si bolnavi, stand in casa cu ei, chiar daca afara este o atmosfera cu adevarat de sarbatoare. Parca norii de pe cer se bucura de lumina si pace.

Cristos este prezent in casa ta.

Cristos este prezent in sala de judecata, unde sotia ta vrea sa declare public si sa oficializeze public ruptura dintre voi.

Cristos este prezent impreuna cu tine, cand ai iesit prima/primul dintre multi concurenti.

Si Domnul nostru a simtit disperarea: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?”

Oare Dumnezeu Tatal nu era prezent cand Cristos murea pe cruce?

Ba da, Dumnezeu era in Cristos, impacand lumea cu Sine.

Isaia 53:

“Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta…

Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile [...]

Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora.”

Eu si cu tine suntem “samanta de urmasi”…

Da, da, chiar ai lui Cristos urmasi… !

Doamne, ce valoare fantastica avem!

Cat de importanti suntem pentru Tine!

Cristos a inviat!

Ioan Ciobota

*************************************

MISIUNE INDEPLINITA

Exista o modalitate foarte simpla de a distruge Biserica crestina. Ma mir ca demonii comunisti si altii ca ei nu au gasit-o la timp, iar pana la urma “Piatra din capul unghiului” i-a zdrobit. De fapt, nu au gasit-o pentru ca nu exista practic, ci doar teoretic. Aceasta modalitate de a distruge crestinismul este sa scoti pur si simplu INVIEREA din invatatura crestina si aceasta se va prabusi.

DAR INVIEREA NU POATE FI SCOASA. In a 50-a zi dupa inviere, s-a nascut Biserica lui Cristos, prin pogorarea Duhului Sfant, iar Biserica proaspat nascuta si-a inceput misiunea. In a 40-a zi dupa inviere, Cristos S-a inaltat la cer. In termenii belicosi ai zilelor noastre, am putea spune: Cristos S-a intors la “baza” cu raportul “MISIUNE INDEPLINITA”. In timpul acestei misiuni unice in istoria universului, s-a intamplat un fenomen extrem de ciudat. “Misionarul” Isus Cristos a murit, ucis de cohortele pagane, dar a fost inviat de puterea lui Dumnezeu.

Raportat la acel moment, absolut toate sistemele de gandire s-au resetat, s-au blocat. Nimeni n-a mai operat pana atunci cu acest fenomen tulburator: INVIEREA. Taina lui Dumnezeu, tinuta ascunsa de veacuri, s-a descoperit in toata stralucirea: omului i se ofera iertarea in mod gratuit, prin moartea Dumnezeului sau in locul lui. De data aceasta nu se poate spune: “Regele a murit. Traiasca regele !”, ci se poate spune: “Regele a murit ca sa traiasca supusii !”. Este extraordinar cata dragoste, cata iubire ne-a aratat Dumnezeu. Tot in acest moment, “Casa lui Dumnezeu trece de la faza de popor pus deoparte, la cea de institutie internationala” (H.H.Halley)

………………………………………………………..

Ca sa intelegem mai bine puterea care a dezlantuit nasterea si dezvoltarea formidabila a Bisericii crestine, trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu in mod personal, prin Duhul Sfant. Apoi, ca sa intelegem cum au putut apostolii – initial niste lasi si niste fricosi – sa duca mesajul evangheliei chiar cu pretul vietii lor, trebuie sa intelegem INVIEREA. Beni Faragau dadea un exemplu interesant.

Gandeste-te sa tocmai l-ai dus la cimitir pe unul dintre cei mai buni prieteni ai tai. In zilele care urmeaza iti vin in minte imagini legate de clipele petrecute impreuna. A 3-a zi, te trezesti cu prietenul tau ca apare la usa ta. Te freci la ochi si iti dai palme ca sa intelegi ce se intampla. Prietenul, intelegandu-ti nedumerirea, iti spune: “Pace tie. Eu sunt !”

Acest exemplu ma ajuta sa inteleg curajul si fermitatea ucenicilor in raspandirea evangheliei si largirea Imparatiei. Ei au devenit “nebuni pentru Cristos” deoarece L-au vazut cu ochii lor pe INVIATUL LOR REGE. Din acel moment si-au aruncat la gunoi toate planurile vietii lor, afacerile lor, filozofiile lor. Au fost gata sa jertfeasca totul pentru Cel care S-a jertfit pe Sine in locul lor.

………………………………………………………….

Despre mine si despre tine ce se poate spune? Oare de ce nu suntem si noi “nebuni pentru Cristos?” Oare nu L-am vazut noi pe El inviat? Atunci de ce este mai importanta pentru mine cariera mea, sau acceptarea din partea lumii, banii, afacerile? De ce mai exista aroganta, poate chiar ura si dispret, fata de sotul sau sotia mea, parintii mei, aproapele meu? Degeaba fac istorie pe pamant, daca nu fac istorie in cer. Il iubesti tu si cu mine pe Cristos din toata inima? Din toata inima !? Daca da, Dumnezeu Insusi spune prin proorocul Zaharia 13:6 “Daca-L va intreba cineva: ‘De unde vin aceste rani, pe care Le ai la maini?’ El va raspunde: ‘In casa celor ce Ma iubeau Le-am primit.’ “…….. Ce primeste El in casa mea si a ta?

………………………………………………………….

Daca acum 2000 de ani a avut loc un sfarsit si un inceput, prin inaltarea Mantuitorului la cer si pogorarea Duhului Sfant, acum asteptam “un cer nou si un pamant nou, in care va domni neprihanirea”. Acum asteptam un alt sfarsit: sfarsitul misiunii Bisericii – si o alta coborare: revenirea Domnului Isus Cristos pe norii cerului, ca judecator. Acum asteptam o alta inaltare – inaltarea la cer a Bisericii. DAR, Biserica suntem noi, eu si cu tine. Cand ne vom prezenta “la baza”, in fata Tatalui, vom putea raporta si noi: “MISIUNE INDEPLINITA” ? Sau habar n-am avut care a fost misiunea noastra pe acest pamant?…

……………………………………………………….

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu “pentru taina tinuta ascunsa din vesnicii si in toate veacurile…si anume: CRISTOS IN VOI, NADEJDEA SLAVEI.”

Ioan Ciobota

*************************************

ARE CINEVA NEVOIE DE MASS-MEDIA CREŞTINĂ ?

Zilele trecute am fost întrebat dacă este nevoie de mass-media creştină în România.

Cineva spunea că în spatele fiecărei instituţii de media există o anumită religie. Sau că fiecare instituţie de mass-media transmite o anumită religie. Şi nu e vorba despre ortodoxie sau catolicism, despre baptişti, penticostali, creştini după evanghelie sau altele.

Ci este vorba de ceva mult mai profund, de un fel de mesaj subliminal, sugerat într-un mod foarte parşiv telespectatorului, ascultătorului sau cititorului.

De exemplu sexul, sau libertatea sexuală.

Aproape orice ziar deschizi, o vezi acolo. Peste 95 % dintre filme conţin o secvenţă “fierbinte”, altfel nu s-ar vinde. Multe dintre melodiile actuale se referă mai mult sau mai puţin explicit la sex, chiar şi dacă nu luăm în considerare manelele.

Conform ultimelor statistici, aproape 90 % dintre cei care accesează Internetul, vizitează site-uri pornografice !

Ar fi interesant de realizat o statistică pe tema următoare: “Ce face un bărbat sau o femeie, dacă se uită la televizor la ora 11:00 seara şi intuieşte că urmează o scenă “fierbinte” ? Are puterea să ia telecomanda şi să schimbe canalul sau să închidă televizorul ?

Ce religie sau idee transmit toate acestea? Că libertatea sexuală nu e nimic rău. ?n fiecare telenovelă sau alt film de acest gen, cineva înşeală pe altcineva, soţul curveşte cu secretara, sau soţia se încurcă cu antrenorul de nu ştiu ce. Pe de altă parte, existã un fel de atractie erotică din partea privitorului faţă de eroul preferat din telenovelă, telespectatorul se îndrăgosteşte de eroul preferat.

Dar asta e puţin, faţă de alte posibilităţi – între ghilimele – ale mass-mediei. De câtva timp Olanda şi Republica Moldova au interzis desenele animate Pokemon la televiziune. De ce? Pentru că şi-au dat seama că în spatele acestor desene animate Pokemon există un mesaj satanic, diavolesc, care-i îndeamnă pe copii să facă lucruri incredibile într-o lume normală.

De fapt, un om obişnuit poate vedea într-un an mii de scene de violenţă, sex, sânge, imoralitate, etc.

Unde pot duce toate acestea? Americanii se confruntă din plin cu efectele culturii şi civilizaţiei

ultimelor 4 decenii de la ei. Copii de liceu pun mâna pe armă şi-şi împuşcã profesorii. Sau profesori alături de elevi iau împreună o priză de “iarbă” – marijuana. Totul a început cu Beattles sau cu muzica anilor ‘60. Atunci a avut loc la ei revoluţia sexualã. De atunci familia nu mai are valoare, biserica nu mai are valoare, ci doar principiul: If you like it, just do it. Dacă-ţi place, fă-o.

Şi nu doar la ei situaţia este catastrofală. Olandezii au legalizat eutanasia – persoanele care doresc sunt ajutate să moară. ?n Germania au loc căsătorii între homosexuali sau lesbiene.

Unde duc toate acestea, sau de unde vin toate acestea?

Mass-media este a 4 putere în stat spun unii, dar de multe ori este principalul formator de opinie al unei naţiuni.

Platon, de exemplu, spunea: Lăsaţi-mă să fac cântările unei naţiuni, şi nu mă interesează cine face

legile.

Cineva, care urmărea constant ştirile de la ora 5 de pe un anumit post de televiziune, când a văzut catastrofa de la New York, a spus: “?n sfârşit, am vãzut şi eu o catastrofă ca lumea.”

Vă puteţi imagina nebunia pe care o poate induce mass-media?

Eu cred că este o nevoie disperată de mass-media creştină în România.

Visul meu este un post creştin naţional de televiziune, un post creştin naţional de radio, un ziar naţional creştin şi o reţea naţională de librării creştine.

Eu cred că este o nevoie disperată de – aşa cum spunea poetul Ionatan Piroşcă - de un curent cristic în cultura românească şi aş adăuga eu şi în mass-media românească.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Radio Vocea Evangheliei este un succes, dar cred ca este prea puţin încă. Cel puţin la Timişoara au fost oameni care ne-au spus: “După o zi de nebunie, abia aştept să merg acasă şi să ascult postul d-vs. de radio”. Sau alţii ale căror relaţii în familie au fost vindecate, datorită ascultării cuvântului lui Dumnezeu.

Şi aş încheia cu un exemplu cutremurător: Radio Vocea Evangheliei – Timişoara a produs aproape 200 de morţi frumoşi cu ochii vii, parafrazându-l pe Eminescu. Este vorba despre aproape 200 de copii născuţi în ultimii ani, ai căror părinţi declară că aceşti copii erau sortiţi avortului, deci implicit crimei, erau destinaţi morţii. Dar auzind mesajele de la Radio, părinţii au fost cercetaţi de Duhul lui Dumnezeu şi au renunţat să meargă la spital şi să transforme pântecul în sicriu.

Eu cred că este o nevoie disperată de mass-media creştină în România.

Ioan Ciobotă

*************************************

EVANGHELIA LUI IUDA

= Cea mai importanta idee este la finalul articolului =

Anul 4100.

Undeva in Egiptul de astazi. Atunci se va numi altfel.

Cineva descopera un manuscris.

Este dus la Muzeul de manuscrise din Evul Mediu (peste 2100 de ani, anii de astazi – anii 2000 – vor reprezenta Evul Mediu…).

Este datat cu Carbon 14 si se descopera ca a fost scris prin anul 2003, plus-minus 3 ani.

Asadar, este un manuscris autentic, nu este un fals!

Pana aici totul este bine. Deci nu este un fals!

Manuscrisul se numeste “Codul lui da Vinci”.

Sau “Numele trandafirului”, care vorbeste despre o abatie medievala unde este ascunsa o carte a lui Aristotel care ar putea demola crestinismul.

Nu conteaza cum se numeste manuscrisul.

Bine, dar ce aduce nou pentru crestinism?

Nimic nou, ci doar o erezie oarecare, erezii de care este plina lumea!

Cam la fel s-a intamplat si cu aceasta evanghelie a lui Iuda.

Este doar o scriere eretica din secolul 3, apartinand unei secte eretice – gnosticii, care au si disparut intre timp.

Dar ce aduce nou pentru crestinism?

Nimic nou, ci doar amintirea unei erezii vechi cam de 2000 de ani si stinsa cam tot de atata timp.

Au fost mai multe evanghelii “pierdute” sau apocrife, care nu se regasesc in canonul Noului Testament.

Privind lucrurile in profunzime, in zilele noastre gnosticismul se chinuie sa renasca. New Age este promotorul principal al gnosticismului. Termenul vine din greaca: “gnosis” – cunoastere. Ideea principala: cunoasterea este in tine insuti, trebuie doar sa te “cuplezi” la “banca de date” a Universului si vei gasi, daca ai chef, chiar si numarul castigator saptamana asta la loterie.

Este adevarat ca ideea semana cu rugaciunea din crestinism, doar ca ei propun o alta cale, si anume hotia sau saritul peste gardul lui Dumnezeu. Ce nebunie !!

Biblia spune clar ca DOAR PRIN CRISTOS se ajunge la Tatal. Pe ei nu-i intereseaza nici Cristos, nici Tatal, ci doar setea lor de a arunca o privire pe “gaura cheii” spre lumea de dincolo. Cu ceva beneficii daca se poate…

Evanghelia lui Iuda este foarte importanta pentru acesti oameni.

Care este mesajul evangheliei lui Iuda?

Pasajul cel mai important al aceste evanghelii apocrife este: “Tu vei sacrifica trupul in care salasluieste spiritul Meu.” Deci este ca si cum Domnul ii porunceste lui Iuda sa-L omoare.

In evanghelia dupa Iuda este scris ca Isus i-ar fi spus lui Iuda: “Ii vei depasi pe toti. Vei sacrifica trupul care Il inveleste pe adevaratul Cristos.”

Dar de ce este important mesajul evangheliei lui Iuda pentru unii oameni?

Pentru ca spune: Iuda a fost inteles cu Domnul sa-L vanda, pentru ca omenirea sa poata fi salvata prin moartea lui Cristos. Adica Domnul i-ar fi spus lui Iuda: “Vinde-ma ca sa pot implini planul – sa fiu crucificat”.

Cu alte cuvinte este foarte bine sa fii ticalos si sa-L vinzi pe Domnul, ca Il ajuti sa-si arate harul.

Domnul nu se prea descurca singur si are nevoie de Iuda sa-L ajute. Ce nebunie !!

Deci Iuda – personajul cel mai abject din ultimele 20 de secole – este un personaj pozitiv si de treaba. Asta DOAR in acceptiunea evangheliei care-i poarta numele, dar care nu a fost scrisa de el, pentru ca Iuda s-a spanzurat imediat dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul…

Irineu precizeaza prima data care sunt cele 4 evanghelii folosite astazi in Noul Testament.

In anul 367 Atanasie – episcop de Alexandria – precizeaza care sunt cele 27 de carti ale Noului Testament, carti care alcatuiesc si astazi canonul Noului Testament.

Inca un aspect interesant: implicarea canalului National Geographic in toata aceasta istorie.

De fapt, Discovery, Animal Planet, National Geographic promoveaza ateismul si evolutionismul. New Age.

Horea-Roman Patapievici, in Omul recent, surprindea excelent deviza canalului Animal Planet: “Animals are better than humans” – “Animalele sunt mai bune decat oamenii”…

Provocarile vremurilor pe care le traim acum sunt uriase si profund negative.

Dar, sa zicem ca evanghelia lui Iuda are dreptate si descoperim cu ajutorul ei ca adevarul este altul. Si ca toata Biblia este o minciuna. Ce facem atunci?

Dostoievski, prin personajul Parintele Zosima din “Fratii Karamazov”, transmite o idee geniala. Parintele Zosima este intrebat: “Daca ati descoperi ca nu Cristos, ci altcineva este adevarul, ce ati face?” Acesta raspunde “As ramane cu Cristos”…

Asa sa ne ajute Dumnezeu sa facem si noi.

Pe de alta parte, Biblia ESTE ADEVARATA IN TOTALITATE ABSOLUTA. Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi – “humans”, sau oamenii.

Sunt convins ca Dumnezeu personal a avut grija ce carti sa fie cuprinse si care sa nu fie cuprinse in Biblie – scrisoarea Lui personala catre mine si catre tine.

Si in final, ultima idee – cea mai importanta.

Crestinismul, spre deosebire de oricare alta religie, NU SE BAZEAZA PE IDEI FILOZOFICE, TEOLOGICE SAU DE ALTA NATURA.

Crestinismul se bazeaza pe un fapt istoric, de neclintit: INVIEREA !

Asadar, evanghelia lui Iuda, Codul lui Da Vinci, Numele trandafirului sau ce alte scrieri eretice sau cu tenta eretica vor mai fi existand, nu au nici o sansa.

Ei au ideile.

Noi avem INVIEREA.

CRISTOS A INVIAT !

Pe asta ne bazam.

Si noi vom invia. Pentru Rai.

Ei nu vor invia. Decat pentru iad…

Dar am avut sanse egale, si noi si ei…

Ioan Ciobota

*************************************

M-AM PLICTISIT DE CODU’ LU’ DA VINCI SI DE ABERATIILE SATANISTE A LU’ DAN BROWN

Dar ce se intampla, totusi?

Codul lui da Vinci este cea mai vanduta carte din toate timpurile, dupa Biblie.

Eu cred ca oamenii urla, striga dupa Divin.

Dar, in nebunia lor, incearca sa-si stampere setea arzatoare cu orice tine de ocult.

De ce?

Pentru ca golul urias din sufletul nostru este ca o gaura neagra – ne seaca de putere si de energie.

“Dumnezeule, Tu usurezi pe acela pe care-l umpli. Si pentru ca nu suntem plini de Tine, suntem o povara pentru noi insine.” spunea Sf. Augustin.

Oamenii neumpluti de Cristos simt apasarea unei poveri si a unei greutati imense. Este ca si cum ai avea o stanca uriasa in spate, care iti sfarteca pielea si carnea, si care te zdrobeste sub greutatea ei de sute, de mii de tone de granit.

Sunt sigur ca orice carte de ocultism, inteligent scrisa, ar avea o trecere la fel de mare ca si Codu’ lu’ Brown.

Probabil ca in urmatorii 10 ani vor mai aparea vreo 10 carti asemanatoare, cu acelasi succes la public…

Cand vii la crucea Celui Rastignit, afli “codul” pe care trebuie sa-l formezi pentru a deschide poarta Cerului.

Acolo SCAPI DE POVARA !!! URAAAAAA !!!

SLAVIT SA FIE EL, CRISTOS – MIELUL LUI DUMNEZEU, CARE RIDICA PACATUL LUMII !!!

“Codul” cu care deschizi poarta cerului nu este o ecuatie matematica complicata, nici o problema de semiotica, nici macar ceva ascuns, descifrabil doar de catre cei “initiati”.

“Codul” portii Cerului este o CRUCE: o bara orizontala si una verticala. Atat!

Chiar si cei fara carte pot forma acest cod. Este acelasi si in japoneza si in engleza, si in rusa si in romana.

Cerul s-a unit cu pamantul.

Sau Cerul suprapus peste pamant, sau pamantenii mutati in Cer.

Cristos impacand lumea cu Tatal.

Dar de ce aleg totusi oamenii ocultul? Pentru ca iubesc mai mult intunerecul decat Lumina…

Pentru ca acceptarea lui Cristos ca autoritate in Cer si pe pamant TE OBLIGA SA IEI ATITUDINE, sa-ti recunoasti pacatul. Si sa te pocaiesti. Sa-i ceri iertare lui Dumnezeu. Sa te smeresti, sa te umilesti.

Pocainta? Smerenie? Umilinta? Iertare? Doamne ce cuvinte anacronice in secolul XXI – noul secol al luminilor… Mai degraba secolul luminilor intunecate…

Este ceasul intunerecului acum, asta-i clar. Dar va veni Lumina – Cristos, iubitul nostru mire, Luceafarul stralucitor de dimineata. Noaptea aproape a trecut, Ziua cea infricosata este deja pe drum.

……………………………………

De fapt m-am plictisit de Codu’ asta a lu’ da Vinci inainte de a-l citi.

De fapt nici macar nu am cumparat cartea si drept urmare nici nu am citit-o.

De ce? Pentru ca am aflat de la altii una dintre ideile principale ale “Codului” lu’ Brown: cum ca Mantuitorul Isus Cristos a fost un simplu om. Iar restul minciunilor nu are rost sa le amintesc aici.

Am inteles clar ca nu are sens sa-mi arunc banii si nici sa-mi pierd timpul cu asa ceva.

Deoarece contine si propaga o minciuna sfruntata, vis-a-vis de Fiinta cea mai iubita de mine – Domnul Isus Cristos – am tras concluzia ca este o carte de inspiratie satanista, care nu ma intereseaza.

Mai bine ma rog in timpul cat as citi-o, sau citesc Biblia.

Iar cu banii cu care as cumpara-o mai bine mananc o prajitura sau ii dau unui sarac.

……………………………………

Eu L-am “gustat” pe Cristos.

Dupa ce-L gusti pe El, toate codurile din lume, fie ele si best-seller, pentru mine au valoare de gunoi.

Codu’ lu’ da Vinci, autor Dan Brown?

Gunoi urat mirositor. Demn de groapa de gunoi. Nu-ti pierde timpul sa-l citesti. Nici nu-ti arunca banii la satanisti.

Ioan Ciobota

*************************************

EUROVISION 2006 SI VOTUL PENTRU SATANA

S-au stins de ceva timp luminile pe scena Eurovision 2006.

Trofeul cel mare a fost castigat de formatia Lordi din Finlanda.

“Suntem o formatie de heavy rock, cantand piese in stilul hard rock al anilor 80″, spune Mr.Lordi, liderul trupei.

Ca aparitie scenica erau imbracati ca niste monstri, diavoli, personaje de desene animate etc.

Ei afirma clar ca nu sunt satanisti, cu toate ca asa pareau.

“Nu vreau sa ard in iad, vreau sa merg in cer” spune Mr.Lordi.

Ce sa mai zici?

Este clar ca traim “ceasul intunerecului”.

Nu comentez daca sunt satanisti sau nu, poate ca sunt doar niste copii teribilisti, imaturi, blocati undeva pe la o varsta oarecare.

Mr. Lordi: “Inca sunt copil. Inca mai colectez jucarii din Muppet’s. Ma joc cu personaje din Razboiul Stelelor, cu conducatorii universului, cu monstri. Imi plac paianjenii, dinozaurii etc”.

Dar as vrea sa observ putin votul europenilor la acest concurs.

Am impresia ca europenii au votat explicit cu o trupa care parea clar de satanisti in momentul votului.

Cu siguranta marea majoritate dintre cei care au votat nu stiau ca Mr.Lordi se joaca cu “conducatorii universului, cu monstri” si nici ca ii “plac paianjenii, dinozaurii etc” si ca membrii trupei nu se declara satanisti.

Au votat cu imaginea prezentata de aceasta trupa in momentul respectiv: satanisti !

Interesant !

De fapt cred ca eu nu gandesc bine, daca m-as fi asteptat ca Europa sa voteze altceva decat satanisti.

Daca i-am pune pe oameni sa voteze intre Domnul Isus Cristos si Satana, este clar ca NU Domnul va castiga aceste alegeri. Oamenii iubesc mai mult intunerecul decat Lumina, pentru ca faptele lor sunt rele.

Asa ca votul Europei mi se pare normal.

Eurovision 2006 a fost oare un fel de sondaj de opinie? S-a luat pulsul opiniei publice?

Cand oamenii vor avea de ales pe antichrist, CU SIGURANTA il vor vota cu o majoritate covarsitoare.

Un alt fapt socant pentru mine a fost in timpul unei emisiuni de televiziune in direct, in care se comentau rezultatele Eurovision 2006 impreuna cu Mihai Traistaru – reprezentantul Romaniei.

Apropo, piesa Tornero cu care a participat Traistaru mi se pare foarte slaba, fara prea multa inteligenta muzicala. Doar “iii”-urile lui par cea mai inteligenta treaba in piesa asta

Revenind la ce m-a socat – a fost un telefon in timpul emisiunii, de la o romanca din Israel, care-i spunea – cu lacrimi in… glas – lui Mihai Traistaru ceva de genul: “Noi, mai multi romani credinciosi din Israel, ne-am rugat cu mana pe Biblie pentru dumneavoastra.”

Mi se pare ceva la fel de stupid ca Tornero sau costumatia celor de la Lordi.

Adica acei simpatici romani din Israel cred ca Dumnezeu nu are altceva mai bun de facut decat sa traga sforile la Eurovision 2006, ca sa castige Traistaru (In paranteza fie spus, Mihai Traistaru a recunoscut ca a produs piese cu mesaj… murdar… si le-a postat pe Internet. Dar romanii din Israel se roaga ca Domnul sa-l ajute…).

Concluzia mea: daca ar fi de votat, europenii l-ar vota de departe pe Satana. Domnul Isus ar pierde la votul oamenilor. Patapievici spunea in „Omul recent”: votul „majoritatii” l-a rastignit pe Cristos…

Din punctul de vedere al oamenilor Cristos a fost un looser = pierzator…

Dar El – Cristos – a castigat O SINGURA DATA pana acum – pe cruce.

Si va mai castiga inca o data – cand orice genunchi se va pleca in fata Lui, si orice limba va marturisi spre Slava lui Dumnezeu Tatal ca Cristos este Domnul.

Slava lui Cristos ca nu Il intereseaza votul oamenilor, ci EL VA INVINGE !!!

Ioan Ciobota

*************************************

DESPRE „DREPT“.

DREPTUL DE „A ALEGE“ - DREPTUL DE A UCIDE SAU DREPTUL DE A TRĂI?

Cei care susţin dreptul femeilor şi al medicilor ginecologi de a ucide copiii, fac parte din acelaşi curent de gândire cu cei care susţin şi drepturile homosexualilor.

Apoi cei care susţin drepturile homosexualilor, vor susţine şi dreptul pedofililor de a abuza de copii. Apoi dreptul zoofililor (cu animale), a necrofililor (cu cadavre).

Pasul următor va fi dreptul de a-i ucide pe bătrâni, deoarece „sunt o povara pentru asigurarile sociale“. Apoi de a-i ucide pe handicapaţi, evrei şi romi sau pe cei de o anumita etnie, rasa sau chiar religie. Poate vom putea fi ucisi (scuzati-ma – “politically corectness” este “ajutati sa murim”) doar pentru ca suntem baptisti sau ortodocsi, catolici sau musulmani, evrei, italieni, romani sau rusi.

Sunt deja în Occident organizaţii care militează cu mult zel pentru sterilizarea negrilor şi a handicapaţilor mintali. Şi Hitler şi naziştii practicau sterilizarea evreilor şi a romilor.

OARE SUNTEM ORBI SA NU VEDEM CA ISTORIA SE REPETA?

Orice drept care îşi are originea în mintea omului – minte aflată sub blestem până când este eliberată de Cristos – este un drept de origine diavolească.

Şi băieţelul meu de 4 ani are „dreptul“ să sară în faţa unui camion care vine cu 70 km/oră, sau să pună mâna pe aragazul supraîncălzit, la fel cum şi eu am “dreptul“ şi obligaţia să fac tot ce pot ca să-l opresc.

Aşa că dacă cei care susţin avortul (si restul acestor “libertati” care pur si simplu isi bat joc de Dumnezeu) au o agenda foarte clară, bine pusă la punct, şi luptă într-un război dezlantuit pentru aceste drepturi diavoleşti, cred că este momentul ca şi noi, creştinii, să intrăm în acest război, în Numele Domnului Isus. Şi să luptăm cu toate mijloacele pentru dreptul celor nenăscuţi, care au „dreptul“ să nu li se înfigă o chiuretă nemiloasă în căpşor, să nu li se scoată ochii ca să fie aruncaţi la gunoi, să nu li se smulgă cu aspiratorul picioruşele sau peretele toracic, doar pentru că oamenii ar avea un imaginar „drept criminal“ de a-i ucide.

Sau impotriva celor care maine vor face scandal ca au si ei “dreptul” sa predea ore de educatie sexuala copiilor nostri, ore la care sa-i invete pe copiii mei despre “relatii” cu… cai, despre cat de frumos este sa cresti intr-o “familie” de homosexuali / lesbiene sau alte lucruri demne de o minte bolnava (scuzati-ma – “politically corectness” este “indracita”).

Credeti ca exagerez? Mai vorbim peste 5-10 ani… daca mai traim pana atunci sau daca nu vine Domnul mai curand.

In ACEST moment, daca as scrie aceste lucruri in Suedia sau alte cateva tari “civilizate”, as fi dus urgent la inchisoare pentru “hate-crime” – instigare la ura. Nu mai ai “dreptul” sa-i spui pacatului PACAT. Esti obligat sa-i spui “virtute”…

Ep.catre Romani, capitolul 1:

“ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.”

“Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate”

“S-au falit ca sunt intelepti si au inebunit”

Aceasta este minunata toleranta a lumii civilizate. Dar Biblia si noi NU URAM OAMENII, CI PACATUL.

O veste buna: aceste minoritati sunt foarte restranse, au un numar mic de membri.

O veste rea: daca o minoritate foarte mica, dar extrem de agresiva si galagioasa isi pune in cap sa impuna ceva majoritatii, de multe ori reuseste… din pacate…

Biblia este o carte de „drept“, şi dreptul modern se bazează pe principiile biblice. Dumnezeu ne-a dat „DREPTUL“ să-L iubim pe El, şi atunci nu vom mai ucide si nu vom mai promova lucrurile scarboase la rang de “normalitate”.

Si vestea ce mai buna:

“Ridicati-va ochii spre cer! CRISTOS VA INVINGE !”

Ioan Ciobotă

*************************************

O PROBLEMA DE DUMNEZEI

Atunci cand ne ridicam impotriva pornografiei, homosexualitatii, avorturilor, minciunii, hotiei, curviei, libertatii sexuale totale promovate pe toate canalele, PACATULUI, etc, etc, noi declansam “o problema de dumnezei”. Este ca si cum ii jignim pe cei care se inchina acestor tipuri de “dumnezei” in ce au ei mai “sfant”.

……………………………………..

La imparatul Nebucadnetar (Nabucodonosor) vin cativa dintre functionarii importanti ai imperiului ca sa-i parasca pe cei 3 prieteni ai lui Daniel, cum ca acestia nu asculta porunca data.

Ei ii spun imparatului:

“Ai dat o porunca [...] dupa care, oricine nu se va arunca cu fata la pamant si nu se va inchina (chipului de aur) va fi aruncat in mijlocul unui cuptor aprins.

[...] sunt niste iudei [...] care nu tin seama deloc de tine imparate.

Ei NU SLUJESC DUMNEZEILOR TAI si nu se inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat tu!”

Daniel, capitolul 3.

Acesti paratori spun “Ei nu slujesc dumnezeilor tai”, cu alte cuvinte “Ei te jignesc in ce ai tu mai sfant”.

Metaforic vorbind, cei trei prieteni ai lui Daniel “I-au aruncat manusa lui Dumnezeu” (in sens pozitiv): “Ne scapi sau nu ne scapi? ORICUM noi nu ne vom inchina chipului de aur, ci ne vom inchina doar Tie”. Si El i-a scapat. Nici pana la ei si nici de la ei incoace nu s-a mai consemnat o asemenea interventie a lui Dumnezeu.

Frumusetea extraordinara este ca Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, nu intervine nici la Daniel nici la prietenii lui decat atunci cand numai un Dumnezeu mai putea interveni, si anume: cand cei 3 erau deja in cuptorul de foc si cand Daniel era deja in groapa cu lei.

Chiar marele imparat Nebucadnetar, cel care-i aruncase in cuptorul de foc, el insusi spune dupa aceasta intamplare: “Binecuvantat sa fie Dumnezeul lui Sadrac, Mesac si Abed-Nego, care a trimes pe ingerul Sau si a izbavit pe slujitorii Sai care s-au increzut in El, au calcat porunca imparatului si si-au dat mai degraba trupurile lor decat sa slujeasca si sa se inchine altui dumnezeu decat Dumnezeului lor.”

La martirii din primele secole, Dumnezeu nu mai intervine nici macar atunci cand nu mai exista nici o scapare, ci ii lasa sa fie arsi de vii sau sa fie sfasiati de fiare, sub privirile “fiarelor” din tribune.

Una dintre martirele din primele secole a fost arestata si aruncata in inchisoare in timp ce era insarcinata. A nascut in inchisoare, iar gardienii care o auzeau cum tipa in timpul durerilor nasterii i-au spus: “Asta-i nimic pe langa ce vei suferi in arena”.

Raspunsul ei a fost: “Acum sufar eu, pentru ca asa este omeneste, acolo va suferi Altcineva in locul meu.”

……………………………….

Dumnezeul nostru, Dumnezeul Bibliei se numeste Iehova – “EU SUNT CEL CE SUNT”, altfel spus: “Eu sunt cauza care nu am nevoie de cauza, cauza care genereaza orice alta cauza”.

Dumnezeii lor se numesc generic “libertatea de exprimare”, “dreptul de a alege”, “sex”, “tu esti cel mai important”, “daca iti place, fa-o”, etc.

S-ar putea sa trecem prin cuptorul “nostru” de foc sau prin groapa “noastra” cu lei… sot, sotie, socri, copii, parinti, vecini, sefi, colegi, frati, surori… completati d-vs. lista in continuare…

Sau s-ar putea sa ajungem chiar pe “rug” sau sa fim aruncati la “fiare”.

Si totusi, Dumnezeul nostru este acelasi, ieri, azi si in veci.

De aceea bucurati-va pentru ca:

“El suferintele noastre le-a purtat si durerile noastre le-a luat asupra Lui.[...]

El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre.

Pedeapsa care ne da pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti.”

Slavit sa fie Dumnezeu Tatal – Iehova, prin Domnul Isus Cristos si prin Duhul Sfant !

*************************************

ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS

(Acesti frumosi nebuni ai marilor orase)

Marcu 1:1-15

Ce ai zice daca ai vedea pe cineva imbracat ciudat, stand undeva pe camp afara din oras, mancand lacuste si miere salbatica si invatandu-i pe oameni ceva complet diferit fata de ceea ce stiau ei. Ei stiau de jertfe animale pentru iertarea pacatelor, el le vorbeste despre o cale mult mai simpla pentru iertare: botezul pocaintei.

(Cineva care s-a pocait dupa varsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie sa fac nimic pentru plata pacatelor mele, dupa tot ceea ce am facut o viata intreaga? Nici o pomana, nici o slujba, nimic?” – NU! Nu trebuie. A platit El totul. si-a dat viata)

Ioan spune: “Dupa mine vine Cel care este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa-I desleg curelele incaltamintelor.”

Isus spune: “S-a implinit vremea”. Cu alte cuvinte: “Gata, am venit”.

Ioan spune: “Eu v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant.”

Isus spune: “Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”

Dar punctul culminant este glasul care s-a auzit din cer: “Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea.”

Glasul care s-a auzit din cer, s-a auzit pentru cine are urechi de auzit.

Ioan propovaduia in pustie, dar nu in zadar.

si cu toate ca a fost cel mai mare dintre cei nascuti din femeie, nu a avut un sfarsit fericit, pentru ca “Dragostea adevarata nu are un sfarsit fericit; dragostea adevarata NU are sfarsit.” G.W.C.Thomas

“Ei, de care lumea nu era vrednica,… au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti… au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului… Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate.” Se numeste Dumnezeu – Dumnezeul meu si al tau?

……………

ti se pare uneori ca propovaduiesti si in pustie si in zadar?

ti se pare ca cei carora le vorbesti nu au urechi de auzit si habar n-au cine este Cel in care Dumnezeu isi gaseste toata placerea? Mai mult, intr-o “vara a ispitelor” parca nici macar nu-i intereseaza.

……….

in cine isi gaseste Dumnezeu toata placerea? in Fiul Sau prea iubit – Domnul Isus Cristos. Dar in mine? Dar in tine? Ce gaseste?

……..

“9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu au nevoie sa mearga. Au insa nevoie de cineva care… sa ii iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu…si s-ar insanatosi.” Paul Tournier

N-ai vrea sa fim “acei frumosi nebuni pentru Cristos” pentru “acei frumosi nebuni ai marilor orase” care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fara ca de fapt sa aiba nevoie de psihiatru, care au sufletele pustii si goale dupa dragoste si care s-ar vindeca…daca le-ar arata si i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu.

Daca da, hai sa incepem din casele noastre si sa mergem pana la marginile pamantului. Astfel incat si noi si ei sa devenim “acei frumosi nebuni pentru Cristos…ai marilor orase”

si prin gura, atitudinea, faptele, gandurile si sufletele noastre si ei sa auda glasul Celui din ceruri: “si tu esti fiul meu”, “si tu esti fiul meu”, “si tu”, “si tu”, “si tu”… “te iubesc cu o iubire vesnica”.

Epilog: Nu uita! Pana cand nu ne vom ocupa locul la masa rezervata…dincolo de poarta…in acea noua dimineata…nu putem spune decat: “Nu am nici un merit. Am facut ceea ce eram dator sa fac pentru Stapanul meu, Cel inaintea caruia eu nu sunt vrednic sa ma aplec sa-I dezleg curelele incaltamintelor – Domnul meu iubit, Isus Cristos.”

Ioan Ciobota

*************************************

ARUNCATORUL DE STELE*

In cartea sa “Aruncatorul de stele”, Lorans Eisley povesteste despre o zi in care se plimba pe o plaja plina de stele de mare, care fusesera aruncate acolo de valuri. A observat un baiat care le lua una cate una si le arunca inapoi in ocean. Cand l-a intrebat de ce face aceasta, baiatul i-a raspuns: “Daca nu o fac, vor muri!”. “Dar cum crezi tu ca salvand atat de putine, poti sa faci o schimbare pentru atat de multe stele de pe plaja?”. Atunci baiatul s-a aplecat, a luat o stea de mare si a aruncat-o inapoi in ocean spunand: “Pentru aceasta steluta eu am facut o schimbare majora!”

Ce mai reprezinta cuvintele “misiune, misionarism, salvarea oamenilor, etc.” pentru mine si tine, in acest post-secol XX, adica secolul XXI, cel cu si al hipervitezei? Te intrebi: “Hiperviteza inspre ce?” – inspre pierzare vesnica, cel putin din punctul de vedere al neprihanirii si sfinteniei pe care o cere Dumnezeu de la oameni.

Care este scopul vietii tale? Sa termini o scoala buna? Sa faci o afacere “desteapta”? Sa te

mariti / insori? CARE ESTE SCOPUL VIEtII TALE?

Avraam a fost chemat de catre Cel Prea inalt sa iese afara din tara si din neamul lui, sa mearga in tara promisa. Noi suntem chemati sa iesim din imparatia intunerecului si sa-i scoatem si pe altii.

Hai sa ne gandim: iti cunosti cumva strabunicii care au trait prin anul 1901? Sau 1801? Ei au existat, dar nu mai stie NIMENI absolut nimic de ei. Doar Dumnezeu. Poate si cu tine si cu mine se va intampla la fel, peste 100 sau 200 de ani, daca nu vine Domnul mai curand. Nu o sa mai stie nimeni nimic despre noi. Atunci, care sunt lucrurile pentru care merita cu adevarat sa te “cheltuiesti”, pentru care merita sa lupti, pentru care sa arzi, pentru care sa mori chiar?

iti pasa de cei care pier? Esti un misionar pentru ei, un aducator al vestii bune? iti investesti TOATa viata in a-i salva pe cei din jur?

Pavel spunea: “M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da, in “ziua aceea”, Domnul, Judecatorul Cel drept.” Eu si cu tine, ce fel de lupta ne-am luptat, ce fel de alergare am ispravit si ce cununa vom primi?

Ioan Ciobota

* Este si titlul unui roman scris de Lorans Eisley

* O parte din material a fost preluata din publicatia “Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi”, aparuta sub ingrijirea Fundatiei Crestine “Pax Domini”.

*************************************

NEBUNIA LUI PAVEL ?

Am crescut intr-o familie de pocaiti.

Tata nu prea stia sa-mi spuna chestii “adanci” despre pocainta, dar stia ca la ora fixa trebuia sa fim cu totii la biserica.

Eram frustrat pentru ca lunea la scoala colegii cometau “Laleaua neagra” si eu habar n-aveam ce-i aia.

Sau “Linia maritima Onedin” – ce mult imi doream sa vad serialul asta, dar… hai la biserica.

A fost bine, a fost rau?

Intre timp “Laleaua neagra” s-a vestejit, “Linia maritima Onedin” s-a “scufundat”, dar valorile care mi-au fost transmise la biserica, in timp ce desenam pe caietele de la orchestra sau ma harjoneam cu prietenii, se pare ca au incoltit.

Asa incat dupa razvratirea din adolescenta – cum ca tata ii in varsta si habar n-are, sau ca Biblia este o prostie, sau ca la biserica sunt numai inculti – dupa razvratirea asta aproape inerenta adolescentei, am revenit la VALORI.

Am crescut intr-o biserica moderata. In afara de acestea, am vazut biserici si biserici. Am avut si am si eu ideile mele preconcepute.

Cand am vazut prima data o caseta a lui Chris, pe care era o piesa cu titlul “TAXI SPRE CER” mi s-a parut o aiureala atat de mare incat nici n-am catadicsit sa o ascult. Pana cand am auzit la cineva niste casete cu Chris si am fost impresionat de profunzimea versurilor. Mi-am dat seama ca am fost cam habotnic in judecata mea cand am auzit piesa “Mi-e dor Isus sa te-ntalnesc, mi-e dor de Tine…” scrisa de Chris. Niste versuri extrem de profunde…

Si “Imagine” este deosebita sau “Streets of Philadelphia”, “Brothers in Arms” sau “Miss Sarajewo”, dar cred ca fiecare simte ca exista un DUH in spatele muzicii. Iar duhul din spatele unui AC/DC, Iron Maiden, Ozzie Osborne, Deep Purple, Slayer, Antrax sau Metallica este complet diferit de DUHUL din spatele unei bucati clasice de genul “Daca esti purtat de valul furios”.

MUZICA NU ESTE UN CEVA CE ASCULTI SI ITI INTRA PE O URECHE SI ITI IESE PE CEALALTA ! MUZICA ESTE CEVA SPIRITUAL.

Acum ascult cu placere Born Again, Fratii Groza, Chris, Vali Pentea, Contrast, Ovidiu Liteanu, 321 Inchinare, Petra Delirious, etc.

Cred ca din toata muzica ascultata vreodata, versurile cele mai profunde mi s-au parut:

“Ce dragoste de Dumnezeu…

Sa moara-un REGE-n locul meu…”

Intelepciunea lumii? Aristotel, Origen, Meister Eckhardt, Steinhardt sau chiar “oamenii recenti” risca sa devina “0″ fara EL. Unii au si devenit. (Cioran? Doamne apara…)

Esenta crestinismului este “de a lua o hotarare” (J.Stott).

Hotararea de a-i permite lui Cristos sa locuiasca in mine, de a avea o relatie personala cu Dumnezeu Tatal si de a-l accepta pe Cristos ca prieten, mantuitor si stapan.

Stapan? Dar in cultura europeana post-crestina, post-socialista, post-comunista, post…scriptum – adica in plus – chestia cu “STAPANUL” suna ca…d….sa ma scuze…ateii.

Concluzie. Pocaitii sunt acei oameni care au fost nascuti din nou (Ev. Ioan 3), care au o relatie personala cu Dumnezeu, prin singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni – omul Isus Cristos. Si care apoi transforma Etica, Muzica, Arta, Cultura, Stiinta, sufletele oamenilor. Prin puterea LUI.

Nevoia de schimbare exista de cand lumea. De la Burebista, care distrugea culturile de vita de vie ca dragutii de daci sa nu devina d… dupa o “betoaca” zdravana, pana la Marx si Engels, care predicau omul nou in felul lor, ceva de tipul piticilor de pe creierele lor.

Pavel spune “lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. Pentru El am pierdut toate si LE SOCOTESC CA UN GUNOI, ca sa castig pe Cristos.”

Mie nu mi se par retrograzi sau ingusti nici cei care-si spala picioarele unii altora, ca un gest suprem de umilinta, nici cele care poarta batic pe cap in toiul verii. Fiecare cauta sa placa “Celui ce l-a scris la oaste”. (Cazul fariseilor nu intra in discutia asta).

DOAR Evanghelia schimba omul intr-adevar. Pentru ca esenta Evangheliei este transformarea.

Cine L-a intalnit pe Cristos in mod personal, este imposibil sa nu se transforme RADICAL !

Un pocait este un transformat radical, care transforma si societatea si cultura in mod radical. In bine, desigur, dupa etalonul lui Dumnezeu.

Daca intalnesti pe cineva care nu este transformat RADICAL, dar care totusi isi spune “pocait” – este un mincinos si adevarul nu este in el.

Un pocait este un IMBRACAT CU CRISTOS, vorba lui Pavel.

Ioan Ciobota

*************************************

BATALIA PENTRU SUFLETE

Ar fi bine sau nu ca un pocait sa intre in politica?

Daca da, care ar fi motivatiile?

Sa aiba un “loc de munca”?

Sa isi rotunjeasca veniturile?

Sa fie cunoscut, sa-si faca un nume?

Sa castige suflete pentru Imparatie?

Sa dea legi dupa voia lui la Dumnezeu?

Sa o luam pe ultima. Presupunem ca intru in Parlament si acolo vreau sa initiez cateva legi. Care ar fi primele?

Mai intai o lege impotriva avorturilor. Tot pe primul loc o lege impotriva curviei, homosexualitatii, etc.

Care ar fi legea Nr.1 ? “De azi inainte nimeni nu mai curveste, altfel plateste amenda de …., iar in caz de recidiva va fi incarcerat”

Apoi o lege impotriva minciunii, hotiei sau betiei. Sanse? Sa fim realisti.

Sansele sunt 0 absolut.

Prima lege data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost legea liberalizarii avorturilor. O lege impotriva legii lui Dumnezeu, care spune sa nu ucizi. O lege prin care mamele din Romania au dreptul “legal” – raportat la un sistem de referinta diavolesc – sa-si transforme pantecele in sicriu, sa-si ucida copiii nenascuti.

Iar romancele si romanii au “respectat” aceasta lege din plin!! Am ajuns campioni la avorturi in Europa.

“Cum poate cineva sa-i convinga pe cetateni sa respecte legi care nu au o alta baza decat statul?” intreaba David Noebel in “Intelegerea vremurilor”.

Povestea Petru Dugulescu, pastor baptist, fost deputat de Timis timp de 8 ani intre 1992-2000, despre reactia parlamentarilor atunci cand a propus inceperea zilei de lucru la Parlament cu rugaciunea “Tatal nostru”. “Nu se poate asa ceva, pentru ca atunci si muncitorii din fabrici, si copii din scoli vor incepe ziua tot cu “Tatal nostru” “, spuneau stimabilii parlamentari !!

Dar, scopul final al implicarii in politica ar fi modificarea si initierea unor legi in scopul unui mai bine pentru oameni. Legi raportate la LEGIUITORUL SUPREM.

Sa luam un exemplu.

Peste 273.000.000 de oameni au fost ucisi în secolul XX. D.Noebel spunea că în spatele acestei crime, ar putea să existe gândirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt şi Sigmund Freud.

“Aceşti 6 gânditori, au influenţat 4 adolescenţi ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin şi pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentă.

Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor săvârşite în secolul XX.

Dar adolescenta de altădată, a cărei gândire a ajuns să stea la baza planning-ului familial, adică la baza controlului naşterilor, este responsabilă nu numai de mult mai multe omoruri decât cei 3 puşi laolaltă !!!, dar implicaţiile gândirii ei continuă să secere mii şi milioane de vieţi, care încă nu au văzut lumina zilei, după ce primii 3 au ieşit de mult de pe scena istoriei.” incheie Noebel.

Deci istoria secolului XX a fost influentata in acest caz intr-o mai mare masura de nepoliticieni decat de politicieni.

Dar in cazul Daniel – Cir – rezidirea Ierusalimului, cine pe cine a influentat? Daniel pe Cir? Sau Dumnezeu pe amandoi? Ambele variante par afirmative.

“Omul nu este o simpla rotita intr-un mecanism, el nu este un actor care isi joaca rolul intr-o piesa de teatru; el poate cu adevarat sa influenteze istoria” spune Francis Schaeffer.

Dar cum? – intrebam noi.

Pentru ca implicarea in politica in Europa si in Romania in acest moment, este ca si cum as pune un bat in mijlocul unui fluviu, cu scopul de a opri fluviul.

In acest moment Europa merge “pe mana” umanistilor, cu bratul lor politic socialismul. A umanistilor seculari deocamdata, dar in umbra asteapta racnind umanismul cosmic – New Age.

De la un capat la altul al continentului, majoritatea guvernelor sunt socialiste sau de orientare socialista. Franta, Marea Britanie, Germania, Polonia, Romania, Rusia, Grecia, Bulgaria etc.

“Aceasta este esenta problemei create de teoria umanista referitoare la legi: statului i se da autoritatea unui dumnezeu. “Fratele mai mare” exercita toata puterea; individul este doar o simpla rotita in masinaria statului.” D.Noebel.

De exemplu: daca pana mai ieri toata lumea era de acord ca homosexualitatea este ceva rau, gresit, pacatos, astazi parca aceasta convingere se clatina. Dupa tot ce ne toarna mass-media in cap, parca tot mai multi incep sa-i priveasca cu intelgere pe homosexuali, unii chiar cu “dragoste”…

Vorba lui Marx: “Legea, moralitate, religia sunt prejudecati burgheze, in spatele carora mijesc tot atatea interese burgheze.”…

Dupa parerea marxistilor si a umanistilor Dumnezeu nu exista, iar omul este doar un animal evoluat…

Asa incat si legile se dau dupa mintile lor intunecate.

Poate ca in SUA inca mai exista putina normalitate in politica, cu toate ca si la ei umanistii si marxistii (nu va vine sa credeti? BA DA ! Chiar marxistii) au sarit sa sparga cu “dalta si ciocanul” cele 10 porunci de pe peretii scolilor si a institutiilor publice.

Si sa lipeasca versete din Coran…

Aduse cu avionul… Daca nu cu primul, macar cu al doilea. Sau cu al treilea…

BATALIA PENTRU SUFLETE se da in sala de clasa, de catre invatatori si profesori.

Si in Biserica.

De asemenea BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi.

Daca vreti, si in Parlament, Consilii locale sau judetene. Uneori si-n primarii.

Dar ce are a face asta cu pocainta?

Pai pocaitii se pot implica in politica, dar asta nu se numeste ca fac o slujba pentru Domnul, ci ca sa il duca pe Domnul si valorile LUI si acolo.

Sa duca acolo integritate, etica, morala, lumina si sare.

La fel cum ar trebui sa duca toate aceste valori si in oricare alt domeniu. Fie ca si-ar alege o slujba de muzician, medic, vanzator de cartofi, sofer de autobuz, “om cu inima curata” sau bunica.

DAR !!!

Daca vreau sa aduc Imparatia in sufletele si in mintile oamenilor, atunci treaba asta pleaca de JOS in SUS, nu de SUS in JOS !!

Dar ramane si nevoia disperata de legi drepte. Iar “politica este murdara…daca este facuta de oameni murdari” spunea P.Dugulescu.

“Sa-ti iubesti aproapele” nu se impune prin legi omenesti.

BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi !

Dragostea pentru Domnul NU se impune prin lege. Doar prin cruce…

Ioan Ciobota

*************************************