IoanCiobota

Castelul contelui de Mercy si identitatea noastra

30 octombrie 2013 la 0:45 · Filed under Blogroll ·Etichetat autentic, crestinism, identitate, relevanta

Castelul contelui de Mercy si identitatea noastra

Daca mergi pe drumul de la Timisoara spre Arad, la un moment dat apare un indicator nou, frumos, din alea de culoare maro, care te atentioneaza asupra unui obiectiv turistic important.

Pe indicator scrie „Castelul contelui de Mercy”.

Intr-o zi cu bun prilej, fiind cu copiii in masina, ne-am abatut din drum ca sa vizitam minunatia de castel. Am mers dupa indicatoare pana unde s-a infundat drumul, adica pana in poarta unui CAP sau IAS sau, ma rog, cum se numeste acum, o intreprindere agricola – combine de recoltat grau, camioane, silozuri, utilaje specifice agriculturii, etc.

Convinsi ca ceea ce vedeam prin gard nu sunt armele de aparare ale vreunui castel, l-am intrebat nedumeriti pe portar cum se ajunge la Castelul contelui de Mercy. Omul a inceput sa rada si sa ne spuna ca nu suntem primii, ceea ce mi s-a parut normal sa nu fim primii vizitatori ai castelului. Dar portarul ne-a indicat la cativa metri niste ziduri in ruina, pe langa care am trecut, dar pe care nu le-am observat, care de fapt nu sunt deschise turistilor, si care de fapt nu au nici alura, nici arhitectura, nici figura de castel, ci sunt doar ramasitele neingrijite si neintretinute, aflate in paragina, ale unei cladiri putin mai rasarite fatza de celelalte cladiri din satul respectiv.

Asadar nu am fost primii (si poate nici ultimii) de care responsabilii cu turismul si-au batut joc.

Dar lasand asta la o parte, nu am putut sa nu fac legatura cu ceea ce spune Biblia:
„Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iata ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: „Stiu faptele tale: ca ITI MERGE NUMELE CA TRAIESTI, DAR ESTI MORT.” Apocalipsa 3.

Involuntar m-am gandit la niste emisiuni de televiziune pe un post national, in care un foarte renumit slujitor aborda o tema despre tineri si timp de vreo 20 de minute a vorbit doar despre ce fac tinerii in baie, dar niciun cuvant despre Cristos si puterea Lui de a-i scoate pe tineri „din baia” lor.

Apoi, o alta emisiune in care o cantareata era rugata sa spuna despre Domnul ei, dar ea spunea despre… dragostea pentru Romania, dragostea pentru omenire, pentru muzica, etc, etc, sloganuri ieftine gen hippie si new age.
Nicidecum nu a rostit nici macar cuvantul Cristos, cu toate ca moderatorul parca spunea ceva de genul: ma astept de la voi, neoprotestantii, sa ma convingeti. Pana la urma invitata a ingaimat ceva despre cat de importanta este dragostea pentru planeta, si cum ar trebui sa se iubeasca cu totii, din toate religiile, crestini, musulmani, etc. Un sincretism de pub romano-european, in care toti sunt o apa si-un pamant.

Si sunt atatea exemple de personaje care isi dau cu stangul in dreptul cand trebuie sa isi afirme public identitatea. Dar problema nu este ca ei NU AU CURAJUL sa-si afirme identitatea, ci problema este ca ei NU AU IDENTITATEA la care ne-am fi asteptat. La fel ca in patania mea cu Castelul contelui de Mercy – toate drumurile sunt deschise, toate indicatoarele vestesc ceva, insa lipseste… esenta, castelul, Regele Cristos, lumina Lui, bucuria din El, viata din belsug cu El.

Unii, de dragul “relevantei” isi pierd complet “relevanta”.
Vor sa fie atat de “relevanti” incat devin absolut “irelevanti” pentru Imparatie.

Unde este crestinismul acela AUTENTIC, IMBATAT DE CRISTOS ??

Mi-am amintit de povestea cu fata mosului si fata babei si ce le ieseau din gura celor doua fete.

Ma gandesc cu jind la genul acela de oameni carora le iese din gura doar: Dumnezeu, Cristos, jertfa, iertare, Duhul Sfant, Psalmi si cantari de lauda.
Parca sunt imbatati de dragostea lui Cristos, si in jurul lor se ivesc in mod invizibil nori de lauda si de preamarire a lui Dumnezeu. Poti sa simti „mireasma” lui Cristos in preajma lor.

Apocalipsa continua:
„Adu-ti aminte, deci, cum ai primit si auzit!
Tine si pocaieste-te!
Daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine.
Totusi ai in Sardes cateva nume, care NU SI-AU MANJIT HAINELE. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici.
Cel ce va birui, va fi imbracat astfel în haine albe.
Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.”

Doamne, da-ne intelepciune sa nu ne manjim hainele, ci sa pastram clar si puternic cuvantul Adevarului Tau, astfel incat Tu sa ne marturisesti numele inaintea Tatalui si inaintea ingerilor Lui.

„Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul” conchide acest pasaj din Apocalipsa…

Ioan Ciobota
http://www.ioanciobota.wordpress.com

Legătură permanentă Comments (3)

Sfanta Parascheva – Posibile intrebari si raspunsuri

13 octombrie 2013 la 23:59 · Filed under Blogroll

Sfanta Parascheva – Posibile intrebari si raspunsuri

Nu discutam acum despre sumele de bani absolut uriase castigate de clerul bisericii ortodoxe de pe urma sfintei Parascheva, ci doar punem cateva intrebari fundamentale:

1.
Cum credeti ca priveste Cristos, care este Domnul vietii, spre aceasta sarbatoare publica de la Iasi, cu moastele sfintei Parascheva, care, de fapt, sunt oasele unei persoane decedate?

2.
In Evanghelia dupa Matei, capitolul 4, versetul 8 scrie ca:
„Diavolul L-a dus apoi [pe Domnul Isus Cristos] pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
„Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

Asadar, doar satana ii indeamna pe oameni sa se inchine altcuiva decat Domnului Dumnezeu. De ce in unele religii, care pretind ca se bazeaza pe Biblie, credinciosii se inchina si slujesc si altor entitati decat lui Dumnezeu?

3.
Din ce cauza slujitorii unor biserici permit si chiar ii incurajeaza pe enoriasi sa se inchine si sa slujeasca unor obiecte, oase sau persoane, in loc sa se inchine si sa slujeasca strict doar Creatorului, lui Dumnezeu Tatal, in Numele Fiului Sau preaiubit Isus Cristos, prin Duhul Sfant, asa cum ne invata Biblia?

Sf.Parascheva, sf.Maria, sf.Vasile, si toti ceilalti sfinti, chiar daca s-au nevoit sa duca o viata curata, pe langa faptul ca sunt morti, sunt totusi simple creaturi, niciunul dintre acestia NU sunt CREATORI, doar Dumnezeu este CREATOR. De ce oamenii se inchina si slujesc unor creaturi, in locul Creatorului, care este binecuvantat in veci?

4.
Sunt persoane care spun ca au fost ajutate de sfanta Parascheva. Cum se poate, din moment ce ea e moarta, si Biblia spune ca cei morti nu mai au nicio putere in lumea aceasta? Biblia afirma ca uneori diavolul se transforma intr-un inger de lumina…

5.
Biblia condamna in mod absolut categoric orice incercare de comunicare cu mortii. Sfanta Parascheva e moarta, si drept urmare orice rugaciune catre aceasta entitate este de fapt o incercare de comunicare cu mortii sau cu duhurile celor morti. De ce totusi oameni care se numesc crestini recurg la asa ceva?

6.
Poetul George Cosbuc spunea ceva de genul urmator: „Poporul roman nu este religios? Ba da, este religios, este foarte religios, este religios pana la absurd, dar nu in cele sfinte, ci in cele oculte…” (citat aproximativ din memorie)

7.
Multi dintre credinciosii care merg la sf.Parascheva la Iasi merg pentru ca au o problema, o durere, o boala, un divort, un necaz. Cine raspunde pentru faptul ca sunt mintiti cu nonsalanta, fara a fi ajutati in vreun fel?

8.
In urma cu aproximativ 2600 de ani, Profetul Isaia, in capitolul 44 al cartii sale, spunea poporului Israel urmatoare cuvinte din partea Domnului, cuvinte atat de potrivite poporului roman in zilele noastre:

Isaia, capitolul 44
„Este oare un alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?

Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rândea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

Îşi taie cedri, goruni şi stejari pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunche înaintea lui!

O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: „Ha! ha!” m-am încălzit, simt focul!”

Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?” ”

9.
Doamne ai mila, Tata bun din Ceruri, in Numele Domnului Isus Cristos, prin Duhul Sfant.
Adu Tu trezire spirituala in poporul roman, popor care zace si care este tinut in mod intentionat intr-un intunerec spiritual cumplit.

Doamne, rastoarna Tu orice lucrare a celui rau si fa-ti Numele de slava peste poporul roman.
Intoarce Romania la Tine, Tata bun din Cer, te rog in Numele Domnului Isus Cristos.

Ioan Ciobota
http://www.ioanciobota.wordpress.com

Legătură permanentă Comments (14)

Sindromul Camera 3

5 octombrie 2013 la 22:34 · Filed under Blogroll ·Etichetat asistat social, fabrica, garsoniera ANL, mentalitate, orfelinat

Sindromul Camera 3

Un cunoscut al meu, un baiat de vreo 30 de ani, crescut la casa de copii, a fost dat afara de la locul lui de munca, pentru ca „s-a luat in gura” cu sefa.
Garsoniera in care sta este un bloc ANL, primit de la guvern, cu conditia sa aiba loc de munca.
Ne-am strans vreo 2 amici de-ai lui si am incercat sa-l ajutam, ne-am rugat si am dat telefoane pentru el: „Stiti cumva vreun loc de munca?”
De meserie este ajutor de brutar.

I-am gasit 4 oferte, pe masura calificarii lui: la o fabrica de paine, la o multinationala la banda, la o brutarie si la o pensiune, insa la pensiune doar in week-end, la nunti. Daca s-ar fi dus 4 week-end-uri pe luna, ar fi facut bani cu putin sub salariul meu, care merg in fiecare zi la munca.

Ce credeti ca a ales el?
A ales „Camera 3” !

Fabrica de paine a refuzat-o deoarece patronul de acolo i-a vorbit cumva insuficient de politicos intr-o discutie in urma cu 5 ani.
La multinationala a fost invitat la interviu, dar nu s-a dus pentru ca acolo se da un test si era sigur ca nu va lua acel test.
Brutaria s-a temut ca nu o gaseste in cartierul unde i-am spus ca se afla, si ca oricum patronul de acolo nu-l cunoaste, chiar daca am vorbit pentru el si il astepta, avea nevoie de el.
Iar la pensiune sa mearga doar sambata si duminica, la nunti, la spalat de vase, curatat de cartofi, etc, nici macar nu a luat in calcul aceasta varianta, nu se punea problema.

Asa ca a mai ramas doar: „CAMERA 3”

Cine sau ce este „camera 3”?
Camera 3 este camera 3 de la AJOFM – Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca.
N-ar fi nicio problema nici cu „Camera 3”, dar cei de acolo deja il cunosc si nu au reusit pana acum sa ii ofere ceva pe masura „pregatirii” lui „speciale”, oricat s-au straduit.
Oricum lui ii trebuie doar hartie prin care sa demonstreze ca se afla in cautarea unui loc de munca, altfel pierde ANL-ul in care sta si ajunge pe strada.

M-am cutremurat de aceasta mentalitate clara de asistat social.

M-am gandit ca baiatul are mentalitatea de „asistat social” datorita copilariei in orfelinat – statul imi da ghete in picioare, statul imi pune ciorba in farfurie, statul imi da un pat sa dorm, statul e tata si mama, etc.

Eu nu am crescut in orfelinat, dar si mie mi-a murit mama cand aveam 11 ani. M-a crescut tata singur, dar nu am cerut la nimeni nimic. Nici macar nu mi-a trecut vreodata prin cap ca altcineva ar trebui sa-mi poarte de grija.

Dar acest caz si poate multe altele asemanatoare pot fi considerate cazuri izolate. Insa exista un „stat asistential” pe planeta, si anume Suedia. Statul suedez ofera o protectie sociala cum greu ne putem imagina, este cel mai „asistential” stat. Indiferent cat esti de lenes sau cat de mult te apasa „lipsa chefului de munca”, in Suedia nu stai nici in strada, nici nu mori de foame.

Acum Romania nu e Suedia, si nici nu cred ca Suedia ar fi un model bun.

Dar ii spuneam amicului meu: „Daca din 4 oferte tu le-ai refuzat pe toate, o sa ajungi pe strada, si crede-ma ca nu e nimeni vinovat de asta, nici Dumnezeu, nici oamenii, nici guvernul, nimeni, ci doar tu si lenea ta”.

Oare gresesc?
Poate ca nu inteleg eu cum functioneaza o astfel de mentalitate.
Poate este nevoie de un mare efort ca sa te debarasezi de sindromul de „asistat social” si sa incerci sa-ti castigi macar painea cea de toate zilele cu mainile tale.

Daca Dumnezeu iti da sanatate sa poti munci, de ce sa iti mai plangi de mila pe la usa „camerei 3”?

Dar ce-i de facut cand sindromul „Camera 3” se furiseaza in Biserica, sub masca: „mie mi se cuvine asa si asa”, sau „nu are nimeni grija de mine” sau „nu ma baga nimeni in seama” sau „nu mi se da cinstea pe care o merit, la valoarea mea”?
Aceasta este un fel de mentalitate de „asistat bisericesc” si ca sa scapi de ea trebuie doar sa muncesti !
Dar de data asta sa muncesti in „via lui Cristos”, adica sa te dedici trup si suflet semenilor, Evangheliei, sa te dedici lui Dumnezeu.

Ioan Ciobota

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Biserica

5 octombrie 2013 la 22:23 · Filed under Blogroll ·Etichetat biserica, corabie, credinta, crestin, noe, potopul, sfarsitul, trei prieteni

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Biserica

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Domnul. De fapt doi s-au lasat de Biserica, iar al treilea s-a lasat chiar de credinta.
In ultima perioada dragostea celor mai multi se raceste vazand cu ochii, exact asa cum spune Biblia: „Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.” Evanghelia dupa Matei 24:12

Primii doi prieteni s-au gandit sa ia o pauza de la Biserica, deoarece sunt foarte dezamagiti de „fariseii” din Biserici.

Primul mi-a scris asa:
„Trec prin ape tulburi si sunt oarecum dezamagit sa vad cum duhul lumii bantuie tot mai des Adunarile copiilor Domnului si din pacate tot mai multi se pacalesc singuri.
Insa uneori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar crestinii nostri nu sunt ceea ce pretind a fi.
Am decis sa stau putin deoparte, singur cu TATAL si sa meditez la tot ce e in jurul meu: mercantilism, orgolii mascate in „ravna pentru Domnul”, indiferenta, lipsa de empatie, grimase mascate in zambete si ritualisme cu iz de business monahal. Am duhul mahnit, dar imi revin eu.”

Si m-a salutat la final cu versetul 21 din Evanghelia dupa Matei, capitolul 7:
„Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este în ceruri.”

Sunt de acord cu el in ce privesc observatiile lui, dar nu in privinta deciziei de a parasi Biserica, nici macar temporar.

Al doilea, tot datorita problemelor pe care le are tot cu fariseii din Biserici, s-a decis sa ia o pauza de la Biserica si sa inceapa cu niste tigari, motivand ca si altii au incercat.

Al treilea a fost dezamagit foarte puternic de Dumnezeu, spune el. Acum este in alta tara si nu mi-a spus despre ce e vorba, chiar daca am insistat si suntem prieteni. Era un crestin atat de puternic, atat de convingator cu altii, incat ziceai ca nimic nu l-ar putea clinti pe Cale. Acum nici macar nu mai crede in Dumnezeu.

In Evrei 13:7 scrie: „Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!”

Ma rog Domnului ca „sfarsitul felului de vietuire” al prietenilor mei si al meu sa fie demn de numele de crestin.

Corabia lui Noe era plina de animale. Cineva se intreba cam cum este intr-o corabie care are doar un singur geam si o singura usa, si acelea inchise, si inauntru sunt cate o pereche din absolut TOATE dobitoacele, animalele, taratoarele, pasarile, serpii, paianjenii, elefantii, gainile, caii, sobolanii, porcii, maimutele, etc de pe pamant?
Si asta timp de peste 300 de zile!
Cu siguranta era un miros pestilential acolo, dar afara era… potopul !
Afara era moartea, afara era plin de cadavre care pluteau, afara tocmai avea loc distrugerea unei planete intregi.
Singurul loc in care au putut scapa doar 8 oameni din toata populatia de la ora respectiva era corabia. Corabia plina de animale.

Daca ai fi in vremea lui Noe si ai putea alege, ce ai alege? Corabia urat mirositoare si poate cu urlete de nedescris, sau… potopul?

Dar in vremea in care esti, ce alegi? Biserica, in care sunt diverse probleme si oameni care nu-ti prea plac si te cam calca pe batatura o data pe saptamana si pe care ai vrea sa-i schimbi, sau… potopul de desfrau si de pacat de afara?
Si prin „Biserica” nu inteleg vreo cladire oarecare sau vreo denominatie oarecare, ci „Biserica” ca si trup al lui Cristos.

Ioan Ciobota

Legătură permanentă Comments (6)

Crestinismul este o religie grea

5 octombrie 2013 la 22:20 · Filed under Blogroll ·Etichetat biserica, crestinism, fapte bune, final, iertare, inchinare, jertfa, piatra alba, religie, ritual

Crestinismul este o religie grea

1. Ritualuri
Ar fi fost mai usor ca crestinismul sa fi fost o religie a ritualurilor: iti scoti covorasul la ora fixa, te inchini, bifezi actiunea, si gata.
Dar nu e asa, ci crestinismul este o religie a inimii.
“Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima” spune Domnul Dumnezeu.

2. Jertfe
Era mai usor sa ti se ceara sa te jertfesti fizic.
Dar nu e asa, ci ti se cere sa-ti jertfesti inima, limba, gura, mintea, vointa.
“Orice gand il facem rob ascultarii de Cristos”.

3. Inchinare
Era mai usor sa ti se ceara sa “spui” o rugaciune, insa cu mintea sa te poti gandi la altceva.
Dar nu e asa, ci ti se cere sa te rogi cu adevarat, fara icoane, fara idoli, fara imagini, in duh si in adevar !

Parca atunci cand te pui pe genunchi sa te rogi se revarsa toate fortele intunerecului – gandurile vin de-a valma, ideile iti zboara, timpul trece greu si rar ajungi sa gusti din plinatatea lui Cristos.
Spunea cineva ca atunci cand te rogi este ca si cand ai sapa o fantana. Trebuie sa forezi mult si greu, prin nisip, pamant, stanca, piatra, etc, dar si cand ajungi la izvor si tasneste izvorul, nimic nu se compara cu acel sentiment extraordinar.
“Inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal”

4. Iertare
In crestinism esti iertat fara sa platesti absolut nimic. Parca era mai usor sa ti se ceara sa dai bani, sa inconjori cladirea in genunchi, sa faci matanii, sa mergi in pelerinaj la locurile sfinte, sa simti ca ai platit ceva, dar NU!
Nu ti se cere nimic, decat inima !
Si ti se cere TOATA inima, nu o inima impartita !

5. Biserica
Cu toate ca Biserica este de fapt „trupul lui Cristos” pe pamant, spiritual vorbind, si este un organism viu, alcatuit din credinciosi nascuti din nou, nu din pietre sau smoala, cu toate acestea, de multe ori pare ca Biserica si-a pierdut directia. Pe alocuri se aseamana cu corabia lui Noe: urlete, mirosuri, tensiuni… dar afara e… potopul !

6. Finalul
Diferenta intre crestinism si celelalte religii este ca ajungi in Cer, in Rai, pe cand din celelalte religii ajungi in iad. Doar in iad.
Doar Cristos este calea catre Cer !
Cine spune ca in Cer se poate ajunge pe mai multe cai, la fel ca atunci cand urci un munte si poti ajunge in varf pe mai multe carari, MINTE !

In Cer se poate ajunge DOAR pe o singura cale: prin Cristos!
Punct.
Fara jertfele noastre, pentru ca S-a jertfit El.
Fara faptele noastre bune, care oricum sunt „ca o haina manjita”.
Fara ritualurile noastre, fara eforturile noastre, fara „noi” !
De ce fara „noi” insine?
Pentru ca aici este secretul: „noi” suntem „ascunsi cu Cristos in Dumnezeu” !

Cred ca din aceasta cauza Domnul Isus ne spune: „Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara.”

Si daca crestinismul este o religie grea, si daca este vorba despe o lupta si despre o biruinta, atunci „Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, ii voi da sa manance din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste.”
Apocalipsa 2:17

Ioan Ciobota

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cate capre incap intr-un avion ?

31 ianuarie 2013 la 10:23 · Filed under Blogroll ·Etichetat africa, capre

Cate capre incap intr-un avion ?
(capre pentru Africa)

Pentru o familie din Africa o simpla capra inseamna viata. Literalmente.
Copiii, parinti, bunicii, toti sunt hraniti cu lapte de capra. De altfel un lapte foarte hranitor.
O familie saraca din Africa trebuie să economisească bani timp de trei ani ca să cumpere o capră.

Luni dimineata, la Matinalul de la Radio Vocea Evangheliei Timisoara, am discutat prin telefon cu Liviu Neagoe, despre faptul ca Joi va pleca in Africa.
Merge acolo ca specialist, de la Fundatia Apa vietii, ca sa ajute la forarea de fantani.
Apa este o problema cumplita in Africa, cu toate ca se pare ca Africa sta pe un mare ocean, se spune ca sub Africa este multa apa.
Dar in timpul discutiei Domnul ne-a pus pe inima sa discutam si despre mancare, nu doar despre apa. Ca sa ai dupa ce bea apa, trebuie sa mananci mai intai.
Astfel s-a lansat ideea: „DONEAZA O CAPRA PENTRU AFRICA”. O capra costa aproximativ 100 dolari (300 lei).

De Luni pana Miercuri s-au strans 15 capre. Miercuri s-au mai strans inca 50, in total 65, iar Joi liniile telefonice erau suprasolicitate.
Inca nu stim exact cate s-au strans pana la urma, dar va vom anunta.

Cine a dat bani pentru aceste capre? Ne spune chiar Liviu: „Au fost si oameni cu dare de mana, dar au fost si oameni saraci, tintuiti la pat, dar care de mult timp se rugau pentru Africa.
O doamna in varsta mi-a spus: ‘Eu nu am bani pentru o capra, am pensie foarte mica, dar vreau sa dau 100 de lei, macar pentru o pulpa de capra’.
La scurt timp m-a sunat altcineva, in conditii similare, care a dat 150 de lei, si astfel s-au facut bani pentru inca 1 capra.”

Noi speram ca cel putin 100 de familii sărace din Africa sa se bucure de hrană.
În Nyamei, Niger, Africa, Liviu Neagoe sa va întâlni cu mai mulţi creştini convertiţi la Cristos din triburile de beduini.

Ceea ce ne-a uimit a fost răspunsul prompt al ascultătorilor la nevoile semenilor lor de peste mari si tari.

Din Resita si din Sebes-Alba pana in Elvetia, de la o margine la alta a Timisoarei, oamenii au reactionat imediat.
A sunat cineva chiar din Zurich, Elvetia, care asculta Radio Vocea Evangheliei Timisoara pe iPhone, in drum spre serviciu.
A donat 2 capre, si a mai strans inca 8 de la prieteni. Asadar, 10 capre sunt „elvetiene”.

Mii de multumiri tuturor, in Numele Domnului Isus Cristos.

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti FOARTE NEINSEMNATI fraţi ai Mei, MIE MI LE-ATI FACUT.”
Matei 25:40

Echipa RVE Timisoara
http://www.rve-timisoara.ro

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Ca acasa nu-i niciunde?

9 august 2012 la 19:21 · Filed under Blogroll ·Etichetat acasa, acceptare, bucurie, caldura, cantece, casa, concediu, cozonaci, Craciun, fratii, implinire, lumina, mama, miel, pace, Pasti, surorile, tata, vacanta, valoare, veselie

Ca acasa nu-i niciunde?

Casa, acasa, mama, tata, fratii, surorile, caldura, lumina, pace, bucurie, veselie, cantece, Craciun, cozonaci, Pasti, miel, concediu, vacanta, acceptare, implinire, valoare – ce va spun aceste cuvinte?

Ca acasa nu-i niciunde?
Oare de ce?

Acasa te simti ca intr-o oaza de pace si bucurie?
Dar la servici, la Biserica, etc nu te poti simti ca intr-o oaza de pace si bucurie? Ba da!

Acasa nu poti avea conflicte?
Ba da!
Dar la servici, Biserica, etc, nu poti avea conflicte?
Ba da!

Vii uneori acasa si auzi: “Ai venit si tu…” si iti cam vine sa pleci de unde ai venit.
Sau vii si auzi: “Bine ai venit iubitule/iubito, mi-a fost dor de tine, ma bucur ca ai venit”.
In functie de ce te astepti sa auzi, vii cu groaza sau cu bucurie.

Dar si la servici poti sa mergi cu groaza sau cu bucurie – te intampina aceeasi “acritura” de sef sau sefa, de colegi in sufletul carora sunt fulgere, traznete si care se lupta mereu cu o furtuna continua, sau te intampina “prieteni”, nu doar colegi, oameni in prezenta carora te simti “ca acasa”.

Acasa iti implinesti nevoile de baza: hrana, odihna, curatenie, intimitate, acceptare, dragoste, valoare?
Dar in alte locuri, de exemplu la hotel, cand mergi in delegatie sau in concediu, sau chiar in “team-building”, nu-ti poti implini aceste nevoi de baza?
Ba da!

Atunci ce anume face diferenta?

O fi vorba oare despre un fel de repetitie, despre o “mireasma” a casei noastre vesnice?
O fi vorba oare despre familie, tot ca un fel de repetitie a “familiei” din Ceruri, cand nici nu ne vom marita, nici nu ne vom mai insura, ci vom fi ca ingerii – o mare si super-minunata familie, impreuna cu Dumnezeu – Tatal nostru ceresc, si cu fratele nostru mai mare – Domnul Isus Cristos?

Cand eram student aveam un prieten cu care mergeam in week-end acasa. Pe tren incercam sa-i vorbesc despre Domnul Isus, dar parca era un zid de gheata, pana intr-o zi, cand chiar el a deschis discutia. M-am mirat si l-am intrebat ce s-a schimbat in ultimul timp in viata lui si mi-a spus ca s-a casatorit cu fata cu care statea in concubinaj. Am tras concluzia ca daca si-a rezolvat problema morala (sau imorala – concubinajul, curvia), atunci este deschis sa se apropie de Dumnezeu. Pacatul ne tine departe de Dumnezeu.

Probabil la fel este si cu casa. Acasa ne simtim “in legalitate”, ne simtim intimi, ne putem da jos mastile, rujurile, fardurile, si suntem mai deschisi in a ne apropia de Dumnezeu. Doamne ajuta-ne sa spunem ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Iosua 24:15

Unul dintre cuvintele cele mai folosite in cartea Geneza este “casa”. Dar pana la capitolul 7 din Geneza, cuvantul “casa” nu apare deloc. In perioada “edenica” a pamantului, “casa” nu apare deloc. In capitolul 7 apare prima data cuvantul “casa” si tot din acest moment incepe judecata: “Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi TOATA CASA TA; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.” (Geneza 7:1)
Pana la potop, intregul pamant era o singura “casa”. Dupa potop, edenul s-a restrans la casa mea, casa ta, casa lui, casa ei.
Acum casele noastre pot fi “un colt de rai” sau… de iad, de potop, de furtuna, traznete si fulgere…

Faca Domnul ca “Acasa” fiecaruia dintre noi sa fie “Casa Domnului, casa lui Dumnezeu”.
Dar atentie mare, “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu.”… 1 Petru 4:17

As incheia totusi intr-o nota optimista:
“Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, O CASA, care nu este facuta de mana, ci este vesnica.” 2 Corinteni 5:1

Ioan Ciobota

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Rezumatul Documentarului „Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?”

28 iulie 2012 la 19:12 · Filed under Blogroll ·Etichetat boli mentale, depresia, eliberare, pace, suflet

Rezumatul Documentarului „Depresia – durerea sufletului. Unde se poate găsi eliberare şi pace?”

Versiunea integrala a fost realizata pentru Radio Vocea Evangheliei Timişoara şi difuzat iniţial de reţeaua Radio Vocea Evangheliei.
Realizator: Ioan Ciobotă

********

M.O.
Eram un om în perioada aceea foarte trist. Nu puteam nici să zâmbesc, nici să râd. Eram un om închis de tot.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Depresia n-o să o putem trata niciodată nu pastile şi nici măcar cu terapie de grup, care este încă o dimensiune orizontală.

S.M.
Te simţi efectiv că n-ai nici un rost. Iţi pui întrebarea pentru ce mai trăieşti de fapt, la urma urmei. Nu mai găseşti nici un rost pentru care să trăieşti şi atunci zici: „cel mai bine ar fi să mă sinucid”. Şi mie mi-au trecut prin minte gândurile acestea.

Nadia Neagoe
Atunci am avut o stare în care m-am închis în mine total. N-am mai vorbit cu nimeni, uram pe toţi din jurul meu, nu mă mai interesa de nimeni.

S.M.
Era într-adevăr întunerec în jurul meu atunci, întunerec spiritual vorbind. Deşi era ziuă, prin minte îmi treceau nişte gânduri negre.

Nadia Neagoe
Nici la şcoală nu vorbeam cu nimeni. Eram desprinsă de orice şi oricine.

Ovidiu Bulzan, Pastor
Ieşirea din depresie se face pe verticală.

Ioan Ciobotă:
Depresia este cea mai răspândită boală din România. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele cu vârstele de la 20 la 30 de ani şi de la 45 la 55 de ani. Cu siguranţă nu putem atinge toate punctele de vedere legate de subiectul depresie. Dar sperăm ca o bună parte dintre frământările ascultătorilor noştri să-şi găsească răspuns.
Ce se întâmplă în generaţia noastră? Care sunt câteva cauze ale depresiei? Care sunt efectele şi care ar putea fi posibilele soluţii pentru depresie?

Pentru început Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Lumea noastră aleargă, căutând să se împlinească, căutând să fie fericită, căutând să iasă dintr-o anume depresie pe care foarte mulţi o conştientizează, acesta este un mare adevăr. Trăim într-o lume mult mai informată decât în secolele trecute, dar această informaţie ne aduce cu sine durerea aceasta: „Nu mă împlinesc. Mă duc în seara aceasta la nu ştiu ce reuniune, mă duc la discoteca nu ştiu de unde” şi vede că l-a lăsat tot gol. Dar el tot speră să se împlinească. El tot speră să se împlinească mâine. Dar vede că astăzi este neîmplinit şi nu se va împlini niciodată. Acest „mâine” este împins în mod atât de fraudulos de Diavol, îl împinge înainte pe om, să-l facă să creadă că fericirea va fi „mâine”. Până îl face pe om să închidă ochii, să-l găsească pe om cu ochii închişi, adică mort, şi omul neuit cu Dumnezeu, neîmplinit, frustrat în această viaţă, a trăit frustrat în această viaţă, a trăit într-o permanentă stare de depresie.

Daniela Bălan:
Am fost pregătită foarte mult pentru naştere – şi asta era un stres pentru mine, deoarece la spital se cere 100 de Euro pentru o naştere, şi eram disperată unde voi naşte pentru că nu aveam nici asigurare, mi-era frică că nu mă vor primi în spital, dar până la urmă Dumnezeu m-a ajutat şi am reuşit.

M.O.:
Te pui în pat şi începi să te gândeşti la anumite lucruri şi atunci normal că nu mai poţi adormi, chiar dacă ai luat un calmant, deci totuşi să nu te îngrijorezi.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Diavolul pe de altă parte vrea să ne ţină în această stare de permanentă depresie, să ne spună că pentru noi nu mai este iertare. Poate merge până acolo încât o idee depresivă să o facă de intensitate delirantă, mergând până acolo încât bolnavul să comită suicid. Aceasta este una dintre complicaţiile majore – suicidul. Se întâlneşte destul de frecvent la bolnavii depresivi această complicaţie de temut pentru că de îndată ce cineva a intrat pe această pârtie, aproape că nu mai are cale de ieşire.

Prof. Dr. Doina Cosman, Universitatea Medicină şi Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, şef de secţie:
Ca atare, o persoană care are un comportament dezordonat, va ajunge să aibă o serie întreagă de stresuri în viaţă. Să luăm un alcoolic de pe plaiurile româneşti. Această persoană care zilnic bea alcool va avea un comportament dezordonat la serviciu, va putea să fie chiar atenţionată persoana respectivă sau chiar dată afară. De aici o serie întreagă de consecinţe stresante. Dacă nici problemele în familie nu evoluează bine, s-ar putea să ajungă la divorţ. Şi iată că într-un an, o persoană cu alcoolism cronic, prin însăşi acest comportament ajunge să adiţioneze alte şi alte stresuri, de parcă ar fi un lanţ de evenimente negative de viaţă, de stresuri, de nenorociri. Şi calea de declanşare a depresiei este deschisă.

Ioan Ciobotă:
Intr-o lume a secolului XXI, în care televizorul, internetul, radioul, presa, relaţiile, cluburile, întâlnirile, conferinţele de tot felul sunt la dispoziţia aproape a tuturor oamenilor, totuşi depresia devine problema numărul 1 din punct de vedere a suferinţelor umane. De ce credeţi că s-a ajuns la această situaţie contradictorie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog, absolvent al Unversităţii Oxford din Anglia:
Trebuie să ne uităm la modul în care ne-a format Dumnezeu. Dumnezeu, când ne-a conceput, ne-a conceput pentru părtăşia cu Sfânta Treime. Domnul Isus ne informează în Ioan 14: Dacă mă iubiţi şi trăiţi după poruncile Mele, voi pune în voi pe Duhul Sfânt, care va rămâne în voi, Eu voi veni şi voi locui în voi şi Eu Il voi lua pe Tata şi vom veni şi vom locui în tine.
Ceea ce ne informează Domnul Isus acolo este că omul are această formidabilă capacitate de a primi în sine pe întreagă Sfânta treime.
Este un spaţiu undeva în om care-i făcut numai pentru Dumnezeu. Este un gol pe care-l poate umple numai Dumnezeu.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Pentru că am fost făcuţi, cum spune Sfântul Augustin – „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până nu se odihneşte în Tine.

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Acum, pentru că omul s-a despărţit de Dumnezeu, pentru că omul nu vrea să mai trăiască în această comuniune cu Dumnezeu, golul acela îl deranjează, golul acela îl face nefericit, golul acela îl face să se simtă groaznic. Şi atunci omul încearcă să-şi umple golul acela cu orice altceva – cu plăceri fizice, cu distracţii, cu absolut orice încearcă el.
Astăzi, înainte de toate oamenii încearcă cu televizorul, şi unii toată ziua şi toată noaptea stau şi se uită la televizor, acum la Internet, la toate prostiile, la toate pornografiile, prin care omul vrea să-şi umple golul.
Necazul este că golul acela nu se umple cu astea. Alea intră în alte părţi din om.
Şi golul rămâne, şi golul rămâne, şi golul rămâne.
Şi orice-ai face, golul rămâne. Faptul că nu-mi pot umple golul, la un moment dat ajung la stările acestea depresive, la stările acestea de deznădejde, la stările acestea de totală lipsă de sens, de rost al vieţii, şi dintr-o dată nu mai am chef de nimic, nu mai am poftă de nimic. Dintr-o dată mă lasă toate puterile şi dintr-o dată nu mai pot nici să acţionez. Nu mai am nici un rost.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Sfântul Augustin spune pentru că am fost făcuţi pentru El, nu putem să trăim liniştiţi şi în pace cu discoteca, cu dansul, cu amanta, cu amantul, cu băutura.

Nadia Neagoe:
Am început să merg la discoteci, au început chiar să mă atragă discotecile. Dar de fiecare dată când plecam de acolo plângeam, nu eram mulţumită de ce făceam, de ce se întâmpla în locul acela. Nu-mi plăcea deloc şi de multe ori chiar nu pricepeam – era distracţie, era veselie?
Nu ma simţeam bine, simţeam că nu sunt împlinită. Plecam acasă şi plângeam din nou, ca de obicei.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Am fost făcuţi, am fost structuraţi, există în structura noastră genetică loc pentru dumnezeire. Atâta vreme cât locul pentru dumnezeire nu este umplut de Dumnezeu, suferim aşa cum am suferi când pentru locul foamei, pentru instinctul foamei pe care-l avem în noi nu am da mâncare şi am suferi cumplit, am muri chiar de foame.
Pentru instinctul setei şi nu am bea apă, am suferi de sete. Aşa suferim acum, pentru că nuIl avem pe El.
Atâta vreme cât Dumnezeu nu este în noi, omul suferă. Degeaba încearcă el să disimuleze, degeaba încearcă el să afişeze un zâmbet în colţul gurii, degeaba, în zadar. El este un depresiv. Am putea spune că lumea noastră aproape în totalitate este o lume bonavă. Un om fără Dumnezeu este un om bolnav.

Radiana Cordoş, psiholog şi consilier creştin:
Te simţi precum crezi că eşti. Crezi ceva despre viaţa ta şi în consecinţă te simţi aşa. Crezi ceva despre viitorul tău şi te vei simţi după cum crezi. Ţi-e frică de ceva din viitor, în felul respectiv te vei simţi şi vei gândi aşa toată viaţa.

Nadia Neagoe:
Atunci am început să nu mai suport pe nimeni, şi ura a crescut din ce în ce mai mult în mine.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dar vezi că bolnavul este fără finalitate, nu mai este ceea ce a fost, vorbeşte foarte mult de vina pe care el o are vis-a-vis de colegii săi.
Este dramatic să vezi într-un cabinet de psihiatrie că din nu ştiu câţi bolnavi îi ai la uşă, 80-90 % sunt bolnavi depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva căi false de ieşire din depresie şi câteva căi viabile de ieşire din depresie?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Grele întrebări, pentru că este extrem de neplăcut să spui cuiva că singura lui şansă de a ieşi din depresie este să nu se bizuie pe el însuşi.
Toate tehnicile care astăzi ne stau la dispoziţie privesc realmente cu ochi orbi la rădăcina răului, şi ar vrea să dea pentru ieşirea din depresie pilule şi terapie de grup şi vechile sloganuri: „In tine este răspunsul, în tine este resursa, tu trebuie să hotărăşti.”

M.O.:
Problemele îmi păreau chiar foarte grele de realizat, aproape că nici nu mă mai puteam gândi la ele. Era o oboseală foarte foarte accentuată.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Problema în ceea ce priveşte viaţa este că ea este astăzi mai mult ca oricând făcută obscură în rădăcinile ei, în felul în care ne imaginăm viaţa, în „weltanschaung”, în privirea de ansamblu care o avem fiecare.
Diferenţa este – dacă-mi îngăduiţi o asemănare cu Bach şi Schoenberg.
La Bach există diversitate cu o rezoluţie. Bach a scris enorm de mult, însă omul acesta, cu teamă de Dumnezeu, cu cunoştinţe de Dumnezeu, are o diversitate componistică absolut incredibilă. Observaţi însă că toate compoziţiile lui au o rezoluţie, au ceva care conchide. Au încă de pe vremea lui acea închidere pe dominantă, cum ne-ar spune muzicienii.
La Schoenberg perspectiva de viaţă conduce la o continuă variaţiune, dar ea este întotdeauna fără rezoluţie. La Bach, la omul care se teme de Dumnezeu, la omul care-L are pe Dumnezeu, perspectiva de viaţă creştină încurajează diversitatea, dar celebrează deopotrivă „Il grand finale”, pentru individ, pentru istorie, pentru eon.

Nadia Neagoe:
In legătură cu ce simt acum pentru cei din jurul meu, pot să zic că inima mea este plină de dragoste şi simt numai dragoste. Pot să zic că şi pentru tatăl meu simt dragoste, pentru că este tatăl meu şi datoria mea este să îi arăt cu ce a greşit şi să-l întorc şi pe el la Domnul, să-i arăt calea cea bună, deoarece băuturile, chefurile, distracţiile şi toate astea sus în ceruri nu au nici o valoare.

Pastor Ovidiu Bulzan:
In lumea modernă şi postmodernă, omul este lăsat în stihinica ciocnire a unor forţe oarbe, care dau naştere la nişte conflicte interioare, la tensiuni, la anxietate, la depresie, din care omul nu ştie cum să iasă.
Şi atunci să-i spui omului care nu ştie cum să iasă că dacă se trage singur de şireturi poate să iasă din situaţia aceasta, mi se pare cinism peste depresie. Ca să ieşi din depresie, trebuie să te întorci înapoi, nu să mergi înainte. Să mergi înapoi, la locul în care ai rătăcit drumul care te ţinea aproape de Dumnezeu şi să te realipeşti de Dumnezeu.

S.M.:
Când mi-aduc aminte de chestiile astea, nu-mi vine să cred că am trecut pe acolo.

Daniela Bălan:
Banii. Deci cel mai mult banii contribuie la o depresie. Lipsurile. Alimentele, cheltuielile, banii foarte puţini, nu reuşeşti să-i împarţi. Salariul mediu pe economie este foarte mic şi mai ales când sunt 3-4 persoane pe suma asta, nu reuşeşti să te descurci. Este prea puţin, abia reuşeşti să acoperi cheltuielile, nemaipunând mâncarea şi pentru copii ce mai e nevoie.
Un copil mic de exemplu, îţi trebuie pentru el lunar mulţi bani, punând pampersul şi ce mănâncă el, deoarece el nu mănâncă fasole ce mâncăm şi noi.

Ioan Ciobotă:
Cele mai multe curente de gândire ale lumii moderne oferă ca soluţie în cazul depresiei îndemnul: „Caută în tine însuţi”. Dar de obicei omul când caută acolo se prăbuşeşte în sine însuşi, pentru că nu găseşte nimic. Care poate fi o soluţie pentru depresie?

Prof.Dr.Iosif Ţon, teolog:
Ideea aceasta – cunoaşte-te pe tine însuţi, ideea aceasta de a face tot timpul introspecţie şi de a coborî în tine ca să găseşti acolo resurse, este o idee total înşelătoare, pentru că în tine însuţi nu poţi găsi nimic. Tu eşti un gol. Tu ai fost făcut să te umple Dumnezeu. Tu ai fost făcut pentru trăirea aceasta în comuniune cu Sfânta Treime. Şi degeaba cauţi în tine ceva, când în tine nu este decât acest potenţial de trăire cu Dumnezeu şi împlinirea vine numai din această trăire cu Dumnezeu.

M.O.:
Oricine ştie că un om când ajunge într-o depresie destul de gravă, nu una din asta uşoară, atunci credinţa lui este foarte mică şi nu prea mai nădăjduieşte el foarte mult. Am apelat şi la rugaciune.

Ioan Ciobotă:
Ceea ce spuneaţi mă duce cu gândul la cuvinetele Domnului Isus: Dacă ochiul tău este rău, atunci tot trupul tău este plin de întunerec.

Dr.Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Dacă trupul este plin de întunerec la un om care nu are ochi pentru Dumnezeu, ce şansă are el de a se reface?
Cât de mică este şansa acestuia faţă de un credincios, un credincios autentic, indiferent de cultul din care face parte. Sunt credincioşi autentici în toate cultele creştine religioase. Credincioşi reali. Şi când spun „credincioşi reali” mă gândesc la oameni care au o relaţie cu Dumnezeu, pentru că nu poţi să spui că ai o credinţă puternică în Dumnezeu dacă nu ai o cunoaştere a Lui.
Dacă ai o cunoaştere a Lui, depresia care apare la un moment dat în viaţa ta, şi trebuie să o accepţi aprioric: „Depresia trebuie să apară şi în viaţa mea sau va apare şi în viaţa mea. Dar ce fac? Mă las în mâna Diavolului care mă va învinui în permanenţă şi mă va face să aţintesc privirea doar la păcatul pe care l-am făcut cândva, sau mi-aţintesc privirile al Dumnezeu, care îmi iartă păcatul şi este gata să-mi dea iarăşi bucuria mântuirii, este gata să-mi dea iarăşi puterea de a trăi.”
Trebuie să fim foarte atenţi unde alergăm când suntem depresivi.

Ioan Ciobotă:
Care ar fi câteva cauze ale depresiei?

Pastor Ovidiu Bulzan:
Intr-unul dintre articolele pe care le am în faţa mea, în ziarul Adevărul, doctorul Dumitru Gheorghe, şeful clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti spunea că până în 2010 depresia va trece pe locul I pe plan mondial, înaintea cancerului şi a bolilor cardio-vasculare. Depresia a apărut pe eşichierul nostru în vremea modernă, acum vreo 2 secole, atunci când pierderea nădejdii că există o unitate a cunoaşterii şi pierderea nădejdii că există o unitate a vieţii a dus la o înţelegere fragmentară şi fragmentată a realităţii.In următoarele 2 secole, XIX şi XX, în mod limpede, filozofii mai întâi, artiştii mai apoi şi în final chiar şi teologii, au văzut că această fragmentare a realităţii conduce la absurditatea desăvârşită a vieţii şi la o ambiguitate axiologică absolută.

M.O.:
Situaţiile se datorează oboselii îndelungate, stări agitate, insomnii, stări de tristeţe care cresc şi se ajunge apoi la starea de depresie.

Pastor Ovidiu Bulzan:
Cum de-am ajuns la depresie?
Am ajuns din pricina fragmentării, care conduce omul modern la a nu-şi mai găsi o bază axiologică dincolo de el, care să dea sens şi valoare particularului.

Radiana Cordoş, psiholog:
Un alt gen de cauze sunt cauzele psihologico-cognitive. O altă cauză ar fi mediul din care provine persoana cu depresie – familia, experienţele din copilărie şi aş zice în mod special deprivarea de dragoste.

Ioan Ciobotă:
Există şi durere sufletească?

S.M.:
Sigur, există. De fapt cea mai mare este durerea sufletească. Simţi că nimic nu are rost şi chestia asta se răsfrânge asupra stării tale psihice în primul rând. Mă gândeam să găsesc o modalitate ca să scap, mă gândeam că nu mai există altă soluţie decât sinuciderea şi că gândeam cum aş putea să fac lucrul acela.

Ioan Ciobotă:
Din ce cauză aţi ajuns în această situaţie?

Daniela Bălan:
Am rămas însărcinată în 5 luni fără prenatal, concubinul meu a plecat, nu ştiam exact cum mă voi descurca cu copilul, cum mă voi descurca cu naşterea, nu aveam asigurare, mai aveam un copil acasă şi am crezut că nu mă voi descurca nicicum. Nu ştiam ce să fac cu copilul, nu vroiam să-l las, să-l abandonez, nici nu vroiam să-l omor, vroiam să-l cresc, dar nu aveam posibilităţi şi nici nu ştiam cum mă voi descurca. Şi spaima asta, disperarea asta m-a adus într-o stare de depresie.

Ioan Ciobotă:
Care sunt avantajele sau dezavantajele căutării unor soluţii în sine însuşi sau în afară?In Dumnezeu, în credinţă, în Biblie, sau în alte lucruri?

Prof. Dr. Doina Cosman:
Eu cred că o persoană bolnavă nu se poate ajuta eficient pe sine însuşi, pentru că nu mai poate să identifice bine zonele de boală şi zonele de sănătate. Poate să confunde, poate să creadă că încă voinţa este operantă şi de fapt nu este operantă, şi ajunge repede la deznădejde, văzând că nu mai poate să apele la sursele care anterior îi confereau control de sine, productivitate, energie, entuziasm.
De aceea este bine să apeleze la o altă persoană, un doctor, un psiholog, dar aceştia să fie de foarte bună calitate profesională.

Pastor Ovidiu Bulzan:
E ciudat însă că am învăţat să ne acceptăm finalitatea, şi totuşi continuăm să căutăm tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa făr-de-moarte. Am învăţat să ne acceptăm moartea, şi totuşi nu putem trăi cu ea.
Ieşirea din depresie se face pe veritcală.

Prof. Dr. Doina Cosman:
Apelul la Biblie este extraordinar de întăritor. Eu nu văd nici un dezavantaj ca o persoană, chiar şi bolnavă, să apeleze la Biblie. Sunt extrem de multe versete foarte încurajatoare. Mă gândesc acum în mod direct la Psalmul 103 sau la Psalmul 91. Sunt cuvinte puternice, care declanşează emoţii puternice, profunde, sincere.

Ioan Ciobotă:
Dragul nostru prieten, poate treci printr-o perioadă nefastă, poate ai ajuns la limita biologică a rezistenţei şi simţi că nu mai ai resurse. Poate eşti trist aproape toată ziua. Poate ţi-a scăzut interesul faţă de tine însuţi, poate ţi-a dispărut dorinţa de a fi împreună cu prietenii, poate simţi tendinţa să te izolezi, să trăieşti singur, să fii cât mai mult timp singur, departe de alţi oameni, pentru că vrei să poţi să plângi în voie. Poate pentru tine trecutul este anulat, s-a aşternut un praf gros peste tot ce înseamnă trecut, poate prezentul este cumplit de dureros, iar viitorul este cenuşiu, este întunecat, este sumbru.
Poate te afli printre acei copii sau tineri care au de luptat împotriva problemelor psihice, probleme datorate stresului sau tensiunii din familia lor, din şcoala lor. Sau poate eşti o persoană în vârstă, o mamă sau un tată în vârstă, ai cărui copii au plecat de mult şi nu te-au mai sunat de săptămâni de zile, sau poate ai fost singur toată viaţa şi eşti singur şi acum la bătrâneţe.
Atunci când copiii sau tinerii trec prin probleme psihice, părinţii sunt de cele mai multe ori pur şi simplu total depăşiţi şi nu mai ştiu ce să facă, iar pentru cel aflat în depresie viaţa devine o povară.
Dragul nostru prieten, nu aştepta ca această stare a ta să se îmbunătăţească în urma intervenţiilor omeneşti.
Caută scăpare la Dumnezeu, caută alinare la Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfânt. Cere-I lui Dumnezeu să te inunde cu Duhul Său cel Sfânt. Atunci noaptea neagră se va tranforma în lumină strălucitoare, în zorii dimineţii. Atunci Cristos va fi Domnul tău, va fi prietenul tău. Nu vei mai fi singur, nu vei mai fi trist.

Legătură permanentă Comments (1)

IoanCiobota

Pagini

Arhive

Categorii

Caută

Blogroll

crestin

depresie

iertare,cer,cristos,isus,iisus,Hristos

Meta