Ce mi-as dori acum

11 Noiembrie 2014 la 22:40 · Filed under Blogroll

Ce mi-as dori acum

Mi-as dori ca in politica sa nu mai fie ura, razbunare, ranchiuna si rautate, ci sa fie dragoste, smerenie, acceptare si bunatate.
De fapt, acelasi lucru mi l-as dori si pentru Biserici si credinciosi.
Mi-as dori…

Mi-as dori ca in media sa fie inaltat doar Numele lui Cristos si dragostea Lui, mireasma Lui si bunatatea Lui sa fie pe buzele tuturor, la orice televiziune, radio, in orice ziar si pe Internet.
De fapt, acelasi lucru mi l-as dori si pentru Biserici si pentru mieluseii lui Cristos.
Mi-as dori…

Mi-as dori sa fie Craciun, sa fie zapada alba, curata si lina, sa ninga usor, o zapada care se asterne si ramane, sa fie liniste, pace, bucurie si impacare. Dumnezeu sa acopere sufletele noastre cu o plapuma alba, curata si plina de caldura care vine din dragostea Lui fara margini.
Mi-as dori…

Mi-as dori sa ascult si sa cant colinde impreuna cu ingerii, intr-o lume plina de pace, invadata de Cer si rastignita de orice rau. Mi-as dori sa particip la o masa de dragoste foarte simpla, impreuna cu toti cei dragi si cu celelalte oite ale lui Cristos.

Mi-as dori sa fiu in varf de munte, sa ma uit cu drag la brazii plini de zapada, sa miros cozonacii scosi din cuptor, si sa meditez profund la „Painea vietii”.

Mi-as dori sa ma bucur impreuna cu fratii mei de credinta, cantand laude Domnului, iar Cerul sa se deschida si sa fim acompaniati de ingeri si de multimile de ostiri ceresti.
Mi-as dori…

Mi-as dori sa fiu in turma de oi, doar oi… care-si urmeaza bucuroase Pastorul, doar Pastorul…
Marele Pastor al oilor…
Mi-as dori…
Mi-as dori…
Mi-as dori…

Lasă un comentariu

Castelul contelui de Mercy si identitatea noastra

30 Octombrie 2013 la 0:45 · Filed under Blogroll ·Etichetat , , ,

Castelul contelui de Mercy si identitatea noastra

Daca mergi pe drumul de la Timisoara spre Arad, la un moment dat apare un indicator nou, frumos, din alea de culoare maro, care te atentioneaza asupra unui obiectiv turistic important.

Pe indicator scrie „Castelul contelui de Mercy”.

Intr-o zi cu bun prilej, fiind cu copiii in masina, ne-am abatut din drum ca sa vizitam minunatia de castel. Am mers dupa indicatoare pana unde s-a infundat drumul, adica pana in poarta unui CAP sau IAS sau, ma rog, cum se numeste acum, o intreprindere agricola – combine de recoltat grau, camioane, silozuri, utilaje specifice agriculturii, etc.

Convinsi ca ceea ce vedeam prin gard nu sunt armele de aparare ale vreunui castel, l-am intrebat nedumeriti pe portar cum se ajunge la Castelul contelui de Mercy. Omul a inceput sa rada si sa ne spuna ca nu suntem primii, ceea ce mi s-a parut normal sa nu fim primii vizitatori ai castelului. Dar portarul ne-a indicat la cativa metri niste ziduri in ruina, pe langa care am trecut, dar pe care nu le-am observat, care de fapt nu sunt deschise turistilor, si care de fapt nu au nici alura, nici arhitectura, nici figura de castel, ci sunt doar ramasitele neingrijite si neintretinute, aflate in paragina, ale unei cladiri putin mai rasarite fatza de celelalte cladiri din satul respectiv.

Asadar nu am fost primii (si poate nici ultimii) de care responsabilii cu turismul si-au batut joc.

Dar lasand asta la o parte, nu am putut sa nu fac legatura cu ceea ce spune Biblia:
„Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: „Iata ce zice Cel ce are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: „Stiu faptele tale: ca ITI MERGE NUMELE CA TRAIESTI, DAR ESTI MORT.” Apocalipsa 3.

Involuntar m-am gandit la niste emisiuni de televiziune pe un post national, in care un foarte renumit slujitor aborda o tema despre tineri si timp de vreo 20 de minute a vorbit doar despre ce fac tinerii in baie, dar niciun cuvant despre Cristos si puterea Lui de a-i scoate pe tineri „din baia” lor.

Apoi, o alta emisiune in care o cantareata era rugata sa spuna despre Domnul ei, dar ea spunea despre… dragostea pentru Romania, dragostea pentru omenire, pentru muzica, etc, etc, sloganuri ieftine gen hippie si new age.
Nicidecum nu a rostit nici macar cuvantul Cristos, cu toate ca moderatorul parca spunea ceva de genul: ma astept de la voi, neoprotestantii, sa ma convingeti. Pana la urma invitata a ingaimat ceva despre cat de importanta este dragostea pentru planeta, si cum ar trebui sa se iubeasca cu totii, din toate religiile, crestini, musulmani, etc. Un sincretism de pub romano-european, in care toti sunt o apa si-un pamant.

Si sunt atatea exemple de personaje care isi dau cu stangul in dreptul cand trebuie sa isi afirme public identitatea. Dar problema nu este ca ei NU AU CURAJUL sa-si afirme identitatea, ci problema este ca ei NU AU IDENTITATEA la care ne-am fi asteptat. La fel ca in patania mea cu Castelul contelui de Mercy – toate drumurile sunt deschise, toate indicatoarele vestesc ceva, insa lipseste… esenta, castelul, Regele Cristos, lumina Lui, bucuria din El, viata din belsug cu El.

Unii, de dragul “relevantei” isi pierd complet “relevanta”.
Vor sa fie atat de “relevanti” incat devin absolut “irelevanti” pentru Imparatie.

Unde este crestinismul acela AUTENTIC, IMBATAT DE CRISTOS ??

Mi-am amintit de povestea cu fata mosului si fata babei si ce le ieseau din gura celor doua fete.

Ma gandesc cu jind la genul acela de oameni carora le iese din gura doar: Dumnezeu, Cristos, jertfa, iertare, Duhul Sfant, Psalmi si cantari de lauda.
Parca sunt imbatati de dragostea lui Cristos, si in jurul lor se ivesc in mod invizibil nori de lauda si de preamarire a lui Dumnezeu. Poti sa simti „mireasma” lui Cristos in preajma lor.

Apocalipsa continua:
„Adu-ti aminte, deci, cum ai primit si auzit!
Tine si pocaieste-te!
Daca nu veghezi, voi veni ca un hot si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine.
Totusi ai in Sardes cateva nume, care NU SI-AU MANJIT HAINELE. Ei vor umbla impreuna cu Mine, imbracati in alb, fiindca sunt vrednici.
Cel ce va birui, va fi imbracat astfel în haine albe.
Nu-i voi sterge nicidecum numele din cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.”

Doamne, da-ne intelepciune sa nu ne manjim hainele, ci sa pastram clar si puternic cuvantul Adevarului Tau, astfel incat Tu sa ne marturisesti numele inaintea Tatalui si inaintea ingerilor Lui.

„Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul” conchide acest pasaj din Apocalipsa…

Ioan Ciobota
http://www.ioanciobota.wordpress.com

Comments (3)

Sfanta Parascheva – Posibile intrebari si raspunsuri

13 Octombrie 2013 la 23:59 · Filed under Blogroll

Sfanta Parascheva – Posibile intrebari si raspunsuri

Nu discutam acum despre sumele de bani absolut uriase castigate de clerul bisericii ortodoxe de pe urma sfintei Parascheva, ci doar punem cateva intrebari fundamentale:

1.
Cum credeti ca priveste Cristos, care este Domnul vietii, spre aceasta sarbatoare publica de la Iasi, cu moastele sfintei Parascheva, care, de fapt, sunt oasele unei persoane decedate?

2.
In Evanghelia dupa Matei, capitolul 4, versetul 8 scrie ca:
„Diavolul L-a dus apoi [pe Domnul Isus Cristos] pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis:
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
 „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

Asadar, doar satana ii indeamna pe oameni sa se inchine altcuiva decat Domnului Dumnezeu. De ce in unele religii, care pretind ca se bazeaza pe Biblie, credinciosii se inchina si slujesc si altor entitati decat lui Dumnezeu?

3.
Din ce cauza slujitorii unor biserici permit si chiar ii incurajeaza pe enoriasi sa se inchine si sa slujeasca unor obiecte, oase sau persoane, in loc sa se inchine si sa slujeasca strict doar Creatorului, lui Dumnezeu Tatal, in Numele Fiului Sau preaiubit Isus Cristos, prin Duhul Sfant, asa cum ne invata Biblia?

Sf.Parascheva, sf.Maria, sf.Vasile, si toti ceilalti sfinti, chiar daca s-au nevoit sa duca o viata curata, pe langa faptul ca sunt morti, sunt totusi simple creaturi, niciunul dintre acestia NU sunt CREATORI, doar Dumnezeu este CREATOR. De ce oamenii se inchina si slujesc unor creaturi, in locul Creatorului, care este binecuvantat in veci?

4.
Sunt persoane care spun ca au fost ajutate de sfanta Parascheva. Cum se poate, din moment ce ea e moarta, si Biblia spune ca cei morti nu mai au nicio putere in lumea aceasta? Biblia afirma ca uneori diavolul se transforma intr-un inger de lumina…

5.
Biblia condamna in mod absolut categoric orice incercare de comunicare cu mortii. Sfanta Parascheva e moarta, si drept urmare orice rugaciune catre aceasta entitate este de fapt o incercare de comunicare cu mortii sau cu duhurile celor morti. De ce totusi oameni care se numesc crestini recurg la asa ceva?

6.
Poetul George Cosbuc spunea ceva de genul urmator: „Poporul roman nu este religios? Ba da, este religios, este foarte religios, este religios pana la absurd, dar nu in cele sfinte, ci in cele oculte…” (citat aproximativ din memorie)

7.
Multi dintre credinciosii care merg la sf.Parascheva la Iasi merg pentru ca au o problema, o durere, o boala, un divort, un necaz. Cine raspunde pentru faptul ca sunt mintiti cu nonsalanta, fara a fi ajutati in vreun fel?

8.
In urma cu aproximativ 2600 de ani, Profetul Isaia, in capitolul 44 al cartii sale, spunea poporului Israel urmatoare cuvinte din partea Domnului, cuvinte atat de potrivite poporului roman in zilele noastre:

Isaia, capitolul 44
„Este oare un alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

Cei ce fac idoli, toţi sunt deşertăciune, şi cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de ruşine.

Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol, şi să nu fi tras nici un folos din el?

Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, făţuieşte lemnul cu o rândea, şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă.

Îşi taie cedri, goruni şi stejari pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi, şi ploaia îi face să crească.

Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol, şi îngenunche înaintea lui!

O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură, şi se satură; se şi încălzeşte, şi zice: „Ha! ha!” m-am încălzit, simt focul!”

Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunche înaintea lui, i se închină, îl cheamă, şi strigă: „Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!”

Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii, ca să nu vadă, şi inima, ca să nu înţeleagă.

Nici unul nu intră în sine însuşi, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?”

El se hrăneşte cu cenuşă, inima lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-şi mântuiască sufletul, şi să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?” ”

9.
Doamne ai mila, Tata bun din Ceruri, in Numele Domnului Isus Cristos, prin Duhul Sfant.
Adu Tu trezire spirituala in poporul roman, popor care zace si care este tinut in mod intentionat intr-un intunerec spiritual cumplit.

Doamne, rastoarna Tu orice lucrare a celui rau si fa-ti Numele de slava peste poporul roman.
Intoarce Romania la Tine, Tata bun din Cer, te rog in Numele Domnului Isus Cristos.

Ioan Ciobota
http://www.ioanciobota.wordpress.com

Comments (14)

Sindromul Camera 3

5 Octombrie 2013 la 22:34 · Filed under Blogroll ·Etichetat , , , ,

Sindromul Camera 3

Un cunoscut al meu, un baiat de vreo 30 de ani, crescut la casa de copii, a fost dat afara de la locul lui de munca, pentru ca „s-a luat in gura” cu sefa.
Garsoniera in care sta este un bloc ANL, primit de la guvern, cu conditia sa aiba loc de munca.
Ne-am strans vreo 2 amici de-ai lui si am incercat sa-l ajutam, ne-am rugat si am dat telefoane pentru el: „Stiti cumva vreun loc de munca?”
De meserie este ajutor de brutar.

I-am gasit 4 oferte, pe masura calificarii lui: la o fabrica de paine, la o multinationala la banda, la o brutarie si la o pensiune, insa la pensiune doar in week-end, la nunti. Daca s-ar fi dus 4 week-end-uri pe luna, ar fi facut bani cu putin sub salariul meu, care merg in fiecare zi la munca.

Ce credeti ca a ales el?
A ales „Camera 3” !

Fabrica de paine a refuzat-o deoarece patronul de acolo i-a vorbit cumva insuficient de politicos intr-o discutie in urma cu 5 ani.
La multinationala a fost invitat la interviu, dar nu s-a dus pentru ca acolo se da un test si era sigur ca nu va lua acel test.
Brutaria s-a temut ca nu o gaseste in cartierul unde i-am spus ca se afla, si ca oricum patronul de acolo nu-l cunoaste, chiar daca am vorbit pentru el si il astepta, avea nevoie de el.
Iar la pensiune sa mearga doar sambata si duminica, la nunti, la spalat de vase, curatat de cartofi, etc, nici macar nu a luat in calcul aceasta varianta, nu se punea problema.

Asa ca a mai ramas doar: „CAMERA 3”

Cine sau ce este „camera 3”?
Camera 3 este camera 3 de la AJOFM – Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca.
N-ar fi nicio problema nici cu „Camera 3”, dar cei de acolo deja il cunosc si nu au reusit pana acum sa ii ofere ceva pe masura „pregatirii” lui „speciale”, oricat s-au straduit.
Oricum lui ii trebuie doar hartie prin care sa demonstreze ca se afla in cautarea unui loc de munca, altfel pierde ANL-ul in care sta si ajunge pe strada.

M-am cutremurat de aceasta mentalitate clara de asistat social.

M-am gandit ca baiatul are mentalitatea de „asistat social” datorita copilariei in orfelinat – statul imi da ghete in picioare, statul imi pune ciorba in farfurie, statul imi da un pat sa dorm, statul e tata si mama, etc.

Eu nu am crescut in orfelinat, dar si mie mi-a murit mama cand aveam 11 ani. M-a crescut tata singur, dar nu am cerut la nimeni nimic. Nici macar nu mi-a trecut vreodata prin cap ca altcineva ar trebui sa-mi poarte de grija.

Dar acest caz si poate multe altele asemanatoare pot fi considerate cazuri izolate. Insa exista un „stat asistential” pe planeta, si anume Suedia. Statul suedez ofera o protectie sociala cum greu ne putem imagina, este cel mai „asistential” stat. Indiferent cat esti de lenes sau cat de mult te apasa „lipsa chefului de munca”, in Suedia nu stai nici in strada, nici nu mori de foame.

Acum Romania nu e Suedia, si nici nu cred ca Suedia ar fi un model bun.

Dar ii spuneam amicului meu: „Daca din 4 oferte tu le-ai refuzat pe toate, o sa ajungi pe strada, si crede-ma ca nu e nimeni vinovat de asta, nici Dumnezeu, nici oamenii, nici guvernul, nimeni, ci doar tu si lenea ta”.

Oare gresesc?
Poate ca nu inteleg eu cum functioneaza o astfel de mentalitate.
Poate este nevoie de un mare efort ca sa te debarasezi de sindromul de „asistat social” si sa incerci sa-ti castigi macar painea cea de toate zilele cu mainile tale.

Daca Dumnezeu iti da sanatate sa poti munci, de ce sa iti mai plangi de mila pe la usa „camerei 3”?

Dar ce-i de facut cand sindromul „Camera 3” se furiseaza in Biserica, sub masca: „mie mi se cuvine asa si asa”, sau „nu are nimeni grija de mine” sau „nu ma baga nimeni in seama” sau „nu mi se da cinstea pe care o merit, la valoarea mea”?
Aceasta este un fel de mentalitate de „asistat bisericesc” si ca sa scapi de ea trebuie doar sa muncesti !
Dar de data asta sa muncesti in „via lui Cristos”, adica sa te dedici trup si suflet semenilor, Evangheliei, sa te dedici lui Dumnezeu.

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Biserica

5 Octombrie 2013 la 22:23 · Filed under Blogroll ·Etichetat , , , , , , ,

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Biserica

Trei prieteni ai mei s-au lasat de Domnul. De fapt doi s-au lasat de Biserica, iar al treilea s-a lasat chiar de credinta.
In ultima perioada dragostea celor mai multi se raceste vazand cu ochii, exact asa cum spune Biblia: „Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci.” Evanghelia dupa Matei 24:12

Primii doi prieteni s-au gandit sa ia o pauza de la Biserica, deoarece sunt foarte dezamagiti de „fariseii” din Biserici.

Primul mi-a scris asa:
„Trec prin ape tulburi si sunt oarecum dezamagit sa vad cum duhul lumii bantuie tot mai des Adunarile copiilor Domnului si din pacate tot mai multi se pacalesc singuri.
Insa uneori lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, iar crestinii nostri nu sunt ceea ce pretind a fi.
Am decis sa stau putin deoparte, singur cu TATAL si sa meditez la tot ce e in jurul meu: mercantilism, orgolii mascate in „ravna pentru Domnul”, indiferenta, lipsa de empatie, grimase mascate in zambete si ritualisme cu iz de business monahal. Am duhul mahnit, dar imi revin eu.”

Si m-a salutat la final cu versetul 21 din Evanghelia dupa Matei, capitolul 7:
„Nu orisicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este în ceruri.”

Sunt de acord cu el in ce privesc observatiile lui, dar nu in privinta deciziei de a parasi Biserica, nici macar temporar.

Al doilea, tot datorita problemelor pe care le are tot cu fariseii din Biserici, s-a decis sa ia o pauza de la Biserica si sa inceapa cu niste tigari, motivand ca si altii au incercat.

Al treilea a fost dezamagit foarte puternic de Dumnezeu, spune el. Acum este in alta tara si nu mi-a spus despre ce e vorba, chiar daca am insistat si suntem prieteni. Era un crestin atat de puternic, atat de convingator cu altii, incat ziceai ca nimic nu l-ar putea clinti pe Cale. Acum nici macar nu mai crede in Dumnezeu.

In Evrei 13:7 scrie: „Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!”

Ma rog Domnului ca „sfarsitul felului de vietuire” al prietenilor mei si al meu sa fie demn de numele de crestin.

Corabia lui Noe era plina de animale. Cineva se intreba cam cum este intr-o corabie care are doar un singur geam si o singura usa, si acelea inchise, si inauntru sunt cate o pereche din absolut TOATE dobitoacele, animalele, taratoarele, pasarile, serpii, paianjenii, elefantii, gainile, caii, sobolanii, porcii, maimutele, etc de pe pamant?
Si asta timp de peste 300 de zile!
Cu siguranta era un miros pestilential acolo, dar afara era… potopul !
Afara era moartea, afara era plin de cadavre care pluteau, afara tocmai avea loc distrugerea unei planete intregi.
Singurul loc in care au putut scapa doar 8 oameni din toata populatia de la ora respectiva era corabia. Corabia plina de animale.

Daca ai fi in vremea lui Noe si ai putea alege, ce ai alege? Corabia urat mirositoare si poate cu urlete de nedescris, sau… potopul?

Dar in vremea in care esti, ce alegi? Biserica, in care sunt diverse probleme si oameni care nu-ti prea plac si te cam calca pe batatura o data pe saptamana si pe care ai vrea sa-i schimbi, sau… potopul de desfrau si de pacat de afara?
Si prin „Biserica” nu inteleg vreo cladire oarecare sau vreo denominatie oarecare, ci „Biserica” ca si trup al lui Cristos.

Ioan Ciobota

Comments (6)

Crestinismul este o religie grea

5 Octombrie 2013 la 22:20 · Filed under Blogroll ·Etichetat , , , , , , , , ,

Crestinismul este o religie grea

1. Ritualuri
Ar fi fost mai usor ca crestinismul sa fi fost o religie a ritualurilor: iti scoti covorasul la ora fixa, te inchini, bifezi actiunea, si gata.
Dar nu e asa, ci crestinismul este o religie a inimii.
“Ma veti cauta si Ma veti gasi, daca Ma veti cauta cu toata inima” spune Domnul Dumnezeu.

2. Jertfe
Era mai usor sa ti se ceara sa te jertfesti fizic.
Dar nu e asa, ci ti se cere sa-ti jertfesti inima, limba, gura, mintea, vointa.
“Orice gand il facem rob ascultarii de Cristos”.

3. Inchinare
Era mai usor sa ti se ceara sa “spui” o rugaciune, insa cu mintea sa te poti gandi la altceva.
Dar nu e asa, ci ti se cere sa te rogi cu adevarat, fara icoane, fara idoli, fara imagini, in duh si in adevar !

Parca atunci cand te pui pe genunchi sa te rogi se revarsa toate fortele intunerecului – gandurile vin de-a valma, ideile iti zboara, timpul trece greu si rar ajungi sa gusti din plinatatea lui Cristos.
Spunea cineva ca atunci cand te rogi este ca si cand ai sapa o fantana. Trebuie sa forezi mult si greu, prin nisip, pamant, stanca, piatra, etc, dar si cand ajungi la izvor si tasneste izvorul, nimic nu se compara cu acel sentiment extraordinar.
“Inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal”

4. Iertare
In crestinism esti iertat fara sa platesti absolut nimic. Parca era mai usor sa ti se ceara sa dai bani, sa inconjori cladirea in genunchi, sa faci matanii, sa mergi in pelerinaj la locurile sfinte, sa simti ca ai platit ceva, dar NU!
Nu ti se cere nimic, decat inima !
Si ti se cere TOATA inima, nu o inima impartita !

5. Biserica
Cu toate ca Biserica este de fapt „trupul lui Cristos” pe pamant, spiritual vorbind, si este un organism viu, alcatuit din credinciosi nascuti din nou, nu din pietre sau smoala, cu toate acestea, de multe ori pare ca Biserica si-a pierdut directia. Pe alocuri se aseamana cu corabia lui Noe: urlete, mirosuri, tensiuni… dar afara e… potopul !

6. Finalul
Diferenta intre crestinism si celelalte religii este ca ajungi in Cer, in Rai, pe cand din celelalte religii ajungi in iad. Doar in iad.
Doar Cristos este calea catre Cer !
Cine spune ca in Cer se poate ajunge pe mai multe cai, la fel ca atunci cand urci un munte si poti ajunge in varf pe mai multe carari, MINTE !

In Cer se poate ajunge DOAR pe o singura cale: prin Cristos!
Punct.
Fara jertfele noastre, pentru ca S-a jertfit El.
Fara faptele noastre bune, care oricum sunt „ca o haina manjita”.
Fara ritualurile noastre, fara eforturile noastre, fara „noi” !
De ce fara „noi” insine?
Pentru ca aici este secretul: „noi” suntem „ascunsi cu Cristos in Dumnezeu” !

Cred ca din aceasta cauza Domnul Isus ne spune: „Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara.”

Si daca crestinismul este o religie grea, si daca este vorba despe o lupta si despre o biruinta, atunci „Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul: „Celui ce va birui, ii voi da sa manance din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l stie nimeni decat acela care-l primeste.”
Apocalipsa 2:17

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Cate capre incap intr-un avion ?

31 Ianuarie 2013 la 10:23 · Filed under Blogroll ·Etichetat ,

Cate capre incap intr-un avion ?
(capre pentru Africa)

Pentru o familie din Africa o simpla capra inseamna viata. Literalmente.
Copiii, parinti, bunicii, toti sunt hraniti cu lapte de capra. De altfel un lapte foarte hranitor.
O familie saraca din Africa trebuie să economisească bani timp de trei ani ca să cumpere o capră.

Luni dimineata, la Matinalul de la Radio Vocea Evangheliei Timisoara, am discutat prin telefon cu Liviu Neagoe, despre faptul ca Joi va pleca in Africa.
Merge acolo ca specialist, de la Fundatia Apa vietii, ca sa ajute la forarea de fantani.
Apa este o problema cumplita in Africa, cu toate ca se pare ca Africa sta pe un mare ocean, se spune ca sub Africa este multa apa.
Dar in timpul discutiei Domnul ne-a pus pe inima sa discutam si despre mancare, nu doar despre apa. Ca sa ai dupa ce bea apa, trebuie sa mananci mai intai.
Astfel s-a lansat ideea: „DONEAZA O CAPRA PENTRU AFRICA”. O capra costa aproximativ 100 dolari (300 lei).

De Luni pana Miercuri s-au strans 15 capre. Miercuri s-au mai strans inca 50, in total 65, iar Joi liniile telefonice erau suprasolicitate.
Inca nu stim exact cate s-au strans pana la urma, dar va vom anunta.

Cine a dat bani pentru aceste capre? Ne spune chiar Liviu: „Au fost si oameni cu dare de mana, dar au fost si oameni saraci, tintuiti la pat, dar care de mult timp se rugau pentru Africa.
O doamna in varsta mi-a spus: ‘Eu nu am bani pentru o capra, am pensie foarte mica, dar vreau sa dau 100 de lei, macar pentru o pulpa de capra’.
La scurt timp m-a sunat altcineva, in conditii similare, care a dat 150 de lei, si astfel s-au facut bani pentru inca 1 capra.”

Noi speram ca cel putin 100 de familii sărace din Africa sa se bucure de hrană.
În Nyamei, Niger, Africa, Liviu Neagoe sa va întâlni cu mai mulţi creştini convertiţi la Cristos din triburile de beduini.

Ceea ce ne-a uimit a fost răspunsul prompt al ascultătorilor la nevoile semenilor lor de peste mari si tari.

Din Resita si din Sebes-Alba pana in Elvetia, de la o margine la alta a Timisoarei, oamenii au reactionat imediat.
A sunat cineva chiar din Zurich, Elvetia, care asculta Radio Vocea Evangheliei Timisoara pe iPhone, in drum spre serviciu.
A donat 2 capre, si a mai strans inca 8 de la prieteni. Asadar, 10 capre sunt „elvetiene”.

Mii de multumiri tuturor, in Numele Domnului Isus Cristos.

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti FOARTE NEINSEMNATI fraţi ai Mei, MIE MI LE-ATI FACUT.”
Matei 25:40

Echipa RVE Timisoara
http://www.rve-timisoara.ro

Lasă un comentariu

Older Posts »