Archive for August, 2008

Vremea impacarii – Poarta inchisa definitiv

Vremea impacarii – Poarta inchisa definitiv

(„Vremea impacarii” a fost si genericul Turneului Speranta 2005)

Cu ani in urma am trecut prin Cluj pe langa Facultatea de Medicina Veterinara.
Intr-un gard lateral al acestei facultati exista o poarta veche, ruginita, inchisa cu un lacat la fel de vechi si de ruginit, si cu niste buruieni crescute de jur imprejur.

Pe aceasta poarta laterala scria cu vopsea:
„POARTA  INCHISA  DEFINITIV.
INTRAREA  SE  FACE  PE  POARTA  PRINCIPALA”.

Atunci m-am gandit la acele multe porti „inchise definitiv” din sufletele oamenilor: poarta catre sotie, catre sot, catre copii sau catre parinti.

Ori poarta catre soacra, catre nora, catre vecina, sora, frate, sef sau bunica.
„Nu vreau sa-l vad sau s-o mai vad in viatza mea, nu vreau sa mai aud de numele lui sau a ei.”

Porti vechi, ruginite, pline de balarii, legate cu un lant mare si ruginit si cu un lacat pe masura.
Scartzaie ingrozitor daca vrei sa le deschizi!
Mai bine nu incerci!

Poate ca ai avut dreptate sa inchizi definitiv poarta aceea !
Poate a fost vorba despre un viol, un incest, un abuz fizic, emotional sau verbal, poate a fost vorba despre o nedreptate crasa, strigatoare la cer, care te-a amarat peste masura de mult. Poate ca „celalalt” ti-a gresit intr-adevar si a pacatuit impotriva ta. Ai dreptate sa fii suparat.

Isus le-a zis ucenicilor:
„Adevarat, adevarat va spun ca eu sunt usa oilor […].
Eu sunt usa […].
Eu am venit ca oile sa aiba viatza si s-o aiba din belsug.”

„Deschide usa crestine,
ca sa intre Cristos si-n tine.”

Deschide usa din inima ta si spune: “Cristos este “POARTA sau USA”. El este in inima mea si El face toate lucrurile noi.”
“Caci daca este cineva in Cristos,
este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus:
iata ca toate lucrurile s-au facut noi” !!!!!!!!!! SLAVA  LUI  !!

Altfel portile sau usile inchise din viatza ta iti vor fura „belsugul” – spiritual vorbind.
Vei fi vesnic trist, incruntat, innegurat, deprimat, nervos, suparat, dar fara sa stii de ce.

E vorba despre „acele” porti pline de panze de paianjen, de rugina si de balarii.
Fa TU primul pas, da TU telefonul pe care ai vrea sa-l primesti si nu mai astepta sa vezi cat va mai dura pana cand el sau ea va catadicsi sa-si ceara iertare.

Poate nu-si va cere iertare NICIODATA !
Dar iart-o sau iarta-l chiar FARA ca el sau ea sa-si ceara iertare.

Spune in mintea ta si spune-i si persoanei cu pricina: „Te iert chiar daca nu ti-ai cerut iertare !”
Si fac lucrul acesta fara sa ma simt mai sfant sau mai destept decat celalalt, ci simtindu-ma doar „un rob netrebnic”, care am facut „ceea ce eram dator sa fac”.

De asta exista VREMEA  IMPACARII !
Ca sa dispara portile inchise definitiv, si sa am viata din belsug – s-alerg, sa zbor, sa cant, sa exult de bucurie.

Am iertat si-am fost iertat… „precum iertam si noi gresitilor nostri”

E  VREMEA  IMPACARII !

Ioan Ciobota

Anunțuri

Comments (5)

Dupa 20 de ani – Cel mai bun prieten al meu din liceu

Dupa 20 de ani
Cel mai bun prieten al meu din liceu

(„Dupa 20 de ani” de Alexandre Dumas nu are legatura cu acest mic eseu)

Cu o vreme in urma m-am prezentat si eu la intalnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului.
Am ajuns in curtea liceului putin mai devreme, in acea dimineata insorita de Iunie, si incercam sa-mi amintesc figurile celor care intrau pe poarta larg deschisa.

Dupa 20 de ani… deja se simte trecerea timpului…

La un moment dat vine la mine un fost coleg, pe care nu l-am recunoscut, si-mi spune: „Salut ba, ce mai faci?”.
Din complezenta si respect ii raspund: „Bine, tu?”, cu toate ca habar n-aveam cine era.

Abia dupa ce am schimbat cateva fraze, din tonul vocii lui mi-am dat seama ca era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din liceu, de fapt o vreme am fost chiar colegi de banca.
Abia atunci ne-am imbratisat si mi-au dat lacrimile, dar el era desfigurat de… bautura…
NU-MI VENEA SA CRED !

A incercat si droguri prin tari straine, divort, reimpacare, etc.
Pur si simplu nu l-am recunoscut, dar nu datorita trecerii celor 20 de ani…

Strigarea catalogului s-a terminat la ora 12:00, apoi aveam liber pana seara, cand avea loc banchetul la restaurant.
I-am imbratisat pe fostii mei colegi si le-am spus ca imi doresc sa ne intalnim si la… 30 de ani, dar la restaurant cu ei nu ma duc.
„Cum sa nu vii cu noi deseara la restaurant? Nu se poate ! Nu fii stupid !”

Le-am raspuns: „Nu sunt stupid, sunt intelept, insa nu in felul lumii !
Dar sigur nu merg cu voi pentru ca stiu ce faceti acolo: beti, va imbatati, dansati frecandu-va unii de nevestele altora, etc.
Nu ma cred nici mai destept, nici mai sfant decat voi, dar nu I-as face cinste in primul rand Domnului sa merg acolo si nici sotiei mele.”

Ne-am hotarat sa mai ramanem prin oras cateva ore vreo 3-4 dintre cei mai buni prieteni de liceu, sa depanam amintiri pana seara cand ei urmau sa mearga la banchetul cu pricina.

Cat am stat impreuna prin oras, acest prieten al meu, pe care nu-l recunoscusem, a baut vreo 7 beri (cel putin pana aici a contorizat), asa ca seara, cand ne-am despartit, era deja… „obosit” si abia atunci urma pentru el… adevaratul chef.

Liceul pe care l-am absolvit era un liceu de elita, cu o cladire superba, veche de aproape 100 de ani, si niste profesori desprinsi parca din povesti. Cel putin asa mi se pareau mie… 🙂

La sectia pentru care am candidat la admiterea in liceu in clasa a IX-a, prietenul meu a intrat al 3-lea, eu al 2-lea, iar cel care a intrat primul… acum este la inchisoare suspect de crima… probabil tot legat de consumul de alcool…

Stiu ca lucrurile se pot inversa oricand – pot sa ajung eu desfigurat de patimi sau la inchisoare. Pana acum am fost si sunt in Harul lui Dumnezeu, si ma rog pentru fostii si iubitii mei colegi.

Dar concluzia mea personala este ca NU CONTEAZA unde esti si cine esti la un moment de apogeu, ce scoli de elita sau de mai putina elita ai facut, cati bani ai sau n-ai, cat de frumos sau urat esti.

CONTEAZA  CUM  ITI  SFARSESTI  „ALERGAREA” !

Evrei 13:7 „Uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!”

Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Comments (13)