Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil

Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil

“Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil” – de cate ori ati auzit aceasta fraza?
Parca traim o disperare continua.

In primul rand exista dependenta de telefon.
Sunt oameni care nu se simt in largul lor daca li s-a descarcat bateria sau si-au uitat telefonul acasa.
Se simt stresati, incordati si nesiguri in absenta telefonului: “Daca ma suna cineva?”
Strang telefonul in mana, ca un fel de ancora de salvare, sau il rotesc pe toate partile

Oare toata lumea asta depinde de telefonul meu?

Apoi exista dorinta de a primi un mesaj placut, o veste buna.
Vezi oameni care isi privesc si isi consulta mereu telefonul, nu cumva sa fi pierdut vreun apel sau SMS: “Daca m-a cautat cineva si nu am auzit cand a sunat?”

Mai exista si dezastrul produs de telefoanele moderne, devenite deja vectori ai pornografiei. Intr-o seara, niste copii, pe o banca in fatza blocului, jucau niste jocuri pe telefonul mobil prin care castigau niste puncte, iar la fiecare punct castigat, pe ecranul telefonului aparea o femeie care se dezbraca din ce in ce mai mult.

Pe de alta parte, fraza: “Hai ca ma suna cineva pe celalalt mobil” iti transmite un mic dispret, ceva de genul: “Astalalt care ma suna este mai important decat tine !”.

Este ca si cum ai fi in sufrageria unui prieten, si la un moment dat suna cineva la usa. Prietenul tau te ia de mana si te scoate repede pe usa din dos, ca poate la usa din fatza suna cineva mai important decat tine.

Si uite asa, de dimineata pana seara o tinem tot intr-o telefonie mobila.

Doamne, acum, mai mult ca niciodata, inteleg de ce in Psalmi exista in unele locuri cuvantul Sela sau Oprire !

Ideea este:
Oameni buni, STOOPPP !!!
Oprire !!
Opriti-va din alergarea asta nebuna si ganditi-va la lucrurile adevarate, la Cer, la Dumnezeu, la viata si destinul nostru vesnic.

Cand unul dintre baietii nostri era micut, umbla prin casa tinand un tractoras de jucarie la ureche si spunand: “Alo, da, da, da”… m-am cutremurat. Asta vedea fiul meu la mine si ma imita atat de bine…

Atunci am luat hotararea sa pun pe “Silent” telefonul mobil cand sunt acasa si nu astept ceva cu adevarat urgent, iar maine ii voi suna pe toti cei care m-au cautat.
Nu reusesc chiar intotdeauna, dar fac eforturi.

Ioan Ciobota

3 comentarii »

  1. Ioan Ciorca said

    Interesant articol. „Hai ca ma suna cineva!”. Ce ascunde, oare, acest imperativ? Ce denota faptul ca suntem disperati ca nu cumva sa nu raspundem la vreun apel?
    Pe de o parte, din punct de vedere semiologic, tematizarea comunicarii este caracteristica actualei etape a istoriei filosofiei. Comunicarea reduce realul la limbaj, adica la ceea ce poate fi comunicat. Cu alte cuvinte, nu exista decat ceea ce poate fi exprimat, comunicat si semnificat. Astfel, lumea devine lumea semnificaţiilor. Tocmai de aceea, animalul traieste in mediu, in timp ce omul traieste in lume, pentru ca exista limba. Aceasta inseamna ca intreaga viata a omului este nu numai strans legata de semnificatii, ci chiar imposibila fara semnificatii. Pentru „comnunicare”, nu există decat semnul, ceea „ce este”, sau ceea ce putem cunoaste, totul reducandu-se la ceea ce se poate comunica sau semnifica. Probabil, imperativul „Hai ca ma suna cineva!” nu este altceva decat confirmarea – de care avem nevoie in permanenta – a faptului ca existam. Asa o fi?
    Pe de alta parte, cred ca imperativul cu pricina ascunde o tainca asteptare. De altfel, suntem in asteptare, pe tot parcursul nostru in planul terestru. Cand suntem copii, asteptam sa crestem mari. Asteptam sa mergem la scoala, asteptam sa sfarsim scoala, asteptam sa ne incadram intr-un sistem social care sa ne asiguire mijloacele de subzistenta, asteptam sa iesim din acel sistem prin pensionare, iar in final asteptam disparitia noastra fizica din materialitatea lumii? Oare de ce?

    Ioan CIORCA

  2. Ioan Ciobota said

    „imperativul cu pricina ascunde o tainca asteptare” – asa este… asteptam tot timpul ceva…🙂

    Nelu C.

  3. TILEA MARINEL said

    @ioan ciorca
    Comunicare.., fara comuniune..,se simte o insingurare launtrica…!
    Cu dumnezeu ..,nu suntem singuri…!,El ne si ajuta…!,nu credeti..?
    Iertati-ma !

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: