Archive for Martie, 2010

Interviu – Stiu ca sunt iubita si acceptata asa cum sunt. – ANA-MARIA DARIE

ANA-MARIA DARIE

Stiu ca sunt iubita si acceptata asa cum sunt.
Si mai stiu ca atunci cand viata mea se va sfarsi voi fi cu Dumnezeu.

Cred ca relatia cu Dumnezeu este o relatie de moment cu moment, nu de zi cu zi neaparat.

Doamne stiu ca sunt pacatoasa si am nevoie de iertarea Ta, te rog sa vii in viata mea sa-mi ierti pacatele si sa faci din mine ceea ce Tu doresti.

Reporter:
Ana-Maria, te-ai intors la Dumnezeu rasfoind o brosura care se numea =A doua venire=. Despre ce era vorba in brosura respectiva?

Ana-Maria Darie:
Era vorba despre a doua venire a Domnului Isus Cristos. Am citit brosura cand aveam 10-11 ani. stiam despre a doua venire. Nu eram foarte sigura ce se intampla la a doua venire. stiam ca Domnul Isus a fost pe pamant, dar n-am inteles de ce a fost pe pamant. Stiam doar ca a murit pe o cruce si-atat.

Reporter:
Cand ai inteles scopul venirii Domnului Isus Cristos pe pamant? Scopul primei Lui veniri si scopul celei de-a doua veniri, care va urma?

Ana-Maria Darie:
Nu mi-am pus niciodata problema existentei lui Dumnezeu. Imi placea sa aflu mai multe, dar inca nu cunosteam scopul primei veniri. Da, la a doua venire stiam ca va veni sa judece. Dar ma gandeam cum o sa fac fata acestui lucru.

Intr-o zi am citit o brosura intitulata =A doua venire=. Am inceput s-o citesc si acolo se vorbea despre acea judecata. Dar ceea ce mi-a atras atentia era ca se vorbea despre Isus Cristos. Isus Cristos care a venit, a murit pe cruce pentru pacatele mele, iar catastiful cu fapte rele sa fie sters.

Atunci am inteles prima data care este legatura dintre moartea lui Isus, prima venire si viata mea personala. Pana atunci poate credeam ca Isus a murit asa in general, pentru lumea intreaga, dar atunci am vazut ca a murit pentru mine personal. si atunci am decis sa-L primesc in viata mea, sa-i spun ca am nevoie de iertarea Lui si ca vreau sa merg cu El in cer atunci cand va veni judecata.

Ceea ce-am spus atunci a fost ceva de genul: =Doamne stiu ca sunt pacatoasa si am nevoie de iertarea Ta. Te rog sa vii in viata mea, sa-mi ierti pacatele si sa faci din mine ceea ce Tu doresti.=

Dupa ce am spus aceasta rugaciune n-am stiut ce sa fac mai departe. stiam doar ca acum sunt iertata. Dumnezeu ma considera de acum o fiica a Lui, dar mai departe nu stiam ce sa fac.

Am gasit pe acasa un Nou Testament. Am inceput sa-l rasfoiesc. Dar ceea ce s-a intamplat atunci mi-a schimbat viata. Mi-a dat o directie si mi-a dat un scop spre care sa merg. Mi-a dat o siguranta si o pace care nu ar mai fi putut fi gasite nicaieri. Si pot sa spun ca, practic acel moment mi-a schimbat viata cu totul.

Reporter:
– Nu-ti pare rau ca ai pornit pe acest drum, nu-ti pare rau de celelalte drumuri pe care puteai sa mergi? Nu-ti pare rau de lucrurile pierdute, de anii tineretii? Intre 10 si 20 de ani sunt oarecum cei mai frumosi ani, in care poti sa te distrezi cu prietenii, in care poti sa mergi la chefuri, sa mergi in discoteci, sa cunosti toate placerile vietii. ti-ai vazut atatia colegi distrandu-se, bucurandu-se, fiind fericiti.

Ana-Maria Darie:
Nu, n-am nici o urma de regret. Am vazut colegi distrandu-se. Nu stiu cat de mult se bucurau. Cred ca bucuria este ceva care vine din interior si nu tine de circumstante.

La mine este o bucurie care nu vine din ceea ce fac, din ceea ce se intampla in jurul meu, ci din relatia mea cu Dumnezeu. si cred ca asta este mai important. Nu am nici un regret pentru decizia luata.

Reporter:
Ce inseamna pentru tine relatia personala cu Dumnezeu? La ce se rezuma? Sau in ce consta?

Ana-Maria Darie:
Zilele acestea am avut un program foarte aglomerat si mi-a fost greu sa gasesc un timp in care sa stau mai mult cu Dumnezeu, sa citesc din Biblie. Am simtit imediat ca asta mi-a lipsit. Am inceput sa fiu si mai suparacioasa. Si nici atitudinea mea interioara nu a fost una foarte buna.

Cred ca relatia cu Dumnezeu este o relatie de moment cu moment, nu de zi cu zi neaparat. Nu-mi este de ajuns sa am doar un timp in care sa citesc Biblia pentru o ora, sa ma rog si dupa aceea sa uit de asta. Ci sa-L implic pe Dumnezeu in fiecare moment. si asta nu este un lucru usor. Sunt momente in care exista scapari, dar ca cred ca Dumnezeu ne cheama la o relatie intima cu El, de clipa de clipa, sa stam aproape de El. Acum lucrez cu organizatia =Alege viata=, le vorbesc despre Dumnezeu studentilor din camine.

Reporter:
Facem un rol-play. Intri intr-o camera si sa presupunem sunt acolo trei fete dintre care una coase goblen, alta invata si copiaza niste cursuri, iar cealalta isi face fituici. Ce le spui?

Ana-Maria Darie:
Punctele pe care as vrea sa le ating intr-o discutie este sa stie ca Dumnezeu le iubeste. Al doilea punct se refera la faptul ca exista o problema in viata lor, care este pacatul. Isus Cristos este solutia pentru pacatul lor. Dar, ultimul punct este ca si ele au ceva de facut: sa ia o decizie. Aleg sa Il urmez pe Isus, sa ma-ncred in El sau nu?

Reporter:
In final cu ce-ai vrea sa ramana cititorii?

Ana-Maria Darie:
Intalnirea mea cu Dumnezeu mi-a schimbat viata. Viata mea a capatat o directie, si-un sens, stiu ca sunt iubita, stiu ca sunt acceptata asa cum sunt. si mai stiu ca atunci cand viata mea se va sfarsi voi fi cu Dumnezeu.

Ma gandesc sa dau raspuns unei intrebari cu care m-am confruntat des. si intrebarea a fost: =Daca eu o sa aleg sa merg cu Dumnezeu ce se intampla cu viata mea? Va trebui sa stau inchis intr-un loc, sa merg intr-o manastire, n-o sa mai am relatii cu prietenii mei?=

Sunt temeri pe care le-am intalnit la multi oameni. Dar cand vad cum a schimbat Dumnezeu viata mea, cand vad implinirea pe care mi-a adus-o si bucuria pe care o am in inima, nu pot sa spun decat ca merita o viata cu Dumnezeu. Pentru ca daca ai o viata cu Dumnezeu esti implinit. si Dumnezeu va purta de grija sa-ti dea tot ce ai nevoie.

Lasă un comentariu

Interviu – Imi doream foarte mult un tata. Ma invinovateam ca tatal meu a parasit-o pe mama si nu este langa mine – Dana Glazer

DANA GLAZER

Proveneam dintr-o familie care era destramata mi-era greu sa zic si sa cred ca se schimba ceva in bine.

De ce mi s-a intamplat mie chestia aceasta? Sa ma trezesc crescand fara un tata. Foamea asta continua dupa un tata, de a avea un tata langa mine, m-a facut sa-mi doresc sa gasesc un tata in primul rand.

Dana Glazer a fost foarte mult timp ambigua, incerta, fara satisfactii si vesnic nemultumita. Cand avea 10 luni, sora ei 4 ani si mama lor 24 de ani, tatal lor le-a parasit. Au ramas doar ele singure. Dana a devenit o luptatoare in sens negativ, dar l-a intalnit pe Cristos care i-a schimbat viata complet.

Am avut tendinta sa ma invinovatesc ca tatal meu a parasit-o pe mama si nu este acolo langa mine.

De fapt cautam ceea ce era langa mine si trebuia sa ma opresc. si m-am oprit. Am fost bucuroasa cand am inteles ca Tatal ceresc este acolo, langa mine. M-am simtit rusinata ca atatia ani nu L-am vazut, dar El de fapt era langa mine.

Reporter:
– Dana, de fapt tu nu ai vrut sa te intalnesti cu Dumnezeu. De ce? Te gandeai ca vei ajunge sa cunosti lucruri care te vor obliga sa schimbi ceva in viata ta?

Dana Glazer:
– Poate si asta. Mi-era frica de schimbari. si pentru ca proveneam dintr-o familie care era destramata, mi-era greu sa zic si sa cred ca se schimba ceva in bine. si-atunci nu vroiam nici o schimbare. Nu eram curioasa, eram chiar inversunata. Pot sa spun ca eram suparata pe Dumnezeu.

Reporter:
– De ce?

Dana Glazer:
– Pentru ca tatal meu, la varsta de 10 luni m-a parasit. Mama mea s-a trezit la 24 de ani divortata, cu 2 copii mici si ne-a crescut greu, in conditii grele. Am crescut cu ura fata de un tata pe care nu-l aveam acolo si totodata tanjeam dupa faptul de a avea un tata langa mine care sa ma ajute, sa fie autoritar si sa ma sfatuiasca. Pentru ca mama nu putea sa ni-l inlocuiasca pe el.

Reporter:
– Statistica spune ca mai mult de jumatate dintre cititorii nostri simt si stiu ceea ce ai simtit si tu pentru ca aproape 60 % dintre copiii din Romania, la aceasta ora sunt crescuti in familii monoparentale, sunt crescuti de un singur parinte.
Cand ai inceput sa constientizezi faptul ca esti singura, ca esti doar cu mama ta, ca tatal tau v-a parasit, ce-ai facut?

Dana Glazer:
– Pe langa faptul ca eram ranita, eram si incerta. Nu stiam ce sa fac. Cand am ajuns la liceu, m-am hotarat sa ma schimb eu insumi. Fiind la liceul Auto din Deva, intr-un anturaj de baieti, fiind si eu o fire destul de baietoasa, mi-am propus sa devin populara, prin a arata celorlati ca sunt o luptatoare, ca sunt tare, sunt =cool=, cum se spune astazi.
Cand de fapt eu nu eram o fire comunicativa, am inceput sa ma inchid in mine si sa nu stiu ce mai vreau. Doream sa par ceva ce nu eram de fapt.

Reporter:
– Care a fost momentul intalnirii cu Cristos? Cum s-a intamplat? Ce s-a intamplat in viata ta? Pur si simplu asa intr-o seara cenusie, a aparut o Lumina undeva, a aparut =Luceafarul stralucitor de dimineata=, asa cum Il numeste Biblia pe iubitul nostru Domn Isus Cristos?

Dana Glazer:
– Cu ani in urma, sotul meu – Dan – care pe atunci era doar prietenul meu, fiind la facultate in Timisoara, s-a intalnit cu niste fosti colegi de scoala care au inceput sa-l invite pe la ei si sa-i dea carti. Era deja format un grup de rugaciune si de studiu biblic. A fost si el invitat in acel anturaj bun, si a inceput sa-si puna el in primul rand intrebari. Venind acasa la Deva ma scolea pe mine. Imi spunea ceea ce a aflat, raspunsurile pe care le-a aflat la intrebarile care-l framantau pe el. Asta m-a facut si pe mine sa-mi constientizez intrebarile care poate erau doar niste intrebari interioare, la care nu gaseam raspuns singura. El m-a ajutat sa mi le constientizez, sa mi le verbalizez si chiar sa-mi dea raspunsuri la ceea ce ma framanta.

Reporter:
– Care au fost intrebarile la care n-ai vrut sa te gandesti pana atunci?

Dana Glazer:
– Ma intrebam in primul rand: =De ce mi s-a intamplat mie chestia aceasta?= Sa ma trezesc crescand fara un tata. si exista Tatal ceresc. =Si cine e? Ce e?= Foamea asta continua dupa un tata, de a avea un tata langa mine, m-a facut sa-mi doresc sa gasesc un tata in primul rand. Nu ma intrebam pe atunci: =Cine este Cristos si ce inseamna a avea o relatie cu El?= Imi doream foarte mult un tata si asta ma impingea de la spate sa imi doresc sa-l gasesc, sa ma intreb: =Cine este? Unde este? Cum il pot gasi? Prin ce mijloace?=
Chiar am avut tendinta sa ma invinovatesc ca tatal meu a parasit-o pe mama si nu este acolo langa mine.

Reporter:
– Care a fost momentul de =clic= in viata ta? Momentul cand ti-ai dat seama ca de fapt Cristos este calea, si ca Dumnezeu este Tatal tau, nu asa cum l-ai cunoscut pe tatal tau pamantesc, ci Tatal nostru cel din ceruri.

Dana Glazer:
– Dupa ce ne-am casatorit si m-am mutat si eu in Timisoara, frecventand bisericile baptiste, am inceput sa vad ca oamenii isi pun si ei intrebari la care eu nu am gasit raspuns. Atunci mi s-a declansat foamea aceasta, setea dupa a cauta mai mult, a gasi neaparat. stiam ca exista o cale. Vroiam sa o gasesc eu personal.

Reporter:
– Cand a fost momentul cand ti-ai dat seama ca intr-adevar aici este rostul tau, aici este scopul vietii tale, aici este Tatal nostru din ceruri care te iubeste si te iubeste asa de mult incat L-a dat pe Fiul Sau sa moara pentru tine?

Dana Glazer:
– A fost un proces mai indelungat. Am inteles totul atunci cand am avut o grea incercare, printr-un accident al baiatului nostru. Era la mare, impreuna cu sotul meu, si a cazut de pe un dig, de la 1,80 m, pe spate. La Spitalul de Urgenta i s-a spus ca are o vertebra fisurata si exista riscul de a nu mai umbla sau poate de a nu mai vorbi. Au trecut aproape 48 de ore, pana cand a fost transportat in Timisoara, unde locuim. In acest timp eu eram singura acasa cu fetita noastra proaspat nascuta, avea doar o luna. In aceste ore am stat de vorba cu Domnul. M-am intrebat: =Ce vrea sa-mi spuna cu asta? De ce a lasat sa se intample asa ceva?=
A fost o incercare grea, dar prin faptul ca dupa aceea s-a dovedit ca Cipri nu avea nimic, ca era sanatos, ca El l-a protejat, mi-a demonstat ca Dumnezeu ma iubeste asa de mult si ca a fost acolo in momentul cand Cipri a cazut. Atunci am constientizat foarte mult ca aceste daruri pe care mi le-a facut El in viata: sotul meu si copiii mei, nu sunt ceva de neglijat sau ceva care nu are pret. Sunt de nepretuit. Dumnezeu mi-a aratat ca ma iubeste si prin acest fapt. Ca este langa mine si mi-a ascultat rugaciunea.
In acele momente s-au rugat multi oameni pentru noi. La inceput aveam chiar o remuscare ca multe cunostinte, care nu ne erau neaparat prieteni, au aflat de acest lucru si ne sunau si ma simteam cumva vinovata. Dupa aceea, cand am vazut ca de fapt erau cu adevarat interesati, ne iubeau si se rugau pentru noi, am zis: =Da, intr-adevar. Niste oameni care au doar dragostea pentru Cristos in comun cu noi. Sunt diferiti, atat de diferiti de mine si de familia mea. si s-au interesat de noi si s-au rugat pentru noi.= Mi-au aratat prin acest comportament al lor ca de fapt, Dumnezeu este unic pentru toti si ca ne iubeste asa de mult si ne-asculta rugaciunile. El isi pastreaza promisiunea de a ne ajuta, de ne a trece si de a ne scapa de incercarile grele din vietile noastre.

Reporter:
– Lasand in urma cu bucurie momentele triste din vietile noastre, cu bucuria c-am trecut dincolo, dar cu durerea momentului respectiv, pentru ca nu poti sa simti durerea unui om decat daca treci prin durerea respectiva. Poti doar sa simti compasiune sau intelegere. Dar durerea nu o poti simti decat atunci cand treci prin ea. La fel cum, poate cei care citesc, nu pot sa simta durerea unui copil care se trezeste la 10 luni, la 10 luni nu constientizai inca, dar la 4, 5, 7, 15 ani ca tatal l-a parasit. Sau se trezeste cu un telefon de genul acesta: copilul ti-a cazut de pe dig la mare.
Ce-au schimbat toate acestea in viata ta?

Dana Glazer:
– Mi-am dat seama ca de fapt cautam ceea ce era langa mine si trebuia sa ma opresc. si m-am oprit. Am fost bucuroasa ca mi s-a aratat ca Tatal ceresc este acolo si m-am simtit rusinata ca atatia ani nu L-am vazut ca era acolo, atat de mare si palpabil. Mi se aratase deja prin atatea lucruri si nu am fost capabila sa-L vad, poate prin incapatanare, nu stiu. Cand am realizat ca de fapt El este acolo, mi-am dorit din tot sufletul sa ma schimb pentru El. Asa cum El este acolo pentru mine si asa cum El si-a trimis Fiul preaiubit pe pamant, am vrut sa fiu si eu, sa ma pot numi copil al Lui si sa ma schimb pentru El.

Reporter:
– In momentul cand relatia ta privata si personala cu Dumnezeu s-a schimbat, cand de fapt ai stabilit o relatie cu El, lucru pe care El il astepta de cand te-ai nascut, cum s-au schimbat celelalte relatii, relatiile pe orizontala?

Dana Glazer:
– In primul rand s-a schimbat comunicarea cu sotul meu. Noi fiind amandoi doua firi temperamental colerice aveam tendinta de a ne certa sau de a avea divergente pe anumite teme. In primul rand eu nu concepeam sa-i fiu supusa sotului meu.

Reporter:
– Sa-i spui unei femei, care este colerica sau sangvina prin temperament, ca trebuie sa fie supusa sotului, cred ca a fost o mare povara pentru cei care au incercat sa-ti explice treaba asta.

Dana Glazer:
– Da, e greu de acceptat. Chiar foarte greu de acceptat si de multe ori poate ma supun dar cu o puternica lupta interioara.

Reporter:
– De atatea ori barbatii iau decizii gresite si nu-si dau seama ca iau decizii gresite. Nu-i asa?

Dana Glazer:
– Da.

Reporter:
– Dar slava lui Dumnezeu ca avem sotiile care de multe ori au fler, au intuitie si au o intelepciune feminina deosebita care ne ajuta foarte mult.

Dana Glazer:
– Atunci cand mi-am dat seama ca de fapt am fost creata pentru un anumit scop, ca am un rol in viata de familie, am incercat si sper ca o sa si reusesc, de a ma schimba pentru sotul meu si pentru copiii mei, de a avea, de a-mi indeplini acest scop pentru care am fost creata. Sa invat sa fiu supusa sotului meu si nu numai atat, sa invat sa comunic cu el.
Am vazut ca atunci cand lucrurile merg bine, intre mine si Domnul, in relatia mea cu Domnul, lucrurile merg bine si pe orizontala, in relatia cu sotul si cu copiii mei. si la fel cand am nelinisti, cand sunt suparata pentru un lucru si ma indepartez de Domnul, atunci parca nimic nu mai imi iese bine. Sunt mereu nervoasa, suparata si uit un lucru foarte important, ca de fapt in primul rand trebuie sa ma impac cu Domnul si dupa aceea sa vad ca lucrurile se aranjeaza de la sine sau incet-incet isi vor reveni in fire.

Reporter:
– O parte interesanta in istoria vietii tale este faptul ca tu ai invatat ca trebuie sa fii supusa sotului tau, ceea ce este o invatatura biblica. Dar in acelasi timp, dupa ce ai aflat aceste lucruri din Biblie, te-ai inscris la Facultatea de Drept si ai absolvit Facultatea de Drept, ceea ce demonstreaza ca atunci cand te intorci la Dumnezeu, esti de fapt implinita pe toate planurile, chiar daca accepti si aceasta invatatura biblica a supunerii, care poate parea o nebunie de-a dreptul anacronica pentru lumea de astazi, in care feminismul si egalitatea intre sexe este un flagel promovat cu agresivitate.
In aceste conditii tu totusi te-ai apucat si ti-ai construit o cariera, cu ajutorul sotului tau, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce demonstreaza ca aplicarea de bunavoie a principiilor Bibliei nu te inchide, nu te reduce, nu te face leguma, ci te ridica.
Spunea cineva ca va veni o vreme cand majoritatea oamenilor va innebuni. si aceasta majoritate va spune unora care vor ramane normali si alipiti de Dumnezeu: =Voi sunteti nebuni! Pentru ca nu acceptati homosexualitatea sau depravarea.= Sau altele si altele! Dar de fapt este asa de greu acum sa mai ramai in echilibru, legat de Dumnezeu si ancorat in principiile Lui.
Intr-o lume in care cei pusi sa apere legea, mint, fura si inseala, ar fi poate interesant sa apara intr-o zi ceva de genul: =Din aceasta zi se scoate din mintile tuturor oamenilor minciuna.= Nici un om nu va mai stii ca exista minciuna. Sau nu va mai stii ca exista posibilitatea de a minti. Doamne, cate lucruri s-ar schimba in lume din ziua respectiva.

Dana Glazer:
– Ce pot sa va incurajez eu? Daca sunteti tineri, nu va lasati dusi de valul frumusetilor sau al discotecilor. Au un farmec fals. Cautati-L pe Dumnezeu, pentru ca mai tarziu, poate e prea tarziu.

Reporter:
Dumnezeu sa va ajute =sa-L descoperiti pe Dumnezeu la timp=, dragii si iubitii nostri cititori.

Comments (1)

Interviu – Dependent de droguri. In depresia si dependenta de droguri, am spus: Doamne, daca vrei, scapa-ma – Titel Malnasi

TITEL MALNASI

AM FOST DEPENDENT DE DROGURI.

Mama a murit cand aveam 3 ani, iar la 12 ani mi-am urmat tatal, care fugise in America.

Devenisem atat de dependent de droguri incat chiar si in toaleta bisericii mergeam si luam cocaina cand nu mai rezistam.

in depresia si in starea mea de dependenta de droguri, am inceput sa plang si am spus: „Doamne, daca vrei scapa-ma!”.

Reporter:
La un moment dat era pe marginea unei cladiri inalte, gata sa se arunce jos. A vrut sa se sinucida. Drogurile si diavolul nu te pot duce la altceva.
Dar a venit o zi binecuvantata, cand Titel L-a cunoscut pe Dumnezeu si a vazut mana Lui, care l-a prins de guler, l-a ridicat in sus si i-a pus piciorul pe stanca.

Titel Malnasi:
M-am nascut intr-o familie de credinciosi penticostali in orasul Turda. in America slujeam in Biserica si am avut urmatoarea vedenie: in fata mea erau doua cai – calea lumii si calea sfintilor. Eu mergeam cu un picior pe calea sfintilor iar cu celalat pe calea lumii.
Dumnezeu a zis: „Daca-ti vei lua piciorul de pe calea lumii si vei merge pe calea sfintilor, vei avea mari binecuvantari. Dar daca-ti vei lua piciorul de pe calea sfintilor si vei merge pe calea lumii, un inger cu sabia scoasa iti va sta inainte”.
Fiind singur acasa, am inceput cu pornografie, vizionam filme interzise minorilor si consumam alcool. imi placea sa fiu in centrul atentiei, cu bancuri si glume proaste.
Reporter:
Cand te uitai la revistele si filmele respective, stiai ca nu este bine. De ce o faceai totusi?

Titel Malnasi:
Era o satisfacere a ochilor, a poftei, a curiozitatii. La 17 ani am fost exmatriculat din scoala. Din cauza ca nu aveam un parinte care sa ma supravegheze, lipseam mult de la scoala, si imi motivam eu absentele in locul tatalui meu.
A urmat o noua vedenie pentru mine. Se facea ca eram pe un munte, iar in vale era o ceata neagra. Eu am inceput sa cobor in ceata aceea neagra. O persoana in alb mi-a iesit inainte si m-a intrebat: „Titel, de ce cobori? Unde te duci?”, insa eu n-am bagat-o in seama si mi-am continuat drumul. M-am suparat pe niste frati si am decis sa nu mai merg la Biserica. Am inceput o viata de alcool si destrabalare.

Reporter:
In situatia in care ai ajuns, ai cerut ajutor cuiva?

Titel Malnasi:
Nu, insa toti si-au dat seama de starea mea. Am inceput sa merg la cazinouri, la jocuri de noroc; am cheltuit zeci de mii de dolari.
Am ajuns intr-o depresie foarte puternica. Urma sa ma casatoresc cu o fata din Biserica, dar cand ea a aflat ca ma droghez, relatia noastra s-a rupt.
Am inceput sa fumez marijuana, dupa care am trecut la cocaina, apoi la crack. De droguri injectabile m-am ferit, stiind ca pot sa iau SIDA. Am incercat cocaina si am observat ca ma tine neutru fata de probleme, ca nu mai sunt asa stresat.

Reporter:
Ce simteai cand luai droguri?

Titel Malnasi:
Marijuana iti provoaca o stare ca betia, numai ca esti mai lucid. Alcoolul te duce la faza in care nu mai stii de tine, dar marijuana te face sa razi, iti da o stare de euforie.
Reporter:
Este un fel de bucurie sau doar un ras mecanic?

Titel Malnasi:
Este un ras mecanic uneori, dar este si o bucurie, o satisfactie interioara. Cocaina iti mareste bataile inimii si nu poti sa dormi, nu ai somn si esti foarte activ la lucru.

Reporter:
3-4 zile nu mai dormi?

Titel Malnasi:
Cat timp consumi, nu poti sa dormi. Pentru mine recordul a fost de 6 zile fara somn. Eram mereu pe droguri. Deja trupul imi tremura. Era sa intru in stare de soc.
Odata m-a arestat politia din masina, in fata casei. N-am apucat sa-mi gasesc teava prin care trageam drogul si am adormit cu piciorul pe frana si cu farurile aprinse. Vecinii au sunat la politie. Era ora 3 dimineata cand m-au arestat.
Am fost arestat de vreo 30 de ori. Arestarea imi dadea timp sa ma recuperez. Fiind cate 2-3 zile in puscarie, mancam si dormeam. Altfel as fi fost mort din cauza supradozelor de droguri. Datorita depresiei am ajuns la droguri.

Reporter:
De ce ai ajuns la depresie?

Titel Malnasi:
Pentru ca am inceput sa duc o viata fara reguli. De la varsta de 15 ani, cand am inceput sa traiesc pe cont propriu, n-am mai bagat in seama regulile.
in depresiile in care am ajuns, nimeni nu mai stia de mine. Am pierdut totul: masina, mobila, haine, aparatura electronica. Am ajuns la o greutate sub 55 de kilograme, slabit, nespalat. Dormeam prin case de drogati, prin masini, pe unde apucam.
intr-o duminica seara, fiind intr-o casa de drogati, mi-am adus aminte ca tinerii sunt la Biserica si se roaga. M-am uitat la starea mea si m-am gandit ca pentru mine nu mai exista sanse de scapare. in depresia si in starea mea de dependenta de droguri, am inceput sa plang si am zis: „Doamne, daca vrei scapa-ma!”.
Odata m-am urcat pe un hotel inalt si ma uitam in jos, intrebandu-ma: „Mai are rost sa traiesc?”. Nu mai vedeam nici un rost sa traiesc viata aceasta.
Vedeam ca depresiile, dependentele in care eram si problemele mele nu se pot rezolva. si Satan se lupta la nivelul gandului ca sa ma arunc jos. Am pus mainile pe balustrada, m-am uitat in jos, am inchis ochii si cautam secunda aceea… sa nu ma mai gandesc la nimic, sa-mi dau drumul…
Am incercat sa ma pun in situatia unui om care se sinucide. insa atunci mi-am adus aminte cat a suferit tatal meu in urma mortii mamei mele si m-am oprit.
Nu am mai consumat droguri, dar trupul imi era chinuit din cauza dependentei. M-am lasat de droguri fara ajutorul unei institutii de ajutorare. Fumam incontinuu. Starea mea era o stare depresiva.
Oamenii nu ma suportau pentru ca tot timpul vorbeam despre problemele mele. Aveam ticuri nervoase din cauza drogurilor. insa au fost si oameni gata sa ma ajute.

Reporter:
Cum sunt vanzatorii de droguri? Ii recunosti dupa ochi, dupa haine? Se uita la tine altfel?

Titel Malnasi:
O persoana care nu consuma droguri nu poate sa-si dea seama, insa noi, care cumparam si chiar vindeam uneori ca sa facem bani, ii sesizam foarte repede dupa imbracaminte, dupa masini, dupa felul cum se uita, dupa felul cum vorbesc.
Am avut prieteni pe care parintii ii internau in institutii ca sa ii scape de droguri. ii tineau 1 an sau chiar 2 ani acolo, dar cand ieseau afara, ajungeau iarasi la droguri.
Ma numar printre cei cativa tineri care am scapat de droguri prin indurarea lui Dumnezeu. El ne-a ajutat si am scapat.

Reporter:
Ce visai noaptea? Aveai cosmaruri cu diavolul?

Titel Malnasi:
Da. Visam cu demoni, avem cosmaruri cu duhuri, eram chinuit toata noaptea. Seara simteam ca sunt singur pe lumea asta si ca societatea nu mai are nevoie de mine. intr-o zi, m-am pus pe genunchi si am spus:
„Doamne, am falimentat!
Tot efortul meu a fost in zadar.
Daca Tu ma scapi de toate chinurile acestea,
daca Tu-mi dai o viata noua,
de azi inainte eu Te voi sluji!
Dar numai daca Tu ma ajuti, ca eu singur nu pot.
Daca ma ajuti, de azi inainte in gura mea nu va
mai intra alcool, droguri sau tigari!”.
Am iesit afara si am rupt tigarile. Cand am intrat inapoi in casa, am simtit un curent, un fior care a intrat in mine. si pe loc am simtit liniste si pace inauntrul meu. Dumnezeu m-a eliberat. Am simtit o liniste cum n-am simtit niciodata pana atunci. Cu toate ca tremuram din cauza oboselii prin care am trecut, am inceput sa cant.
Am sunat la un prooroc, care mi-a spus: „Am vazut o camera neagra, care reprezenta fiinta ta. O luminita, ca o sageata, a intrat in ea si a inceput sa lumineze pana a luminat toata camera. Dumnezeu a zis ca-ti mai da o sansa!”. A fost cea mai glorioasa zi din viata mea.
Am deschis Biblia la Isaia 55, unde scrie: „Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeu nostru, care nu oboseste iertand”.
Apoi se facea ca eram impreuna cu Domnul Isus si in fata noastra s-a prezentat un drac mic, care radea, spunand: „Pai, dintre toate hotararile pe care le-a luat Titel pana acum, n-a tinut niciuna! Nici pe asta n-o va tine!”. Atunci Domnul Isus i-a poruncit sa plece si i-a zis: „De data asta o va tine pentru ca Eu il voi ajuta!”.
Au fost timpuri grele, in care Dumnezeu m-a modelat si m-a curatat. Spre uimirea mea, El mi-a dat si vindecare psihica si am iesit din depresiile in care eram, fara ajutorul vreunui psihiatru. Dumnezeu mi-a dat harul sa ma numesc copil al Lui.
Pacatul te indeparteaza mai mult decat te-ai
gandit ca te va indeparta,
Pacatul te va tine legat mai mult decat te-ai
gandit ca te va tine si
te va costa mult mai mult decat te-ai gandit ca te
va costa.
Reporter:
Te-ai mai intalnit de atunci cu vanzatori de droguri? Nu ti-a mai venit pofta de drog?

Titel Malnasi:
M-am mai intalnit odata cu un vanzator de droguri care mi-a spus: „Am crezut ca esti mort, dar arati bine. Poate ne mai intalnim…”. I-am raspuns: „Nici gand! Totul s-a terminat! Eu am inceput o viata noua!”.
insa gandul sa ma droghez mi-a revenit de multe ori in minte. La 2 ani dupa ce am fost eliberat de Dumnezeu, am inchiriat o masina care tocmai fusese folosita de niste baieti care se drogau. Am gasit jos, dupa scaun, o teava prin care se fuma crack. Cand am vazut-o, am luat-o in mana, m-am uitat la ea si mi-a venit in minte toata viata mea de dinainte.
Am retrait momentele cand ma drogam. Mi-a venit gandul sa ma apuc sa fumez din nou. Cu cantitatea care era pe ea puteau sa se drogheze foarte bine 6 persoane. insa Dumnezeu mi-a dat puterea sa o arunc in ocean si I-am multumit lui Dumnezeu: „Doamne, iti multumesc ca m-ai scapat de unde m-ai scapat!”.
Sunt perioade cand parca din aer si din senin imi vine miros de marijuana si de crack. Atunci tresar. Diavolul vrea sa ma ispiteasca din nou, sa ma nelinisteasca, insa puterea lui Dumnezeu e mai mare decat puterea intunericului.
Reporter:
Ce le-ai recomanda celor prinsi in aceasta lupta groaznica si cumplita – lupta cu dependenta: dependenta de pornografie, de tigara, de alcool, de sex, de droguri? In cazul tau a fost o eliberare miraculoasa, supranaturala.

Titel Malnasi:
Eu am falimentat de multe ori pentru ca am amanat: „Ma las maine, asta-i ultima data, n-o sa mai consum. Data viitoare voi evita! Voi mai lua numai de data asta!”.
Amanarea te duce la cimitir.
Amanarea te baga in sicriu.
Amanarea te duce in iad.
Cand simti ca Dumnezeu iti vorbeste la nivelul cugetului, fa tot ce-ti sta in putinta sa-L asculti, oricat te va costa.
Cere ajutor, du-te la institutii! in special va recomand sa mergeti la cercurile de rugaciune, la oameni ai rugaciunii, care-L cunosc pe Dumnezeu. Faceti orice efort.
Cei care cunoasteti astfel de persoane, apropiati-va de ei si ajutati-i. Nu le dati bani, ca banii le fac mai rau. Pe mine nu ma mai interesa daca traiesc sau mor, nu ma mai interesa nici de problemele cu politia, nici de sanatatea mea.

Reporter:
Dar de ce tu, ca tanar crescut in Biserica, langa Biblie si langa Dumnezeu, ai ajuns intr-un asemenea hal?

Titel Malnasi:
Din cauza ca am ignorat relatia cu Dumnezeu. Mergeam la Biserica doar de forma. Eram ispitit, insa nu faceam nimic ca sa scap de pofte. Ziceam si eu ca altii: „Este ceva normal si carnal. Este ceva obisnuit”.
Diavolul are acces ACOLO unde eXISTa pacatE ascunse. Exista oameni care traiesc cu pacate ascunse, dar, de ochii lumii, de ochii familiei, ca sa nu-si piarda prestigiul, fac slujbe pe care n-ar trebui sa le faca. Ei nu mai cred in pedeapsa lui Dumnezeu, nu cred ca pot sa ajunga dependenti si sa-si piarda sufletul.

Lasă un comentariu

Interviu – Totul avea conotatii sexuale, lascivitate si senzualitate. Campion european la karate – Raul Cionca

RAUL CIONCA

In anul 2002-2003, Raul Cionca a fost campion european la karate, a detinut titulul european la karate.

Traiam in promiscuitate. Totul avea conotatii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul in care ma imbracam, felul in care aratam. In sensul ca imi doream sa fiu privit, imi doream sa privesc, imi placea sa flirtez. Nu trebuia ca pacatul sa se consume neaparat, dar totul era imbracat intr-o aura de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.

Toata lumea si tot ceea ce faceam se invartea in jurul meu. Eu eram centrul atentiei mele, eram un tip foarte increzut.

Totdeauna aveam tendinta de a-i pune pe ceilalti intr-o lumina mai nefavorabila, de a ma ridica pe mine.

Pentru mine fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface propriile dorinte, propriile satisfactii. Imi placea sa ma vad frumos in ochii lor. Nu ma interesa personalitatea lor, nu ma interesau dorintele lor, nu ma interesa cine sunt si ce vor de la mine.

In momentul in care am cunoscut-o pe fata respectiva si-n momentul in care esti in prezenta raului, practic nimic nu te mai bucura. Ai impresia ca nimic nu te mai poate scapa de acolo. Ai impresia ca este ca un tunel negru, un abis, ca o cadere din care nu poti sa te mai ridici.

Scapati de promiscutate. Faceti un pas catre Dumnezeu si El va va cuprinde cu toata dragostea Lui.

Doamne, ajuta-ma. Uite au venit, au iesit fustele, au iesit imaginile voluptoase…

Reporter:
– Raul care sunt cele mai importante evenimente din viata ta de pana acum? Sportul, scoala, intalnirea cu Dumnezeu sau prietenele?

Raul Cionca:
– Acum m-ai pus intr-o situatie destul de delicata, in sensul ca mi-ai prezentat practic momentele sau aspectele esentiale din viata mea, din trecutul meu, din prezentul meu.
Acum cel mai important pentru mine este Dumnezeu. Cel mai important moment si mai frumos moment si mai gratios, a fost momentul in care Dumnezeu s-a intalnit cu mine si apoi eu cu El.
Sunt din Satu Mare. Viata mea de la o anumita varsta, cand am inceput si eu sa am constiinta de sine, a fost destul de zbuciumata.

Reporter:
– De prin clasa a VI-a, a VII-a cand incepeai sa te uiti mai mult in oglinda si sa fii mai preocupat de aspectul exterior.

Raul Cionca:
– Exact, de imaginea de sine si asa mai departe.
Toata lumea si tot ceea ce faceam se invartea in jurul meu. Eu eram centrul atentiei mele, eram un tip foarte increzut. Dar totusi de fiecare data cand faceam lucruri neplacute era ceva mult mai adanc, care-mi atragea atentia, care ma facea sa nu ma simt bine, care ma facea ca seara inainte de culcare, chiar sa-mi cer scuze.
si spunea un mare teolog la un moment dat ca doar faptul ca ne dam seama de graselile noastre este deja o mare binecuvantare. Eu mi-am dat seama de greselile mele si-am trait mult timp cu sentimentul acesta.
A urmat perioada liceului in care facand sport de performanta am avut anumite rezultate. Am avut succes si pe plan scolar si sportiv. Implicit mandria a inceput sa-si spuna cuvantul in viata mea. M-am comportat ca atare. si am devenit o persoana destul de neplacuta.
In prezenta mea doar prietenii cei mai apropiati se simteau bine, pentru ca totdeauna aveam tendinta de a-i pune pe ceilalti intr-o lumina mai nefavorabila, de a ma ridica pe mine.

Reporter:
– Ai avut intre timp si prieteni, prietene? Au inceput sa-ti placa distractiile, fetele, prieteniile?

Raul Cionca:
– Da, asa este. Am avut prieteni. Cand esti un tip extrovertit, cand nu-ti este rusine de cum arati, de alte aspecte in ceea ce te priveste, atunci bineinteles ca este usor sa-ti faci prieteni si prietene.
Pentru mine fetele reprezentau o modalitate de a-mi satisface propriile dorinte, propriile satisfactii. imi placea sa ma vad frumos in ochii lor. si-mi era suficient. Nu ma interesa personalitatea lor, nu ma interesau dorintele lor, nu ma interesa cine sunt si ce vor de la mine. Pur si simplu ma interesa ca eu sa ma simt bine in prezenta lor.
Asta pana am intalnit o domnisoara. Eram la liceu. Am crezut ca o iubesc foarte mult. Mi-am aratat sinceritatea si toate sentimentele acelea caracteristice varstei de adolescent, dar am fost dezamagit. Atunci am tras concluzia: =In momentul in care-ti arati sentimentele fata de o fata, vei fi dezamagit. Trebuie sa te comporti ca atare.=
Am ajuns la facultate si am inceput sa iau atitudine. In sensul ca, daca pana acum eram un tip increzut si nu ma interesau dorintele lor si nu ma interesa cine sunt ele, la facultate am devenit si mai rau. Ceea ce nu mi-a fost deloc folositor. Pentru ca aceasta frustrare a mea din trecut m-a determinat sa-i frustrez pe ceilalti si a acumulat in mine si mai multa amaraciune.

Reporter:
– Cum te percepeai tu in momentul cand ai castigat Campionatul European de karate, in sezonul 2002-2003, cand ai fost in punctul de maxim.

Raul Cionca:
– Au mai fost si inainte puncte de maxim, in sensul ca am participat la competitii de prestigiu si am reusit sa ajung pe podium alaturi de nume importante din lumea karate-ului.
Dar in 2002 a fost un moment deosebit pentru ca am ajuns foarte greu acolo. Am simtit in momentul acela o bucurie si o incununare, daca vreti, a eforturilor mai multor oameni.
In primul rand mi-au venit in minte parintii mei, mi-au venit in minte antrenorii, mi-au venit in minte prietenii, o profesoara careia vreau sa-i multumesc, doamna Florina Popa, care m-a sprijinit foarte mult in decizia aceasta de a merge la competitie si de a face ceea ce ma implineste.

Reporter:
– Care a fost momentul de maxim din punct de vedere spiritual, momentul intalnirii tale personale cu Domnul Isus Cristos, Cel care ti-a schimbat intreaga viata?

Raul Cionca:
– Prima oara am auzit vorbindu-se despre un Dumnezeu viu care chiar schimba viata unui om de la prietenul meu, Adrian, cu care am fost coleg de liceu. Am mers pe la el si el mi-a vorbit atunci foarte, foarte serios, foarte dezinvolt, foarte liber si linistit despre un Dumnezeu atat de real incat pe moment chiar mi-am dorit sa-L cunosc si eu pe acest Dumnezeu.
A fost momentul in care practic am inceput sa deschid Biblia, sa citesc din Biblie. Am inceput sa-mi regasesc viata sau ziua trecuta intr-un pasaj, intr-un verset, intr-un cuvant.
A fost ceva deosebit in momentul in care am inceput sa descopar ca aceasta carte este mai mult decat o scriere oarecare. Dar, exista un dar, nu am avut puterea de a lua atitudine. Nu am avut puterea si m-am zbatut, pot sa spun vreo 2-3 ani in acest joc, intre alb si negru.
Citeam din Biblie, ma rugam dar m-au stapanit mult timp pacatele mele. Oamenii le spun astazi probleme. Eu ca si crestin, vreau sa le spun pacate. Chiar am trait in promiscuitate. Chiar am fost un pacatos. Chiar sunt pacatos, dar un pacatos iertat.

Reporter:
– Care erau pacatele cu care te luptai pe vremea respectiva?

Raul Cionca:
– Unul dintre cele mai mari pacate era cel care priveste viata sexuala. Traiam in promiscuitate. Totul avea conotatii sexuale pentru mine: vorbirea, purtarea, felul in care ma imbracam, felul in care aratam.
Imi doream sa fiu privit, imi doream sa privesc, imi placea sa flirtez. Nu trebuia ca pacatul sa se consume neaparat. Dar totul era imbracat intr-o aura de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate. Nu stiu la un moment dat toate gandurile astea care-ti intuneca privirea, te trimit intr-o lume de amorteala. Eram un tip amortit.
Am inceput sa scad din punct de vedere al randamentului pe plan sportiv si pe plan scolar. ?nvatam foarte putin, credeam ca sunt =Ombelico del Mondo= si credeam ca trebuie sa invat 2-3 zile pentru a lua un examen. Nu a fost asa.

Reporter:
– Ai fost conditionat de mediu, ti-a fost indus acest comportament sexual, aceasta sexualitate in toate lucrurile? Acest mod de a gandi se toarna cu galeata in mintile oamenilor acum. Peste tot parca lumea a innebunit. Totul este doar despre sex sau sexualitate. In orice reclama nu poti sa vezi decat lucruri care fac referire sau fac trimitere la sex.
Ai fost conditionat de mediu exterior sau pur si simplu din interiorul tau au pornit toate aceste tendinte spre pacat?

Raul Cionca:
– Analizand problema mai in profunzime, mi-ar fi usor sa dau vina pe mediul exterior. Nu as vrea nici o clipa ca sa ma dezbrac de haina vinovatiei si sa spun ca mediul a fost de vina sau anturajul. Pe urma bineinteles toate celelalte lucruri vin de la sine.
Auzind despre faptul ca este bine sa-ti pierzi virginitatea la 14-15 ani, avand prieteni care au facut asta, iti doresti si tu, nu? Si-atunci iei atitudine.
Pe urma vine varsta adolescentei tarzii, 18-19-20 de ani, cand deja esti constient si responsabil de faptele tale.
Bineinteles ajungand la facultate, am dat de un anturaj care nu a fost tocmai potrivit. Nu as vrea sa intru in amanunte si in detalii. Cert este ca aveam o viata de noapte in fiecare seara.

Reporter:
– O viata de noapte in fiecare zi.

Raul Cionca:
– Pentru mine ziua incepea in jurul orelor 22 si ajungeam dimineata la ora 4-5 mahmur.
De multe ori, de foarte multe ori ma trezeam in mijlocul rasului, trist. Bine, asta deja dupa ce ti-am spus, am inceput eu sa aflu despre Dumnezeu si sa citesc despre Dumnezeu.

Reporter:
– Exista un martor pus de Dumnezeu in om. si anume constiinta. Te-am intrebat daca ai avut senzatia ca mediul exterior te-a influentat sau a pornit din tine, pentru ca in acest moment psihologia laica spune ca omul este bun in sine insusi, dar mediul il conditioneaza sa fie rau. Pe cand Biblia spune ca omul este rau in sine insusi. si are nevoie de Altcineva care sa-l ridice de acolo.
Spre deosebire de psihologia laica care spune: =Cauta in tine insuti, vei gasi acolo radacinile bune si vei putea sa-ti rezolvi problemele=, Biblia spune: =Avem nevoie de Cristos care sa ne ridice din pacat si din mocirla.=

Raul Cionca:
– Am cautat foarte mult in mine insumi.

Reporter:
– Poti doar sa te prabusesti atunci cand cauti in tine insuti.

Raul Cionca:
– Chiar am cautat in mine insumi, dar nu am vazut prea multe porniri frumoase si pure. Eu cred ca puritatea, curatia, lumina si tot ceea ce-i frumos vine doar in momentul in care admiti ca doar Dumnezeu te-a creat, si ca El, doar El poate sa te schimbe si sa te curateasca.

Reporter:
– Fiind un om care L-ai intalnit pe Cristos, care ai fost atins de mana Lui si de puterea Lui prin Duhul Sfant, cum iti vezi viata acum? Cum Ii spui ca-L iubesti, ca este frumos, ca este viata ta?

Raul Cionca:
– Din momentul in care Dumnezeu m-a luat in mana Lui, e ca in povestea cu urmele pe nisip. Cand ne este greu spunem: =Doamne unde-ai fost?= si vedem doar pasii nostri. Dar El ne spune: =Nu, nu erau pasii tai, erau pasii Mei. Pentru ca Eu te-am luat in brate.=
Revenind la momentul despre care iti spuneam, am cunoscut o fata. Am avut atunci nesansa de a vorbi cu Diavolul. Dumnezeu s-a aratat maestru si-n acele momente si s-a folosit de acel incident, de acea clipa de umbra, de frica, pentru a ma scoate la lumina.
In momentul in care am cunoscut-o pe fata respectiva si-n momentul in care esti in prezenta raului, practic nimic nu te mai bucura. Ai impresia ca nimic nu te mai poate scapa de acolo. Ai impresia ca este ca un tunel negru, un abis, ca o cadere din care nu poti sa te mai ridici. Numai eventual zburand in sens invers.
In acele clipe l-am cunoscut pe Cusman Cionca, pastorul bisericii =Metanoia= din Timisoara. El m-a ajutat sa ma ridic. Este noua mea familie. Este biserica in care m-am integrat. Este trupul in care m-am potrivit, in care Dumnezeu m-a potrivit, pe care Dumnezeu mi l-a pregatit si pentru care vreau sa-I multumesc lui Dumnezeu.

Reporter:
– Care crezi ca este ratiunea pentru care Pavel spune: =S-alergam pentru premiul chemarii ceresti?= De ce o comparatie cu sportul?

Raul Cionca:
– Am crezut ca daca Il cunosc pe Dumnezeu, totul va fi mirific, va fi ca-ntr-un basm. Este mult mai frumos decat intr-un basm pentru ca intr-un basm sunt reguli dinainte stabilite ori in viata nu sunt, ci viata este imprevizibila.
si Dumnezeu se arata maestru in fiecare zi, la fiecare pas din alergarea mea. Se arata maestru pentru ca ingaduie incercarea si ma ajuta sa ies din ispita.
Este ceva fantastic cum El de fiecare data se foloseste de toate clipele pe care eu le consider grele si de neindurat ca sa-mi arate ca toate aceste momente au un scop foarte bine definit in umblarea mea. si anume de a ma face desavarsit. Desavarsirea aceasta culmineaza, cum scrie si in Biblie, cu dragostea de oameni, cu iubirea fata de cei din jur.
Dumnezeu ma binecuvinteaza cu dragostea celor din jur. Tot in Biblie spune ca =Dragostea celor din jur pretuieste mai mult decat aurul si agintul.= Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecinta a ceea ce eu fac, spun sau gandesc. Este consecinta faptului ca Dumnezeu ma iubeste, imi trimite oameni care sa ma iubeasca, care sa aiba grija de mine, care sa-mi spuna ca ma iubesc.

Reporter:
– Poate sunt printre cititorii nostri persoane care si-ar dori sa devina campioni europeni la karate sau la un alt sport. Poate sunt oameni pentru care relatiile sexuale in afara casatoriei – relatii sexuale neingaduite de Biblie – constituie un mod de viata. Sau absolvirea unei scoli cum este Facultatea de Drept pe care o absolvi tu, constituie, la fel, un tel. Ce le-ai spune acestor oameni?

Raul Cionca:
– Faptul ca eu am terminat Facultatea de Drept, ca am castigat aceste competitii, ca am prieteni sau faptul ca impreuna cu Dumnezeu am iesit din promiscuitate, nu mi se datoreaza mie. Mi se datoreaza mie intr-o masura foarte mica. Se datoreza milei lui Dumnezeu.
In momentul in care eu am strigat: =Doamne, ajuta-ma. Uite au venit, au iesit fustele, au iesit imaginile voluptoase…=

Reporter:
– =…Strada-i plina de carne goala= spunea pastorul Iosif ton…

Raul Cionca:
– Am strigat la Dumnezeu: =Doamne, Dumnezeul meu, ajuta-ma, fa ceva.= si El imi da putere sa traiesc o viata corecta, dupa voia Lui.
Vreau sa le spun tuturor tinerilor sau cititorilor ca nu trebuie sa treaca pe unde am trecut eu. Nu-i nevoie.
Tatal meu imi spunea ca: =Adevaratii intelepti invata din greselile altora.= Eu va spun: =Fiti intelepti. Urmati-l pe Dumnezeu, invatati din greseala mea.=
As vrea sa va indemn pe toti, tineri, mai putin tineri: scapati de promiscutate. Faceti un pas catre Dumnezeu si El va va cuprinde cu toata dragostea Lui. Iar restul: succesul pe plan sportiv sau profesional, restul vine de la sine, restul ne sunt date pe deasupra.

Lasă un comentariu

Interviu – Chefuri, petreceri, baieti, si dansuri – mi-a fost dificil sa renunt la ele – Silvia Dascalu

= interviu din arhiva =
SILVIA DASCALU

Dragul nostru cititor sau cititoare, cand ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simtit? Dar dimineata cand te-ai intors acasa ce-ai simtit in sufletul tau, atunci cand ai stat de vorba doar tu singur cu constiinta ta?
Silvia Dascalu are 15 ani, este eleva in clasa a VIII-a si a trecut si ea prin experiente de genul acesta.

Silvia Dascalu:
– Constiinta ma mustra si ma simteam foarte mizerabil.

Reporter:
– Ce se intampla la unele chefuri?

Silvia Dascalu:
– Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama. Nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.

Reporter:
– Tu ai renuntat la toate aceste lucruri. Iti pare rau ca ai renuntat?

Silvia Dascalu:
– Nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu imi binecuvinteaza viata si pot sa va spun ca viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant.
=Am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine=

=Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, la muzica aceasta din lume.=

=Este ceva minunat pentru ca stiu sigur ca am un Tata sus in cer care vegheaza asupra mea zi de zi, clipa de clipa si oricand sunt in stramtorare pot sa-i cer ajutorul. El niciodata nu ma va respinge, oricat de pacatoasa as fi, iar acest lucru este un lucru minunat si este intr-adevar ceva de neimaginat.=

Silvia Dascalu:
Am frecventat Biserica =Emanuel= din Timisoara si am auzit despre o organizatie care se cheama =Awana= si care se ocupa de lucrarea cu copiii. Prietenii mei de la biserica m-au ajutat foarte mult, mi-au spus despre Domnul, despre Biblie, despre ce se face in biserica, apoi pastorul mi-a spus mai in detaliu tot ce se va petrece cu viata mea dupa moarte.
Atunci m-am gandit cam cum arata viata mea, am reflectat asupra trairii mele, asupra vorbirii mele, am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine si astfel Dumnezeu mi-a cercetat viata prin Duhul Sau cel Sfant si am decis sa ma intorc la Domnul.
Atunci am gasit pace in inima mea, am gasit dragoste. Acum pot sa spun ca Dumnezeu traieste in mine si vreau sa traiesc numai dupa voia Lui. Am credinta ca El ma va ajuta la aceasta.
Am 15 ani, invat la o scoala generala si mai departe vreau sa ma duc la un liceu de informatica ca apoi sa urmez Facultatea de Informatica si sa devin programator, dar sa-mi dedic tot timpul meu liber pentru Dumnezeu.

Reporter:
– Nu crezi ca ai inceput prea devreme? Nu crezi ca esti prea tanara, in clasa a VIII- a ca sa te intorci la Dumnezeu, ca sa-ti schimbi viata? In primul rand cred ca nu ai avut prea multe lucruri rele la care sa renunti si in al doilea rand nu te-ai gandit ca mai poti astepta pana la 40-50 de ani?

Silvia Dascalu:
– Eu m-am maturizat foarte repede la mine in familie. Deja la 12 ani umblam cu baietii si toate celelalte de genul acesta. Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, atunci mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, muzica aceasta din lume.
Mi-a fost foarte greu la inceput deoarece eram obisnuita cu lucrurile acestea si sora mea inca mai asculta chestiile acestea si le mai frecventeaza inca si mi-a fost greu, dar am fost invatata sa gandesc matur, de aceea am considerat ca am maturitate deplina sa aleg ce este bine pentru mine si ce este rau si de aceea am ales ca cel mai bine pentru mine este sa-mi dedic viata lui Dumnezeu si sa merg cu El inainte.
Cine se gandeste: =O, ma pocaiesc la 40 de ani= face o mare greseala pentru ca tineretea traita cu Dumnezeu este cel mai minunat lucru si sa stii ca ai o viata foarte fericita acolo sus in cer este cel mai minunat lucru de care poti sa fii sigur.

Reporter:
– Pana in clasa a VIII-a ai avut atatea experiente din punct de vedere negativ?

Silvia Dascalu:
– Da, pot sa spun asa. Au fost multe momente in care am regretat trairea mea, ce-am facut. Ma mustra constiinta si au fost momente in care n-am putut sa suport. Trebuia sa alerg la cineva si sa le povestesc.
M-am gandit ca ceva nu este bine in viata mea si m-am gandit ca nu este normal sa plang aproape in fiecare seara. Atunci am hotarat sa incerc sa vad si cealalta latura a lucrurilor, nu doar sa ma duc la chefuri sau sa ascult muzica de acolo, ci sa vad si cealalta latura, sa ma duc la niste ore de studiu biblic pentru tineri, sa ascult Cuvantul lui Dumnezeu.
Am simtit multa pace in inima cand veneam de acolo si nu mai era cum era cand veneam de la chefuri, nu ma mai mustra constiinta, nu mai aveam chestii de regretat pe care le facusem, ci simteam pur si simplu pace in inima mea si dorinta sa merg tot inainte cu lucrurile acelea.

Reporter:
– Care este situatia din punct de vedere moral, intre tinerii din tara noastra care sunt pana in clasa a VIII-a?

Silvia Dascalu:
– Am observat in ultimii ani o dorinta a tinerilor pana in clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a creste mai repede, de a parea mai maturi cand de fapt mintea lor nu este decat la acei ani. Am vazut lucrul acesta prin imbracamintea lor, prin modul de a se comporta, modul de a gandi, lucrurile pe care le cauta.
si am vazut o schimbare radicala fata de ceea ce erau generatiile de acum cativa ani si fata de generatiile de acum. S-au maturizat foarte repede atat fizic, cat si din punct de vedere spiritual. Gandesc foarte matur cand de fapt ei nu stiu ce cauta. si acesta este un foarte mare dezavantaj pentru ca acum ei isi pierd copilaria si tineretea cu lucruri de nimic, iar mai tarziu o sa aiba multe de regretat. Pot sa va spun aceasta din proprie experienta.
Chiar daca am numai 15 ani am trecut prin multe chestii negative si acum am gasit ceea ce cautam. Am gasit pacea si fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credinta in Dumnezeu si siguranta ca vei avea o viata dupa moarte.

Reporter:
– Sigur nu-ti pare rau dupa ceea ce ai lasat in urma ta?

Silvia Dascalu:
– Nu. Au fost momente din viata mea in care intr-adevar ma simteam plictisita de toata viata aceasta dupa ce m-am intors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enorma si uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu binecuvinteaza viata mea si viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant.

Reporter:
– Cu siguranta Isus Cristos este modelul tau suprem acum si modelul la care ai vrea sa ajungi, dar te-as intreba inainte de a-l cunoaste pe Isus Cristos care erau modelele tale? Care erau idolii tai? Ce-ti placea? Celin Dion, Whitney Houston, Deep Purple? Ce ascultai?

Silvia Dascalu:
– Ascultam Britney Spears, Christina Aquilera, Celin Dion. Acestea erau cateva modele de viata pentru mine.
Un alt model in viata este tatal meu. Ma surpinde foarte mult cum inca poate sa faca fata acestor presiuni din lume cand toata lumea alearga dupa bani.

Reporter:
– Cum au reactionat prietenii tai cand au auzit ca tu ai decis sa te pocaiesti si sa-ti schimbi viata, sa nu mai mergi la petreceri cu ei, sa nu mai mergi la chefuri cu ei?

Silvia Dascalu:
– Intr-adevar au fost surprinsi, mai ales ca eu eram =sefa= lor. Au fost foarte socati, n-au vrut sa accepte lucrurile acestea. Tot ma imbiau: =Hai sa mergem la nu stiu ce chef, hai ca acum e acolo, acum e dincolo.= La inceput mi-a fost deosebit de greu sa pot face fata presiunilor, dar Dumnezeu de fiecare data ma cerceta sau imi punea o piedica si nu ma mai duceam. Ma cerceta si imi parea rau ca am avut dorinta de a merge.
La inceput a fost mai greu, dar acum au inteles toti ca eu caut alte lucruri decat ei si caut alte valori in viata. Acum au inteles si nu mai sunt presiunile acelea. Am ramas prietena cu ei, sunt apropiata de unii dintre ei si nu-mi pare rau ca pot sa le vorbesc despre Dumnezeu si ca pot sa le spun ce vrea Dumnezeu cu viata lor si sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa fac lucrul acesta cat mai bine.

Reporter:
– Care a fost momentul cand te-ai hotarat, cand te-ai decis suta la suta sa-ti schimbi viata?

Silvia Dascalu:
– Era odata dupa petrecerea de ziua mea, cand implinisem 14 ani.Mi-am tinut ziua impreuna cu o colega de clasa si a fost un chef de o noapte.

Reporter:
– O noapte alba!

Silvia Dascalu:
– Exact. A doua zi, Duhul Domnului m-a cercetat si constiinta m-a mustrat si mi-am dat seama de ceea ce facusem noaptea trecuta. Ma simteam foarte mizerabil pe dinauntru si atunci a fost un moment in care am stat inaintea Domnului, doar eu cu El. Atunci intr-adevar a fost momentul in care am spus: =Da Doamne, vreau sa te urmez toata viata mea!=

Reporter:
– Ce se intampla in general, la astfel de chefuri privite din afara ca fiind decente?

Silvia Dascalu:
– Este adevarat ca privite din afara par decente, dar pot sa va spun ca nu este asa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la niste chefuri, se mananca, indeosebi se bea, se fumeaza, se danseaza foarte mult. Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama.
Acest lucru mi se pare foarte absurd deoarece nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.
Au fost si chefuri in care cand poate nu aveam chef, ma simteam foarte aiurea, nimeni nu ma baga in seama si ma simteam ca si cum nu m-as fi dus. si erau chefuri in care eram in centrul atentiei, in care puteam sa-i fac pe ceilalti sa ma faca centrul atentiei si acelea le gandeam eu cele mai faine si de aceea ma plictiseam la restul.
Dar dupa aceea mi-am dat seama ca intr-adevar sunt egoista pentru ca numai eu eram centrul atentiei si ceilalti trebuiau sa se invarta in jurul meu.
Sunt niste petreceri de dans toata noaptea, nimic interesant, nimic nou. E acelasi ritual la fiecare petrecere in parte, nu te simti mai deosebit la nici una din ele.

Reporter:
– Ai fost cumva la o =petrecere fara dans=, dupa ce ti-ai schimbat viata, dupa ce te-ai intors la Dumnezeu, dupa ce te-ai pocait? Mai ai bucurii impreuna cu alti tineri de varsta ta? Dar bucurii dupa care sa nu mai vii acasa la ore mici ale diminetii, plangand si parandu-ti rau in fata constiintei tale de ceea ce ai facut? Ai fost si la astfel de =chefuri=? Ma gandesc la un alt fel de =petreceri= si anume cu tineri crestini.

Silvia Dascalu:
– Bineinteles ca m-am dus la intalniri impreuna cu tinerii de la biserica. Este ceva minunat, este foarte deosebit. De fiecare data este mai deosebit ca datile trecute si pot sa va spun ca si noi stim sa cantam, dar sa-L slavim pe Dumnezeu, stim sa ne rugam lui Dumnezeu, stim si noi sa ne distram in felul nostru si putem sa radem, sa spunem glume, sa ne simtim bine, fara sa ne para rau, fara sa regretam ceea ce-am facut.
Este ceva ce nu putem sa exprimam in cuvinte deoarece cand suntem adunati toti laolalta, Duhul Domnului este intre noi, simtim prezenta Lui in inima noastra.

Reporter:
-De obicei acuzatia celor din afara pentru cei care intra inauntru, in biserica este ca-si inchid viata. Simti ca ti-ai inchis viata?

Silvia Dascalu:
– Nu, in nici un caz. Am auzit si eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori ca =pocaitii sunt tare incuiati=, sau =eu nu am ce cauta acolo=, dar mi-am dat seama ca era ceva foarte gresit pentru ca in primul rand ei nu au de unde sa stie ce se petrece pana nu vin sa vada.

Reporter:
– Poate citesc unii dintre fostii tai colegi de clasa. Ce le-ai spune acum?

Silvia Dascalu:
– I-as incuraja din toata inima, in primul rand, sa incerce sa caute o biserica care sa raspunda nevoii sufletului lor cat de cat. Sunt sigura ca fiecare copil, fie de clasa a VIII-a, fie de clasa a IX-a, fie de-a VII-a cauta pe cineva care sa-l inteleaga.
si tot timpul sunt momente in vietilor lor in care regreta ce au facut, in care le vine sa planga. Asa a fost si in viata mea, ma simteam groaznic, dar cred ca si ei cauta pace, fericire, bunatate, credinta, cauta ceva de care sa se agate in fiecare zi si care sa le ofere siguranta ca indiferent ce se va intampla, nimeni nu o sa-i paraseasca si o sa ramana cineva langa ei.
Acest lucru l-am cautat si eu cand m-am intors la Domnul. Cautam pe cineva care, indiferent ce as fi facut, sa ma inteleaga, sa ma accepte si sa incerce sa-mi dea o rezolvare la problema mea.
Pot sa-i incurajez sa-L caute pe Dumnezeu in fiecare zi prin rugaciune si sa incerce sa aiba o relatie strict personala cu Dumnezeu, nu cu preotul, nu cu parintele, nu cu bunica, cu nimeni, ci doar ei si Dumnezeu.
Atunci vor simti maretia credintei pe care poate sa o aduca Duhul Sfant cand vine asupra lor. Simti cum Dumnezeu te ia in mana Lui, te pazeste si te ocroteste in fiecare zi a vietii tale.
Nu mai esti pierdut, ci ai un Tata, ai un ocrotitor, ai un scut la care poti sa mergi in fiecare zi sa-i spui problema ta. El te va asculta si nu te va respinge, va incerca prin Duhul Sfant cu bunatate si dragoste sa rezolve problema ta, sa te schimbe si sa te duca pe calea vesniciei.

Lasă un comentariu

Interviu – Si-a facut un prieten bun: ALCOOLUL – Corneliu Tontz

CORNELIU TONTZ

Corneliu Tontz este o istorie a unei vieti zbuciumate, care a cunoscut succesul, dar a cunoscut si adancul cel mai negru. In adolescenta Corneliu Tontz era liderul tinerilor din cartier. A jucat rugby, avea un aspect placut, dar aceasta nu l-a impiedicat sa-si piarda familia si absolut tot ce avea si sa ajunga boschetar in Gara de Nord din Timisoara.

Concluzia la care am ajuns eu era ca nu am gresit niciunde.

Si-a facut un prieten de mult timp. Acest prieten se numeste ALCOOLUL.

Cautand sa-si refaca viata, mama lui schimba barbatii dar erau rateuri, erau esecuri, din esec in esec care se terminau in alcool.

Tata a incercat de cel putin 2,3 ori sa-si refaca viata, dar acest flagel al alcoolului si duhul curviei si al preacurviei care era peste el, nu l-a lasat – schimba femeile, schimba casniciile…

Am continuat cu prieteniile, cu jocurile de noroc, cu noptiile pierdute care acum aveau alt scop : daca nu-mi bateam mama si bunica care m-au crescut, veneam acasa si-mi bateam sotia pt ca era proprietatea mea, era subordonata mea, era sluga mea, era sclava mea.

REPORTER:
Ce s-a intamplat ? Care a fost momentul cel mai de jos din istoria vietii dvs de pana acum ?

CORNELIU TONTZ:
Mai rau decat locul in care am ajuns eu, mai rau decat in gara sa stiti ca nu cred ca se poate ajunge decat in cimitir sub o piatra funerara. Este un loc care poate fi numit adevarata Locuinta a Mortii de pe pamant, unde poti sa intalnesti tot felul de duhuri si tot felul de persoane. Acolo esti marginalizat, de fapt nu mai esti om, ci esti un animal.

REPORTER:
Cum ati ajuns acolo? Ati jucat rugby, aveti un aspect placut, ati fost lider pe vremea dvs intre tineri, de ce ati ajuns in Gara de Nord din Timisoara ?

CORNELIU TONTZ:
In Gara de Nord am ajuns dupa anii de sport, dupa diversele cuceriri amoroase si dupa ce am avut o firma cu care am functionat in conditii foarte bune. In Gara mi-am pierdut chiar si actele si am devenit un =om liber=.

Am fost un om extraordinar de liber – n-aveam decat cerul deasupra, nu ma cauta nimeni, nu ma intreba nimeni, nu ma deranja nimeni, nu ma bruia nimeni, nu mai aveam familie, nu mai aveam prieteni, nu mai aveam pe nimeni sa ma pisalogeasca. Nu mai aveam angajati -la un moment dat firma mea avea 14 angajati- si am ajuns asa de liber, aveam foarte mult timp. Timpul era asa de imens pt mine – o ora, o saptamana, o zi, o luna, puteam sa-mi fac calculele si am tot stat si m-am gandit.

Concluzia la care am ajuns eu era ca nu am gresit niciunde. Nu am mers din rau in mai rau, ci a fost o cadere brusca, socanta. Cu nici 10 – 15 zile inainte de a ajunge in gara, daca ma intalnea cineva, aveam o masina inchiriata, un apartament inchiriat, aveam sotie, un copil, al doilea copil era pe cale sa se nasca, aveam socrii, bunic, sora, aveam societatea comerciala. Este incredibil cum toate se pot destrama deodata.

REPORTER:
Stimati cititori, Corneliu Tontz nu a facut nici o greseala sau nu si-a identificat nici o greseala pana in momentul cand a ajuns jos de tot. Poate ar fi un mic amanunt aici de observat, si anume: si-a facut un prieten.

Si-a facut un prieten de mult timp. Acest prieten se numeste ALCOOLUL.
In momentul cand tatal dumneavoastra a parasit familia si a divortat, ati ramas singur.

CORNELIU TONTZ:
Alcoolul, acest flagel, acest cancer al acestui secol, al acestui sfarsit de lume, este un duh, este ceva care pune stapanire pe tine si precis sunt unii care inteleg exact ce spun. Alcoolul a dus in primul rand la divortul parintilor mei. Cand eu aveam un an si jumatate, parintii mei s-au despartit din cauza deselor certuri, tatal meu venea beat acasa, au inceput certuri care au degenerat in scandaluri, si s-au despartit cu toate ca se casatorisera cu un an si jumatate inainte dintr-o dragoste extraordinara.

Tata a incercat de cel putin 2,3 ori sa-si refaca viata, dar acest flagel al alcoolului si acest duh al curviei si al preacurviei care era peste el, nu l-a lasat. Schimba femeile, schimba casniciile, facea copii, se retragea dintr-un oras in altul prin Valea Jiului sau prin alte parti si toate erau sortite esecului.

La fel si mama: dupa despartire a cautat sa-si refaca viata pana la varsta cand a plecat din lumea asta la 47 de ani.
Cautand sa-si refaca viata, schimba barbatii dar erau rateuri, erau esecuri, din esec in esec care se terminau in alcool.

Cam acesta este mediul in care m-am nascut la periferia orasului Timisoara, un cartier de oameni care fac, in general cum fac si ceilalti romani, consuma alcool din diferite motive: de Craciun, de Pasti, de luni pana sambata, de necaz, de bucurie … cand fata cateaua, la o inmormantare, la o cununie, etc.

Am inceput sa-mi modelez corpul, ca sa arat prezentabil, ca sa atrag cu trupul, nu cu sufletul. Dar cu trupul pot atrage trupul altora, nu pot atrage sufletul altora. Atunci am inceput sa devin violent, sa fumez, am inceput sa-nvat sa beau si sa nu credeti ca acest duh al alcoolului vine cu damigene de palinca de 10 litri – nu. Vine cu cate un lichior, cu cate un coctail, cu cate un mic aperitiv in care e pus, si uite asa incepi sa ajungi la acel nivel in care sa devii imun la 1 kg de alcool, de tarie.

Prietena mea a ramas gravida si atunci ne-am casatorit. Dupa 3 luni si jumatate a aparut copilul si toata lumea credea ca s-au sfarsit nebuniile, s-au sfarsit prostiile, dar nu s-au sfarsit. Aveam o baza, aveam o siguranta, aveam sotie acasa, aveam copil, nu putea sa se desparta, eram om la locul meu.

Am continuat cu prieteniile, cu jocurile de noroc, cu noptiile pierdute care acum aveau alt scop : daca nu-mi bateam mama si bunica care m-au crescut, veneam acasa si-mi bateam sotia pt ca era proprietatea mea, era subordonata mea, era sluga mea, era sclava mea.

A venit un soc: a murit bunica, cea care ma crescuse. Pentru mine a fost un soc asa de mare, incat m-am retras o luna in alcool, o luna in care m-am izolat, m-am retras in casuta mea ca un melc acolo si am stat efectiv in alcool. N-am inteles ca-i semnal de alarma.

La nici 2 ani de zile, primesc al 2-lea semnal de alarma mare: mama mea la cei 47 de ani si la viata dezordonata pe care-o dusese, mama mea care avea case la sat, avea garsoniera, avea terenuri, avea masini, avea o firma de comert. Mama mea la cei 47 de ani, in 2 saptamani, la al treilea infarct, moare.

M-am refugiat in alcool pentru o perioada de vreo 6 luni de zile. Au intervenit socrii, au incercat sa ma opreasca de la aceste dezmaturi, aceste ascunzisuri, aceasta retragere in alcool, dar n-a reusit nimeni.

Mi-am lasat familia la socri si-am inceput sa umblu pe strazi. Am incercat la socrii, am incercat la tot felul de prieteni, la fostii mei angajati, la cei care aveau datorii la mine, am incercat la bunicul care mai traia si statea intr-o locuinta inchiriata de la stat, si toti m-au refuzat. A fost socant pt mine !

La inceput am luat-o de gluma, la inceput banii ce-i mai aveam am inceput sa umblu prin baruri de noapte, prin casino-uri, prin locuri in care se consuma alcool, si incet incet, incet incet, s-au terminat banii.
Am inteles ca trebuie sa lucrez. M-am apucat sa lucrez cand in stanga, cand in dreapta ca zilier. Deci patronul cu 14 angajati a cautat sa lucreze ca zilier.

Am ajuns sa dorm o iarna in garaje, in cimitire de masini, in scari de bloc, am ajuns sa dorm in tramvaie pana la ultima cursa. Acolo va dati seama cat de liber eram, cat de linistit eram. Dupa ultima cursa a tramvaielor, dormeam pe strada si pana la urma am ajuns sa dorm in gara, unde era totusi cald.

In gara trebuia sa ai putere ca sa-i domini pe ceilalti si eu la ora aia n-o mai aveam. Ca sa-i domini pe acei boschetari trebuia sa fi puternic, trebuia sa te impui, dar nu mi-a reusit, si-atunci dormeam la clasa a II-a unde era mai rece, nu la clasa I.

Atunci am strigat catre Dumnezeu. Dumnezeu m-a auzit si m-a scos de acolo intr-o zi si m-a ridicat de acolo. Va dati seama cum aratam : slab, nebarbierit. Treceam pe langa colegi, pe langa prieteni si ma distram ca nu ma mai recunostea nimeni in halul in care aratam. Deci treceam pe langa ei, ii salutam si nu ma cunosteau.

Am luat legatura cu niste prieteni la care-mi reparam masinile si m-au lasat sa dorm intr-un garaj inchiriat. Acolo am dormit un an de zile, o iarna intreaga. In garajul acela lucram si dormeam.
Dar cel mai interesant este ca noaptea, in acel garaj simplu, de beton – dormeam pe o bancheta de spate de la un Ford Taunus – dar acolo era un radio-casetofon de masina, la care ascultam Radio Vocea Evangheliei.

Imi puneam sticla de vin, de votca, de tuica, de palinca, in fata mea pe masa si ma rugam lui Dumnezeu: “Doamne, auzi cum s-a schimbat viata celui care este invitat la radio, schimba si viata mea !” Plangeam, ma rugam dar nu rezistam. Dupa ce se incheia emisiunea continuam sa beau. Ascultam cu drag si plangeam.

Mi-am dat seama atunci ca nu este alta varianta pentru mine decat Dumnezeu. Dragul meu cititor, poate stai acum in fata radioului, poate chiar in fata unui pahar si simti ca ceva te leaga si nu te lasa sa vi la o biserica. Trebuie sa iei legatura chiar acum cu Cel care conduce lumea aceasta, cu Cel care ti-a dat viata si mi-a dat viata.

As dori sa se-nchida toate birturile, nu pentru ca cineva vrea sa le-nchida sau un ordin guvernamental, ci as vrea sa se-nchida pentru ca nu mai au clienti.
Dumnezeu m-a ajutat, sotia mea s-a intors la mine si ne-am luat o locuinta cu chirie. Ne-am botezat si eu si sotia si fiica mea, care in curand va avea 18 ani.

REPORTER:
Stimati cititori, Dumnezeu este Cel care poate si vrea sa faca minuni si astazi cu viata fiecaruia dintre noi, indiferent de starea in care te afli dragul si iubitul nostru cititor. Indiferent de garajul in care esti sau de gara in care locuiesti, Dumnezeu vrea sa te ridice de acolo si sa-ti puna piciorul pe stanca. Iar stanca este Fiul Sau, Domnul Isus Cristos. Dumnezeu sa te binecuvanteze !

Lasă un comentariu

Interviu – Eu am hotarat ca glasul meu sa se auda in Cer – Rodica Bercean

RODICA BERCEAN

EU AM HOTARAT CA GLASUL MEU SA SE AUDA IN CER.

Te-ai gandit vreodata sa hotarasti ca glasul tau se se auda in cer? Rodica Bercean pur si simplu a hotarat intr-o zi acest lucru. Chiar daca mama si fratii ei mergeau la o biserica baptista, timp de treizeci de ani tatal Rodicai Bercean a fost prieten cu alcoolul. Astfel incat Rodica nu o data a sarit pe geam ca sa scape de scandalurile facute de tatal ei in familie. Dar a venit un moment cand Rodica s-a hotarat sa nu mai ramana pasiva.

-Doamne, eu cunosc puterea ta, si-am facut un legamant pentru viata mea. Fac un nou legamant ca Iaebet pentru Vlad. Doamne, il cer pe Vlad din mana Ta-

-Mama mea ne-a crescut in biserica. Tatal meu a crescut si el intr-o familie de crestini baptisti, insa la putin timp dupa casatoria cu mama, si datorita faptului ca s-a poticnit in unele lucruri din biserica, tatal meu n-a mai mers la biserica si s-a cufundat pentru treizeci de ani in betie, in alcool si-n tutun. si-au fost treizeci de ani grei.-

-Erau momente in care seara de seara casa mea astepta cu groaza ca tatal meu sa vina acasa. De fapt nu ne doream sa vina. Tatal meu facea din orice scandal.-

-Mi-amintesc cum eu, stand la parter, adesea saream pe geam, mergeam la alti vecini si sunam la politie, cand tatal meu facea scandal, beat fiind. Era asa de greu.-

-Doamne, cine-o sa mai stea intre mama si tata? Doamne, cine o va mai proteja pe mama ca sa n-o loveasca tata? Sau, Doamne, cine va avea grija de noi?-

-Tatal meu venea tot asa acasa. Dar era ceva ce ne proteja. Niciodata nu putea sa se apropie de mama mea. Chiar daca era in fata ei si era cu mana ridicata sa dea, ceva o proteja, ceva il oprea.-

-Mi-amintesc ca erau momente in care eu ma interpuneam intre mama si tata, si la un moment dat tatal meu – Dumnezeu imi dadea asa o putere – nu putea sa mai faca nimic. Nu era putere in mine, ci pur si simplu era o Prezenta.-

-Cu toate ca tatal meu ma iubea foarte mult, de multe ori imi spunea: -Scorpie- sau -Tu scorpie-. Erau niste duhuri peste el.-

-Glasul meu s-a auzit in cer si Domnul a schimbat viata mea. Apoi, Domnul a zidit pe daramaturile din casa mea si daramaturile din tata si din fratii mei, si din viata mea. El a inceput sa le intareasca si sa le zideasca la loc.-

Reporter:
Rodica, versetul tau preferat din Biblie este -Cheama-ma si-ti voi raspunde. si-ti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunosti.-
Care este istoria vietii tale?

Rodica Bercean:
Am crescut in Biserica Baptista numarul 1 din Zalau. Am crescut in spiritul bisericii si am hotarat sa-l slujesc pe Dumnezeu din toata inima mea pentru ca asa vedeam ca face mama mea si asa faceau fratii mei mai mari. Asa facea fiecare din cei pe care eu ii intalneam acolo.
Insa la inceputul clasei a XII-a am gasit scris in Biblie despre Iaebet, care s-a rugat asa: -Daca ma vei binecuvanta si-mi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine…- si apoi scrie -Dumnezeu i-a dat ce ceruse.-
Eram la inceputul clasei a XII-a cand am hotarat sa fac si eu legaminte cu Dumnezeu ca Iaebet. Imi doream mai mult de la viata mea, imi doream mai mult de la mine in relatia cu Dumnezeu.
Chiar daca-mi dadeam toata silinta, simteam ca-mi lipseste ceva. Asa cum Pavel marturisea ca vroia sa faca binele dar raul statea legat de el, si eu adesea simteam cum raul statea legat de mine. Cand am citit despre Iaebet am zis: =Doamne, vreau sa intru intr-un legamant deosebit cu Tine.=

Reporter:
Ce ne spui tu arata ca nu biserica te implineste, fie aceasta baptista, penticostala, ortodoxa sau catolica. Nicidecum eticheta vreunei biserici, ci Cristos in noi, asa cum spune tot apostolul Pavel: =Cristos in voi, nadejdea slavei.=
Asta-ti lipsea tie de fapt, nu biserica. Biserica, daca am defini biserica prin zidurile cladirii respective, n-am castigat absolut nimic. Biserica este in inima noastra si este construita din =pietre vii= – din oameni. tie asta iti lipsea.

Rodica Bercean:
Asa este. Tot in acea perioada, Dumnezeu a inceput sa lucreze ceva in special in biserica noastra din Zalau. Desi eram doar in clasa a XII-a, am zis asa: =Doamne vreau ca nici o zi sa nu treaca fara ca o ora sa citesc din Biblie si o ora sa ma rog.= Acesta era legamantul meu ca al lui Iaebet.
Membrii bisericii noastre au inceput sa se intalneasca vinerea seara pentru rugaciune. Oamenii se rugau concret si Dumnezeu raspundea concret. Era o mare putere in rugaciune. Nu mai era doar rugaciunea aceea obisnuita, ci era o putere care venea si umplea vietile celor prezenti acolo.
Intr-o astfel de seara de rugaciune, dupa un an in care m-am rugat si am citit din Biblie, am inteles ca Dumnezeu imi spune: =Am sa-ti dau ceva deosebit. Am sa raspund la ceea ce Imi ceri.=

Reporter:
Cum iti vorbeste tie Dumnezeu?

Rodica Bercean:
Intr-o seara ne-am dus la rugaciune la o familie. Oamenii aceia, impreuna cu copiii lor, au inceput sa se roage pentru mine. Cand ne-am ridicat de la rugaciune, gazda noastra ne-a spus: =Rodica, am primit un cuvant de instiintare pentru tine din partea lui Dumnezeu. Domnul mi-a spus ca te-a vazut pe parcursul acestui an si a vazut sinceritatea din inima ta.=
I-a mai descoperit Domnul ceva despre doua corabii care erau pline cu cinci oameni in una, cinci in alta. Spunea Domnul: =Daca crezi in seara aceasta, pentru ca am vazut curatia ta de inima si sinceritatea ta, daca Ma crezi pe cuvant in seara aceasta, nu vei mai merge la fel acasa.= Eu am inteles atunci ca in acele corabii eram eu si fratii mei. Dar mult timp n-am luat in seama acel cuvant, insa auzeam in inima mea: =Daca hotarasti si crezi in seara aceasta, vei merge altfel acasa.=
In acea seara a fost un moment in care intr-un mod distinct, intr-un mod unic si intr-un mod personal am cunoscut botezul cu Duhul Sfant.
Tot in acea seara am primit si vorbirea in limbi. Era ceva absolut deosebit pentru mine personal. Imi amintesc ca ma rugam cu mintea mea si stiam bine ce ceream de la Domnul, insa gura mea deja vorbea altceva.
Vorbeam si ma rugam Domnului in alte limbi, insa eu stiam ce ma rog. Nu stiu daca erau limbi omenesti sau limbi ingeresti. In acea seara a fost un moment deosebit, un moment unic in care eu personal am cunoscut puterea Domnului.

Reporter:
Ce-ai simtit atunci? A fost o bucurie deosebita, o bucurie aparte fata de tot ce ai intalnit pana atunci? Cum poti sa-ti descri trairile din momentele respective?

Rodica Bercean:
Cand am citit despre Iaebet si despre legamantul lui, am mai citit in Isaia 58 despre postul adevarat. Acolo scrie asa: =Desleaga lanturile rautatii […], da drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug; imparte-ti painea cu cel flamand si adu in casa ta pe nenorocitii fara adapost; […]. Atunci tu vei chema si Domnul va raspunde, vei striga si El va zice: ‘Iata-ma’.= Am fost coplesita de aceste cuvinte. Parca nu le auzisem niciodata, nicaieri.
Atunci am hotarat in inima mea sa postesc. Posteam lunea, miercurea si vinerea, pe tot parcursul acestui an. Posteam cum am inteles eu: duceam sandwich-ul la scoala si-l dadeam altcuiva. Posteam de la sase seara pana a doua zi la sase. Oricat eram de obosita fizic, era o putere deosebita in mine.
EU AM HOTARAT CA GLASUL MEU SA SE AUDA IN CER.
De fapt, pe tot parcursul acelui an, ceva se schimba deja inlauntrul meu. In timpul in care citeam Biblia, uneori poate doar plangeam, dar inlauntrul meu ceva se intampla. Cred ca a fost o pregatire si o apropiere de Domnul.
In seara aceea a fost o bucurie extraordinara, dar o bucurie si-n agonie, pentru ca-mi amintesc cum ma rugam inaintea Domnului, si nu mai auzeam pe nimeni, cu toate ca toti se rugau foarte tare, eu eram in inchinare.

Reporter:
Cred ca diferenta sau ceea ce s-a intamplat extraordinar in viata ta este urmatorul lucru: pentru multi crestini, pentru multi dintre noi, rugaciunea a devenit si este o datorie de onoare.
De asemenea, citirea Bibliei este o datorie de onoare si daca ne-am propus sa citim trei capitole din Biblie pe zi si sa ne rugam un sfert de ora, asa facem. Poate multi crestini se tin de aceste lucruri care au devenit intr-un fel un ritual, dar care sunt golite de bucuria aceasta extraordinara pe care ai simtit-o tu, de aceasta fervoare, in prosternarea ta, in inchinarea ta inaintea lui Dumnezeu. Cred ca aceasta este deosebirea pe care o putem sintetiza.
Au fost momente in viata ta cand te rugai doar din datorie si citeai Biblia doar din datorie?

Rodica Bercean:
Da. Toata viata mea mi-amintesc ca-mi faceam program sa citesc din Biblie. Este o sora din biserica noastra, o sora deosebita, care ne-a marturisit ca paisprezece ani s-a rugat pentru biserica noastra. Cu paisprezece ani inainte a trait si ea ceea ce am trait si eu: =Doamne, vreau mai mult in rugaciune, vreau sa ma apropii de Tine mai mult si sa Te cunosc tot mai mult.=

Reporter:
Rodica, pur si simplu ne-ai insuflat si noua bucuria pe care Duhul Sfant a lasat-o in viata ta. Aceasta este de fapt dorinta Duhului Sfant: sa locuiasca in fiecare dintre noi.

Rodica Bercean:
Ma rugam in mod special pentru cei din casa mea. Tot in Isaia 58 scria: =Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte.= Ma intorceam adesea seara de la rugaciune si spuneam: =Doamne, fratii mei au crescut in biserica, cunosc si Biblia, insa nu am siguranta pentru ei= – cum nu avusem inainte pentru mine. stiam ca oricand pot sa cada si sa nu-si duca mantuirea pana la capat. stiam ca puterea pe care o am acum, prin Domnul, ma poate ajuta sa-mi duc mantuirea pana la capat.
Am zis: =Doamne, imi doresc aceasta siguranta si pentru fratii mei.= Treptat, Dumnezeu m-a ascultat si l-a schimbat pe Dan, fratele meu cel mai mare, apoi pe sotia lui. A urmat un alt frate al meu, Radu.
Insa era un lucru extraordinar pe care mi-l doream. Veneam adesea de la rugaciune si treceam pe langa un local care avea geamuri mari si-l vedeam pe Vlad, fratele meu cel mai mic, acolo. Vlad juca biliard. Un vecin de-al meu mi-a spus,: =Rodica, pe tine te-a schimbat Dumnezeul asta al tau, i-a schimbat si pe fratii tai mai mari, insa pe Vlad nu-l mai schimba nimic.=
M-am intaratat inlauntrul meu si-am zis: =Doamne, eu cunosc puterea ta, si-am facut un legamant pentru viata mea. Fac un nou legamant ca Iaebet pentru Vlad. Doamne, il cer pe Vlad din mana Ta= –
Vlad incepea sa faca karate, era un copil frumos si destept, insa nu punea deloc lucrurile astea la picioarele Domnului, ci le folosea pentru lumea aceasta. Atunci am zis: =Doamne, eu plec la Facultate la Cluj, insa Doamne, raman in post si-n rugaciune si cer ca Tu sa te apropii de Vlad.=
Cand eram acasa imi puneam mainile peste patul lui si ziceam: =Doamne, sfinteste locul acesta. Doamne, adu puterea Ta, prin Domnul Isus Cristos aici.= Venea Vlad si adormea si mergeam din nou si-mi puneam mainile si ma rugam. Cand plecam la Cluj ziceam: =Doamne, Tu poti ramane prin Duhul Sfant in casa mea.=
Nu la mult timp m-a sunat o sora din biserica noastra, care mi-a spus: =Rodica, roaga-te pentru ca Vlad ne intreaba unde se face rugaciune. Vlad ne intreaba unde se roaga oamenii pentru ca vrea sa primeasca si el ceea ce ai primit tu din partea Domnului.= Fratele meu a trait si el, bucuria de a fi umplut de Duhul Sfant.
Mergeam de aceasta data acasa si Vlad imi spunea unde este rugaciune, Vlad imi spunea: =Rodica, vreau sa-ti spun ce visuri am primit din partea Domnului. Hai sa-ti zic ce se intampla.=
Eram coplesita ca Domnul a dus un al doilea legamant al meu la indeplinire. Vlad era de aceasta data ca un viteaz. stiu ca o data spalam haine in baie si-l auzeam pe Vlad cum se roaga in camera. Am lasat tot lucrul meu pentru ca Duhul Domnului ma coplesea si-am mers si eu la rugaciune. Vlad incepea sa posteasca cum auzise el la alti frati. Din trei in trei ore in ziua de post, cand cerea ceva de la Domnul se ruga. Domnul a dus acest al doilea legamant al meu la indeplinire.
Mai aveam o dorinta extraordinar de mare in viata mea. Am zis: =Doamne, ai facut lucruri asa de mari. Doamne, Cuvantul Tau capata viata in viata mea. Doamne, te rog si se intampla ceea ce te rog. Mai am o dorinta foarte mare.= Era pentru tatal meu.
Mama mea ne-a crescut in biserica. Tatal meu a crescut si el intr-o familie de crestini baptisti, insa la putin timp dupa casatoria cu mama, si datorita faptului ca s-a poticnit in unele lucruri din biserica, tatal meu n-a mai mers la biserica si s-a cufundat pentru treizeci de ani in betie, in alcool si-n tutun. si-au fost treizeci de ani grei.
Mi-amintesc adesea cum era mama. Mama a ramas credincioasa. Erau momente in care seara de seara casa mea astepta cu groaza ca tatal meu sa vina acasa. De fapt nu ne doream sa vina. Tatal meu facea din orice scandal. Era asa de greu. Fratii mei erau mari, eu eram un pic mai mica insa mi-amintesc groaza pe care o traiam.
Mi-amintesc cum eu, stand la parter, adesea saream pe geam, mergeam la alti vecini si sunam la politie, cand tatal meu facea scandal, beat fiind. Era asa de greu.
Mi-amintesc ca Dan si Dana, fratii mei mai mari, urmau sa plece in anul I la Facultate, iar eu ma gandeam: =Doamne, cine-o sa mai stea intre mama si tata? Doamne, cine o va mai proteja pe mama ca sa n-o loveasca tata? Sau, Doamne, cine va avea grija de noi?= Cumva taria mea era in ei si protectia mea era-n ei ca erau mai mari. Insa Dumnezeu a avut El grija.
Lucrurile incepeau sa se schimbe, insa tatal meu venea tot asa acasa. Dar era ceva ce ne proteja. Niciodata nu putea sa se apropie de mama mea. Chiar daca era in fata ei si era cu mana ridicata sa dea, ceva o proteja, ceva il oprea.
Mi-amintesc ca erau momente in care eu ma interpuneam intre mama si tata, si la un moment dat tatal meu – Dumnezeu imi dadea asa o putere – nu putea sa mai faca nimic. Nu era putere in mine, ci pur si simplu era o Prezenta.
Cu toate ca tatal meu ma iubea foarte mult, de multe ori imi spunea: =Scorpie= sau =Tu scorpie.= Erau niste duhuri peste el.
Mama mea, daca seara era obosita si epuizata de la tot scandalul din ziua respectiva, dimineata avea puteri noi. Nu-ntelegeam lucrul acesta. Era din nou vesela. Desi obosita fizic, era vesela si gata sa mearga din nou la scoala. Ea este invatatoare. si era gata sa se ocupe de noi.
Fratii mei ii tot spuneau: =Mama, divorteaza != si mama mea spunea: =Da. Am sa divortez.= si pana dimineata uita tot. si nu mai spunea nimic de divort. Am intrebat-o eu pe mama odata: =Mama, spune-mi de ce nu vrei sa divortezi?= si mama mi-a spus: =Rodica, eu nu vreau sa divortez pentru ca vreau sa raman credincioasa Domnului. Nu vreau sa divortez pentru ca eu nu-mi doresc ca atunci cand vei veni de la scoala, sa-l vezi pe tatal tau pe marginea santului. Nu-mi doresc ca atunci cand vei fi la scoala, oamenii sa intrebe ‘Ce fac parintii tai?’ si tu sa spui: ‘Parintii mei sunt despartiti.=
Am fost coplesita de credinciosia mamei mele. M-am hotarat inaintea Domnului si-am zis: =Doamne, dac-ai ascultat aceste doua legaminte, pentru fratii mei, te rog in mod deosebit, primeste si mijlocirea mea acum, o noua mijlocire.= Am observat ca puterile mamei mele slabeau, si ea nu mai putea sa creada ca mai sunt sanse pentru tatal meu, care, dupa treizeci de ani, era tot mai urat in patima alcoolului.
Am zis: =Doamne, plec iarasi la Cluj, insa intru din nou in legamant – incep sa ma rog si sa postesc pentru tata. si Doamne, daca tatal meu stie mai mult din Biblie decat stiu multi altii, daca tatal meu cunoaste Biblia bine si nu asculta de nimeni, te rog in mod deosebit, du-te noaptea la patul lui Doamne, si da-i visuri si vedenii tatalui meu.=
Cand m-am intors acasa, intr-o seara tata mi-a zis: =Eu nu ma duc sa dorm pentru ca am visuri. si ce-i mai rau e ca se intampla ceea ce visez. Uite de sase luni am visuri si se intampla ceea ce visez.=
Am inteles ca Dumnezeu m-a ascultat si in acest al treilea legamant. Eram acasa la Zalau, cand intr-o seara tatal meu a venit ametit de la alcool, a mers in camera lui Vlad, fratele meu mai mic, si a spus: =Daca nu va rugati cu mine in seara asta, eu mor.= In acea seara ne-am rugat intr-un mod deosebit. Aceea a fost seara in care Dumnezeu s-a apropiat in mod deosebit de tatal meu.
La scurt timp dupa aceea, tata s-a dus si el la rugaciune in biserica si a marturisit in fata multor persoane ca a fost un fiu risipitor trezeci de ani, dar ca s-a intors acasa si ca =Domnul i-a pus un inel in mana=.
Dumnezeu mi-a spus candva: =Cheama-ma si-ti voi raspunde. si-ti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunosti.= Domnul mi-a raspuns.
Glasul meu s-a auzit in cer si Domnul a schimbat viata mea. Apoi, Domnul a zidit pe daramaturile din casa mea si daramaturile din tata si din fratii mei, si din viata mea. El a inceput sa le intareasca si sa le zideasca la loc.

Reporter:
Exista multe concluzii care ar putea fi trase dupa discutia noastra si dupa istoria aceasta a umblarii tale cu Dumnezeu, a neumblarii altora si a umblarii tale, dar pana la urma Dumnezeu este cel care intoarce toata casa la El. Daca ceri cu credinta mantuirea celor din casa ta sau a celor dragi tie, Dumnezeu face acest lucru.
Stimati ascultatori si dragi prieteni daca doriti schimbare, schimbare adevarata in casele si-n familiile dumneavoasta, puneti-l pe Dumnezeu la incercare intr-un mod copilaresc, cu o credinta simpla si sincera, dar care poate intr-adevar sa sfarame toate puterile celui rau, astfel incat intreaga casa sa se intoarca la Dumnezeu.

Comments (4)

Older Posts »