Archive for Aprilie, 2010

Interviu – ‘Rugaciunile’ preferate ale tatalui meu erau injuraturile – Jean Chiforeanu

JEAN CHIFOREANU

=’Rugaciunile’ preferate ale tatalui meu erau injuraturile=.

Inainte de 1989, Jean Chiforeanu a lucrat in cadrul departamentului de export al firmei Auto Export Import Romania. S-a născut in deceniul 5 al secolului XX, cand in Romania urmele stalinismului se vedeau la tot pasul.

Jean Chiforeanu:
=M-am trezit si eu intr-o gradinita de tip nou, comunista, in care rugaciunea nu era =Tatal nostru= sau =Inger, ingerasul meu=, ci =Stalin si poporul rus=.
La scoala elementara procesul de ateizare a luat avant.
Eram convins ca Dumnezeu nu exista, pentru ca nici in familie nu am avut parte de o educatie crestina.

=Rugaciunile= preferate ale tatalui meu erau injuraturile.
Fac parte din generatia celor 40 de ani ai pustiei pentru Romania.
Dupa terminarea liceului am fost cooptat in partid, am avansat pe linie comunista pana in sectia de propaganda si cultura a fostului comitet central al UTC-ului.
Acolo sef imi era chiar Nicu Ceausescu. Datorita calitatilor de propagandist si organizator, am sustinut in 1976 admiterea la Academia de Stiinte sociale si politice, pentru ca imi placeau si faceam din convingere ceea ce faceam.

In semestrul I, in cadrul seminariilor de ateism, se studia Biblia si Istoria Bisericii, deoarece toti cei din posturi de conducere urmau aceste seminarii de ateism.
Studiind Scriptura pentru prima data cu seriozitate, ca sa o combat bineinteles, sa le spun si altora ca nu exista Dumnezeu, ca Cristos este doar o figura istorica, m-am trezit ca incep sa-mi pun adevaratele intrebari care se pun la un moment dat – cine sunt, de unde vin si unde ma duc.

Incepusem sa-mi dau seama de multele manevre din sanul comunismului, de faptul ca era o masinarie diabolica.

In Noiembrie 1976, dupa un studiu intens asupra materialelor care vorbeau despre Biserica si crestinism, m-am vazut si eu infrant de Cel care este Calea, Adevarul si Viata.
Acolo mi-am predat viata in bratul Domnului Isus Cristos, chiar la Academia de inalte studii politice comuniste. Citind si studiind Biblia. Nu ‘frunzarind’, ci studiind Biblia.=

Bineinteles ca a fost dat afara, cariera politica i s-a intrerupt, si a urmat disciplinarea ‘prin munca’.

Jean Chiforeanu:
=Din 1976 pana in 1979 am fost trimis sa mai ‘cuget’ la Canalul Dunare-Marea Neagra, la sectia Poarta Alba. Inainte tineam acolo prelegeri despre inexistenta lui Dumnezeu, iar acum eram chiar eu acolo, cu toate masurile de siguranta luate de ‘tovarasi’.
A urmat oprobiul prietenilor, a colegilor si a familiei. Parintii mi-au spus: ‘Pentru noi nu mai existi’.
Toata lumea ma vedea un ratat. Toti vedeau in mine un viitor politician, dar dupa ce m-am intors la Cristos, eram considerat un ratat.

Au fost ani in care Dumnezeu a daltuit caracterul meu. Nimic din ceea ce ni se intampla nu este la voia intamplarii. Am luat-o ca din partea lui Dumnezeu.
Eu cred ca exista un proces singular, particular si nu global. Nu te-ntorci la Dumnezeu pentru ca se intorc si altii, ci este o optiune personala.
Eram ‘tare la cerbice’, dar Dumnezeu m-a cioplit si m-a modelat.

In 1979, Ceausescu a facut o vizita in Statele Unite, iar inainte de acea vizita a dat si un decret de amnistie, in care am fost cuprins si eu.
M-am trezit =liber intr-un lagar= care se intindea de la Est la Vest si de la Nord la Sudul Romaniei.

In 1979, in Biserica nr.1 din Constanta am facut si botezul nou-testamental, act care reprezinta o moarte si o inviere simbolica.
Am fost ajutat de fratii si surorile din Biserica si atunci am inteles cuvintele Mantuitorului: =Cine lasa pentru Mine= si Imparatia Mea ogoare, frati, surori, diplome, cariera, ii voi da inzecit si insutit si pe deasupra viata vesnica.

Am intrat in cursurile BEE (Bible Education by Extension – Educatie biblica prin extensie), deoarece nefiind posibila studierea academica a Bibliei, aceste cursuri ofereau o metoda buna de studiere a Bibliei.
Erau cursuri pe care multi din generatia mea le-au parcurs, dar nu in Biserica, ci pe grupuri mici, in case. In Biserici erau multi =lupi in piele de oaie=
Ne intalneam in munti, departe de urechile securitatii.

La sfaristul anului 1979 am dat concurs si am intrat la Intreprinderea Auto Export Import din Brasov, care exporta camioane grele.
In acea vreme aproape 80 % dintre Bibliile care intrau in Romania, intrau pe calea apei.
Lucrand acolo si avand acces direct pe navele de export, Dumnezeu m-a folosit.

In 1981 venise un transport de Biblii pe un vapor norvegian. Dar in port existau 3 filtre de control. Primul era chiar la coborarea de pe vapor, al doilea era la iesirea din spatiul rezervat descarcarii vaporului, iar al treilea era la portile portului.
Pe vapor erau 2 remorci de Biblii, daca va puteti imagina asa ceva. Trebuia sa trecem prin 3 filtre cu 2 remorci de Biblii.

Ne-am rugat lui Dumnezeu, iar la ora si in seara care am stabilit-o de comun acord am mers in port.
A venit un frate de la Crestini dupa Evanghelie cu un tractor cu remorci, cu macaragiul lucrurile erau aranjate, dar ramaneau aceste 3 filtre. In seara aceea cerul era senin, cum numai vara la Constanta poate sa fie.

Cand noi ne-am dus spre port, incet, incet pe firmamentul cerului a aparut dinspre Odessa un norisor, apoi altul, iar in jumatate de ora cerul a devenit negru ca smoala.
S-a pornit o furtuna cum rar mi-a fost dat sa vad. De la graniceri pana la posturile de control, nu era tipenie de om pe afara. Pe furtuna si ploaia aceea teribila am descarcat Bibliile, si le-am incarcat in remorci. Cu toate ca acolo controalele erau foarte dese, pentru ca se facea contrabanda cu tigari si cafea, in momentul cand noi am trecut pe la toate punctele de control granicerii doar ne faceau semn dinauntrul gheretei lor =Treceti, mergeti, plecati, nu iesim afara sa va controlam=.

Am vazut atunci ca Dumnezeu, care este Dumnezeul universului, poate sa puna in miscare marea, furtuna si cerurile pentru cauza Lui.

Dupa alte astfel de experiente – mai faceam si evanghelizare de la om la om, aveam si o echipa cu care seara cantam pe faleza cazinoului din Constanta – am fost chemat la conducerea intreprinderii noastre.

Mi s-a spus: =Stim ce faci tu in timpul liber, stim si ca nu te mai sperie canalul, deci vei fi trimis din partea firmei sa lucrezi in Irak.= De fapt ei ar fi dorit sa nu ma mai intorc in Romania.
In 1984 am hotarat sa ma intorc totusi in Romania, iar in 1985 m-am casatorit si m-am mutat la Timisoara.

In 13 Decembrie 1988 am fost instintat – de azi pe maine – ca trebuie sa plec urgent in Cuba. Intre timp Domnul ne-a binecuvantat cu 2 copii – Rut, care avea 9 ani si Sandra Debora de 3 luni.
Pur si simplu a doua zi trebuia sa fiu deja in avion, cu destinatia Havana, Cuba, via Montreal, Canada.

Sotia mi-a adus bagajul la Bucuresti a doua zi, si in aeroportul Otopeni am ingenuncheat amandoi si am spus: =Doamne, Tu stii. Doamne, pazeste-mi sotia si copiii.=

Cand am incercat sa schimb decizia sefilor mei, mi s-a spus:
=Ai de ales. Mergi ori in Cuba, ori in pustiul Karakumi din Asia Centrala.=
M-am dus in Cuba.

Marea batalie s-a dat pe aeroportul din Montreal, cand eram in tranzit. Multi mi-au spus sa raman acolo. Ma gandeam daca sa raman sau nu in Canada. Nu am ramas.

La aeroport in Cuba m-a intampinat ambasadorul Romaniei de acolo.
Mi-a spus: =Avem dosarul tau. Daca vrei sa-ti mearga bine, abtine-te sa mai predici. In Cuba poti fi aruncat la crocodili daca nu-ti vezi de treaba.=
I-am raspuns politicos, dar foarte clar, ca ceea ce gandesc nu depinde si nu poate fi influentat de contextul in care ma aflu.

Intotdeauna Dumnezeu transforma infrangerile in victorii. Comunistii mi-au inchis usa de predicare in Romania, dar Domnul mi-a deschis-o in Cuba, unde predicam in timpul liber.

In Aprilie 1990, sotia si fetitele mele au venit in Cuba. A fost un moment cu adevarat emotionant, dupa aproape 2 ani de despartire.
In August 1990 am venit acasa. De atunci si pana astazi m-am dedicat lucrarii de vestire a Evangheliei lui Dumnezeu unui popor care nu-L cunoaste pe El.

Anunțuri

Comments (3)

Cetateni cu sfintii, oameni din Casa lui Dumnezeu

Cetateni cu sfintii, oameni din Casa lui Dumnezeu

Efeseni 2:17,18
„El [Hristos] a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. Caci prin El si unii si altii avem intrare la Tatal, într-un Duh.”

Doamne, ce mare nevoie avem de VESTEA BUNA a pacii, adusa de PRINTUL PACII, intr-o lume aflata intr-un scandal continuu. Sau cel putin asa ne da de inteles mass-media, pentru spatiul public. Dar de multe ori situatia nu este mai roza nici in spatiul privat.

Pe langa vestea buna a pacii, mai avem si intrare la Tatal, in unitatea Duhului.

Daca ai sti ca ai „intrare” la Presedintele Romaniei, sau la Presedintele Americii, te-ai simti mai confortabil? Cu cat mai mult daca te gandesti ca Domnul Isus Cristos ne-a adus „intrare” la Tatal luminilor – la Dumnezeu Insusi !

Efeseni 2:19
„Asa dar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti IMPREUNA CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU” 

EXTRAORDINAR – Vom fi cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu !!!
Doamne, ce am facut sa meritam un asemenea har extraordinar – sa fim CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU?

Ce ai zice daca maine ar veni la tine acasa un trimis special al Ambasadei X, si ti-ar aduce un pasaport prin care ti se acorda CETATENIA TARII RESPECTIVE (America, Anglia, Rusia, China, Japonia, Franta, etc, orice tara vrei tu)?

Apoi, ca si cum asta nu ar fi de ajuns, esti invitat sa locuiesti in CASA PRESEDINTELUI / IMPARATULUI / REGELUI, sa mananci zilnic la masa lui, sa beneficiezi de toate facilitatile si drepturile celor din casa conducatorului !

Iar Dumnezeu vine si ne spune: „Sunteti IMPREUNA CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU”

Nu exista titlu mai mare si mai important !!!!!
Daca ai inteles ca aceasta este identitatea crestinului nascut din nou, te mai intereseaza faptul ca esti somer? Sau ca ai o boala oarecare? Sau ca esti prea gras, prea slab, prea scund, prea inalt, prea urat, prea…. etc?

Efeseni 2:20
„Fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.”

Care este temelia pe care sunt zidit eu?
Temelia unei case poate fi din beton foarte puternic, insa exista si case mai vechi, care nu au temelie, ci caramizile sunt zidite direct in pamant noroios si mocirlos.
Casele care nu au temelie sau au o temelie slaba, la cel mai mic cutremur se vor face una cu pamantul.

Cum pot sa stiu care este temelia mea? Cum pot sa stiu daca Isus Hristos este piatra de baza la temelia vietii mele? Cred ca pot folosi un test foarte simplu: in momentele groaznice de pana acum din viata mea, unde am alergat prima data? La televizor, la un prieten, la parinti/copii SAU LA CRISTOS?

Daca nu am trecut pana acum prin momente de acest fel, sa presupunem ca as trece chiar acum printr-un moment de acest fel. UNDE MI-AS DORI SA ALERG INTR-O ASTFEL DE SITUATIE? La temelia apostolilor si prorocilor, la Scriptura, la Evanghelie, la Biblie, la Cristos, la Dumnezeu, sau la doctor, politie, pile, relatii, telefoane, etc?

Cristos Mesia – trimisul special al lui Dumnezeu pentru tine, te invita astazi sa faci parte si sa locuiesti in Templul Sfant al Domnului – Biserica lui Cristos !

DUMNEZEU TATAL ne spune clar si raspicat ca SUNTEM !!! „IMPREUNA CETATENI CU SFINTII, OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU”

Doamne, ajuta-ne sa traim ca CETATENI IN CASA TA !

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Interviu – Trebuie sa iau o decizie cu privire la viata mea. Ori slujesc lui Dumnezeu, ori slujesc celui rau. – BEBE TOMECI

BEBE TOMECI

=Ori slujesc lui Dumnezeu, ori slujesc celui rau=

S-a vorbit despre subiectul: ‘Nimeni nu poate sluji la doi stapani, ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rau.’ Mi-am dat seama ca si eu trebuie sa iau o decizie cu privire la viata mea.=

Reporter:
– Bebe Tomeci s-a nascut langa Campulung Muscel, in judetul Arges, iar sotia lui, Ani, este din zona Piatra Neamt. Au terminat amandoi Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti si au doi copii, Flavius si Rebeca.

Reporter:
– Voi v-ati nascut o data fizic, dar ati experimentat si =nasterea din nou=. Cand a avut loc pentru voi aceasta nastere din nou si ce inseamna aceasta pentru voi?

Bebe Tomeci:
Nasterea noastra din nou s-a intamplat undeva la inceputul anilor ’92. Eram studenti in Bucuresti, in anul IV de facultate. Eram intr-o perioada de cautari. Nu stiam exact ce cautam. Eram casatoriti de un an si jumatate si simteam ca ceva trebuie sa se intample in viata noastra.

Incepusem chiar sa mergem mai des la manastirea Casin de langa Bucuresti. Plateam acolo 100 de lei, pentru a se ruga pentru noi timp de trei luni. Dar nu simteam o implinire sau o schimbare in viata noastra.

Provin dintr-o familie modesta. Am plecat la scoala cu dorinta sa ma fac medic veterinar. Acesta a fost un gand de mic copil, cand ne intreba =Ce vrei sa te faci?=. Mi-a placut foarte mult medicina si doream foarte mult sa ma fac medic.

Am invatat foarte bine. Dar a venit examenul de admitere la facultate si in primul an am avut nesansa sa cad la cateva sutimi. A fost un an foarte greu, un moment foarte greu, in acel an cand nu am intrat la facultate. A fost un moment de zdrobire a inimii mele si a fiintei mele.
Am plecat in armata si am invatat in armata. Dupa patru luni de pregatire, de terminare a perioadei din armata, am inceput sa invat partea pe care nu o stiam asa de bine, din genetica si boli infectioase. Si am dat din armata. In acel an am intrat. Pentru aceasta armata mi s-a redus cu patru luni. A fost o mare bucurie pentru mine ca am scapat cu patru luni mai repede de armata.

Acesta a fost un moment de schimbare foarte brusca pentru mine. Din cazarma, in care eram limitat in a iesi, in a merge, in multe lucruri, dintr-o data, la numai doua saptamani, m-am pomenit in libertatea de atunci a studentilor. Era un contrast foarte mare. Foarte curand am cunoscut-o pe Ani, care este acum sotia mea. Mi-a placut de ea si mi-aduc aminte, prima noastra piesa la anatomie am picat-o, si eu si ea. si-am mers sa invatam piesa. Acolo ne-am cunoscut. De atunci, doi ani de zile am fost prieteni, iar in anul III de facultate am hotarat sa ne casatorim. Asta se intampla in anul 1990, imediat dupa Revolutie.

Cu mai multi ani in urma, eram in clasa a IX-a si in zona noastra din Arges, undeva la Slanic s-a sfintit o Biserica Ortodoxa. Parintii mei, din cand in cand, mai mergeau la astfel de evenimente. Atunci m-au luat si pe mine. Asteptam sa intru in altar si este poate unicul moment cand si barbati si femei pot intra acolo, altfel doar preotul poate sa stea acolo. Era un sir indian, asteptam sa intram acolo, sa ne inchinam si sa sarutam acea carte groasa sau cu tabla, despre care nu stiam ca este, de fapt, Sfanta Evanghelie. Mama s-a intors spre mine si a spus: =Bebe, cand te rogi sa spui o dorinta.= si m-a luat asa prin surprindere dar am spus: =Bine.= Nu m-am gandit prea mult.

In momentul cand am ajuns acolo, am spus: =Doamne, vreau sa intru la facultate.= Desi eram in clasa a IX-a, nici nu dadusem treapta si nu stiam daca voi fi la Medicina Veterinara. Dar asta a fost singura mea dorinta si am spus-o cu gandul si dorinta unui copil de clasa a IX-a. ?n momentul acela, ca si cum intr-un colt ar fi fost cineva, am auzit un glas in urechea dreapta, asa cum eram intorsi si a spus: =Asa va fi.= Am fost cutremurat si sunt chiar si acum cand povestesc. Pentru ca atunci n-am inteles de ce si de unde venea acel glas: =Asa va fi.=

Reporter:
– A fost un moment cand colegii de facultate v-au invitat la o intalnire, cu un alt grup de tineri crestini. De ce te-ai dus acolo?

Bebe Tomeci:
Sotia mea a venit asa de entuziasmata. Primise o Biblie foarte groasa de la colega noastra, Simona Palade, si a spus: =Bebe, am cunoscut niste tineri. Oameni asa de speciali, asa de deosebiti.= Era, pur si simplu, incantata. I-am spus: =Bine, uite…= Eu nu fusesem la aceasta intalnire, m-am dus la piata in timpul acela. Dar am fost curios si ma gandeam: =Ce a putut sa vada ea de a venit asa de entuziasmata?=

Ne-am dus impreuna la Biserica Baptista Golgota, din Bucuresti, unde s-a vorbit despre subiectul: nimeni nu poate sluji la doi stapani, ori slujesc lui Dumnezeu ori slujesc celui rau. Mi-am dat seama ca si eu trebuie sa iau o decizie cu privire la viata mea.

Fiind o fire mai sentimentala, am iesit de acolo cu lacrimi in ochi. Mi-am dat seama ca Dumnezeu ma cheama sa iau o decizie cu privire la viata mea. si am luat-o. Am dorit sa mergem in continuare la aceasta biserica. Am vazut acolo oameni care-l cautau pe Dumnezeu. Am inceput sa inteleg Cuvantul lui Dumnezeu.

In camine au inceput sa vina niste misionari, care se strangeau in grupuri mici si faceau studii biblice. Mi-am dorit si eu foarte mult sa merg la ei. ?ncet-incet, fara sa-mi dau seama, am inceput sa crestem si sa cunoastem planul lui Dumnezeu legat de mantuirea noastra personala. Pas cu pas am fost si eu provocat. La inceput sa ma rog. Am inceput sa inteleg Cuvantul lui Dumnezeu.

Reporter:
– Ti l-au spus altii? Sau ai inteles citind tu Biblia?

Bebe Tomeci:
– As spune ca si citind dar si vazand si auzind de la altii. La inceput cand citeam singur, nu-ntelegeam multe lucruri, dar acum inteleg ca este normal sa se intample asta. Era un material destul de nou pentru mine. Mergeam si ii intrebam pe prietenii mei. =De ce scrie asa si asa?= Iar ei imi spuneau de ce scrie asa. si atunci intelegeam si puteam sa pun in armonie cu alte lucruri pe care le intelegeam. In felul acesta am inteles de fapt Cuvantul lui Dumnezeu.

De mic copil am avut teama de Dumnezeu. Dar cunoasterea lui Dumnezeu a venit cand am inceput sa cunosc Cuvantul lui Dumnezeu. La inceput credinta mea era mai mult sentimentala, ca de copil, dar ea era superficiala. si eram purtat incoace si incolo. Cand am inceput sa stiu ce scrie Dumnezeu legat de cutare sau cutare lucru, atunci credinta mea a devenit mai adanca, mai puternica. Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu – este un lucru esential, fundamental pentru credinta unui om.

Reporter:
– Cum te raportezi acum la Dumnezeu? Este Dumnezeu un prieten apropiat pentru tine? Sau Il percepi ca fiind undeva departe, fara sa se intereseze de tine?

Bebe Tomeci:
– Nu pot spune ca este departe. A fost langa mine si a fost langa noi in momentul cand noi eram departe cu gandul si cu inima si cu faptele noastre. Dar incerc sa-l pastrez pe Dumnezeu in viata mea ca si centru, asa cum, ca si fiinte biologice noi avem anumite functii fiziologice, fara de care nu putem sa traim. Nu putem trai fara respiratie, apa, somn, mancare. Acelasi lucru daca nu experimentezi sau nu traiesti, nu-L pui pe Dumnezeu in viata spirituala, nu te rogi, nu citesti din Scriptura, vrand-nevrand te indepartezi de Dumnezeu. Este o lupta si este o alegere.

Impreuna cu sotia mea incercam sa avem viata noastra centrata pe Dumnezeu, pe Cuvantul Lui, pe rugaciune. Sa avem o viata ritmica, daca as putea spune. Pentru ca imediat simtim. E ca si un ceas biologic, un ceas, nu stiu cum sa-i spun, spiritual, daca nu ne rugam o perioada sau suntem prea obositi in alte lucruri, imediat simtim ca partea spirituala din noi scade si firea si omenescul din noi se manifesta mai rau.

Deci avem nevoie sa ne oprim imediat si sa stam langa Dumnezeu, sa meditam, sa citim Biblia si sa ne rugam.

Reporter:
– Care sunt rezultatele misiunii tale impreuna cu organizatia =Alege viata= in mijlocul studentilor? Care sunt bucuriile pe care le ai acolo?

Bebe Tomeci:
– Si bucurii, si greutati, si tristeti uneori. Uneori vin seara descurajat si ma intreb: =Cine mai vrea sa asculte mesajul si Cuvantul Tau, Doamne?= Uneori sunt descurajat, dar alteori vad oameni care il primesc pe Domnul si vad cum inima lor abia a asteptat ca cineva sa mearga si sa le vorbeasca acestor oameni despre Dumnezeu. Pentru acesti oameni merita sa mergem mai departe. si Dumnezeu lucreaza.

Reporter:
– Este foarte dificil atunci cand ai de-a face sau cand trebuie sa te confrunti cu mentalitati gresite, cu idei preconcepute ale oamenilor.

Mi-amintesc o intamplare interesanta a pastorului Richard Wurmbrand. Dansul era evreu. Odata a mers intr-o biserica ortodoxa din Sibiu, sa predice acolo. S-a strans lume multa, iar sotia pastorului Wurmbrand era acolo prin multime. La un moment dat, o doamna din multime, care era aproape de sotia pastorului, ii spune sotiei: =Vine un jidan sa ne vorbeasca.= La care sotia pastorului Wurmbrand ii raspunde: =Vine un jidan sa ne vorbeasca despre un alt jidan.= Vine un evreu sa ne vorbeasca despre evreul Isus Cristos.

Asa se intampla cand oamenii au idei preconcepute. Oamenii nu inteleg ca de fapt dorinta noastra sincera este sa-l prezentam pe Dumnezeu. Sa prezentam ceea ce s-a schimbat in viata noastra, experienta noastra personala. Asa cum spuneai tu, sotia ta a gasit o bucurie extraordinara la prietenii aceia, incat n-a rezistat. Te-a chemat si pe tine: =Haide, sa mergem, sa vedem, sa vezi si tu.= La fel cum a procedat sotia ta cu tine si tu la randul tau cu altii, la fel facem fiecare dintre noi. Fara alte interese meschine, fara alte ganduri de a strica ceva, eu stiu, in gandirea oamenilor. Ci din contra, sa prezentam experienta noastra personala.

Reporter:
– In spatele acestei lucrari este Dumnezeu. Cand spunem adevarul lui Dumnezeu, un om poate fi schimbat si apoi Evanghelia ajunge in familia lui, la sotia lui sau la copiii lui si nici nu ne dam seama cum oamenii pot fi schimbati de acolo inainte.

Comments (3)

Interviu – Marieta Prundeanu – Tot ceea ce imi dorisem: GINGASIE, PLINATATE, FRUMUSETE – am primit de la Dumnezeu

MARIETA PRUNDEANU

Tot ceea ce imi dorisem – toata acea gingasie, toata acea plinatate, toata acea frumusete – am primit de la Dumnezeu.

Simteam ca sunt neimplinita si nu stiam unde sa gasesc implinire.

Golul imens din inima mea L-a umplut Dumnezeu.

Reporter:
Doamna Marieta Prundeanu, sunteti medic, sunteti casatorita, aveti 2 copii si va declarati un om fericit. Care este secretul fericirii, pentru ca nu sunt multi oameni fericiti?

Marieta Prundeanu:
Fericirea aceasta nu vine de la mine, ci imi este data de Dumnezeu. inainte de a-L cunoaste pe Domnul, nu indrazneam sa spun ca sunt un om fericit, cu toate ca am cunoscut si momente de fericire, insa era o fericire trecatoare.

Reporter:
Ma bucur ca astazi, cand foarte multe casatorii se termina cu divort, totusi mai exista familii fericite si unite.

Marieta Prundeanu:
Inainte de a ne intoarce la Dumnezeu, eram si noi asaltati din toate partile si probabil ca nici noi nu am fi fost scutiti de un divort sau de alte lucruri necurate si tragice.
Dar Dumnezeu a avut un plan cu familia noastra si a binecuvantat-o in mod deosebit. Pe acest pamant, plin de invrajbire si nesiguranta, Dumnezeu daruieste fericire, pace, lumina si, mai mult decat orice, o nadejde care nu insala.

Reporter:
In ce atmosfera ati crescut?

Marieta Prundeanu:
Am avut o copilarie deosebita: parintii mei mi-au fost parinti si prieteni. M-au iubit si au crezut in mine.
Am crescut intr-un mediu natural de exceptie, langa Campulung Muscel, intr-o zona de munte si deal, cu vai, cu paduri, cu izvoare si cu rauri minunate, cu pasari si cu toate frumusetile pe care Dumnezeu le-a lasat pe pamant. Le-am iubit cu toata forta sufletului meu. Ascultam =muzica cereasca=, transmisa prin pasari, prin ape si paduri. Visam cu ochii deschisi in fata lor.
La scoala n-am avut probleme cu nici un examen. Dumnezeu mi-a dat minte astfel incat am fost mereu prima.
In ciuda acestor lucruri, ramanea mereu un gol in sufletul meu. ii spuneam cu disperare sotului meu: =Mereu este ceva care ma impiedica sa fiu multumita si sa spun: ‘Cu adevarat in viata mea este plinatate!’=.
Citeam despre personalitati marcante, care au cautat absolutul. Multi nu l-au gasit si au sfarsit printr-un suicid. M-am intrebat care era taina ca acest absolut nu se lasa gasit usor? Simteam si eu acel verset din Biblie, care spune: =Dumnezeu a pus in om chiar si gandul vesniciei=.
Remarcam cu disperare ca dorinta dupa acel ceva se accentua si nu o puteam implini cu nimic. Am cantat, am compus muzica, am scris o carte. Dar satisfactia si plinatatea pe care o doream, nu o gaseam. Ma intrebam ce sa fac cu viata mea? incotro ma indrept? Care este sensul vietii mele?
Tatal meu mi-a inoculat ideea sa lupt in viata, asa ca stiam ca trebuie sa termin scoala, liceul si facultatea. Acestea s-au terminat, dar ce sa mai fac? Nu mai aveam nici o tinta pentru care sa lupt, ca sa simt ca traiesc cu adevarat.
Nu vreau sa se inteleaga ca pentru mine profesia, familia sau copiii mei n-ar avea valoare. Au toate valoarea lor, dar mai presus de toate aceste lucruri ramanea ceva. si acel ceva devenea in viata mea o prapastie.

Reporter:
Absolutul se indeparta tot mai mult…

Marieta Prundeanu:
Da, si nu era ceea ce eu asteptam. Nu-mi aducea pacea si linistea de care aveam nevoie – acea impacare cu mine insami. Un proverb spune: =Cu cat fugi mai mult de tine, cu atat eul tau alearga in goana mare dupa tine!=.
Simteam ca sunt neimplinita si nu stiam unde sa gasesc implinire. La inceputurile cautarilor mele spirituale am dat peste antropozofia lui Rudolf Steiner.

Reporter:
Ati inceput cu un autor negativ – Rudolf Steiner – si cu antropozofia (doctrina religioasa in care Dumnezeu este inlocuit cu omul, n.a.) care duce la distrugere spirituala…

Marieta Prundeanu:
Am fost peste tot unde credeam ca pot gasi spiritualitate. Am practicat si yoga, dar am constatat ca nu era ceea ce cautam. Am inteles ca pentru a patrunde si comunica cu lumea spirituala, trebuie sa faci ceva.
Am realizat ca daca nu voi ajunge sa comunic cu aceasta dumnezeire, viata mea va fi totalmente lipsita de sens. Profesia si familia nu vor putea niciodata sa inlocuiasca nevoia mea acuta de Dumnezeu.
Eram hotarata sa plec in Tibet sau in Nepal, unde sa-mi gasesc un maestru si sa incep un curs de initiere, prin care sa-mi implinesc nevoia grozava de spiritualitate. Domnul n-a ingaduit sa-mi parasesc familia si sa merg acolo.
O prietena m-a invitat la Biserica Penticostala. I-am spus: =Merg, dar sa nu va imaginati ca ma las pacalita!=. Cuvantul =pocait= imi sugera doar lucruri rele.
Din necunostinta, multi cred ca =pocaitii= sunt o tagma aparte, dar nu in sensul bun, ci niste oameni care s-au zapacit la cap, care au luat-o pe niste drumuri gresite si care cu siguranta vor ajunge in iad. Asta stiam despre =pocaiti=.
Cand am ajuns in acea Biserica, am avut impresia ca totul fusese organizat pentru mine, cu toate ca erau peste 3000 de oameni acolo. Cuvantul lui Dumnezeu m-a strapuns.
Oamenii aceia m-au coplesit de-a dreptul. M-au facut sa ma simt un om pierdut si regasit in mijlocul unui popor care avea un Dumnezeu deosebit. Un popor care detinea ceva ce mie-mi scapa.
Acolo am intalnit fete senine si ochi prietenosi, oameni care parca mi-au pus diagnosticul deja de la usa. Eram ranita, eram lovita, eram asa cum eram. Eram un om de lume, dar ei m-au primit cu o dragoste deosebita.
M-a impresionat extraordinar Cina Domnului. Mi-am plans cu lacrimi amare toata starea mea. Ma gandeam: =Doamne, ce fericiti si ce bucurosi sunt ei!=.

Reporter:
In Bisericile neoprotestante, Cina Domnului este un act care se practica in mod simbolic, in amintirea mortii si invierii Mantuitorului Isus Cristos. Crestinii se impartasesc cu paine si vin, care reprezinta trupul Mantuitorului nostru Isus Cristos, mort in locul nostru, si sangele Lui, care a fost varsat pentru iertarea pacatelor noastre.

Marieta Prundeanu:
Inainte de a merge in acea Biserica Penticostala, am cunoscut yoghini, care faceau anumite ritualuri de purificare.
Dorinta fierbinte a inimii mele era sa ajung sa comunic cu Dumnezeu, sa-L aud, sa-L inteleg, sa-L simt. Sa se intample ceva care sa ma faca sa spun: =Da, aici este Dumnezeu!=. Spre dezamagirea mea, am constatat ca in yoga NU era Dumnezeu.
Cand ai harul de la Domnul si primesti lumina sa poti discerne lucrurile, este o adevarata fericire. Mie mi s-a facut harul sa constat ca yoga nu este originalul pe care-l cautam. Yoga era doar un surogat, o copie falsa, o minciuna.
Dumnezeu n-a intrat cu bocancii in viata nimanui si n-a fortat usa nimanui. El este de o gingasie si de o delicatete pe care n-am intalnit-o la nimeni pe pamant.
Toata viata am jinduit dupa delicatete, dupa gingasie, dupa aceea frumusete care nu epateaza si care se impune prin aristocratia ei, prin sublimul ei. Doar Domnul este asa !
Mai tarziu mi-am dat seama ca yoga era, de fapt, un curs de idolatrie in toata splendoarea.
Revenind la antropozofia lui Rudolf Steiner, mi se deschidea perspectiva unor lumi spirituale, a unor lumi sublime, a unor lumi care nu acceptau compromis. Dar cum sa ajungi acolo, cum sa deschizi o poarta pe care nu o puteai deschide cu nici o cheie din cele stiute?
Cum sa intri in comunicare cu niste lumi care ramaneau inaccesibile, atata vreme cat tu ramaneai un om pacatos si acele pacate nu ieseau din tine cu nici un chip?
Am incercat sa citesc Biblia, dar parca nu mi se deschidea. Mai tarziu am inteles ca aceasta Carte a Cartilor nu se va deschide niciodata cu adevarat unui om decat atunci cand va fi citita prin Duh, NU prin minte sau prin firea omului.
Domnul m-a facut sa inteleg ca niciun om si nicio metoda omeneasca nu vor putea sa schimbe si sa restructureze fiinta umana asa incat sa fie vrednica sa comunice cu lumea plina de sfintenie si de neprihanire a lui Dumnezeu.

Reporter:
A fost un har din partea lui Dumnezeu ca n-ati intrat in legatura cu acele lumi spirituale, pentru ca lumile spirituale care nu se supun lui Dumnezeu sunt de la cel rau si sunt distructive pentru oameni.
Doar prin Duhul Sfant si prin Fiul lui Dumnezeu – Isus Cristos – avem acces la Dumnezeu. Cine intra altfel in legatura cu lumea spirituala – si adevarul este ca se poate intra – va fi distrus de lumea spirituala negativa a Diavolului.

Marieta Prundeanu:
Da, pentru ca nu ai de unde sa stii cu ce entitate te intalnesti, iar acele duhuri pot sa-ti darame viata. De aceea Dumnezeu a lasat omului o cale absolut sigura, usoara si accesibila. Aceasta Cale – Isus Cristos – este permisa oricarei fiinte de pe pamantul acesta.
Prin Domnul Isus Cristos si prin jertfa Lui de pe cruce, orice om, de orice neam sau statut social ar fi, are acces la Dumnezeu.
Tot ce este scris in Biblie se implineste. Asa cum scrie in Evanghelia dupa Ioan: =Am primit din plinatatea Lui si har dupa har=, asa s-a intamplat si in viata mea.
Am spus: =Doamne Dumnezeule, Tu insuti Te ocupi de om. Nu omul tine in mainile lui fraiele altor oameni, ci Tu insuti, Doamne, stai de vorba cu fiecare. Este incredibil ca Tu, Creatorul, Te apleci catre fiecare fiinta cu atata iubire, cu atata gingasie si daruire=.
Tot ce imi dorisem – toata acea gingasie, toata acea plinatate, toata acea frumusete – le-am primit de la Dumnezeu.
Pe mine Dumnezeu m-a umplut cu El insusi. Golul acela imens din inima mea L-a umplut El si m-a facut sa inteleg ca nici profesia, nici succesul in viata, nimic nu se compara cu acest tel suprem al vietii: intalnirea cu Dumnezeu.
Umblarea noastra pe pamant are un scop unic, si anume intalnirea cu Dumnezeu. Dumnezeu este o persoana. El a creat intregul Univers si tine in mana Lui toate lucrurile.
Suntem intr-adevar oameni fericiti sa putem sa ne adresam Lui cu acest apelativ: TATa.
Iar pocainta nu inseamna ca ai intrat intr-un cult de nebuni, de habotnici, de oameni care si-au pierdut directia si care cauta solutii disperate la problemele lor disperate.
Pocainta inseamna sa accepti liber sa te daruiesti lui Dumnezeu si sa-L iubesti pe El. Pocainta inseamna sa cunosti un Dumnezeu viu si atotputernic, plin de intelepciune si pricepere, plin de marinimie si intelegere.

Reporter:
Intentia lui Dumnezeu NU este neaparat sa-mi mearga mie bine pe acest pamant, sa fiu fericit si sa am tot ce-mi doresc, ci intentia Lui este sa ma duca in imparatia Lui vesnica. Acesta este PLANUL Lui.
Din aceasta perspectiva, evenimentele dureroase din punctul nostru de vedere – pierderea unei fiinte iubite, pierderea unor lucruri materiale sau a sanatatii – concura la atingerea scopului lui Dumnezeu: sa ajungem intr-o stare dupa voia Lui, ca sa putem intra in imparatia Lui vesnica.

Marieta Prundeanu:
Eu am doi copii mari. Credeti, stimati cititori, ca ati putea sa tineti in mainile voastre soarta copiilor vostri? Credeti ca le puteti da ca zestre fericirea? Eu nu cred. Nimeni nu-i poate opri de pe drumul pierzarii, al destrabalarii, al degradarii.
Singurul lucru pe care poti sa-l faci ca parinte este sa-i ingrijesti cu iubire, sa le fii prieten si apropiat. Dar Cel ce-i tine in curatenie si in sfintenie este doar Dumnezeu.
Copiii mei sunt in grija Domnului. Astazi baiatul si fata sunt casatoriti si plecati la casele lor. Credeti ca le pot oferi eu vreo protectie? stiu eu daca vor consuma sau nu droguri? Daca se vor destrabala sau nu? Sau daca vor face alte lucruri pacatoase? N-am de unde sa stiu si nici nu as avea cum sa-i opresc. Dar Domnul stie si i-am dat in grija Lui. Ei sunt bine si sunt binecuvantatii Lui, sunt la locul lor.
Sunt o mama fericita si le doresc tuturor mamelor sa traiasca astfel de momente cum traiesc eu.
Apoi, stiti ca nu este cu putinta ca intr-o casnicie sa nu intervina disensiuni. Pe cel ce spune ca in viata lui n-a cunoscut certurile sau poate mai mult… eu nu-l cred. Dar azi pot afirma cu toata certitudinea si cu toata incredintarea ca in familia si intre sotii unde este Cristos Isus, acolo exista unitate, armonie, iubire si intelegere, acolo exista Dumnezeu.
Este o usurare inimaginabila sa nu mai porti tu, ca om, aceste poveri de nesuportat.
O familie de intelectuali, care au 2 copii, m-au intrebat daca eu nu-mi fac probleme pentru copiii mei. Le-am raspuns: =Nu, deoarece ei sunt o sarcina mult prea mare ca sa o pot duce eu, asa ca am incredintat-o Domnului=.
Am zis: =Doamne, sunt copiii Tai, Te rog ia-i Tu in grija Ta si poarta-le Tu de grija=. Asta nu inseamna insa ca eu nu-i iubesc, ca nu le dau ca om ceea ce pot eu sa le dau. Dar m-am degrevat de o sarcina care ma coplesea.

Lasă un comentariu

Interviu – Cristos S-a aplecat in balta si in mizeria vietii mele, si m-a facut fiu de Dumnezeu. – Stefan Lapadat

STEFAN LAPADAT

Am auzit o voce care-mi spunea: =STEFANE, CE-AI DE GAND?=.
Am inceput sa plang.

Doamne, nu pot sa ma las de tigara, de femei si de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi eu ma las.

Cristos S-a aplecat in balta si in mizeria vietii mele, m-a scos, m-a dus in =atelierul= Lui, m-a pus pe masa Lui si a lasat ca sangele Lui sa ma spele de orice pata si de orice mizerie si m-a facut fiu de Dumnezeu.

Stefan Lapadat s-a nascut intr-o familie de credinciosi penticostali din Lipova, insa la adolescenta a uitat valorile in care a fost crescut si a inceput sa =guste= viata.
A fugit peste granita in Iugoslavia, a ajuns in Statele Unite si acolo a continuat cu discoteci, batai, viata de noapte si tot ceea ce credea ca-i aduce fericirea. Dar L-a intalnit pe Cel care i-a dat intr-adevar fericirea, pe Cristos Domnul.

Stefan Lapadat:
Credeam ca doar la batranete o sa-L inteleg pe Dumnezeu, asa ca m-am dus in lume. Am crezut ca acolo o sa gasesc fericirea, pentru ca placerile acestei lumi erau frumoase si parca pentru o clipa ma satisfaceau. Dar mi-era rusine, deoarece stiam ca mama se ruga pentru noi.

Reporter:
Ati plecat de acasa la scoala profesionala…

Stefan Lapadat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar sa plec de acasa – abia am apucat. Am mers la Timisoara si am dat de viata de internat, am dat de prieteni si nopti petrecute in chefuri. Credeam ca asta este viata. Am zis ca am ajuns intr-un fel de rai.

Reporter:
Libertate totala…

Stefan Lapadat:
Da! Eram asa de bucuros ca am scapat de ai mei si de vocile acelea care ma tocau incontinuu: =Nu-i bine! Nu ti-e rusine? Nu fa asta! Nu cealalta! Nu-i voie aia si aia!=. La internat in sfarsit am zis: =Asta-i viata!=.

Reporter:
Ce relatie aveti acum cu tata si cu mama? Ei au vrut atunci sa va indrume cu toata dragostea pe calea cea buna.

Stefan Lapadat:
Tatal meu si mama mea au plecat la Domnul. As vrea sa mai fie astazi in viata, sa le sarut mainile si picioarele. M-am intors la Domnul cand ei erau inca in viata.
Mama a fost o mama deosebita, dar cand esti influentat de diavol, nu le poti da parintilor respectul cuvenit.

Ei au vrut sa ne dea cea mai mare comoara care exista in lumea aceasta. Poate ca nu au stiut sa ne-o explice asa cum am vrut noi, dar comoara pe care au legat-o de inima mea nu se poate compara cu banii, cu averea, cu nimic. N-am inteles atunci Cuvantul pe care Domnul Isus il spune: =Ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?=. N-ar castiga nimic.

In anul 1987 am fugit peste granita in Iugoslavia, impreuna cu fratele meu si cu inca doi prieteni. Am ajuns in lagar si acolo urma un interviu la care se decidea daca plecam mai departe sau ne dadeau inapoi in Romania comunista. La interviul acela erau numai trei motive pentru care puteam pleca mai departe spre Occident: pe baza politica, pe baza de religie sau pe baza de alta nationalitate.

Ce-am vazut in lagar a fost groaznic: femei violate, familii despartite si distruse, sotii separate de sotii lor. Veneau gardienii la femei si le spuneau ca daca vor sa treaca mai departe trebuie sa aiba relatii sexuale cu ei.
Venea militia noaptea sa-i duca inapoi in Romania, dar oamenii dormeau cu lama in gura – isi scoteau lama si-si taiau burta ca sa curga sange din ei. Era groaznic.

Pana la acel interviu, ne era rusine sa spunem ca suntem din familie de pocaiti. La scoala, cand ne ridicau in picioare, spuneam: =Nu eu, mama-i pocaita, tata-i pocait!=. Pentru prima data eram bucuros sa spun: =Sunt din familie de pocaiti!= pentru ca era singura mea sansa sa trec dincolo.

La interviu aveam parul lung si aratam ca niste vagabonzi. Mainile si degetele ne erau pline de fum de tigara. S-a uitat doamna aceea la noi si ne-a intrebat: =De ce-ati plecat din Romania?=. I-am spus: =Din cauza religiei!=. S-a uitat lung la noi si a zis: =Cum din cauza religiei? Voi aveti parul lung. Pocaitii nu au parul lung! Fumati?=. Am ezitat putin, dar parca ceva imi spunea: =Spune adevarul!=. Zic: =Da, fumez!=. Ea a continuat: =Beti?=, iar eu am spus: =Da, beau!=. A zis: =Atunci cum spuneti ca sunteti pocait?=.

Acasa, mama era pe genunchi de 24 de ore. Se ruga.

Am raspuns: =Noi suntem dintr-o familie de pocaiti cu 10 copii. Mama ne-a spus ca daca ne facem casa, o sa avem fiecare camera lui. Am carat o vara intreaga pe cap lighene pline cu pamant si am facut casa. Eram saraci. Ne-am facut o casa cu 8 camere, ca sa aiba fiecare copil… Pana atunci dormeam cate 3 in pat.

Cand a fost gata casa, mama a spus ca jumatate din casa o dam bisericii si n-a luat nici un ban pentru ea. A zis: ‘Vreau sa o dau Domnului!’. Noi ne-am suparat foarte tare. Ne gandeam: ‘Noi am carat pamant cu lighenele, am facut casa si mama o da acum Domnului ca sa-si faca pocaitii Biserica in casa noastra’ =. Noi n-am priceput atunci ce investitie a facut mama in viitorul nostru.

Am continuat: =Biserica este acum la noi in casa. Adevarul este ca nu ne-a batut militia, dar nici nu ne inghite, pentru ca suntem din familie de pocaiti=.
Femeia aceea a fost foarte, foarte impresionata de ceea ce i-am spus. A deschis fereastra si a zis: =ii vedeti pe oamenii acestia din curte? Toti au spus ca sunt pocaiti. si uite-i cum fumeaza si beau. Dar, pentru ca voi ati spus adevarul, sunteti liberi sa iesiti din lagar si sa mergeti la hotel=.

La hotel i-am zis fratelui meu: =Ma, ce destepti suntem noi! Ce vocabular bun avem noi! Ce ne-am descurcat noi!=… Pana am sunat in Romania…
Cand i-am spus mamei ca am ajuns in Iugoslavia, ea ne-a spus: =stiu, pentru ca m-am rugat pentru voi toata noaptea! I-am spus Domnului: ‘Doamne, n-am sa ma ridic de pe genunchi pana cand Tu nu-mi vorbesti!’. si Domnul mi-a spus: ‘Iata femeie, din cauza lacrimilor tale si din cauza ca nu vrei sa te lasi de Mine, iata Eu, Domnul, am sa merg inaintea lor si ei vor veni dupa Mine! Am un plan de mantuire pentru ei. si-am sa-i duc in tara aceea pentru ca vreau sa-i intorc la Mine!’ =.

Am ajuns in America, dar acolo ne-am inhaitat cu niste romani inraiti in bautura si in lucruri de nimic. Am inceput seara de seara cu bauturi, chefuri, femei, cu toate lucrurile scarboase care exista in lumea aceasta. La discoteci le placeau femeilor de noi pentru ca eram frumosi si inalti.
Eu eram unul dintre cei mai buni dansatori, dar nu stiam ca dansez pentru diavolul si largesc imparatia lui.

Ajungeam acasa de la discoteca imbibati de alcool. Rasarea soarele peste noi dimineata, iar noi transpiram a alcool. Puteam a alcool.

Intr-o dimineata, satul de lume si de tot, m-am dus la lucru. Aveam programat sa merg seara din nou la discoteca, dar, in timp ce lucram, mi s-a intamplat ceva extraordinar.

Am aprins o tigara si-am inceput sa fumez, dar dintr-o data am auzit o voce, o voce pe care eu nu pot sa o explic. Este imposibil sa descriu acea voce. Era o voce cu o autoritate cum n-am auzit in viata mea la nimeni, oricata scoala ar avea. O voce apasata, o voce care avea o profunzime extraordinara. Dar vocea aceea mi-a vorbit simplu, ca sa pot intelege. Vocea aceea m-a chemat pe nume.

Reporter:
Unde ai auzit-o? In ureche, in minte, in inima, afara?

Stefan Lapadat:
Direct inauntrul meu. Ca un fior, ca un curent care intra in tine si te curenteaza la secunda. Intra o caldura extraordinara. Eu cred ca a fost o lucrare a Duhului Sfant.

A fost o voce care a rasunat in timpanele mele si mi-a spus: =STEFANE, CE-AI DE GAND?=. Am inceput sa plang. Am luat tigara si am aruncat-o jos. M-am uitat in jurul meu si am zis: =Da’, cine vorbeste cu mine ca nu-i nimeni in jurul meu?=. Am crezut ca am innebunit. Fiind imbibat de alcool, am uitat imediat de vocea respectiva.

Am aprins alta tigara si din nou aceeasi voce: =STEFANE, CE-AI DE GAND?=. Atunci am zis: =Doamne, stiu ca Tu esti! Am auzit despre Tine de la mama mea si-am auzit rugaciuni in casa parinteasca. Am vazut oameni vindecati. Doamne, stiu ca Tu ma cercetezi, dar eu nu ma pot lasa de tigara si de droguri!=.

Acum, dragul meu cititor, vreau sa-ti spun tie, care citesti aceste randuri: nu veni la Dumnezeu cand scapi de droguri, alcool, tigari, destrabalare sau alte pacate. Nu poti veni la Dumnezeu cand scapi de pacate pentru ca NU poti scapa singur de pacate!

Vino la Dumnezeu chiar astazi, chiar acum. Lasa tigara, lasa drogurile si bautura in mana lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate scapa!

Este o nebunie pentru tine sa te doara toata ziua stomacul sau maseaua, si sa spui: =Nu ma duc la doctor, ci ma duc acasa! Sufar, ca poate imi trece=. si toata noaptea te zvarcolesti in patul tau, sperand ca pana dimineata sa-ti treaca cumva durerea. si ABIA APOI te duci la doctor.

Eu iti spun sa te duci la doctor ACUM! Vino la Cristos acum! Cu tigara, cu bautura, vino la Cristos chiar astazi. Vino la El.

Asa am venit eu la Cristos! Am fost sincer inaintea lui Dumnezeu si-am spus: =Doamne, eu singur nu pot! Nu pot sa ma las de tigara pentru ca de 13 ani fumez 2 pachete pe zi. Nu pot sa ma las de femei. Nu pot sa ma las de bautura. Dar daca Tu ma ajuti, de azi inainte eu ma las. si Doamne, de astazi ma pun in mana Ta!=.

Atunci am fost eliberat de Dumnezeu, prin Duhul Sfant. De atunci m-am lasat de toate acestea.
Dumnezeu m-a chemat sa vestesc Evanghelia. Acum ma ocup de un grup de vagabonzi si drogati din Sacramento. Sunt mongolezi, chinezi, vietnamezi, rusi, toti vin la Biserica si sunt plini de Duhul Sfant. Ne rugam in fiecare dimineata la ora 7: =Doamne, mantuieste Sacramento!=.
…………………………………………………………………………….

Eu am vazut puterea lui Dumnezeu. Odata mama era asa de bolnava incat doctorii ne-au spus: =Cumparati sicriul=. Dar ne-am rugat, i-au facut fratii ungere cu untdelemn si mama s-a vindecat. Exista o forta extraordinara. Dumnezeu l-a vindecat apoi pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi in jos. Ne-am rugat si am vazut cum, la clipeala ochiului, muschiul lui a prins iarasi putere. A sarit din pat, a inceput sa faca genuflexiuni si sa urle in gura mare: =Dumnezeu m-a vindecat! Cristos m-a vindecat!=.

Ceea ce n-a putut omul, a putut Dumnezeu, prin Duhul Sfant, pentru ca in sangele lui Isus Cristos este putere.
…………………………………………………………………………….

Se spune ca Michelangelo se plimba cu un prieten, iar prietenul lui a calcat intr-o balta. Michelangelo i-a spus: =Nu calca in balta aceea! Uite un inger in balta!=. Prietenul i-a zis: =Dar nu vad nici un inger!=, insa el a continuat: =Ba, da. Este un inger acolo!=. Apoi s-a aplecat si a scos din balta o piatra. Era toata murdara, dar Michelangelo a dus-o in atelierul lui, a spalat-o de murdarie si de noroi si din piatra aceea a sculptat un inger.

Asa am umblat eu in lumea aceasta. Diavolul te apasa si simti ca esti intr-o balta, mizerabil, crezi ca toti te-au parasit si ca n-ai nici o valoare, ca sotia sau sotul nu mai da nimic pe tine, ca societatea nu mai da nimic pe tine. Dar Isus spune: =Stop! Pana aici, diavole! Nu te mai las sa calci pe el! El este copilul meu. El este un inger!=.

Asa a facut Cristos cu viata mea. M-a scos din balta si din mizeria in care eram, m-a dus in =atelierul= Lui, m-a pus pe masa Lui si cu Sangele Lui m-a spalat de orice pata si de orice mizerie. M-a facut fiu de Dumnezeu.

Dumnezeu te poate scoate si pe tine din mocirla pacatului. Dintr-un om despre se spune: =Nu este bun de nimic. Este un rebut.=, Dumnezeu poate face un inger.
Poate sotul, sotia, tata, mama, copiii sau colegii iti spun: =Nu esti bun de nimic!=, dar eu vreau sa-ti spun ca esti foarte important pentru Dumnezeu. Dumnezeu te poate folosi ca sa trezeasca lumea intreaga.

Tu esti o valoare.
Tu esti o comoara.
Tu esti un diamant
in mana lui Dumnezeu.

Dumnezeu poate sa faca mari minuni prin tine. Chiar daca esti alcoolic, Dumnezeu te poate scoate de acolo si te poate salva. Orice pacat, oricat de mare, Dumnezeu ti-l iarta.

Dumnezeu sa-ti mareasca credinta si sa crezi in acest Isus, pe care eu il iubesc asa de mult. Este o comoara. Este cel mai minunat dintre toti. Acum as vrea sa ma rog cu tine:

=Tata scump din ceruri, in Numele Domnului Isus Cristos si prin puterea Duhului Sfant, ma rog pentru orice boala, pentru orice duh, pentru orice legatura straina, pentru orice sta impotriva ca oamenii sa vina la Tine.

Te rog adu biruinta, Doamne, prin Sangele Fiului Tau, varsat pe cruce. Doamne, pentru cel care vrea sa se predea ACUM in mana Ta, priveste spre el, intinde-ti mana si salveaza-l Tu, Doamne.

Daca n-are pace in inima lui, da-i Tu pace. Acolo unde este dorinta de divort, reuneste-i Tu si nu lasa ca diavolul sa-i dezbine. Pazeste si ocroteste Tu, Doamne.

Tu esti Dumnezeu mare, puternic si adevarat. Te laud, Doamne, si-ti multumesc. Ai mila de orice inima, leag-o de Tine si fa-ti Numele de slava! Amin=.

Comments (1)

De ce am aterizat pe aceasta planeta?

De ce am aterizat pe aceasta planeta?

De ce m-am nascut exact in 23 Decembrie 1968?
De ce nu m-am nascut in 1956 sau in 1972? Sau in 1400? Sau in 2590 (daca nu vine Domnul Isus mai curand)?

De ce voi muri in ziua… luna… anul… (completati voi, cei ce veti ramane, cand veti avea informatia completa, daca veti avea chef… ).

Din toata istoria acestei planete, fiecaruia dintre noi ne-a fost dat sa traim un segment FOARTE EXACT, de aici pana aici.
NU MAI DEVREME, SI NICI MAI MULT !
Iar aceste date sunt deja cunoscute de la intemeierea lumii, sunt scrise in Cartea Vietii.

Am aterizat oare la intamplare pe aceasta planeta?
Vom pleca la intamplare?

Daca nu e nimic la intamplare, atunci suntem oare predestinati spre bine sau spre rau si nu conteaza ce facem, ca tot aia e? Eu nu cred sa fie asa. Eu cred ca viata mea este cunoscuta dinainte de Dumnezeu, dar Dumnezeu intervine doar daca Il rog, altfel imi respecta libertatea de a alege.

Oarecum am putea spune ca este ca intr-un film pe care l-am vazut de mai multe ori: stiu ce urmeaza, dar eu nu intervin in actiunea filmului. Stiu ca actorul X sau Y va face cutare lucru, dar eu nu intervin. La fel cred si eu ca Dumnezeu stie exact ce urmeaza in viata mea, de la secunda 0 pana la ultima secunda, dar El intervine in viata mea doar daca Il rog. Uneori, cand Dumnezeu nu mai suporta rautatea, intervine si nechemat…

Concluzia mea este ca AM ATERIZAT PE ACEASTA PLANETA CONFORM UNUI PLAN foarte clar. Dumnezeu are un plan FOARTE FOARTE CLAR PENTRU VIATA MEA.

Dar depinde de mine daca ALEG sa implinesc planul lui Dumnezeu pentru viata mea, sau ALEG ce vreau eu.

Cum pot sa disting daca sunt in PLANUL pe care Dumnezeu Il are pentru mine sau am iesit… in decor?
Asta aflu doar pe genunchi, daca am pace in duhul meu vis-a-vis de ceea ce trebuia sa fac si sa fiu comparativ cu ceea ce am facut si am fost.

Nu am venit la intamplare pe aceasta planeta si nu voi pleca la intamplare. Doamne ajuta-ma sa implinesc complet, 100% planul Tau pentru viata mea.

Ioan Ciobota

Comments (2)