Archive for Mai, 2010

Interviu – Doamne, Tu esti Proprietarul vietii mele, eu sunt chiriasul – MARIA MORARIU

Maria Moraru

Doamne, de azi inainte vom merge impreuna.
TU esti proprietarul vietii mele, iar eu sunt chiriasul.

Ori il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI iL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.

Reporter:
Maria Morariu a lucrat ca bibliotecara la Universitate in urma cu cativa ani. Era divortata, deziluzionata, fara rost pe lume.
A incercat stiinte oculte, radiestezie, New Age, diferite curente filozofice, training autogen. Toate acestea doar ca sa isi gaseasca pacea sufletului si sensul in viata. Dar n-a gasit nimic si a fost tot mai goala si pustie in suflet.
Chiar daca si la acele intalniri oculte se incepea cu rugaciunea Tatal nostru, ea si-a dat seama ca ceea ce se petrecea acolo nu era in regula.

Maria Morariu:
Aceasta este una dintre strategiile lui Satan: sa-ti prezinte o informatie in care 20% este adevar, DAR 80% ESTE MINCIUNA.

Reporter:
Acum Maria a cunoscut ADEVARUL 100%. A cautat in biserici, in manastiri, un indrumator, o cale… dar lipsea ceva… Pana la urma a gasit CALEA – pe Domnul Isus Cristos. La un moment dat, a descoperit Radio Vocea Evangheliei.

Maria Morariu:
Emisiunile de la radio m-au ajutat enorm de mult. Aveam o nevoie atat de acuta si adanca sa inteleg Biblia pe masura mintii mele.

Reporter:
Tot de la radio a inteles ce inseamna si NASTERE DIN NOU, care este, de fapt, esenta crestinismului.

Maria Morariu:
Pana nu am inteles acest lucru, eram doar un „implinitor de ritualuri”, dar nu cunosteam si nu intelegeam ESENTA.
O emisiune care m-a marcat foarte mult, vorbea despre trairea impreuna cu Cristos. Se spunea: „Dupa ce intra Cristos in viata ta, il inviti in sufragerie, in primul rand. Apoi in biblioteca, sa vada ce carti citesti si cu ce iti umpli mintea, apoi in atelier, sa vada ce lucrezi…
DAR, in camara… acolo unde sunt lucrurile pe care numai tu le stii si pe care nu vrei sa le vada altii… nu-L lasi sa intre. Doar tu tii cheia de acolo”.
Si atunci provocarea era: „Ori Il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI IL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.
Isus ne spune ca pentru asta a venit in lume – pentru pacatosi. El iti cere cheile de la camarile ascunse ale sufletului si ale vietii tale, si EL va face curatenie”.
In acel moment, fiind singura acasa si ascultand radioul, s-a pus pe genunchi si a spus:
„Doamne, din aceasta clipa eu vreau sa-mi predau intreaga viata in mainile Tale si de acum incolo, oriunde voi merge, fie ca este zi sau noapte, fie ca este serviciu sau prieteni, oriunde as locui, noi doi VOM MERGE IMPREUNA. TU ESTI PROPRIETARUL VIETII MELE, IAR EU SUNT CHIRIASUL”.

Reporter:
La inceput, prietenii au criticat-o: „Ce-ai patit, te-ai prostit, ti-ai pierdut mintile, devii obtuza, rigida, bigota? Cum se poate asa ceva?”. Atunci s-au rupt prietenii vechi de 20 de ani, deoarece prietenii nu i-au putut intelege alegerea. Aceasta a insemnat izolare fata de prieteni.
Maria si-a predat viata in mana Domnului, a urmat Seminarul Teologic, apoi Domnul a chemat-o in lucrare.
A lasat imediat postul caldut si frumusel de bibliotecara si a plecat sa urmeze chemarea Domnului. Cativa ani a fost misionara in lumea araba.
Domnul a hotarat ca Maria sa se intoarca la El prin intermediul emisiunilor de la Radio Vocea Evangheliei. in acest mod Duhul Sfant a atins coarda care trebuia din sufletul si mintea Mariei.

Lasă un comentariu

Despre vorbirea in limbi

Despre vorbirea in limbi

M-a sunat intr-o seara un frate de langa Iasi si mi-a spus:
“Imi bateam sotia, o injuram eu, ma injura si ea, si eram intr-o tensiune continua in familie.
Dar, din momentul cand Duhul Sfant mi-a luminat mintea, in relatiile cu sotia mea am adoptat strategia: ROAGA-TE, TACI, SUFERA !
Dupa o vreme, sotia mea a venit si m-a pupat. Nu-i venea sa creada schimbarea TOTALA din viata mea” spunea acel frate de langa Iasi.
……………………….

Printre alte limbi pe care Duhul Sfant le da oamenilor, cred ca aceasta este una dintre ele:
LIMBA DRAGOSTEI !!

Este cel mai bine sa vorbim in LIMBA DRAGOSTEI, iar uneori chiar in limba „TACI DIN GURA” !!

O fi buna strategia asta: ROAGA-TE, TACI, SUFERA ?
Daca ma gandesc bine, si Domnul Isus Cristos a adoptat-o in anumite circumstante.

Doamne, ajuta-ne sa vorbim LIMBA DRAGOSTEI, iar uneori chiar limba „TACI DIN GURA” !!

Ioan Ciobota

P.S. Eu cred ca Duhul Sfant poate sa le dea oamenilor sa vorbeasca in limbi necunoscute pana atunci – limbi omenesti si limbi ingeresti. Cele omenesti sunt la fel cum au fost cele de la Rusalii, cand apostolii au vorbit in limbile a peste 15 natiuni adunate atunci la Ierusalim.
Acesti galileeni simpli (iar expresia „acesti galileeni” era o expresie peiorativa, in bataie de joc), dintr-o data vorbeau in limbile a 15 natiuni straine, le spuneau LUCRURILE MINUNATE ALE LUI DUMNEZEU.

Apoi exista limbi ingeresti, care trebuie sa fie traduse de cineva. In acest caz cred ca nu este vreo denominatie care sa aiba monopol asupra acestei manifestari a Duhului Sfant, iar altii care sa nege aceasta manifestare. Cred ca este puterea Duhului Sfant, care se manifesta cum doreste, NU CUM CRED UNII SAU ALTII ca ar trebui sa se manifeste.

Singurul secret este rugaciunea, iar un om al lui Dumnezeu spunea: Rugaciunea este ca atunci cand forezi o fantana: este greu, trebuie sa sapi, sa transpiri, sa te consumi, dar si cand dai de izvor si tasneste izvorul, nimeni nu-i mai sta impotriva. Asta acasa, in camaruta, nu in conjuncturi sau in conditionari de factura psihica.

De notat ca Petru, in predica lui, nu insista absolut deloc asupra vorbirii in limbi, ci asupra INVIERII DOMNULUI ISUS CRISTOS.

Acesta a fost si este mesajul central al Evangheliei – INVIEREA !

Pentru ca daca pun accent pe vorbirea in limbi straine, atunci trebuie sa pun accent pe toate minunile din Faptele Apostolilor, si anume: invieri, vindecari miraculoase, ingeri, evadari din inchisoare, serpi, salvare din naufragii, etc.

Nu pot fi tare doar la vorbirea in limbi, dar sa nu fiu in stare sa fac nicio minune, nicio vindecare, nimic supranatural. Duhul Sfant este acelasi, si Domnul Isus Cristos este acelasi ieri, azi si in veci.

1 Corinteni 14:1 Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa proorociti.
1 Corinteni 13:1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Comments (1)

Interviu – Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge – DANIEL ZAFIRIS

DANIEL ZAFIRIS

“Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge.”

“Mi-am daruit intreaga viata Lui, si ma simt in siguranta in mainile Lui.”

“Ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata – sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic altceva.”

“Nu uita ca esti doar un om, esti muritor.”

“In multe dintre aceste meciuri am fost golgheter.”

“Am avut o colega care a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: ‘Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?’“

“Atunci Dumnezeu a pasit afara din rama de pe perete si a intrat in viata mea pentru totdeauna.“

In anul 1995 Cupa Romaniei la fotbal a fost castigata de Petrolul Ploiesti. In acea vreme, Daniel Zafiris era jucator la Petrolul Ploiesti. De asemenea, Zafiris a fost selectionat pentru Echipa Nationala Universitara a Romaniei, care a participat la Campionatul Mondial Universitar din Anglia, 1991.
Daniel Zafiris L-a cunoscut pe Dumnezeu si, prin puterea Lui, cunoscand-L pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor, viata i-a fost schimbata.
Daniel este casatorit cu Dina si au 3 copii: Ioana, Elias-Daniel si Teodora.

Reporter:
Daniel, tu esti obisnuit sa dai goluri, uneori ai mai si primit goluri, ai jucat si ca portar, dar ai invatat in ultima vreme sa umpli goluri, sa umpli golurile din inima oamenilor. Exista un gol cu forma lui Dumnezeu in sufletul fiecaruia dintre noi. Indiferent ce ar putea incerca oamenii: droguri, sex, putere, bogatie… orice, nimic nu poate sa le umple acest gol decat Dumnezeu.
Cum era pe vremea cand dadeai si primeai goluri? Care sunt cateva succese din cariera ta fotbalistica?

Daniel Zafiris :
Inainte de a fi atacant, am fost portar, la juniori la Petrolul. De multe ori luam goluri, dar ma bucuram cand reuseam sa si marchez, atunci cand am devenit atacant.
La juniori am iesit pe locul 3 pe tara, intr-o finala mica, impotriva echipei FC Brasov si am castigat acel meci intr-un final dramatic.
In multe dintre meciurile jucate am marcat. In campionatul de juniori republicani am iesit chiar golgheterul seriei in care jucam.

Reporter:
Cum a fost in ’95, cand “gazarii” de la Ploiesti au castigat Cupa Romaniei ?

Daniel Zafiris:
A fost ceva extraordinar. Nu stiu daca se pot exprima in cuvinte acele momente de pe teren si din afara lui, dar a fost o bucurie enorma pentru ca am castigat unul dintre cele mai pretioase trofee ale tarii. Au fost niste momente emotionante – sa tii deasupra capului Cupa Romaniei si sa te bucuri impreuna cu colegii tai de aceasta performanta.
Din 1995 pana astazi (2005 – n.red.) nici o alta echipa din provincie nu a mai reusit sa castige campionatul sau Cupa Romaniei. Chiar daca multi nu ne dadeau nici o sansa, noi am castigat Cupa in 1995.

Reporter:
Cum crezi ca te vei simti atunci cand vei sta in fata lui Dumnezeu si ti se va pune pe cap “cununa neprihanirii”, pe care “ne-o va da in ziua aceea Domnul, Judecatorul cel drept?”

Daniel Zafiris:
Nu cred ca exista comparatie intre o cununa pe care astazi o ai, dar care maine se vestejeste, si cununa pe care Dumnezeu ne-o va da tuturor celor care L-am primit pe Cristos in viata noastra si am trait cu El. Cred ca acea bucurie va fi o bucurie desavarsita, pentru ca va fi o bucurie vesnica, nu o bucurie de o zi sau doua.

Reporter:
Asa este. Cum a fost in 1991 in Anglia, cand, impreuna cu echipa universitara nationala a Romaniei, ai participat la Campionatul Mondial Universitar de acolo?

Daniel Zafiris:
Si atunci au fost niste momente deosebite, pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa fiu selectionat in acea echipa. Am fost singurul jucator care am jucat toate meciurile de la inceput pana la sfarsit, fiind de fapt si singurul jucator din Divizia B care a fost in lotul Echipei Nationale Universitare a Romaniei. Toti ceilalti colegi ai mei erau din Divizia A. Pe timpul acela jucam la Politehnica Iasi.
Acolo, in Anglia, am avut bucuria, dincolo de a juca la un campionat mondial, de a vorbi cu ceilalti baieti din echipa despre Domnul Isus Cristos – Singurul care le poate implini viata. Au fost seri cand stateam impreuna, ei ma intrebau, eu le explicam, le citeam din Biblie si au fost momente binecuvantate, care cred ca le-au ramas in inima.
Ma rog pentru cei care au auzit ceea ce le-am spus (unii dintre ei au devenit antrenori), ca Dumnezeu sa-i ajute sa inteleaga faptul ca viata fara Isus Cristos e ca un meci de fotbal fara minge, adica nu are sens.

Reporter:
Imi place comparatia – “Viata fara Dumnezeu este ca un meci de fotbal fara minge” – joci de unul singur si cazi pe locul doi, mergi spre nicaieri, alergi spre niciunde. Cum a inceput aceasta alergare a ta dupa Dumnezeu ?

Daniel Zafiris:
De mic copil mi-am dorit sa ajung un fotbalist cunoscut, si am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa-mi implinesc acest vis.
Cand am mers prima data cu tatal meu pe stadion si am vazut atatia si atatia oameni care strigau, care aplaudau, care incurajau echipa FC Petrolul, atunci, in mintea mea, in sufletul meu de copil mi-am dorit mult sa ajung si eu un jucator faimos, deoarece ma gandeam ca acesta este drumul spre implinire in viata – sa am bani, sa am faima, sa am succes, sa am de toate si sa nu am nevoie de nimic altceva.
Pentru mine Dumnezeu nu era decat o imagine pusa intr-o rama pe un perete. Apelam la El doar cand aveam o “urgenta“.
Dar s-a intamplat ceva in liceu, care pot spune ca mi-a schimbat radical modul de a privi viata. Am avut o colega care, in urma unei complicatii survenite dupa o operatie, a murit. Pentru mine a fost ca o lovitura de trasnet acel moment, cand m-am intrebat: “Daca eu as fi fost in locul acelei colege, unde m-as fi dus?”
Puteam sa am eu toata faima si toata bogatia de pe pamantul acesta, dar daca mi-as fi pierdut sufletul, cu ce m-as fi ales? A fost un moment zguduitor in care mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu pot face nimic, pentru ca Dumnezeu este singurul care poate da un sens vietii, si ca viata de aici va continua dincolo in vesnicie, iar daca nu ?l am pe Dumnezeu, nu am nimic.
Apoi am ajuns in Iasi, la echipa Politehnica Iasi. Aici Dumnezeu mi-a aratat ca ma iubeste si ca a pregatit ceva mult mai de pret decat o cununa trecatoare, a pregatit o cununa vesnica. Acest lucru mi l-a descoperit printr-un fotbalist crestin, nascut din nou – numele lui este Adrian Ambrosie. El mi-a spus cum i-a schimbat Dumnezeu viata si m-a incurajat sa citesc Biblia, Cuvantul sfant al lui Dumnezeu.
Am inceput sa o citesc si am descoperit un verset care pentru mine si astazi este ca o binecuvantare: “Cine are pe Fiul are viata, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata.”
Atunci m-am gandit ca eu nu ?l am pe Fiul lui Dumnezeu in sufletul meu, in inima mea. Am inceput sa am succes, sa am bani si faima, dar nu ?l aveam pe Fiul lui Dumnezeu. si atunci, in 1991, am ingenuncheat inaintea Lui Dumnezeu si am zis: “Doamne, vino in viata mea, iarta-mi toate pacatele, vino Doamne Isuse Cristoase si ajuta-ma sa fiu asa cum Tu doresti”.
Acel moment pot spune ca a fost “nasterea mea din nou”. Atunci Dumnezeu “a pasit afara” din rama de pe perete si a intrat in viata mea pentru totdeauna.
De atunci inainte am incercat sa traiesc cu Dumnezeu in fiecare zi, iar astazi sunt atat de implinit si de bucuros incat as dori sa spun cat mai mult si celorlalti ca nu exista fericire si implinire fara Dumnezeu.
Desigur ca am trecut si prin momente mai grele, asa cum sunt in viata, dar stiu ca totul este sub controlul lui Dumnezeu si El rezolva orice problema dupa planul Lui cel desavarsit pe care-L are cu fiecare dintre noi.

Reporter:
Te-ai retras din activitatea competitionala dupa terminarea campionatului din 1997. Este frumos ca te-ai intors la Dumnezeu in 1991, cand urcai spre glorie si nu la sfarsitul carierei, cand, poate cineva ar fi putut sa spuna: “si-a terminat cariera si nu mai avea ce pierde, nu mai avea ce castiga, de asta s-a pocait, s-a intors la Dumnezeu.”
Exact in apogeul carierei tale, ai inteles ca mergi spre niciunde. Cariera este un drum cu un final, dar finalul acelui drum este foarte important. Poetul crestin Petru Dugulescu spunea intr-una din poeziile sale:
“Astept sa-mi sfarsesc asteptarea
si moartea mortii de-acum,
alerg sa-mi sfarsesc alergarea
la capatul stramtului drum.”
Tu ai schimbat macazul si ai ales sa alergi pe o alta cale, ai ales sa alergi pe calea lui Dumnezeu. Cunosti si alti sportivi din lume care sunt crestini dedicati lui Dumnezeu si care sunt nascuti din nou, care au o relatie zilnica, personala cu Dumnezeu?

Daniel Zafiris :
Da, cunosc destul de multi sportivi, chiar de talie mondiala, care sunt crestini si care au o relatie personala cu Isus Cristos Domnul. Cativa dintre ei ar fi: cunoscutul baschetbalist David Robinson; din tenis Mary Joe Fernandez si Michael Chang; din atletism Jonathan Eduards – campion mondial si olimpic la triplu salt. Din fotbal sunt mai multi: Tafarel, Jorjinho, Ze Roberto, Edmilson, Kaka, Lucio… si acestea sunt doar cateva nume dintre sportivii de talie internationala carora nu le este rusine sa vorbeasca intr-un mod deschis, liber, de cate ori au ocazia, despre Dumnezeu.
Mi se pare un paradox ca la noi in tara, o tara in care ne declaram crestini “pe hartie“, ne rusinam sa vorbim deschis despre Isus Cristos, sa spunem ceea ce credem, ceea ce este in sufletul nostru, ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi si in noi.
Am spus si cu alta ocazie si o spun si acum ca sportul trebuie privit ca slujba pe care unii dintre noi o avem si pe care trebuie sa ne-o facem cu maxima responsabilitate. Dar sa nu uitam totusi ca sportul nu este scopul vietii noastre, ci doar un mijloc, o slujba prin care ne castigam existenta pentru o vreme.
Scopul suprem ramane cunoasterea lui Dumnezeu prin Isus Cristos si trairea conform adevarului sfant al Scripturii, al Bibliei.

Reporter:
Sunt convins ca si tu ai avut modele, pentru ca fiecare dintre noi suntem in cautare de modele, pana gasim modelul perfect si desavarsit care este Domnul Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu. Care erau modelele tale sau “idolii” tai?

Daniel Zafiris:
Unul dintre cei mai mari fotbalisti pe care eu i-am apreciat si mi-as fi dorit sa ajung la fel a fost Marco van Basten, atacantul echipei nationale a Olandei. Pentru mine, van Basten a fost intr-adevar un idol, si mi-as fi dorit sa ajung ca el.

Reporter:
De obicei succesul il imbata pe om, il duce spre lucruri de care mai tarziu ii pare rau. Un exemplu foarte cunoscut este Maradona, care atunci cand a ajuns “sus”, a inceput sa se drogheze pana a ajuns aproape o epava de om, din cauza ca nu a stiut sa se raporteze corect la Dumnezeu si la el insusi.
Nu doar sportivii, ci si cei care ajung in varful carierei politice sau in varful bogatiilor, cand ajung acolo “sus”, au impresia ca “L-au prins pe Dumnezeu de picior”, dar nu-si dau seama ca dincolo de acel varf, urmeaza ceva: poate sa urmeze cerul sau poate sa urmeze prapastia. Lucrul acesta ii duce pe unii dintre ei la distrugere. Nu-si dau seama de unde vin, incotro merg si la cine sa se raporteze corect. Se raporteaza doar la ei insisi si la ce pot sa construiasca cu mainile lor. Nu-si dau seama ca in maini au doar nisip, care se scurge, si nu mai raman la sfarsit cu absolut nimic, dupa ce trec in viata cealalta.

Daniel Zafiris:
M-a impresionat foarte mult filmul “Ben Hur”. ?n acel film am vazut o scena in care, in urma unei victorii pe care un conducator a purtat-o, el a ajuns sa treaca prin fata Cezarului si mii de oameni il aclamau, il ridicau in slavi pe acel conducator de osti.
El mergea intr-un car tras de cai, dar in spatele lui era cineva care ii tinea deasupra capului cununa de lauri pe care o castigase dupa acea batalie. Acel om din spate, in timp ce toata lumea il aclama pe marele conducator de osti si il ridica in slavi, ii soptea: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor” si ii repeta in timp ce toata lumea il ovationa: “Nu uita ca esti doar un om, esti muritor”.
Aceste cuvinte mi-au ramas in minte si in suflet. Sa nu uitam nici unul dintre noi ca suntem muritori, suntem doar niste oameni care trebuie sa raspundem intrebarilor: cine suntem, de unde venim si unde mergem de aici de pe pamant? Fara Dumnezeu viata se va duce in prapastie, vom pierde totul, nu vom lua nimic cu noi. Dar cu Dumnezeu putem avea o vesnicie asigurata, pentru ca El ne-a creat sa traim vesnic impreuna cu El, cu Cel care tine in mana Sa viata si moartea, inceputul si sfarsitul, intreaga istorie.
Este foarte important sa nu uitam acest lucru atunci cand am ajuns sus, in varful carierei noastre. Sa nu ne credem noi Dumnezeu, ci sa ne smerim si sa-I fim recunoscatori Celui ce merita sa fie inaltat.
Fotbalistul Juan Carlos Valeron, din nationala Spaniei, vorbeste astfel despre sine: “Am fost un tanar obisnuit, crezand in Dumnezeu asa cum face toata lumea. Dar, intr-o zi, am auzit despre Isus si asa am inceput sa citesc Biblia. Cand mi-am dat seama cat de mult ma iubeste Dumnezeu, L-am acceptat pe Isus ca Mantuitor al meu, fara nici o urma de indoiala. Acel moment mi-a schimbat viata in intregime. Dumnezeu traieste in mine si, chiar daca mai trec prin situatii grele, Isus Cristos aduce din nou ordinea in viata mea. Mi-am daruit intreaga viata Lui si ma simt in siguranta in mainile Lui.”

Reporter:
As vrea acum sa te rog sa inalti o rugaciune catre Dumnezeu pentru sportivi si pentru toti cititorii nostri.

Daniel Zafiris:
Tatal nostru care esti in ceruri, ?ti multumim ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat, singurul care ne iubesti cu adevarat si care ai un scop si un plan pentru fiecare dintre noi.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa cercetezi sportivii, antrenorii si pe toti cititorii, sa-i ajuti sa inteleaga faptul ca viata fara Tine nu este o viata castigata, nu este o victorie, ci este un esec si o infrangere.
Te rog mult, Doamne Isuse, sa-i ajuti sa inteleaga ca trebuie sa existe un moment in viata lor cand trebuie sa Te primeasca in inima lor, iar apoi Tu sa le transformi viata.
Te rog, Doamne Dumnezeule, sa ne binecuvantezi pe toti, sa ne ajuti sa nu uitam de Tine, si Tu sa fii slavit. Fii binecuvantat in veci, in Numele Celui care a murit pe cruce pentru toti, a Domnului nostru Isus Cristos, si prin puterea Duhului Sfant. Amin.

Lasă un comentariu

Interviu – Astazi traim intr-o Sodoma care este globala ! – PITT (Petru) POPOVICI

PITT (Petru) POPOVICI

„Astazi, noi traim intr-o Sodoma care este globala !”
„Venirea Domnului este aproape”
„74 de ani in slujba Domnului”

************************************

Ioan Ciobota, reporter:
Pastorul Pitt Popovici, invitatul emisiunii Vieti transformate, este una dintre vocile cele mai respectate, iubite si cunoscute de romanii neoprotestanti de pe intreg mapamondul.
S-a nascut in 1918 in Statele Unite, din parinti romani emigrati acolo, dar in 1921 a revenit in tara, impreuna cu intreaga familie.
Tanar copil fiind, si-a dedicat viata lui Dumnezeu si ai intrat cu toata energia in lucrarea de predicare a Evangheliei.
Pe vremea comunismului, fiind silit sa plece in Statele Unite, a tradus 7 carti si a scris alte 27 de carti. A predicat la 6 statii de radio din lumea intreaga si multi oameni au fost atinsi in inima si in suflet de mesajele acestui om – micut de statura, dar mare in ochii lui Dumnezeu si cu o inima dupa voia lui Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Domnul sa binecuvanteze pe toti cei ce citesc acest interviu. Domnul a facut lucruri mari si face lucruri mari – in viata mea si prin viata mea. Dumnezeu Si-a facut lucrarea Sa. Nu eu am facut-o, ci El a facut-o.

I.C.:
Cum a inceput lucrarea lui Dumnezeu in viata dumneavoastra, cand ati simtit prima data chemarea lui Dumnezeu si dorinta de a va intoarce de pe caile lumii?

Pitt Popovici:
Am fost crescut in familie de credinciosi baptisti. Tata a fost primul in familie si primul in comuna, in Firiteaz. Ne-am intors din America in anul 1921 si in 1930, la varsta de 12 ani m-am predat Domnului.
N-a staruit tata, n-a fost nimeni acasa, eram eu si cu Domnul. Am citit Cuvantul Domnului si Cuvantul Domnului a apelat la sufletul meu si am ingenuncheat langa o lavita veche din casa parinteasca si I-am predat Domnului viata mea.
Astazi sunt in varsta de 86 de ani – mos – dar Ii multumesc Domnului ca la varsta aceea frageda mi-am predat Domnului viata si am fost scutit de atatea si atatea alte pacate si infrangeri in viata.

I.C.:
De la 12 ani la 86 de ani inseamna 74 de umblare cu Domnul. Cum ati putea descrie aceasta calatorie fascinanta de umblare cu Domnul prin groapa desertaciunii?

Pitt Popovici:
Bunyan, in cartea lui „Calatoria crestinului” spune ca crestinul si cel credincios au trecut fara ca sa aculte glasurile si chemarile celorlalti. Asa am facut si eu. Am trecut prin „Balciul desertaciunilor” aici in Romania si am trecut prin „Balciul desertaciunilor” din Statele Unite, dar am mers inainte, nu m-am oprit la tarabele cu chemarile pacatoase.

I.C.:
V-ati implicat activ in lucrarea Domnului. A fost un alt moment cand ati simtit chemarea de a deveni lucrator pentru Domnul?

Pitt Popovici:
La varsta de 12 ani, cand am primit chemarea Domnului, am primit-o pentru lucrarea sfanta. Atunci am ingenuncheat si atunci i-am predat Domnului viata mea pentru lucrarea Lui. El a sters toata vina mea si m-a facut slujitor al Lui si nu-I pot multumi.

I.C.:
Pana la 12 ani n-a fost tocmai o perioada foarte lunga. Care au fost pacatele de care Dumnezeu v-a iertat si v-a eliberat? Ce-ati simtit in momentul in care L-ati primit pe Domnul Isus Cristos in mod absolut personal in viata dumneavoastra?

Pitt Popovici:
Cand e vorba de pacat, oamenii considera pacat numai crimele, minciuna, desfraul si nu considera si minciuna si micile neascultari de Domnul. Totul e pacat cand nu ne incadram in voia lui Dumnezeu. Sunt pacate de comitere si sunt pacate de omitere – adica lasam neimplinit ceea ce vrea Dumnezeu. Fiecare e vinovat si de o latura a pacatoseniei si de cealalta, asa ca nu se pune in discutie chestiunea ca la 12 ani nu esti pacatos.
Toti copiii ajung sa-si dea seama, daca vor, ca sunt pacatosi, vinovati. Si eu mi-am dat seama de aceasta.

I.C.:
Dupa ce ati ajuns in America, ati continuat sa lucrati. In Romania ati fost timp de ani de zile pastor la Biserica Baptista nr.1 din Timisoara si apoi in America ati inceput sa traduceti carti.
Care a fost prima carte tradusa?

Pitt Popovici:
Am fost pastor la Timisoara 14 ani. Regimul comunist nu s-a impacat cu mine, nu ne puteam intelege. M-au destituit pentru 4 ani si jumatate. Atunci, fiindca aveam cetatenie americana, Dumnezeu i-a folosit pe comunisti sa ma trimita in America. Comunistii au inchis gura mea pentru Timisoara, dar Dumnezeu mi-a deschis o gura larga in Statele Unite. In 1967 am plecat in Statele Unite, in 1968 am inceput lucrarea prin statii de radio, am vestit Cuvantul Evangheliei prin 6 statii de radio si am avut material pentru tiparit carti.
Am tinut un studiu la Timisoara: „Biblia este totusi adevarata”. Am putut strecura acel studiu in afara granitelor – pe vremea aceea era foarte periculos asa ceva – dar Dumnezeu m-a ajuta si am reusit acolo sa tiparesc lucrarea aceasta. Si apoi alte si alte carti.
Dumnezeu a binecuvantat lucrarea aceasta prin literatura. Am lucrat 34 de carti, le-am tiparit, n-am avut eu banii, dar Dumnezeu s-a ingrijit si de bani si am facut 7 carti traducere.
Domnul fie binecuvantat pentru toate aceste oportunitati.

I.C.:
In 1968, cand dumneavoastra ati inceput deja lucrarea dincolo, eu atunci ma nasteam. Imi amintesc cum ascultam impreuna cu tata la radio, la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco, predici cu Pitt Popovici. Care au fost sentimentele dumneavoastra atunci cand vorbeati in fata unui microfon, probabil ascuns intr-o bucatarie – banuiesc ca nu aveati un studio profesional – inregistrati benzile si le transmiteati in toata Romania?
Ce sentimente ati avut atunci?

Pitt Popovici:
Nu e usor sa predici la radio. E una sa predici in fata poporului si e alta sa nu ai pe nimeni in fata. A fost putin cam greu la inceput, insa Domnul m-a ajutat si am trecut peste „hopul” acesta.
Nu am avut studio de radio. In 1968 s-a format Societatea Misionara Romana si la societatea aceasta idealurile au fost sa transmita mesajul Evangheliei pe calea undelor si prin literatura.
Societatea Misionara Romana a intrat in legatura cu statia HCJB din Quito – Ecuador. Fiindca nu a fost un altul, fratele Truta, care era presedintele Societatii Misionare a cautat un inginer de sunet, dar nu a gasit. A gasit un singur frate – de origine germana – care nu putea sa lucreze programele in limba romana, pentru ca nu stia care este rugaciune si care este predica.
In Aprilie 1968 am avut o consfatuire si fratele Truta a fost foarte necajit si spunea: „Ce ne facem?”. Statia din Quito ne cerea programele si noi nu le aveam. Aveam aparatura electronica pentru inregistrare, dar nu era cine sa inregistreze. N-a gasit inginer de sunet.
Dupa ce si-a manifestat durerea ca nu are inginer de sunet, eu am spus ca pot sa lucrez, fiindca am lucrat cu mai multe tipuri de aparate de inregistrare aici in Romania, pot sa fac lucrarea aceasta.
Dumnezeu m-a invrednicit asa incat de la 1 Mai 1968 am organizat studioul de radio si am lucrat programe pentru statia de radio Quito – Ecuador, apoi pentru IBRA Radio si pentru alte statii.
In 1971 ne-am mutat in California. Acolo nu am avut studio de radio, trebuia sa lucrez programele de radio intr-un dulap cu haine, ca sa nu se auda zgomotele de afara. Dar Dumnezeu m-a ajutat si am facut lucrarea aceasta.

I.C.:
Nu stiu daca dumneavoastra ati simtit sau ati inteles ce insemnau acele mesaje transmise de la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco pentru romani.
Era ca cineva aflat intr-o camera neagra in intunerec si vede o raza de lumina afara. Era in primul rand Cuvantul lui Dumnezeu si in al doilea rand era o alta lume. Aveti reactii de la cei care v-au ascultat sau cei care au citit carti scrise sau traduse de dumneavoastra? Pentru ca scopul final este intoarcerea oamenilor la Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Da, am primit o seama de scrisori in privinta aceasta si cand am venit in vizita in Romania, o seama de persoane au spus: „M-am intors la Dumnezeu datorita predicilor de la radio.”
Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care El a facut-o prin neputintele mele.

I.C.:
Va amintiti de-a lungul acestei vieti foarte frumoase impreuna cu Dumnezeu, care au fost momentele de teama, de frica, de vai adanci? Cu siguranta ati avut si momente cand v-ati temut.

Pitt Popovici:
E natural deoarece sutem doar oameni. Insa, cand se ivea teama, mai ales ca am fost urmarit indeaproape, toate incercarile de intimidare din partea vrajmasului, prin oameni, m-au facut sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si Ii multumesc pentru aceasta.
Dumnezeu Isi inhama la carul lui de biruinta uneori chiar si pe Satana. Eu n-as fi plecat in America. Eu eram cetatean american, insa n-am vrut sa plec in America. La 49 de ani, din cauza ca mi s-a luat dreptul sa vestesc Evanghelia, Dumnezeu m-a determinat ca sa plec in Amrica. Era voia Lui aceasta.
Ii multumesc ca s-a folosit chiar de comunisti ca sa ma determine sa plec.

I.C.:
Si care au fost cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra, momente de „umblare pe varful muntilor” impreuna cu Domnul?

Pitt Popovici:
Depinde cum iei lucrurile. Uneori si pentru unii, momentele de stralucire sunt in mijlocul multumilor – mari multimi. Pentru altii momentele de stralucire, de glorie, sunt in singuratate, in partasia cu Dumnezeu. Am avut momente binecuvantate si intr-un fel si intr-altul. Slava Domnului.

I.C.:
Ce ati putea sa spuneti pentru ascultatorii nostri, ca unul care ati vazut bucuriile si intristarile acestei vieti? Ce anume trebuie sa aleaga in viata, ce anume trebuie sa faca in viata ca sa poata fi fericiti?

Pitt Popovici:
Nu trebuie sa asculte de oameni, dar trebuie sa asculte de Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Iata, iti pun inainte calea vietii si calea mortii. Alege calea vietii.” spune Dumnezeu. Si la indemnul acesta, omul trebuie sa se conformeze.
Pacatul aduce nenorocire individului si aduce nenorocire popoarelor. In masura in care omul, individul, isi da seama de starea lui si cauta sa paraseasca calea pacatului si sa asculte de Domnul – Domnul Isus spunea cand a inceput lucrarea Lui misionara: „Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”, in aceasta masura el poate fi salvat.
Oamenii trebuie sa se intoarca la Dumnezeu – aici in Romania sunt atatea necazuri. Singur Domnul este ajutorul celor fara ajutor. In masura in care un suflet se intoarce la Domnul, ajunge sa aiba bucuria launtrica si sa aiba pacea in suflet – lucruri care nu se pot cumpara cu bani si lucruri care intrec si depasesc toate bucuriile bogatasilor.
E o stare de fericire cu Dumnezeu si omul poate sa ajunga la aceasta, datorita sangelui Domnului Isus, care a purta vina pacatelor noastre. Omul sa se intoarca la Dumnezeu si ajunge sa aiba parte de Harul binecuvantat al Dumnezeului Cel viu.
Oamenii astazi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asta e vina mare. Uneori chiar si dintre pocaiti, nu-L cunosc pe Dumnezeu. In masura in care cineva cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, in acea masura gaseste fericirea.
Dumnezeu e dragoste si nimic altceva nu fericeste viata noastra, cum fericeste dragostea lui Dumnezeu.
Si asta e fericire pentru timp si eternitate.
Intoarceti-va la Dumnezeu.
Prietenul meu, care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si al stricaciunii de astazi si vei fi fericit si pentru veci de veci.

I.C.:
Ati scris 27 de carti. Care sunt subiectele abordate in aceste carti, ce ati incercat sa transmiteti cititorilor?

Pitt Popovici:
O parte din cartile mele sunt apologetice. O parte sunt evanghelistice, iar o parte biografice.
Si in unele si in altele am cautat sa ajut pe fratii mei, pe prieteni, pe cei pacatosi, sa Il cunoasca pe Dumnezeu.
Apologetice – am scris cartile „Dumnezeu exista”, „Graiul prorociilor” – aceasta vorbeste despre toate prorociile care s-au implinit, spuse cu sute de ani inainte de implinire, si care dovedesc ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si este adevarata.
Am scris: „Promisiunile lui Dumnezeu” – apologetica. Dumnezeu Isi tine cuvantul dat. Fiecare poate verifica aceasta. Daca ia Cuvantul in laboratorul inimii sale, ajunge sa cunoasca ca promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da si Amin!”.
Domnul sa va invredniceasca sa cunoasteti adevarul acesta in experienta vietii.

I.C.:
Pentru ca ati tratat toate aceste subiecte, v-as mai intreba: in ce moment al existentei credeti ca se afla omenirea acum, si cum ar trebui sa traiasca fiecare om in parte, in vederea lucrurilor care au sa vina?

Pitt Popovici:
Venirea Domnului Isus este proclamata in Sfintele Scripturi. A fost anuntata de proroci, promisa de Insusi Domnul Isus: „Ma duc sa va pregatesc un loc si apoi ma voi intoarce ca sa va iau cu Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi” – promisiune data credinciosilor.
In Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 24 sunt o seama de semne date de Domnul Isus, semne care se vor petrece inainte de venirea Lui.
La fel gasim in Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei, capitoul 3, o alta serie de semne care se petrec inainte de venirea Domnului Isus. Cercetati-le si veti constata ca cea mai mare parte s-a implinit, iar unele sunt in curs de implinire chiar acum.
Niciodata pe fata pamantului nu a fost atata rautate si pacatosenie ca si astazi. Scriptura spune despre inmultirea faradelegii. Niciodata nu a fost atata raceala a dragostei, ca astazi.
Din pricina pacatoseniei, dragostea multora se va raci. Si aceasta este o realitate pe care o constatam astazi.
Biserici cu oameni in bancile lor sunt intr-o stare de formalism, nu au nici un contact, nici o legatura vitala cu Dumnezeu. Din cauza aceasta, se constata racirea dragostei.
Apoi sunt probleme in familii. Apostolul Pavel spune ca va lipsi dragostea fireasca in vremurile din urma. Dragostea care trebuie sa fie intre sot si sotie, intre parinti si copii, nu exista asa ceva astazi. E rara dragostea. Divorturile s-au ridicat la culme. Cand eu eram copil mic, se auzea peste 7 sate cand cineva divorta. Erau cazuri RARE !
Astazi, sunt la culme divorturile, din 2 casatorii, una se desface. Toate acestea sunt semne premergatoare. Domnul Isus a vorbit despre ele, si spunea intre altele ca oamenii vor fi mai iubitori de placeri, decat iubitori de Dumnezeu.
Cati sunt astazi care Il iubesc pe Dumnezeu?
Sunt foarte rari. Chiar si preoti si pastori sunt lipsiti de dragostea pentru Dumnezeu si fac simplu profesionalism. Din cauza ca oamenii iubesc placerile, exista astazi homosexualitatea, lesbianismul – ceea ce altadata era o raritate.
Apoi boala SIDA, care este o urmare a desfraului, a stricaciunii.
Deci, venirea Domnului Isus este aproape. Toate aceste semne care s-au implinit si care se implinesc ne striga sa fim gata pentru venirea Domnului.
Mai sunt doar cateva semne: ridicarea Antichristului pe pamant, care va fi un dictator, apoi noi mergem spre globalizare. Exista computerul care va inregistra, care va avea in evidenta pe toti locuitorii pamantului. Lipseste astazi omul… Maine s-ar putea sa se ridice si sa se arate.
Domnul sa ne invredniceasca sa-I fim credinciosi pana la capat.
Venirea Domnului este aproape.
El a aratat care vor fi semnele si semnele sunt graitoare astazi.

I.C.:
Ultima intrebare: ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, vazand toate aceste lucruri? Cum ar trebui sa traim ?

Pitt Popovici:
Cautati sa cunoasteti voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este aratata in Sfanta Evanghelie. Daca nu intelegi un cuvant, din Evanghelie, pleaca-ti genunchiul si intreaba-L pe Dumnezeu: „Doamne, ce vrei sa-mi spui prin aceasta?”.
Oamenii trebuie sa traiasca o viata sfanta in mijlocul pacatoseniei. Lot a fost neprihanit in mijlocul Sodomei.
Astazi, noi traim intr-o Sodoma globala. Nu numai in Statele Unite, nu numai in Romania, ci si in Japonia, China, Rusia si pe toata fata pamantului. Stricaciunea a ajuns la culme. In masura in care un suflet isi da seama de toata stricaciunea aceasta, de toata murdaria aceasta si se apropie de Dumnezeu, el trebuie sa traiasca o viata curata, sfanta, dupa voia lui Dumnezeu. Trebuie sa lase ca Duhul Sfant sa-i innoiasca viata.
Pomul bun produce roade bune. Pomul rau produce roade rele.
Unul care nu e nascut din Dumnezeu, nu e nascut din nou prin Duhul Sfant, nu poate trai voia lui Dumnezeu.
Un mar paduret nu poate produce mere ionatane. El trebuie taiat, altoit, si atunci aduce roada buna.
Fiecare trebuie sa se lase in mana lui Dumnezeu, prelucrat de Duhul Sfant si in mijlocul pacatului, a stricaciunii, sa traiasca viata dupa voia lui Dumnezeu si spre Slava lui Dumnezeu.
Apoi, traind voia lui Dumnezeu insemneaza sa ajute pe altii sa cunoasca mantuirea lui Dumnezeu, mantuire care a fost castigata de Domnul Isus pe cruce la Golgota.
In masura in care noi cunoastem adevarul sfant trebuie sa-l impartasim si altora.
Scriitorul epistolei catre Evrei are intrebarea: „Cum vom scapa noi [noi credinciosii] daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?” Domnul sa ne ajute sa o impartasim si altora.

I.C.:
Frate Pitt Popovici, va multumim, dorim binecuvantarea lui Dumnezeu in continuare peste dumneavoastra.

Lasă un comentariu

Interviu – Nu-mi aduc aminte sa fi stiut pana atunci de numele lui Isus Cristos – Cosmin Arjan

COSMIN ARJAN

Nu-mi aduc aminte sa fi stiut pana atunci de numele lui Isus Cristos.

Cosmin a fost rocker, ii placea sa asculte Pink Floyd si Led Zeppelin. Era smecher, dependent de tigari, dar pe de alta parte religios – spune el.

in liceu fetele imi spuneau: „Mai Cosmin, ce baiat frumos esti tu. Daca ai fi cu un cap mai inalt, ar fi excelent!”.

Cosmin Arjan:
Eu am iubit mult muzica rock. Cand ma gandeam la inmormantarea mea, as fi vrut sa cante Pink Floyd…

Reporter:
… „The Wall”…

Cosmin Arjan:
…Da, si „The Wall”, dar sa cante Pink Floyd. Eram rocker, nonconformist, cu pantalonii rupti, iar colegii ma cunosteau ca omul care purta lesa de caine la gat. Eu ma mandream ca aveam o lesa de caine la gat, dar ei radeau.
Cu toate ca aratam astfel, aveam frica de Dumnezeu si aproape in fiecare seara ma rugam lui Dumnezeu.

Reporter:
Ce iti placea din muzica rock? Te implinea?

Cosmin Arjan:
imi dadea senzatia ca umple golul din inima mea. Chitara vibra puternic in sufletul meu, iar stilul de muzica Pink Floyd, fiind mai iesit din comun, s-a lipit de mine.

Reporter:
Cand ascultai Led Zeppelin, uneori iti venea sa „te tai la vene”. De ce ai renuntat la acest gen de muzica?

Cosmin Arjan:
in campusul unde locuiam, au venit niste studenti care discutau despre lucruri spirituale. Cu toate ca eu si colegul meu eram amandoi rockeri, unul dintre acei studenti a venit in camera noastra, ne-a acceptat asa cum eram – fumam, beam o Cola impreuna – si atunci pentru prima data el ne-a intrebat: „Ce credeti despre Isus Cristos?”. Sincer sa va spun, nu-mi aduc aminte sa fi stiut de numele lui Isus Cristos. De Dumnezeu da, dar de Isus n-am auzit.

Reporter:
Pur si simplu n-ai auzit de numele Isus Cristos?
Ce ai raspuns la intrebarea: „Ce crezi despre Isus Cristos”?

Cosmin Arjan:
I-a raspuns colegul meu ce crede. Eu am fost foarte impresionat cand el ne-a spus ca pentru a ajunge la Dumnezeu, Biblia spune ca exista o singura cale, si anume Mantuitorul Isus Cristos. Doar prin El poate cineva sa-L cunoasca pe Dumnezeu cu adevarat.
Aceasta a fost pentru mine o revelatie si un soc in acelasi timp, pentru ca nu m-am gandit niciodata si n-am stiut niciodata ca trebuie sa-I cer iertare Domnului pentru pacatele mele. Doar El imi iarta pacatele.
si chiar atunci am recunoscut: „Da, sunt pacatos si am nevoie sa fiu iertat”. Acel student mi-a spus: „Poti sa te rogi lui Dumnezeu, si sa-L primesti pe Isus in viata ta”.
M-am rugat chiar atunci cu el, dar nu m-am asteptat sa se intample ceva si nici nu mi-am imaginat ca se va intampla ceva in viata mea. insa mi s-a parut normal ca sunt pacatos si ca am nevoie sa fiu iertat. Dar la scurt timp s-au intamplat niste lucruri absolut uimitoare.
Dupa ce am facut rugaciunea aceea, nu am mai simtit nevoia sa fumez. Eu eram dependent de tigari si am incercat de mai multe ori sa nu mai fumez, dar n-am putut pentru ca presiunea anturajului m-a depasit intotdeauna. insa de atunci nu am mai simtit nevoia sa fumez.
Cineva mi-a oferit o tigara, dar i-am spus: „Nu mai pot sa fumez. As face ceva impotriva vointei mele. Nu mai simt nevoia aceasta”.
A fost prima schimbare pe care am vazut-o in viata mea si pentru care nu am depus nici un efort ca sa se intample. Mi-am zis: „Probabil ca Isus a venit in viata mea”.
A doua schimbare care s-a petrecut a fost ca de atunci am avut dorinta de a citi Biblia. Pana atunci nu am deschis-o niciodata, nu m-a interesat niciodata. Dar in vara aceea am luat Biblia sorei mele, si chiar i-am spus: „si eu L-am primit pe Isus in viata mea”.
Am inceput sa citesc din Biblie. Aveam senzatia ca acolo erau niste cuvinte care parca dintotdeauna au fost scrise pentru mine, dar eu nu le descoperisem pana atunci.
A treia schimbare a fost ca dupa cateva luni nu am mai simtit nevoia sa mai ascult muzica rock. Pur si simplu acea muzica nu mai reprezenta pentru mine ceea ce reprezentase inainte. Daca inainte ma relaxam cand ascultam muzica rock – ma implinea oarecum si imi dadea un fel de satisfactie – acum nu imi mai dadea nici un fel de satisfactie sau implinire.
Eu NU am renuntat la Led Zeppelin si la Pink Floyd pentru ca Dumnezeu sau Biblia mi-ar fi spus asta – nimeni nu mi-a spus asta niciodata – ci am renuntat deoarece nu mai reprezenta nimic semnificativ pentru mine. Acum ascult muzica crestina.
Nu am mai ascultat de atunci muzica rock pentru ca pur si simplu nu ma mai implineste. Acesta a fost al treilea semn ca Isus este in inima mea si ca El mi-a schimbat viata.

Reporter:
A fost o schimbare clara si categorica in viata ta. Ce au spus apropiatii tai despre aceasta schimbare?

Cosmin Arjan:
Mama a reactionat surprinzator si dur, cu toate ca nu m-am dus sa-i spun: „Eu am crezut in Domnul Isus, I-am cerut iertare si L-am primit in viata mea ca Salvator”.

Reporter:
stiai ca Biblia numeste aceasta schimbare pocainta?

Cosmin Arjan:
Da. De fapt aceasta este pocainta adevarata – are loc la nivelul inimii, este schimbarea inimii si a mintii. Iar eu am facut asta sincer in inima mea.
Dar cand am ajuns acasa, fara sa-i spun nimic mamei, ea a vazut din comportamentul meu ca sunt altfel. Vedea ca citesc Biblia si asta era pentru ea uimitor, astfel incat mi-a spus: „Ce ti s-a intamplat? Te-ai prostit. Cine te-a pacalit? Cine ti-a spalat creierul? Tu mergeai cu prietenii si te distrai, iar acum stai acasa linistit si citesti…”.
Atunci i-am explicat ce s-a intamplat cu mine, dar ea si tatal meu nu au putut sa inteleaga. A fost enorm de greu, dar au vazut schimbarea in bine din viata mea.
Apoi colegii au observat ca sunt altfel, ca vorbesc despre Dumnezeu si ca particip la intalnirile grupului Alege Viata, dar inca nu le venea sa creada. Au crezut ca este ceva trecator sau ca merg acolo pentru ca beneficiez de ceva. Au vazut schimbarea, dar pur si simplu nu le venea sa creada.

Reporter:
Pink Floyd si Led Zeppelin au putin „iz de naftalina” pentru cei mai tineri. Dar fiecare cauta sa-si implineasca acel gol din inima, sa se simta important, implinit, bucuros si fericit. Ce sfat le-ai da cititorilor?

Cosmin Arjan:
Nu cred ca este gresit sa ascultam muzica. Cred ca Dumnezeu a creat muzica si ne-a creat pentru muzica. Eu aveam un anumit mod de viata inainte, iar semnificatia si valoarea imi erau date de modul meu nonconformist de viata.
Pe mine nu m-a satisfacut niciodata pe deplin acel mod de viata. Cand ma imbatam si eram smecher, ma simteam satisfacut pe moment, ma credeam foarte tare si important. in acele momente ma suparam pe fete si le injuram, dar niciodata betiile nu mi-au adus o satisfactie reala.
Aveam un complex de inferioritate. Eu sunt mai mic de inaltime si asta mi-a creat un complex de inferioritate.
La liceu fetele imi spuneau: „Mai Cosmin, ce baiat frumos esti tu. Daca ai fi cu un cap mai inalt, ar fi excelent!”.
Asta ma ranea asa de tare incat am inceput sa ma izolez, dar nimeni nu stia de complexul acesta din viata mea. Aveam prieteni si paream fericit, dar in inima mea imi lipsea ceva.
Mi-as fi dorit sa ma pot accepta pe mine insumi, dar nu puteam. Doar in momentul in care I-am cerut lui Isus iertare pentru pacatele mele si L-am invitat sa fie Stapanul vietii mele, doar atunci m-am simtit implinit. De atunci am putut sa ma accept si sa fac pace cu mine insumi.
Am inteles ca El ma iubeste asa cum sunt si ca m-a creat o faptura minunata, iar eu trebuie sa ma accept asa cum sunt. Din momentul acela nu am mai avut probleme cu imaginea de sine sau cu inaltimea mea, ci am stiut ca sunt bine asa cum sunt. Sunt multumit si chiar ma bucur. Complexul de inferioritate mi-a disparut de atunci.
Eu cred ca toti cei care nu L-au cunoscut niciodata pe Isus intr-un mod personal sunt nefericiti in diferite aspecte.

Reporter:
Unii cred ca sunt prea scunzi, altii prea inalti, unii prea grasi, altii prea bruneti, prea blonzi, cu prea multe cosuri pe fata, cu nasul prea lung, cu ochii prea caprui etc.

Cosmin Arjan:
Exact! Multi au un complex de inferioritate, iar unii ajung la droguri si betie tocmai din cauza imaginii de sine.
Eu am inceput sa fumez datorita presiunii colegilor mei. Vedeam ca ei fumeaza… si m-am simtit ciudat ca eu nu fumez. Am inceput si eu si am ajuns dependent. Dar radacina era lipsa de acceptare si de semnificatie. Cand L-am cunoscut pe Isus Cristos, El a umplut aceste goluri din sufletul meu.
Aceasta nu este o poveste, ci este o experienta adevarata, care mi-a dat semnificatie si scop in viata. De atunci pot sa spun cu toata inima: „Da, acum sunt fericit!”.

Cand L-am primit pe Isus Cristos in inima mea, aveam o prietena. Dupa un an de zile, ne-am despartit. Pentru mine a fost foarte grea despartirea. Am fost foarte suparat, parca a cazut pamantul peste mine.
M-am pus in genunchi in camera mea si m-am rugat: „Doamne, ajuta-ma sa trec peste momentul acesta!”. Atunci am invatat sa ma rog cu toata fiinta. Acela a fost momentul in care mi-am daruit viata pe deplin, neconditionat si totalmente lui Isus Cristos, ca El sa fie Stapanul vietii mele. M-am rugat astfel: „Doamne, nu pot merge singur mai departe. Acum realizez cu adevarat ca doar Tu meriti viata mea si vreau sa fiu al Tau pentru totdeauna”.
Dupa ce m-am rugat astfel si m-am abandonat totalmente in mana lui Dumnezeu, s-a intamplat ceva extraordinar – am experimentat inauntrul meu o putere si o viata de victorie cum nu am avut niciodata pana atunci.
Apoi am inteles ca trebuie sa merg si sa le spun studentilor despre dragostea Domnului. Am auzit clar glasul Lui in inima mea, am inteles aceasta chemare si de atunci a curs pasiune din inima mea pentru El si pentru studentii care inca nu-L cunosc pe Cristos.
Dar mama mi-a spus: „Daca tu te faci misionar, eu ma sinucid”. Tatal meu a fost si el foarte suparat si mi-a spus: „Te dezmostenesc!”. Au fost saptamani de groaza, dar am stiut foarte clar ce trebuie sa fac. si am facut.
Am devenit misionar, dar mama nu s-a sinucis, ci din contra, s-a apropiat mai mult de-a lungul anilor de Domnul. Dupa cativa ani, stand de vorba cu ea, i-am spus: „Mami, noi trebuie sa-L iubim pe Domnul Isus mai mult decat orice”. Ea mi-a spus: „Cosmin, stiu ca tu-L iubesti mai mult decat orice pentru ca tu mi-ai dovedit asta. L-ai ascultat pe El mai mult decat m-ai ascultat pe mine”.
…………………………………………………………………………….
Acum, si eu si sotia mea ii iubim pe studenti si ii ajutam sa-L cunoasca pe Isus si sa duca vestea buna a dragostei si iertarii lui Dumnezeu in Romania si pana la marginile pamantului.

Lasă un comentariu