Interviu – RAMONA MOISA – Timpul poate a si trecut!

RAMONA MOISA

Ce ma fac eu daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a trecut postul?
Doamne, de ce n-ai venit ieri, cand eu inca eram in regula? Mai du-te putin si vino la postul urmator! Aceasta era oarecum ideea: timp de o luna sau sase saptamani sa nu mergi la discoteca, sa nu tii chefuri, sa nu vorbesti urat, iar dupa ce a trecut sarbatoarea, sa uiti de sarbatorit si sa-ti faci de cap.

Ce ma fac daca vine Mantuitorul prin 15 iunie si nu e nici un post atunci?

Fiind la Timisoara la facultate, am descoperit Radio Vocea Evangheliei. […] Treptat am inceput sa simt ca-mi doresc o biserica.”

M-a intrebat daca m-am botezat si i-am spus: =A… mai este timp!= S-a uitat la mine si mi-a spus: =Timpul poate a si trecut!=

Intre mine si parintii mei relatia era destul de rece.

Ramona Moisa nu si-a revenit inca din =socul= pozitiv al intalnirii personale cu Dumnezeu, al intalnirii cu Isus Cristos, Cel care a fost mai mult decat un tata sau o mama, Cel care a fost mai mult decat familie, decat prieteni, Cel care este, de fapt, Fiul Lui Dumnezeu.

Reporter:
Ramona, cum L-ai intalnit pe Dumnezeu? Care au fost schimbarile din viata ta?

Ramona Moisa:
In cea mai mare parte a timpului am stat cu bunicii si cele mai multe amintiri din perioada copilariei sunt legate de ei. Bunicul era cel cu care am mers la sanius, cu el impartaseam toate bucuriile, toate supararile mele; el imi lua apararea in fata colegilor de joaca.
Bunica a fost cea care mi-a pus stiloul in mana si m-a invatat sa-mi scriu numele. Pot sa spun ca =Cei 7 ani de acasa= la bunici i-am dobandit. Mai tarziu am locuit o vreme cu parintii, dar cred ca deja personalitatea mea incepuse sa se manifeste destul de puternic si am devenit astfel destul de rebela.
Ii ascultam cand eram supravegheata, dar cand ramaneam singura, faceam ceea ce credeam eu de cuviinta. Fata de parinti am avut intotdeauna respect si dragostea pe care stiam ca le-o datorez. Dar de multe ori am avut conflicte cu ei. Acum, cand am crescut, am ajuns sa-mi dau seama ca am propriile mele alegeri si propriul meu sistem de valori. Destul de rar luam in considerare ceea ce-mi spuneau ei.

Reporter:
Se intampla de prea multe ori ca le dam celor din jurul nostru dragostea pe care trebuie sa le-o dam. Deci o facem dintr-un fel de datorie.

Ramona Moisa:
Din pacate, da! Eu am dorit intotdeauna sa am cu parintii mei o relatie mult mai calda, dincolo de indeplinirea datoriei unul fata de celalalt. Dincolo de respect, mi-as fi dorit sa existe intre noi prietenie si dragoste.
Am fost uimita cand, dupa ce am luat cu bine examenul de liceu, pentru prima oara tatal meu m-a luat in brate, m-a asezat pe genunchi si mi-a spus ca e mandru de mine, iar eu n-am stiut cum sa reactionez.
L-am vazut pentru prima data bucurandu-se si am fost uimita, pentru ca intre noi relatia era destul de rece si se limita doar la preocuparea parintilor mei vis-a-vis de studii, de scoala si de micile sarcini pe care le aveam in casa. Dar sentimentele mele nu erau puse in discutie. Parerea mea despre o materie, despre un anumit coleg sau o munca in casa, nu intra in discutie. Deci asta si asta trebuie sa faci… si trebuie sa faci bine.

Reporter:
Acum cu cine discuti despre sentimentele tale?

Ramona Moisa:
Cel mai adesea cu surori de credinta, dar ele sunt mai mult decat atat. Oarecum m-am identificat cu Domnul Isus in momentul in care mama si fratii Sai vin la El. si El spune ca mama si fratii Sai sunt cei care asculta si implinesc Cuvantul. Am simtit ca familia mea, fratii si surorile mele, sunt cei care inteleg sentimentele mele, cei care vad greselile mele si totusi nu ma critica, ci cu blandete incearca sa-mi atraga atentia.

Reporter:
Care a fost prima ta intalnire cu Evanghelia, cu Biblia, cu Dumnezeu? Cand te-ai oprit sa stai sa te gandesti specific la Dumnezeu?

Ramona Moisa:
In perioada liceului, unul dintre colegii mei s-a intors la Domnul. Era vizibila la el o schimbare importanta, cu toate ca si inainte era un baiat cumsecade, silitor. ?nsa din momentul in care s-a intors la Domnul a fost altfel. A inceput sa ne vorbeasca tuturor celor din clasa despre Domnul, a inceput sa ne invite la biserica, la intalnirile tinerilor de la biserica din Caransebes. Dar l-am respins sistematic si multa vreme el a fost tinta ironiilor noastre. ?mi amintesc acum de el si nu pot sa uit cum noi il ironizam, dar el isi scotea linistit cartea de cantari si incepea sa-L slaveasca pe Domnul. Noua ni se parea asta foarte “haios”, dar acum imi dau seama cat de multa dragoste avea el pentru noi si cat de mult voia sa simtim si noi bucuria de a fi altfel.

Reporter:
Te-ai mai intalnit cu acel coleg din liceu, sa-i spui ca pana la urma ai trecut de aceeasi parte a baricadei?

Ramona Moisa:
Da, el m-a influentat si pe parcurs si n-a renuntat. Chiar mi-a marturisit ca multa vreme s-a rugat pentru colegii sai.
In perioada liceului am inceput sa frecventez o biserica. Imi placea sa merg acolo, dar nu cred ca pot numi acea perioada =Intalnirea mea cu Dumnezeu=.
Ma simteam bine la biserica; probabil in orice =Casa a Domnului= este o oarecare pace si liniste si simti ca ceva s-a schimbat in inima ta, dar aceasta schimbare nu dura pentru mine mai mult de doua ore cat dura programul, iar din momentul in care ieseam din biserica, viata mea era la fel. Preocuparile mele au continuat sa fie prietenii, distractiile, discoteca. ?mi doream foarte mult sa fiu pe placul celor din jurul meu.

Reporter:
Cautai acceptarea grupului, din punct de vedere social?

Ramona Moisa:
Da, asa cum am cautat acceptarea si dragostea familiei, la fel am cautat si in afara lucrul acesta.

Reporter:
Pe primul loc in viata fiecarui om este nevoia de a fi iubit! Un om care nu este iubit si incurajat, care nu este acceptat de cei din jur, merge cu pasi repezi spre distrugere.

Ramona Moisa:
Ne apropiam de postul Craciunului si, asa cum se obisnuia acolo, trebuia sa tii aceasta perioada in care sa incerci sa te impaci cu cei cu care erai certat, sa fii mai bun, sa faci lucruri bune, sa-ti ajuti prietenii, vecinii.
Mie lucrul acesta mi s-a parut bun, pana la un punct, cand intervine intrebarea: =Ce ma fac eu daca Dumnezeu vine la o zi dupa ce a trecut postul? Doamne, de ce n-ai venit ieri, cand inca eram in regula? Mai du-te putin si vino la postul urmator!=. Aceasta era oarecum ideea: timp de o luna sau sase saptamani sa nu mergi la discoteca, sa nu tii chefuri, sa nu vorbesti urat, iar dupa ce a trecut sarbatoarea, poti sa uiti de sarbatorit si sa-ti faci de cap.
Eu am inceput sa ma intreb: =Ce ma fac daca vine Mantuitorul prin 15 iunie si nu este nici un post atunci?=.
Cam de aici au inceput intrebarile mele si cam atunci am inceput sa-mi dau seama ca locul meu nu era acolo. Am inceput sa caut, sa ies afara, sa-mi plec urechea la ceea ce imi spuneau crestinii. Atunci am inceput sa ma intreb daca nu cumva totusi ei au dreptate, pentru ca pana atunci i-am respins sistematic. Probabil pentru ca era atat de simplu, nu voiam sa accept, eram obisnuita cu demonstratii matematice laborioase, si un lucru atat de simplu n-am putut sa-l inteleg.

Reporter:
Cineva care s-a intors la Domnul la varsta de 80 de ani, fiind pe punctul de a fi primit in biserica, la o intalnire cu slujitorii bisericii, a intrebat: =Dar nu trebuie sa fac nimic?=. Nu. si tu Ramona spuneai ca a fost foarte simplu, ca e incredibil, inacceptabil de simplu. si cei din biserica respectiva au spus: =Nu, nu trebuie sa faci nimic=.
=Dar pentru toate pacatele pe care le-am facut timp de 80 de ani, pentru tot ce-am facut, nu trebuie sa platesc nimic?=…
=Nu, nu trebuie sa platesti absolut nimic, pentru ca Fiul Lui Dumnezeu, Isus Cristos a facut totul in locul tau.=
Poate din cauza aceasta ti-a fost si tie greu sa accepti simplitatea intoarcerii la Dumnezeu, pana ai inteles cine a platit pretul.

Ramona Moisa:
Am inceput sa ma intreb ce nu e in regula cu mine sau ce ar trebui sa fac pentru ca sa fie mai bine; inca nu gasisem solutia, inca nu stiam ca viata mea trebuie schimbata, ca inima mea trebuie curatita. Dar am inceput sa caut, fara sa stiu ce anume sau fara sa stiu ce voi gasi la capatul acestor cautari.

Reporter:
Ce-ai gasit la capatul acestor cautari?

Ramona Moisa:
Am avut o prietena care mi-a spus: =Am inceput sa merg la o biserica. Este deosebit si am inceput sa citesc din Biblie. N-ai vrea sa vii si tu?=
Mi-a placut si am inceput sa merg din ce in ce mai des. Intre timp, fiind la Timisoara la facultate, am descoperit Radio Vocea Evangheliei. Ascultand la inceput muzica de acolo, apoi marturiile unor oameni, predici, etc. treptat am inceput sa simt ca-mi doresc o biserica.
Apoi imi amintesc de o intalnire cu fratele Octavian Luncan, a carui marturie am auzit-o mai tarziu la Radio Vocea Evangheliei. El venise intr-o misiune la biserica Ghetimani din Caransebes, si Domnul a facut ca intr-o sambata dimineata fratele Octavian sa fie la poarta bisericii, impreuna cu un alt frate, stateau de vorba, iar eu sa trec pe acolo si sa ma opresc ca sa vad care va fi programul pentru a doua zi. Fratele Octavian, vazandu-ma, a venit la mine si m-a intrebat daca merg la aceasta biserica. I-am spus ca da. M-a intrebat daca m-am botezat si i-am spus: =A… mai este timp!=.

S-a uitat la mine si mi-a spus: =Timpul poate a si trecut!=. N-am stiut cum sa plec mai repede de acolo. N-am mai putut sa zic nimic, am ridicat din umeri, am zambit si m-am intors. Pana acasa numai la asta ma gandeam: =Nu cumva timpul meu a trecut? Nu cumva indurarea Lui Dumnezeu fata de mine s-a terminat?=.

Dumnezeu m-a mangaiat atunci cu un verset pe care il primisem cu multi ani in urma, de care imi aminteam ori de cate ori eram in momente de cumpana. Parca auzeam: =In iubire nu este frica, iubirea alunga frica pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme, nu este desavarsit in iubire=. Atunci m-am linistit si mi-am zis ca nu trebuie sa ma tem, cu siguranta Dumnezeu are iubire pentru mine si mai are si rabdare cu mine.

La Timisoara am continuat sa caut o biserica, sa ascult postul de radio, si din nou am fost cercetata prin marturia unei tinere, care isi punea si ea unele probleme.
Spunea: =Daca traiesc ca si cum Dumnezeu ar exista, si pana la urma se dovedeste ca El nu exista, n-am pierdut nimic. Dar daca traiesc ca si cum Dumnezeu nu ar exista, si pana la urma se dovedeste ca El exista, atunci am pierdut totul.=
Din nou m-am intrebat: =Eu cum traiesc? Eu cum o sa stau inaintea Lui Dumnezeu? Eu ce pierd?=
Am inceput sa merg la Biserica Baptista Vox Domini din Timisoara, o biserica micuta pe vremea aceea. Ma asteptam sa gasesc ceva foarte mare, dar era doar o simpla casa.

Reporter:
Biserica inseamna Dumnezeu in inima noastra! Fiecare om este un templu viu. Notiunea de =Templu= ca si cladire, specifica Vechiului Testament, a fost complet schimbata in Noul Testament.
In perioada pe care noi o traim acum, inimile si vietile noastre sunt Temple vii ale lui Dumnezeu. Iar noi suntem Biserica. Biserica este alcatuita din caramizi vii, din oameni, nicidecum din cladiri, din pietre sau smoala. Crestinii se pot intalni si in padure, si pe malul unui rau, si intr-o casa, tot biserica se numeste.

Ramona Moisa:
Am fost intrebata odata daca as putea sa merg in orice loc si sa fac orice lucru, ce as alege sa fac? M-am gandit ca mi-as dori sa pot sa merg inaintea lui Dumnezeu si sa stau de vorba cu Dumnezeu, fata in fata, in mod direct, fara nici un fel de teama, sa-I pun toate intrebarile la care nu am raspuns. Acesta mi se pare locul cel mai minunat in care as putea merge si lucrul cel mai frumos pe care l-as putea face.

Reporter:
Dragul nostru cititor, te-ai gandit la momentul cand vei sta inaintea lui Dumnezeu? Biblia spune ca toti oamenii, indiferent daca cred sau nu, toti vor sta inaintea lui Dumnezeu. Vei sta cu teama, cu frica si cu ingrijorare, pentru ca va urma chinul vesnic? Sau vei sta cu bucurie si cu deschidere, pentru ca va urma sa ramai acolo, in Imparatia lui Dumnezeu?
Te indemnam sa iti pui in ordine relatia cu Dumnezeu. Daca astazi vine sfarsitul, daca astazi vine Domnul Isus Cristos sau daca astazi va trebui sa trecem din viata aceasta – pentru ca se poate intampla oricand si in orice mod sa ni se curme viata si sa ne confruntam cu moartea – cand vom trece dincolo, sa trecem cu bucurie, pentru ca Il vom intalni pe Dumnezeu, pe care am dorit sa-L intalnim. Te iubim si iti spunem: Dumnezeu sa te binecuvanteze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: