DOREL UNGUREANU – Paharul de băutură a început să pună stăpânire pe mine.

DOREL UNGUREANU

Paharul de bautura a inceput sa puna stapanire pe mine.

Am ajuns sa consum atat de multe bauturi alcoolice incat pe data de 1 ianuarie 1993 am ajuns sa iau o lama … am vrut sa-mi pun capat zilelor. M-am taiat cu tot cu camasa, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram in coma alcoolica. Sangele curgea siroaie.

Dupa casatorie am inceput sa scot afara dinlauntrul meu ceea ce era rau. Am chinuit-o mult pe sotia mea. A dus o viata groaznica, i-am facut viata un iad.

Placerea si satisfactia mea era in anturaje, cu prietenii mei, cu femei usoare, cu tot felul de lucruri care imi dadeau mie satisfactie.

=Tu esti a mea nadejde Isuse, Domnul Meu;
in vremuri de primejdie, Tu esti pastorul meu.
in tine aflu viata, iubirea Tu mi-o dai,
Cu tine fata-n fata, voi fi pe veci in rai.=

Am inteles atunci ca Domnul Isus imi poate schimba viata, dar nu-mi venea sa cred, cand stiam atatea vicii pe care le aveam: betie, fumat, femei usoare, jocuri de noroc.

=In sfarsit sunt fericita! Cred ca nu vei mai avea niciodata, nu vei mai merge la femei usoare si vei petrece tot restul vietii tale impreuna cu familia ta.=

=In nimeni altul nu este mantuire, decat in Domnul Isus Cristos.=

Dar aici in tara noastra, trec adeseori pe strada si ma uit, oameni distrusi de alcool, oameni in mocirla, oameni care si-au pierdut umanitatea. Fiecare suntem oameni si avem ceva omenesc in noi. Dar cand apuci sa o iei pe calea alcoolului, atat de jos te cobori incat cobori sub nivelul unui animal.

=Daca si mie mi se acorda aceasta sansa si pot sa fiu iertat si as putea sa incep o viata noua … ce ma impiedica sa fac lucrul acesta?=

Nu am baut o saptamana, dar pofta cea napraznica din nou s-a nascut in mine.

Dar ca sa uit ce faceam, continuam sa beau iarasi. Credeam ca-mi inec necazul. Dar de fapt eu ma inecam pe mine insumi si imi puneam capat zilelor.

Sotia mea este bucuroasa si fericita: nu mai beau, nu mai umblu la femei usoare, nu mai plec in anturaje cu baieti, nu mai joc jocuri de noroc, nu mai fumez, nu mai vin beat acasa, nu o mai bat, nu mai fac scandal. Este foarte bucuroasa de felul in care traiesc.

Reporter:
Bautura, coma alcoolica, jocuri de noroc, minciuna, desfrau, batai – acestea au fost cateva dintre coordonatele pe care s-a desfasurat viata lui Dorel Ungureanu.
Dorel, spune-ne istoria ta.

Dorel Ungureanu:
Sunt din comuna Vama, judetul Suceava. Am crescut intr-o familie de crestini ortodocsi, am copilarit impreuna cu fratii mei. M-am bucurat foarte mult de viata din copilarie pe care am petrecut-o alaturi de familia mea.
De la tatal meu am invatat multe lucruri bune, dar din nefericire mai tarziu mi s-a spus sa iau un pahar de alcool pentru a avea pofta de mancare.

Reporter:
– Impreuna cu colegii, cu prietenii cu care mergeai la munca.

Dorel Ungureanu:
Da. Am inceput sa =ne antrenam= – un pahar azi, un pahar maine. Acest pahar de bautura a inceput sa puna stapanire pe mine. Inca eram fraged, aveam varsta de 14 ani.

La liceu am intrat intr-o echipa de zugravi, dar era o echipa de betivi. O echipa de oameni pierduti. Zi de zi consumau bauturi alcoolice, fumau, jucau jocuri de noroc.

Am observat ca foarte usor am inceput sa iau din nou un pahar azi, un pahar maine. Am inceput sa bem tot mai mult, din ce in ce mai mult. In timpul in care ne faceam serviciul in acel internat, am descoperit ca acei meseriasi erau bautori fruntasi.

Nu mi-a trebuit mult timp pentru a ajunge exact cum erau ei. Pentru ca natura mea pacatoasa si fiinta mea era foarte slaba si era inclinata tot mai mult spre acest domeniu. Am ajuns foarte rau.
Apoi am plecat la armata. In ultimele zile de armata un tanar venit in unitate a vrut sa-mi povesteasca despre Isus. Nu l-am ascultat prima data. Dar a doua oara ceva in mine a dorit sa asculte acele cuvinte.

Mi-a placut. Mi-a vorbit despre Isus si mi-a spus ca Domnul Isus ar putea sa-mi schimbe viata. Eu i-am povestit despre trecutul meu tragic. L-am ascultat cu mare dragoste, dar degeaba.
M-am eliberat din armata si am plecat din nou acasa. Am ajuns sa consum atat de multe bauturi alcoolice incat pe data de 1 ianuarie 1993 am ajuns sa iau o lama … am vrut sa-mi pun capat zilelor. M-am taiat cu tot cu camasa, cu tot cu pulovere. Am fost dus de un prieten la spital, dar eram in coma alcoolica. Sangele curgea siroaie.

Cand mi-am revenit, mi-am pus in gand sa nu mai consum nici un fel de bautura alcoolica. Dar degeaba. Din nou am esuat. Nu am baut o saptamana, dar pofta cea napraznica din nou s-a nascut in mine.

Reporter:
Cum era pofta dupa alcool? Ca o sete? Ce simteai atunci cand vroiai neaparat alcool?

Dorel Ungureanu:
Daca nu aveam alcool nu eram bucuros, nu eram fericit. In alcool imi gaseam placerea. Vroiam tot timpul sa fiu turmentat. Mai bine spus nu vroiam sa fiu lucid. Nu vroiam sa stiu nimic din ceea ce se intampla. si eram tanar, aveam doar 23 de ani.

Am cunoscut-o pe sotia mea. Am incercat sa ma stapanesc, sa nu consum nici un fel de bautura alcoolica ca sa nu vada ceea ce era in mine. Am inceput sa-i fac tot felul de promisiuni: ca eu nu consum bauturi alcoolice, ca nu fumez, ca nu imi plac anturajele – ca sa arat ca sunt un tip cumsecade.

In 1993 ne-am casatorit, dar dupa casatorie am inceput sa scot afara dinlauntrul meu ceea ce era rau. Am chinuit-o mult. A dus o viata groaznica. I-am facut viata un iad. Am inceput sa beau din ce in ce mai mult.

Am inceput sa practic din nou jocurile de noroc. Nu veneam noptile acasa. Cand veneam acasa beat cautam o scuza sa spun unde am fost. Ea nici nu ma asculta, nu era interesata unde am fost. Tacea si suferea in continuare.

Reporter:
Ce motive invocai pentru asta? Nu te intreba: =De ce-ai mers acolo?=

Dorel Ungureanu:
Motivele erau foarte bine intemeiate. Spuneam ca nu-mi face placere sa stau in prezenta ei. Nu mai aveam dragoste si pace in familia mea. Voiam tot timpul sa fiu plecat de acasa. Placerea si satisfactia mea era in anturaje, cu prietenii mei, cu femei usoare, cu tot felul de lucruri care imi dadeau mie satisfactie.

Dupa trei ani de la casatorie, fiind impreuna cu sotia in statiune la Caciulata, am cunoscut doi prieteni: Nelutu si Victor. Am aflat chiar din prima zi ca sunt doi copii ai lui Dumnezeu, doi frati dintr-o biserica evanghelica penticostala.

Inca din prima zi am avut mici discutii cu ei. I-am chemat la mine in camera, ei m-au chemat la ei. Am fost cu ei la rugaciune chiar in acea statiune, la Petrica Mihai. Tot timpul pe care l-am petrecut in statiune ne adunam in fiecare seara in camera lor de hotel, cantam si-L slaveam pe Dumnezeu. Imi placea foarte mult sa ma intalnesc cu ei.

Reporter:
Iti amintesti cateva cuvinte din cantarile acelea?

Dorel Ungureanu:
=Tu esti a mea nadejde Isuse, Domnul Meu; In vremuri de primejdie, Tu esti pastorul meu. In tine aflu viata, iubirea Tu mi-o dai, Cu tine fata-n fata, voi fi pe veci in rai.=
Am inteles atunci ca Domnul Isus imi poate schimba viata, dar nu-mi venea sa cred, cand stiam atatea vicii pe care le aveam: betie, fumat, femei usoare, jocuri de noroc. Ma gandeam ca nu am sa pot sa le alung din viata mea.

La prima discutie cu un fost prieten, acesta m-a invitat la un pahar de bautura, dar i-am spus ca nu mai beau. Am intrat totusi cu el in birt. El a cumparat doua pahare mici de alcool si a spus: =Daca tot le-am cumparat sa le consumam.= si iarasi mi-a spus vointa mea: =Nu le consum, nu consum!= El a spus: =Daca le-am cumparat, hai sa le consumam.= si eu am spus atunci: =asta si-atata!= =asta si-atata!= a spus si el. Am intrat la ora unu in acel birt. S-a facut unsprezece seara si noi tot am continuat sa consumam bauturi alcoolice. Radeam, ne destrabalam acolo. Nu stiam ce faceam.

La un moment dat a venit sotia mea si a auzit cum radeam acolo in birt. Ea m-a intrebat: =Aici iti este pocainta?= Atunci, cum eram sub influenta bauturilor alcoolice, am tacut pentru moment. Dar am luat-o langa mine si i-am spus: =Lasa, Maricica, o sa se rezolve toate.= si am plecat cu ea acasa.

Din nefericire am inceput iar sa ma destrabalez, sa merg cu femei usoare, sa nu vin noptile acasa. Am luat-o pe sotia mea de mana sa ma duc la tribunal sa ma despart, dar ea mi-a spus ca nu vrea sa faca lucrul acesta pentru ca ma iubeste. Eu nu intelegeam. Nu-mi gaseam linistea in familia mea. Voiam tot timpul sa fiu plecat de acasa.

Intr-un tarziu am fost prins cu o alta femeie si am rugat-o pe sotia mea sa ma ierte. M-a iertat, dar mi-a spus: =Intr-o zi o sa te trezesti tu, o sa-ti dai seama de ceea ce faci. Ma chinui prea mult.=
Totusi imi parea rau de ceea ce faceam cand ma trezeam din bautura. Dar ca sa uit ce faceam, continuam sa beau iarasi. Credeam ca-mi inec necazul. Dar de fapt eu ma inecam pe mine insumi si imi puneam capat zilelor.

Intre timp ne-am mutat la Timisoara. Chiar si dupa ce s-a nascut copilul nostru, eu am fost cuprins de aceea pofta naprasnica de a consuma bautura alcoolica.
Sotia mea a venit din spital si cind a auzit ca intr-o noapte, cand ea era in spital, eu am dormit beat pe linia de tramvai, mi-a spus: =Halal barbat am!=. Dar totusi a fost langa mine, nu m-a parasit. A chinuit mult, a suferit mult.

Am inceput sa merg la o biserica baptista, unde mergea si gazda mea – Eva Domnica – dar imi spuneam: =Nu ma pocaiesc!= Am incetat din bautura, nu mai consumam bautura. Am inceput sa ma limpezesc la creier. Dar imi spuneam: =Nu ma pocaiesc! Nu ma pot lasa de bautura, nu ma pot lasa de femei usoare, nu ma pot lasa de fumat.= Sunt lucruri care aveau radacini puternice in mine.

Intr-o buna zi, am fost cercetat de Duhul lui Dumnezeu, printr-o predica a pastorului David Nicola. A predicat din Cuvantul lui Dumnezeu si am gasit scris in cartea Faptele Apostolilor la capitolul 17, versetul 30: =Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor sa se pocaiasca.= Am hotarat sa ma predau in slujba Domnului.

Totusi sotia mea nu avea incredere in mine, dupa atatea ratari si esecuri, atatea promisiuni. Era distrusa. Nu-i mai venea sa creada. Dar totusi a fost o perioada de trei luni de zile in care nu am consumat bautura. Pana la botez, sotiei mele nu i-a venit sa creada ca eu fac lucrul acesta.

Eu am decis sa ma botez, as fi vrut sa se boteze si ea, dar nu am facut presiuni asupra ei. Eu simteam ca sunt pierdut si trebuia sa fac eu lucrul acesta primul. Pana in ziua in care m-am botezat, sotiei mele nu-i venea sa creada.

Intorcandu-ne de la biserica mi-a spus: =In sfarsit sunt fericita! Cred ca nu vei mai bea niciodata, nu vei mai merge la femei usoare si vei petrece tot restul vietii tale impreuna cu familia ta.= Atat de mult m-am bucurat de aceste cuvinte, ca sotia mea a inceput sa prinda incredere in mine.
……………

Sunt foarte bucuros si sunt foarte mandru de ceea ce sunt acum, pentru ca sunt un copil al lui Dumnezeu. si daca ma bucur, ma bucur in Cristos.

Prietenii mei ma intreaba de multe ori si imi spun: =Dorele, tu ai fost un dansator bun= – pentru ca ma cunosteau foarte bine cand faceam eu chefuri si cand ma imbatam … Ceea ce-mi placea cel mai mult era sa dansez. Dansul acela se prefacea in destrabalare. Nu era un dans placut. Poate chiar ii deranjam pe cei din jurul meu, prin ceea ce faceam. Dar mie imi placea lucrul acesta. Ei ma intreaba acum: =Cum ai putut sa te lasi de bautura, de anturajele pe care le aveai inainte?=

Am putut, dar nu eu am facut lucrul acesta, ci Domnul Isus care locuieste in mine prin Duhul Sau a putut sa-mi schimbe viata. Nu ma chinui ca sa nu mai fac lucrurile acestea, ci Duhul Sfant care locuieste in mine, ma ajuta sa pot sa nu mai fac aceste lucruri pe care le-am facut inainte.

=Totusi nu-mi vine sa cred!= imi spunea un prieten =pentru ca eu cred ca tu te chinuiesti=. Nu ma chinuiesc deloc, imi este foarte usor pentru ca nu ma lupt eu, cu propria mea fiinta. L-am rugat pe Domnul Isus sa-mi schimbe viata.

Reporter:
Cum este viata ta de familie acum?

Dorel Ungureanu:
Este deosebit de frumoasa. Recunosc ca trec prin multe incercari, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a descoperit sa vad ca sunt incercari de la El.

Sotia mea este bucuroasa si fericita: nu mai beau, nu mai umblu la femei usoare, nu mai plec in anturaje cu baieti, nu mai joc jocuri de noroc, nu mai fumez, nu mai vin beat acasa, nu o mai bat, nu mai fac scandal. Este foarte bucuroasa de felul in care traiesc.

Viata de familie este frumoasa. Acum am inteles adevarata pace si adevarata dragoste pe care puteam sa o am si inainte daca-l primeam pe Domnul Isus. Acum abia astept sa ma duc acasa sa stau cu cel mic, sa-mi petrec mai mult timp cu ei, pentru ca ei sunt cei dragi ai mei cu care imi petrec timpul si viata pe acest pamant.

Acum pot sa fac o diferenta si pot sa spun ca pun foarte mare accent pe familia mea. Ma gandesc adeseori la mama mea care este in varsta de 70 de ani. I-am trimis o scrisoare de Craciun. I-am pus o felicitare crestina si i-am scris un verset din Biblie: =In nimeni altul nu este mantuire, decat in Domnul Isus Cristos.= Nu m-am intalnit cu ea, nu am primit raspuns, dar as dori din tot sufletul meu sa ma duc acasa si sa ii spun si ei despre Dumnezeu si cum a lucrat El in viata mea.

Reporter:
Dorel, la finalul discutiei noastre as vrea sa-ti pun o intrebare care poate te va rascoli. Daca ti s-ar pune acum pe masa zece pahare pline cu bautura, din cele mai fine bauturi la care te-ai putut gandi sau la care ai visat tu vreodata si ti s-ar spune: =Serveste, gusta putin din ele, din care-ti place tie mai mult=, ce-ai face?

Dorel Ungureanu:
As renunta in totalitate la oricare din acele pahare. Nu as avea nici macar curajul sa pun mana pe ele pentru simplul motiv ca a fost un viciu greu pentru mine. M-am luptat atat de mult cu puterea mea si am esuat. Dar – si asta este foarte important – pana nu m-am rugat eu in mod personal lui Dumnezeu, nu am putut sa fiu eliberat de acest viciu. Am cerut Domnului sa alunge de la mine acest duh de care eram tot timpul chinuit si bantuit.

De fiecare data cand ma juram la preotul din sat – si faceam acel juramant asa cum intelegeam eu in timpul acela: pe doua beri sau pe patru beri pe zi – in timpul cat eram jurat, 3 luni sau 6 luni, in fiecare zi eram ispitit si chinuit la maxim pentru ca eu imi puneam propria mea putere in joc. Pana nu m-am rugat lui Dumnezeu sa ma elibereze de acest duh nu am putut fi eliberat.

De aceea marturisesc si spun tuturor ca nu vor putea fi eliberati de aceste duhuri decat de catre Domnul Isus Hristos.
Cred ca sunt multi tineri care sunt prinsi in aceasta capcana si poate altii nu vor sa scape, altii vor sa scape; altii o fac de voie, altii o fac fara voie; dar totusi sunt care ar vrea si doresc sa faca lucrul acesta si nu pot pentru ca se lupta cu propria lor putere.

Trec adeseori pe strada si ma uit – oameni distrusi de alcool, oameni in mocirla, oameni care si-au pierdut umanitatea.
Fiecare suntem oameni si avem ceva omenesc in noi. Dar cand apuci sa o iei pe calea alcoolului, atat de jos te cobori incat cobori sub nivelul unui animal. Omul poate sa coboare sub nivelul unui animal, dar animalul nu poate cobori sub nivelul lui.

Am ajuns atat de josnic, sa coboram si sa stam in mocirla, sa nu ne bucuram de zilele care le avem de trait pe acest pamant.
Este bucurie mare daca te bucuri in Cristos. Nu este greu sa faci lucrul acesta. Dar sa vrei sa-l faci si sa cauti din toata inima ta, numai asa vei putea fi eliberat.

Reporter:
La final, ce ai vrea sa le spui cititorilor?

Dorel Ungureanu:
As dori sa citez din cartea Faptele Apostolilor, capitolul 17, versetul 30: =Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, ci porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca.= Cand am auzit acest verset, am spus in inima mea: =Daca si mie mi se acorda aceasta sansa si pot sa fiu iertat si as putea sa incep o viata noua … ce ma impiedica sa fac lucrul acesta?=

Indemnat de Duhul lui Dumnezeu as dori ca toti cei care cititi aceste cuvinte, sa fie sadite in inima vostra de Duhul lui Dumnezeu si sa faceti ca tot ceea ce este rau in voi sa fie schimbat prin puterea Domnului Isus Cristos.

Va iubesc din toata inima mea si as dori sa fiti schimbati in totalitate, primindu-l pe Isus in viata voastra. Va doresc tot ceea ce va doriti, dar din suflet va spun: =Pocaiti-va ca Imparatia lui Dumnezeu este aproape!=

Marturisesc ca sunt bucuros, sunt plin de bucurie pentru Domnul Isus. si as dori ca toata viata mea sa fie la picioarele Domnului Isus si sa-mi petrec tot restul vietii impreuna cu familia mea si cu toti copiii lui Dumnezeu in Casa Domnului.

Si as dori ca toti aceia care ne inchinam Lui in Duh si-n Adevar sa asteptam cu bucurie venirea Domnului Isus Cristos si sa ne intalnim cu El in glorie.

Epilog.
Intre timp, Dorel Ungureanu a plecat legal, impreuna cu sotia, la munca in Italia. Acolo a avut un accident – a cazut de pe o schela – si a ramas paralizat intr-un scaun cu rotile. Dar chiar si in aceasta situatie este la fel de plin de bucurie si incredere in Dumnezeu – Cel care i-a schimbat deja viata.

1 comentariu »

  1. Dorel Ungureanu said

    Incredibil, dar adevarat. Si pe mine ma cheama tot Dorel Ungureanu si sufar de patima betiei. Ca si cel de aici si eu incerc sa-mi rezolv acest viciu care mi-a adus atatea necazuri. Nu-mi vine sa cred, ce coincidenta. Cred ca totul e de la Dumnezeu.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: