Archive for August, 2010

Interviu – Mă simţeam iubită de Dumnezeu şi înţeleasă de Dumnezeu – CRISTINA DĂMĂCUŞ

CRISTINA DĂMĂCUŞ

“Ce cunoşteam eu despre Dumnezeu parcă s-a spart în mii de bucăţi…nu mai îmi găseam liniştea şi echilibrul interior.”

“Părerea aceasta pe care o aveam eu despre Dumnezeu a căzut ca o casă pe care o bombardezi din temelie.”

“Era foarte riscant şi pentru mine, dar mai ales pentru copil. Fie se naşte bolnav de Basedov, fie nu o să aibă deloc tiroidă. Simţeam că totul se clatină în jurul meu.”

“Mă simţeam iubită de Dumnezeu şi înţeleasă de Dumnezeu. Mă simţeam acceptată de Dumnezeu.”

“Medicul mi-a spus: ‘Eşti bolnavă de Basedov’.”

“Dumnezeu s-a atins de mine şi m-a vindecat. M-am întors acasă şi parcă nu-mi venea să cred. Nu realizam. Nu-nţelegeam. Ca şi când auzi, dar nu pricepi.”

Cristina Dămăcuş vorbeşte despre momentul când s-a întâlnit cu Isus Cristos ca despre “clipele acelea minunate”.

*

Cristina Dămăcuş:
– In anul 1988, la sfârşitul clasei a XII-a, o bună prietenă m-a invitat la botezul ei nou-testamental care urma să aibă loc la Biserica Baptistă din Haţeg. De curiozitate am acceptat această invitaţie la botez. Mergând acolo am avut surpriza să văd că una dintre fostele mele colege de şcoală generală era printre cei care se botezau.
Am rămas foarte surprinsă, deoarece o ştiam pe ea foarte năzdrăvană, zvăpăiată, o fată foarte deşteaptă, dar independentă în acelaşi timp. Am rămas şocată şi mirată de actul ei. Pe parcursul predicii şi în urma actului de botez, am fost foarte mişcată. Cele două ore cât a durat botezul, mai tot timpul am plâns.
S-a întâmplat ceva extraordinar atunci. Ce ştiam eu despre Dumnezeu parcă s-a spart în mii de bucăţi şi după acele două ore nu îmi mai găseam liniştea şi echilibrul meu interior. Mă uitam în ochii fostei mele colege, Adriana, şi vedeam că înăuntrul ei are loc ceva deosebit, ceva ce nu găseam în mine.
Adriana, cu tot tumultul acela al evenimentelor care aveau loc la botez, a văzut lacrimile din ochii mei, a privit mai adânc în interiorul meu şi a văzut zbuciumul de atunci.
Până atunci mergeam la biserica catolică, împreună cu mama, şi nu prea înţelegeam mare lucru. Ce era important să aflu despre Dumnezeu parcă nu aveam de unde să aflu.
Până la acel botez, Dumnezeu era pentru mine un Dumnezeu rece şi distant la care apelam doar atunci când aveam o problemă sau o nevoie stringentă şi atunci mă rugam“Tatăl nostru”, “Bucură-te, Marie” sau “Credeu”.
Credeam că aşa Dumnezeu o să mă ajute, dar trebuie totuşi să fac ceva în schimb, să dau ceva în schimb. Şi să urmăresc mereu să fiu foarte bună, să fiu o fetiţă cuminte, o adolescentă cuminte. Asta era părerea mea despre Dumnezeu, că este un Dumnezeu rece, undeva acolo sus, care ?şi vede de treaba Lui şi din când în când se mai uită către mine.

Reporter:
– Şi scoate sabia ! ?

Cristina Dămăcuş:
– Şi scoate sabia! Şi-ţi taie capul! ?
După discuţia pe care am avut-o cu Adriana, părerea mea despre Dumnezeu a căzut ca o casă pe care o bombardezi din temelie şi totul a început să capete o altă culoare.
Dumnezeul meu rece şi distant devenea acum prieten, Cineva foarte apropiat la care puteam întinde mâna şi să-L ating. Culmea, puteam să mai şi vorbesc cu El şi El să mă şi asculte şi chiar să îmi răspundă. Era ceva extraordinar.
Mă simţeam iubită de Dumnezeu şi înţeleasă de Dumnezeu. Mă simţeam acceptată de Dumnezeu. Lumea aceea închisă şi plafonată, în care mă aflam, căpăta un alt contur.
?ntr-o zi, Adriana mi-a dat o mică broşurică pe care am citit-o cu foarte mare plăcere, iar la sfârşitul ei era o rugăciune – autorul spunea să te pui pe genunchi şi să-I spui Domnului că tu accepţi moartea şi învierea Lui. Şi prin aceasta ?l rogi ca El să te ierte de toate păcatele şi să te accepte aşa cum eşti tu.
Atunci parcă s-a aprins un beculeţ în mintea mea. Citind rândurile acelea, m-am pus pe genunchi şi am crezut în inima mea că într-adevăr Dumnezeu mă iartă de toate păcatele şi că pot să am viaţă veşnică.
Când m-am ridicat de pe genunchi m-am simţit extraordinar, eliberată, uşurată. Colega mea avea ceva special, o privire deosebită în ochi şi bucurie în sufletul ei. Orice s-ar fi întâmplat rău în jur, pentru ea nimic nu conta. Ştia un singur lucru – Dumnezeu o iubeşte şi ea este acum în braţele Lui.
*
La vreo 4-5 luni după ce l-am născut pe Tobias, primul nostru băieţel, am început să nu mă simt prea bine. ?n urma analizelor, medicul mi-a spus: „Eşti bolnavă de Basedov”. Bineînţeles că nu mi-a picat foarte bine chestia asta. Ştiam că nu-i o boală uşoară şi aveam să văd într-adevăr, mai târziu, prin toate tulburările prin care am trecut.
Mereu aveam nevoie de cineva care să mă ajute. Erau zile în care nu mă puteam ridica din pat, dar să mai iau câte o decizie importantă? Tot calvarul acesta datorat bolii a durat cam vreo 2 ani, timp în care zilnic luam tratament dar nu-şi făcea absolut deloc efectul.
Intr-o zi am venit acasă foarte hotărâtă, m-am dus în cameră, am închis uşa, m-am pus pe genunchi şi am zis: „Doamne, eu nu mai suport boala asta. Deja m-am săturat de ea. Te rog foarte mult, ajută-mă, vindecă-mă, fă Tu ceva, nu ştiu cum, dar fă Tu ceva şi scapă-mă de boala asta.”
M-am rugat aşa vreo 3-4 luni, zilnic. Eram foarte sinceră cu Dumnezeu. La câteva luni aflu că sunt însărcinată, cu al doilea copil. M-am necăjit atunci foarte tare, fiindcă medicul mi-a spus clar că nu se mai poate încă o sarcină, este foarte riscant şi pentru mine, dar mai ales pentru copil, fie se naşte bolnav de Basedov, fie nu o să aibă deloc tiroidă.
Simţeam că totul se clatină în jurul meu: „Doamne, dar în atâţia ani de când m-am întors eu la tine, nu am trecut printr-o asemenea experienţă. De ce acum?” Parcă niciodată nu pusesem întrebarea: “De ce acum? Ce să fie?” Chiar că nu vedeam nici o ieşire, nici o soluţie la toată chestia asta.
Dar Dumnezeu era cel care mă mângâia, în tot necazul acesta, şi îmi spunea foarte clar: „Nu te încrede în om, ci încrede-te în Mine! De la Mine îţi va veni vindecarea!” Citeam dar nu înţelegeam. Aveam nevoie de încurajare de la soţul meu, de la prieteni, de la părinţi. Şi mă încurajau cum ştiau, dar vorbele lor erau atât de fără conţinut.
Fiind internată în spital, într-o zi au venit două femei de la biserica „Agape” din Timişoara şi m-au întrebat cu ce sufăr. Le-am spus: „Am Basedov şi pe deasupra mai sunt şi însărcinată.” S-au rugat atunci pentru mine şi am crezut din toată inima că Dumnezeu poate să facă o vindecare. Am ştiut că în acele momente când ele s-au rugat, Dumnezeu s-a atins de mine.
M-am întors acasă şi parcă nu-mi venea să cred. Nu realizam. Nu-nţelegeam. Ca şi când auzi, dar nu pricepi. Nu-nţelegeam cum se întâmplă asta, cum cu câteva luni în urmă eram aşa de bolnavă încât doctorii îmi spuseseră să fac întrerupere de sarcină, copilul acesta nu are nici o şansă, iar acum, dintr-o dată totul era în regulă.
Din acea zi totul a fost bine, sarcina a decurs bine, naşterea a fost minunată, sub controlul Domnului, şi acum când stau şi mă uit la Filip, cel de-al doilea copilaş al nostru, îmi dau seama că a fost ceva extraordinar.
A fost o minune, într-adevăr o minune. Sunt sănătoasă. Mulţumesc Domnului că pot să am grijă de copii şi pot să fac multe lucruri singură, aşa cum mi-am dorit, fără să am mereu nevoie de cineva.
Eu ştiu că nu există cale de întoarcere pentru că văd diferenţa dintre viaţa pe care o trăiesc acum cu Isus în inima mea şi viaţa pe care o trăiam înainte, când Dumnezeu era foarte departe. Este ceva foarte diferit. Nu se compară. Aici este aşa de multă bucurie, cu Isus, iar dincolo era atâta tristeţe. Material aveam tot ce-mi doream, dar nu aveam plinătate sufletească, nu aveam împlinire sufletească.

Reporter:
– Aveai tot ce-ţi doreai, dar erai goală pe dinăuntru !

Cristina Dămăcuş:
– Eram goală, într-adevăr eram goală pe dinăuntru. Dar nu ştiusem asta.

Reporter:
– Cred că aceasta este lupta din sufletul multor oameni care încearcă să se împlinească, dar nu-şi dau seama că de fapt este vorba despre un gol interior pe care ei singuri nu-l pot umple. Acolo este locul lui Dumnezeu. Este un loc creat special, pe care Dumnezeu poate să-l umple în interiorul nostru, în mintea noastră, în sufletul nostru.

Anunțuri

Lasă un comentariu

Interviu – Orice om doreste să fie implinit si fericit – GABI CIUCIUMIS

GABI CIUCIUMIS

Gabi Ciuciumis:
Orice om doreste să fie implinit, sa fie fericit. Si atunci incearca sa faca bani sau işi caută un prieten sau o prietena sau luptă pentru renume sau o pozitie buna, crezând că lucrurile acestea ii vor da fericirea si implinirea.
Eu m-am nascut pe litoral, in Mangalia. Surorile mele mai mari m-au influentat mult in viata. Am frecventat discoteci, baruri, mi-a placut muzica, mi-a placut dansul.

Pentru ca dansam foarte mult si eu si surorile mele, tot timpul ma simteam in centrul atentiei, iar asta ma implinea, imi placea.
Eram destul de cunoscut pe litoral, cand am cunoscut-o pe Luminita – sotia mea. Lucram ca ospatar intr-un restaurant. Am crezut ca pe langa tot ce aveam inainte, chiar si bani- pentru ca aveam bani destui pe vremea aia – acum ca am si o prietena, gata asta este, fericirea in mod sigur.

Numai ca nu a fost asa. Mai tarziu, lucrurile au inceput sa se clatine , si mi-am dat seama ca juramintele de genul -vom fi pana la moarte si nedespartiti… si totul va fi ok, si ne vom iubi pana la sfarsit-, nu au tinut prea mult. Si nu stiu de ce, din ce cauza, dar ceea ce am crezut eu ca ma va implini, asa cum fiecare crede, nu a fost sa fie asa. Nici pozitia, nici banii, nici faptul ca eram un bun dansator, nici prietenia cu Luminita nu m-au implinit.

Reporter:
Cand a fost prima data in viata ta, cand te-ai gandit ca trebuie sa-ti schimbi viata?

Gabi Ciuciumis:
Atunci cand lucrurile au inceput sa se inrautateasca in relatia cu Luminita – au apărut certuri, probleme. Am constientizat ca am nevoie de Dumnezeu. In momentele cand ne certam sau eram mai brutal, am avut capacitatea sa realizez că parca era ceva strain de mine, parca nu eram eu. Si mi-am dat seama ca ceva nu este in regula. Am realizat ca ceva din afara mea parca, ceva o forta parca ma obliga sa fiu si altfel de om decat eram in mod normal, in sens negativ.

M-am intâlnit cu un prieten care mi-a vorbit despre Dumnezeu, despre modul in care Dumnezu iubeste oamenii si vrea sa se implice activ in viata lor. Asta nu are de-a face cu religia, cum spun multi; nu era vorba de o religie, era vorba despre o Persoana – despre Dumnezeu. Despre acest Dumnezeu care imi poate da implinirea pe care eu o asteptam de atata timp.

Mi-a spus ca exista Dumnezeu si L-a dat pe Fiul Său Isus să moară pentru mine, si mai mult ca exista putere prin jertfa Lui, deci e ceva care are efect, nu e doar o legenda, un mit, o poveste. Mi-a spus ca prin puterea crucii si a jertfei Lui Isus, a sangelui Lui, se pot rezolva si problemele pe care noi le aveam, iar Dumnezeu ma poate ierta de pacate si nu numai atat, ma poate elibera de problemele pe care le am, si vom putea fi impliniti si ca familie.

Reporter:
Ai continuat sa mergi la discoteci, la petreceri?

Gabi Ciuciumis:
In timpul acela, lucram la restaurantul unui hotel, unde si Luminita canta si unde o sora de-a mea dansa, si un var de-al meu era cu noi acolo. Mi-aduc aminte ca am inceput sa citesc Noul Testament acolo in restaurant. Si asta se potriveste foarte bine cu proverbul care spune? Omul sfinteste locul?.. si nu invers. Am inceput sa citesc acolo…

Citeam in camera mea de hotel; dar si seara cand coboram la program impreuna cu Luminita – ea cânta acolo – noi luam Noul Testament si citeam. Colegii, prietenii, erau foarte uimiti, si spuneau ca am inebunit, ca am luat-o razna. Vedeau ca ceva s-a petrecut cu noi.

Reporter:
Cum s-a schimbat viata ta?

Gabi Ciuciumis:
In mod radical. S-a transformat total si lucrul acesta, prima persoana care a observat aceasta a fost Luminita. A inceput sa-i placa. Ea se gandea inainte daca sa mai ramanem impreuna sau nu… Şi eu ma gandeam la fel. Luminitei a inceput sa-i placa schimbarea, chiar daca a fost putin sceptica la inceput şi nu stia exact ce se intampla. Dar a vazut că schimbarea din mine era in mod pozitiv.

Prietenii nostri ne spuneau: “Ati innebunit, ati luat-o razna, ce nevoie aveti voi de Dumnezeu, Dumnezeu e deja depasit sa crezi in El. Numai proştii mai cred astazi si batranii. Voi sunteti tineri, aveti toata viata inainte.”

Reporter:
Nu le-ati citat din Psalmul 53:“Nebunul zice in inima lui: ‘Nu exista Dumnezeu’.”

Gabi Ciuciumis:
Ca sa folosesc aceeasi expresie, pot sa spun doar ca au inceput “sa innebuneasca” mai multi pe urma. As putea sa spun ca s-a golit restaurantul, cat de curand dar, a trecut virusul acesta pe la multi.

Reporter:
Inseamna ca marturia voastra a fost valabila, a fost buna. Daca ar fi fost ceva fals, artificial, sau prefacut, cu siguranta oamenii nu ar fi urmat aceeasi cale ca si voi.

Gabi Ciuciumis:
Probabil ca da, pentru că nu stiam multe din Biblie, insă prietenii vedeau ce s-a intamplat cu noi. Era o demonstratie clara, pe viu, pe noi.

Reporter:
Voi ati experimentat ce zicea cineva: “Predicati Evanghelia si daca este nevoie folositi si cuvinte…” 

Gabi Ciuciumis:
Cam asa – ceilalti se uitatu la viata noastră. Viata noastra de cuplu nu a insemnat – trebuie sa spun asta – ca totul e roz si avem o viata extraordinara, noi plutim, zburam, suntem in afara oricarui pericol si deja e raiul pe pamant pentru noi – nu. Nu cred ca asta inseamna crestinism si viata cu Dumnezeu ci dimpotriva, acolo in vale, in probleme, sa faci un colt de rai, si sa treci impreuna cu Dumnezeu prin toate astea, pentru ca El te ajuta, El ramane credincios.

Reporter:
Sunt printre cititori persoane care cauta implinirea si nu o gasesc. Ce sfat le-ai da, ca unul care a trecut prin ceea ce inseamna euforia sau betia unui dans intr-o discoteca, sau bucuriile de scurta durata, aduse de chefuri, petreceri, de viata mondena, o viata libera de orice incarcatura dumnezeiasca.

Gabi Ciuciumis:
De exemplu, daca esti parinte si le oferi niste jucarii copiilor, daca ei vor fi atenti doar la jucarii si la ce primesc intotdeauna, ignorand relatia lor cu tine ca si parinte, vei fi destul de nefericit, si nu-ti va face bine nici tie, nici lor.

La fel stau lucrurile si cu noi si cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este un ucigas cosmic al bucuriei, nu este impotriva distractiei, desigur in limitele bunului simt. El nu este impotriva implinirii noastre si a fericirii. Multi oameni spun că n-au nevoie de Dumnezeu pentru ca au idei deformate despre El. Ei si-L imagineaza ca pe un batran cu barba alba, sever sau blajin, care nu se implica in viata noastra, ori are numai cele 10 porunci si ne da in cap cu ele.

Lucrurile nu stau tocmai asa si oamenii incearca sa se implineasca cu banii lor sau printr-o prietenie sau relatie. Chiar şi relatia sexuala este tot ideea lui Dumnezeu – nu omul a inventat-o, nu tinerii smecheri, cum am fost si eu, care se cred autostiutori.
Deci Dumnezeu vrea toate astea pentru noi, numai ca atunci cand te concentrezi prea mult la ele, si crezi ca asa vei ajunge undeva, e ca si copilul de care am vorbit, si este foarte atent la daruri, la jucarii si nu la parinte, la persoana care a oferit lucrurile acestea.

Reporter:
Si pot sa fiu implinit cand beneficiez de toate aceste lucruri in limitele impuse de Dumnezeu, exact ca si cu o masina – cand merge pe sosea merge bine, dar daca vrei sa mergi cu ea pe povarnisul unui munte, e treaba ta, dar vei sfarsi in prapastie, din nenorocire.

Gabi Ciuciumis:
Dumnezeu ne stie şi ne cunoaşte, pentru ca El ne-a creat. El cunoaste mai bine structura noastra si modul in care suntem facuti. El nu este un necunoscator in domeniul acesta, ci dimpotriva un bun cunoscator, si El doreste ca noi sa fim fericiti.

As putea sa fac o paralela si cu Luminita, cu sotia mea. Muzica era viata ei, si a crezut ca poate fi implinita. Nu era rau, dintr-un punct de vedere, numai ca ea trebuia sa-L cunoasca pe Cel care i-a dat darul de a cânta. Nu doar muzica in sine. Atunci cand s-a intamplat lucrul acesta, i-a dat implinire cu adevarat. Nu i-a fost luat darul, a ramas si muzica, dar acum ea Il cunoaste si pe Cel care i-a dat muzica, este si inspirata de El, are şi o relatie buna cu El. Nu a pierdut nimic, dimpotriva, a castigat.

Reporter:
Dragul nostru cititor, poti castiga totul daca decizi sa iti traieşti viata in conformitate cu ceea ce a gandit Dumnezeu ca este cel mai bine pentru tine, si nu cu ceea ce crezi tu la un moment dat sau ce ti se inoculeaza de catre cei din jur, de catre mass-media sau de catre moda acestei lumi.
Lucrurile pe care le-a gandit Dumnezeu pentru fiecare dintre noi le puteti gasi in Biblie sau intr-o rugaciune personala inaintea Lui Dumnezeu in Numele Domnului Isus Cristos.

Lasă un comentariu

Documentar – Pornografia si Dependenta de Internet – o viata in minciuna

Pornografia si Dependenta de Internet – o viata in minciuna
Partea 1 (in total sunt 10 parti)

Puteti solicita intregul documentar in format MP3 gratuit pe http://www.rve-timisoara.ro sau prin E-mail: ciobotaioan@yahoo.com =

Reporter:
Ce parere ai, cand este o persoana dependenta de Internet?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Cand isi petrece majoritatea timpului liber…

Reporter:
Este nociva dependenta de Internet?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Da.

Reporter:
De ce?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
… am patit si eu si este nociv…

Reporter:
Cum ti-ai dat seama ca esti dependent de Internet?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Petrecandu-mi majoritatea timpului meu liber in fatza calculatorului…

Reporter:
Cam cat petreceai pe zi?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
La inceput nu parea chiar interesant, dar dupa ce am inceput sa-l descopar stateam tot mai mult si tot timpul liber acum stau la Internet, cand il am.

Reporter:
Si acum te consideri dependent?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Dependent 100% nu cred ca sunt, dar in mare parte, da.

Reporter:
Ti-ai dorit vreodata sa scapi de dependenta asta?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Nu.

Reporter:
Nu?? Iti place?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Da.

Reporter:
Nu ai senzatia ca traiesti intr-o lume virtuala?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Ba, dar e ca un drog, nu stiu cum, nu pot sa scap de ea.

Reporter:
Se leaga si Pornografia de Dependenta de internet?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Nu neaparat.

Reporter:
Pornografie cam cat privesti pe Internet, din timpul total de Internet?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Eu stiu, maxim jumatate de ora pe zi, cam jumatate de ora.

Reporter:
Ce sfat le-ai da tinerilor care sunt in pericol sa fie dependenti de Internet si de Pornografie?

Student 1 – Vox-pop pe strada:
Daca ar putea sa se controleze pe sine si sa nu-si petreaca majoritatea timpului…

Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Si acum atentie: transmitatorii creierului, deci acele molecule care permit comunicare intre neuroni, sunt stimulate de materialele vizuale de tip pornografic, si activeaza ACELEASI circuite neuronale care sunt activate si de heroina, care stim ca este cel mai puternic drog. Foarte interesant lucrul asta.

Din aceasta cauza puterea de adictie, de dependenta la materialele, la imaginile vizuale pornografice, este similara cu cea pe care o produce cel mai puternic drog, care este heroina.

Reporter:
Stiu ca este un subiect sensibil si neplacut, dar cred ca trebuie sa-l abordam cu intelepciunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, cu bun simt si cu respect, dar in acelasi timp cu fermitate si clar.
La fel ca alte vicii sau pacate, Pornografia si Dependenta de Internet sunt fenomene care distrug familii, suflete, oameni, caractere si si destine, si care lasa in urma lor lacrimi, revolte, dureri si despartiri.

Care sunt cauzele acestor fenomene, care sunt efectele consumului de Pornografie si ale Dependentei de Internet si care ar putea fi posibile solutii? La toate aceste intrebari incercam sa gasim un raspuns in Documentarul care urmeaza.

Pentru inceput am stat de vorba cu 2 parinti credinciosi, care si-au surprins copilul, aflat in clasele primare, vizionand materiale cu continut pornografic impreuna cu colegii si prietenii.
Exista o componenta spirituala pe care ar trebui sa o accentuam in mod deosebit atunci cand vrem sa ne educam copiii intr-o anumita directie?

Mama unui copil surprins vizionand materiale pornografice:
Asta este esentiala, pentru ca noi suntem trup, si nu numai trup, ci si spirit, si ce pot eu sa spun ca si mama care m-am confruntat cu aceasta problema a pornografiei, este ca pornesc acum nu neaparat de la latura spirituala, ci vreau sa ajung spre acolo, este ca am petrecut foarte mult timp cu copilul meu vorbind pe tema aceasta…

Reporter:
Ati vorbit deschis?

Mama unui copil surprins vizionand materiale pornografice:
Da, da, am fost nevoita, nu am avut ce sa fac. Am fost nevoita si mi-am ales cuvintele cat am putut de bine, ca sa inteleaga ce vreau sa-i spun si sa-i explic ca nu este bine pentru sanatatea lui, si fizica si emotionala, si spirituala.
Si acum sa ajung la componenta spirituala de care ai intrebat, atunci cand ma puneam pe genunchi si ma rugam inainte lui Dumnezeu pentru copiii mei, ceream intotdeauna intelepciune: cum as putea sa fiu un exemplu pentru copiii mei si cum as putea sa le explic mai bine…

Reporter:
Care sunt problemele care apar la nivelul creierului uman in urma consumului de Pornografie?

Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Problema este – daca ne aducem aminte de acele circuite care exista in capul nostru, in creierul nostru, este ca Pornografia „sapa”, creeaza in creierul nostru noi trasee neuronale anormale, adictive.
Neurotransmitatorii stimulati de materialele pornografice activeaza aceleasi circuite neuronale care sunt activate si de heroina. Pornografia creeaza niste circuite identice cu cele ale celor mai puternice droguri.

Reporter:
Cum poate sa fie atacat de Pornografie un tanar care este sincer si nevinovat si nu cauta in mod special aceste lucruri? Daniel S. a fost dependent de Pornografie, dar Dumnezeu l-a ajutat sa scape de aceasta patima teribila.
Cum a inceput povestea cu Pornografia?

Daniel S.:
Cu Pornografia cred ca am pornit ceva mai devreme decat cu muzica electronica… daca imi amintesc bine, probabil ca eram in clasa a 5-a sau chiar a 6-a. Unul dintre fratii mei era si el afectat de Pornografie, si intai el mi-a oferit cateva reviste, dupa care am inceput eu sa le achizitionez, sa le caut.

Mai apoi, odata cu avansarea tehnologiei, din momentul cand mi-am permis un calculator personal am inceput sa prind tot felul de poze de genul acesta, mai apoi filme pornografice si eram prins de-a dreptul in aceste lucruri care creeaza tinerilor placere, insa o placere care nu este dupa voia lui Dumnezeu, o placere care duce la moarte.

Reporter:
De la aceasta moarte a fost scapat de Dumnezeu si urmatorul nostru intervievat, fost dependent de Pornografie.
Daca ar fi sa discutati acum cu o persoana dependenta de Pornografie, ce i-ati spune?

Fost dependent de Pornografie:
In primul rand i-as spune ca e un drum fara iesire. Drumul Pornografiei este un drum fara iesire, un drum care te injoseste, te face sa te simti murdar, pacatos, nevrednic si este un drum de pe care nu poti sa iesi singur.

Reporter:
In viata de cuplu, in casatorie, Pornografia este ca un dusman sau ucigas perfid.
Am stat de vorba cu sotia unui barbat dependent de aceste lucruri.
Ati avut o relatie cu probleme de la inceput, sau au fost si perioade de implinire reciproca?

Sotia unui barbat dependent de Pornografie:
A intervenit Dumnezeu brusc in viata mea, am avut un unchi care a murit de cancer, si sotul meu se confrunta atunci cu o problema de sanatate asemanatoare, si a crezut ca Dumnezeu o sa-l pedepseasca din cauza ca e asa cum e si alta scapare nu este decat sa vina la Dumnezeu. Si asa s-a intors la Dumnezeu – de frica.

Si a avut cativa ani de zile in care a venit la Biserica si a fost OK. Si cred ca in perioada asta de timp, de fapt momentul in care a spus: „Vreau, Il vreau pe Dumnezeul tau” – asa a si venit la mine – mi-a spus: „Vreau sa-L cunosc pe Dumnezeul tau. Nu mai pot. Am o problema.” Si problema lui era masturbarea.
Noi am trait ani de zile impreuna si eu n-am stiut lucrul asta.

Atunci cand s-a intors la Dumnezeu, cand a venit si mi-a spus: „Vreau sa ma ajuti, vreau sa-L cunosc pe Dumnezeul tau, vreau sa scap de asta, Dumnezeu o sa ma pedepseasca daca nu ies de aici.” – atunci au fost cativa ani de liniste, dar consumul de Pornografie l-a adus iarasi la vechile obiceiuri si a fost prins de mass-media, de calculator. De fapt dupa ce a venit calculatorul la noi in casa.
Stiu ca asta a fost: „Sunt incapabil…” Era prins acolo, prins efectiv

Ioan Panican, pastor:
In vechime, poporul Israel parasea calea credintei, lasa deoparte poruncile lui Dumnezeu si se alipea de idoli straini.
Si Dumnezeu le spune: curviti si preacurviti si Ma inselati.

Fenomenul asta este groaznic. Da intr-adevar o dependenta nimicitoare! Vedeti, pacatul este dulce, ca daca n-ar fi dulce, nimeni nu l-ar face. Dar nu este numai dulce, ci este si din cale afara de inselator, din cale afara de distrugator.

Diavolul, care este vrajmasul lui Dumnezeu si vrajmasul oricarei neprihaniri, si vrajmasul copiilor lui Dumnezeu, are aceasta strategie extrem de eficienta, are aceasta intelepciune – intelepciune diavoleasca – si el stie: daca ii compromit, Biserica va fi descurajata, va fi dezamagita, va fi derutata, si ea insasi va merge gresit, va merge rau.

Si el ii ataca pe oameni – eu stiu din experienta mea. Nu cumva sa gandeasca cititorii ca eu sunt mai grozav sau mai destept decat altii. Suntem cu totii vai si vai si iarasi vai, dupa cuvantul Scripturii rostit de acest mare apostol al credintei – Sfantul Pavel – care spune: daca vreunul crede ca este ceva, macar ca nu este nimic, se insala singur.
Daca este ceva bun in noi este numai harul lui Dumnezeu.

Reporter:
Incercam sa exploram acum domeniul jocurilor video din dependenta de Internet.

Prof.Dr.Voicu Tudorache, medic:
Atentie la jocurile acestea video, care sunt cu o viteza, si esti tentat, esti simulat cat mai repede sa iei decizii. Planurile se misca enorm de repede. Aceste lucruri obosesc creierul. Sistemele noastre de filtrare, de autoprotectie pur si simplu falimenteaza.

Un alt lucru care s-a observat ca face ca din nou creierului sa-i slabeasca puterea de discernamant este urmatorul: a te afla linistit si relaxat intr-o camera intunecoasa, privind fix si pasiv o sursa de lumina, pe o anumita perioada de timp, intra practic in componentele inducerii hipnozei.

Studiile au aratat ca raspunsul creierului pe parcursul vizionarii fie a Internetului, fie in special a filmelor, se situeaza in domeniul somnolentei.
Undele respective sunt unde de tip beta, iar uneori chiar delta, care sunt o stare hipnagogica, o stare ca de somn, dar eu nu realizez.

Reporter:
Publicatia „The American Journal of Psichiatry” afirma ca dependenta de Internet se dovedeste a fi tulburare psihica destul de des intalnita, care merita sa fie inclusa in manualul diagnosticarii bolilor psihice. Dupa cum observati stimati cititori, Dependenta de Internet si Pornografia si intrepatrund, pentru ca sunt categorii foarte apropiate in majoritatea cazurilor.

In continuare Irinel Stefan, care a executat 13 ani de inchisoare pentru ca a participat la o bataie intre bande, bataie care s-a soldat cu 2 crime.
V-as intreba despre perioada cand erati dependent Pornografie. Erau momente de implinire, de satisfactie, sau erau urmate de reprosuri, de durere sufleteasca?

Irinel Stefan:
In cazul meu pot sa afirm ca nu era vorba de reprosuri. In cazul meu era o alergare intodeauna dupa implinire, dupa atingerea a noi culmi. Cautam implinire, cautam fericirea si ma refulam in toate aceste lucruri, gandind ca asta este fericirea. Dar de foarte multe ori cand treceam printr-un act de genul acesta si se consuma, si ramai singur, iti dai seama cat esti de singur, iti dai seama ca n-a ajuns, iti dai seama ca esti tot neimplinit, iti dai seama ca vrei mai mult.

Si tot timpul cauti mai mult, cauti mai mult. Si de fiecare data, prin ceea ce-ti oferi inimii tale, sau mai bine zis trupului tau, iti dai seama ca nu ajunge. Si tot timpul cand cautam ceva nou, ziceam: cu asta imi ajunge. Dar nu era de ajuns!
Mereu vroiai noi senzatii, noi experiente, dar niciodata nu era de ajuns.
Este clar ca exista o sete in om, si mereu cauta satisfactia sau mereu cauta sa adapi aceasta sete.

Asta niciodata nu va fi implinia cu Pornografia sau cu ceea ce inseamna poftele firii pamantesti. Nu exista implinire, nu exista implinire in aceste lucruri! Este o amagire totala!

Reporter:
Am intrebat o doamna de la un Centru de consiliere despre efectele Pornografiei observate la cei consiliati sau la sotii / sotiile lor, dar bineinteles fara nume sau date, totul sub protectia anonimatului.

Doamna consiliera:
In general am consiliat femei, dar prin ochii lor am putut sa vad efectul negativ al acestei dependente. Prin ochii lor am vazut ce face dependenta in inima si mintea unui barbat, si in trupul lui.

De ce au ajuns femeile sa doreasca sa fie consiliate pe tema aceasta? Nu neaparat Pornografia era adusa in discutie, ci ABUZUL!
ABUZUL URMEAZA CONSUMULUI DE PORNOGRAFIE ! ABUZUL SEXUAL !
Acesta a fost modul in care am ajuns la adevarata radacina a problemei din cuplu.

Irinel Stefan:
Avem atat de clar scris in Biblie, in Eclesiastul despre acest om al lui Dumnezeu care a cautat implinirea. Daca veti citi despre el, spune acolo ca el si-a incercat inima cu toate: cu veselie, case, gradini, livezi, femei – a avut 1000 de femei. Eclesiastul spune asa: TOTUL ESTE DESERTACIUNE!
Am vrut sa am o casa, apoi, langa casa, mi-am sadit si gradini, langa gradini pomi, livezi, apoi apa, robi si roabe.

A spus omul acesta asa, sa detaliez putin: dom’le daca imi dau o casa, am de ajuns. A facut casa aceea mare si frumoasa, apoi a spus: „am nevoie si de o gradina frumoasa in jurul ei”.
S-a deschis o noua usa. Si-a facut gradina si a zis: „E de ajuns! Dar stai putin, gradina asta cu ce o ud?”
S-a deschis o incapere. Si-a facut dumbrava, sa aduca niste apa la gradina lui, a facut un iaz de apa.

Apoi a zis: „Dar ce fac, ca-i mare. Cu ce tin eu toata aceasta casa? Am nevoie de robi si de roabe, am nevoie de angajati.” Si au venit si angajatii.
Se gandea el ca este de ajuns. „Dar pe astia cu ce-i platesc?”
Si intodeauna a deschis un nou gol, o descoperit o noua nevoie, o noua incapere, un nou gol.
Si spune asa: „Imi dau seama ca este desertaciune !”

Si omul vine la final si spune in Eclesiastul 12:13, 14:
„Sa ascultam, deci, incheierea tuturor invataturilor:
Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui.
Aceasta este datoria oricarui om.
Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata,
si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns,
fie bine, fie rau.”

Si-a dat seama ca golul din viata lui va fi umplut doar cu Dumnezeu. Nu cu aceste lucruri, ca tot ce-mi dau vreau mai mult, vreau mai mult. Descopar ca am o noua nevoie, am un nou gol.
In momentul in care intra Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, in viata ta, vei gasi implinirea si vei spune: „Doamne, mi-e de ajuns. Nu mai vreau nimic. Pot sa pierd totul. Daca Il am pe El, n-am pierdut nimic.

Reporter:
Cele mai josnice efecte ale Pornografiei sunt abuzurile comise asupra copiilor: cazuri de pedofilie, pornografie infantila sau alte acte distructive de acest gen. Domnul George Roman, director de programe la organizatia „Salvati copiii” ne vorbeste despre aceste probleme.
Ati avut in ingrijire copii care au trecut prin aceasta trauma, au fost supusi la abuzuri de natura pornografica? Bineinteles, fara nume, fara date de identificare, doar principii generale.

George Roman, director de programe la organizatia „Salvati copiii”:
Da, au fost situatii. Organizatia „Salvati copiii” are o retea de centre de consiliere, si printre cazurile care au fost aduse la cunostinta psihologilor nostri se numara si forme din acestea de abuz sexual, multe dintre ele in familie sau in cadrul restrans al cunostintelor membrilor de familie, si din pacate si la varste foarte mici, incepand cu 4-5 ani.

Procesul terapeutic este indelungat, iar responsabilitatea pe care o are un psiholog este foarte mare si in acelasi timp rolul lui in finalizarea unei proceduri de ordin penal pentru pedepsirea celui vinovat.

Au fost si situatii privind pornografia infantila, insa ele sunt trimise catre Serviciul Roman de Combatere a Criminalitatii Informatice din cadrul Inspectoratului General al Politiei si ei rezolva situatiile de genul acesta.

Stim foarte bine ca pornografia infantila este un fenomen care este legat aproape in totalitate de Internet, de stocarea digitala a materialelor si de transferul prin intermediul Internetului de o persoana la alta.

In acest sens exista un Serviciu de HelpLine si de HotLine, pe care „Salvati copiii” l-a dezvoltat cu sprijinul Comisiei Europene, prin care noua ne pot fi semnalate orice actiuni ilegale sau daunatoare, care se petrec in mediul on-line. Printre acestea se numara si pornografia infantila.

Reporter:
Colega noastra Oana Grigore l-a intervievat pe domnul Marius Tache, ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General al Politiei, pe tema pornografiei infantile si a metodelor de educare a copiilor impotriva prietenilor necunoscuti de pe Internet.

Oana Grigore:
Presupunem ca dumneavoastra sunteti un parinte obisnuit si sa spunem ca deja prietenul de pe Internet i-a trimis poze, l-a convins si pe el sa se fotografieze dezbracat si sa-i trimita astfel de poze si la un moment dat prindeti un astfel de fir. Cum ii explicati unui copil ca este un lucru gresit?

Marius Tache, ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General al Politiei:
Sesizarea nu vine neaparat daca este un materiale cu un caracter pornografic evident, ci fiecare interpreteaza. Poate fi un material agresiv. Daca vad ca primeste astfel de mail-uri, cu scene teribile din filme, sau cu scene din desene animate violente…

Oana Grigore:
Faceti raportare?

Marius Tache, ofiter de prevenire in cadrul Inspectoratului General al Politiei:
Nu, ci probabil ca primul pas este de a inceta aceasta comunicare. Si aceasta este una dintre recomandarile noastre: atunci cand simti ca nu mai esti in largul tau, sau sa discutia de inhiba, sau cand apar elemente de stanjeneala, care vin din partea unui comportament al unei persoane de pe Internet in ceea ce te priveste, e bine sa opresti acea comunicare.
In momentul in care nu poti sa opresti comunicarea si devine agasanta si treapta este alta din partea acelei persoane cu care nu mai vrei sa discuti, atunci este evident ca vei face raportare de genul acesta.

Reporter:
Daca in aceste cazuri se poate face o raportare la Politie, in schimb ce poate face o sotie, al carei sot este subjugat de Pornografie?

Sotia unui barbat dependent de Pornografie:
Am incercat sa iau atitudine si sa pun bariere, pentru ca in relatia noastra fizica au inceput sa existe abuzuri. Am pus bariere efectiv, am intrerupt orice fel de relatie, l-am pus in fatza evidentei, a faptului ca intreaga noastra relatie a avut de suferit si lucrurile nu pot continua in felul acesta pentru ca vom distruge si ceea ce mai ramasese.

Daca as mai fi ramas, daca nu l-as fi infruntat la modul direct, stiu ca s-ar fi destramat totul. A inteles ca are nevoie de ajutor, dar nu a avut curajul sa ceara ajutor din alta parte. Persoana care a trebuit sa-l ajute am fost eu. La ora acutala a ramas un insingurat. Este ca un om care, dupa ce a trecut printr-o boala grava, trebuie sa fie sustinut si sprijinit pentru a-si reveni.

Si cred ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu am putut sa inteleg prima data prin ce trece el si apoi sa incerc sa-l ajut.
A fost foarte greu sa accept lucrul acesta, dar am inteles ca daca eu nu fac ceva, nimeni altcineva nu poate sa faca.
Si am cerut ajutor. In primul rand la Dumnezeu si apoi la oamenii care am stiut ca pot sa il ajute.

Reporter:
Care sunt limitele de la care incepe Pornografia, a intrebat-o colega noastra Anca Brasfalean pe doamna Prof.Univ.Maria Roth, de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca.

Prof.Univ.Maria Roth:
Cand se foloseste corpul si sexualitatea in scop mercantil, doar sa platim ca sa produca placeri sexuale, atunci acest lucru este Pornografie si comunitatea ar trebui sa se gandeasca intr-adevar ce permite, unde permite, pentru cine permite.

Probabil ca din punctul acesta de vedere sunt destul de conservatoare si ar trebui sa ferim copiii si adolescentii. Nu stiu daca ce as dori eu se poate realiza si cum se poate realiza. Bariere in calea Pornografiei sunt foarte greu de pus si ceea ce ar fi important este discutarea si pregatirea adolescentilor pentru viata sexuala, deci expunerea riscurilor. Copiii si adolescentii trebuie sa cunoasca riscurile care ii asteapta in cazul consumului de Pornografie, riscurile pentru ei ca si consumatori si riscurile de a fi atrasi in Pornografie.

Sigur, cel mai mare risc este acela de a atrage copiii si adolescentii in Pornografie. Majoritatea adolescentilor si a copiilor nu recunosc acest risc, si anume ca ei sa fie atrasi in Pornografie. In schimb, si fete, dar si baieti, sunt atrasi de posibilitatea de a le fi apreciat corpul, de a avea un corp foarte frumos, ceea ce este OK, este foarte in regula, dar atunci cand incep sa fie laudati si pozati pentru corpul lor, sunt usor atrasi in mrejele unor persoane care profita de pe urma adolescentilor si a copiilor si pot sa le faca rau efectiv, plasand pozele lor pe Internet in posturi sexuale. Apoi acesti adolescenti se simt foarte vulnerabili, dupa ce toata lumea are posibilitatea sa le vada corpul intr-o anumita pozitie.

Pe de-o parte primesc niste bani sau alte recompense pentru ca au pozat nud sau au pozat in anumite posturi, ceea ce le face placere, dar nu se gandesc mai departe ce consecinte are acest lucru asupra relatiilor lor sociale.

Radiana Cordos, Consilier crestin, Centrul Repha’El din Arad:
Vinovatia cea mare in cazul Pornografiei nu e mai mare decat orice alta vinovatie care vizeaza urmatoarea tinta: omul doreste sa fie independent de Dumnezeu. Aceasta este tinta naturii lui firesti, pacatoase. Asta doreste din prima clipa a vietii: sa-si castige independenta. Asta a fost pacatul lui Adam si Eva – dorinta de a-si gasi implinire in ceva ce mintea lui croieste, ce inima lui doreste. De a-si gasi implinire in resursele sinelui sau, a omului, a fapturii pamantesti. Si asta este pacatul, in sine.
Eu incadrez pornografia la o adictie a sufletului, care, de fapt, anuleaza domnia lui Cristos, iar omul doreste sa fie mai mare.

Reporter:
Cand se poate defini o persoana ca este dependenta de Internet?

Student 2 – Vox-pop pe strada:
Cand nu poate sa se lipseasca de asta, cand crede ca trebuie sa faca orice ca sa ajunga la Internet.

Reporter:
Se poate sa fii dependent de Internet si sa nu stii? Exista vreun standard pe care sa ti-l pui si sa-ti dea seama daca esti sau nu esti dependent de Internet?

Student 2 – Vox-pop pe strada:
Da, cred ca se poate. Daca petreci mai mult de 80% din timpul tau liber „navigand”, sau vorbind cu prietenii sau stand in casa in fatza calculatorului, cred ca se poate considera ca esti dependent de Internet.

Reporter:
Se leaga si Pornografia cu Dependenta de Internet?

Student 2 – Vox-pop pe strada:
Asta depinde de profilul psihologic al fiecaruia. Poti sa stai pe Internet sa accesezi site-uri de genul acesta, sau poti sa faci alte lucruri. Consider ca eu personal folosesc Internetul pentru a-mi imbunatati cunostintele, nu pentru a accesa site-uri de genul acesta.

Reporter:
Colegii pe care ii stii tu, cam cat timp petrec in medie pe Internet si in particular pe site-uri Pornografice?

Student 2 – Vox-pop pe strada:
In general informatiile astea nu se fac publice, dar… pe cine stiu eu… prea mult timp se petrece in fatza calculatorului in ziua de astazi. Si asta duce nu numai la probleme de ordin psihologic, ci si medical si fizic.

Reporter:
Problemele psihologice care ar putea fi?

Student 2 – Vox-pop pe strada:
Identificare cu lumea virtuala, este cea mai mare problema care ar putea fi. Pierderea personalitatii proprii.
Si lipsa de capacitate de a interactiona cu lumea reala.

= Sfarsitul primei parti. In total sunt 10 parti din acest Documentar. =

Puteti solicita intregul documentar in format MP3 gratuit pe http://www.rve-timisoara.ro sau prin E-mail: ciobotaioan@yahoo.com =

Comments (2)

Interviu – Nu aveam pace interioara: pace cu mine si pace cu Dumnezeu – Loredana Radu

LOREDANA RADU

Nu aveam acea pace interioara: pace cu mine si pace cu Dumnezeu.

Relatia cu Dumnezeu ma implineste si-mi da sens.
Prin tot ce fac vreau sa straluceasca si sa se vada El.

Am fost uimita ca solutia lui Dumnezeu era o cale ciudata pentru mine, si anume: in locul meu a murit Cristos – Fiul Sau.

Loredana Radu este medic. Este o fire vesela, optimista si dinamica. A avut in viata momente dramatice inainte de a-L accepta pe Isus Cristos ca Domnul si Mantuitorul ei personal, inainte de schimbarea vietii ei.

Loredana Radu:
Mama a decedat cand eu aveam 7 ani. Cu ajutorul tatalui meu si cu educatia lui de a lupta, am depasit momentul.
La sfarsitul liceului nu gaseam raspunsuri la intrebarile care ma framantau: Cine sunt? De unde vin si incotro ma duc? Simteam tot mai des un gol in sufletul meu.
Dupa ce L-am intalnit pe Isus Cristos cel viu, viata mea s-a schimbat radical. Am inteles cine sunt, incotro ma indrept, care este sensul vietii mele si care este identitatea mea cea noua.

Reporter:
Cine esti? Incotro te indrepti? Care este sensul vietii tale si care este identitatea ta cea noua? 

Loredana Radu:
Am aflat cu mare uimire si bucurie ca sunt creatia lui Dumnezeu si ca m-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. M-a creat ca sa traiesc in relatie cu El, sa-L cunosc pe El si sa-L fac cunoscut si altora. Ma indrept inspre El.
Nu stiu tot ce este dincolo, in Cer. Stiu doar o farama pe care Isus ne-a descoperit-o cand a fost pe pamant, dar cred din toata inima ca toate promisiunile Lui sunt reale. Vreau sa raman cu El pana la capat si vreau sa ajung la El.

Reporter:
Ai fost invatata la facultate ca NU esti o creatie a lui Dumnezeu, ci esti un produs al evolutiei?
Din pacate, inca se mai invata in majoritatea scolilor romanesti aceasta minciuna a diavolului: ca provenim dintr-o evolutie oarba si ca nu suntem creati de Dumnezeu.

Loredana Radu:
Cea mai dura confruntare am avut-o cand mi-am pregatit lucrarea de diploma din =Complicatiile imediate si precoce ale avortului la cerere=. Discutand despre valoarea omului si a fiintei umane, colegii mei sustineau foarte ferm ca pana la varsta de 3 luni fatul nu este o fiinta umana.

Reporter:
De ce au ales varsta de 3 luni? De ce nu au ales varsta de 2 luni si jumatate sau de 7 luni si o zi? 

Loredana Radu:
Unii, sub influenta faptului ca avortul este legal in Romania pana la trei luni, altii spuneau ca primele faze sunt identice cu dezvoltarea la reptile si alte explicatii din evolutie.

Reporter:
Legat de raportarea valorilor noastre morale si etice la legi omenesti si la cei care fac legile, intr-un interviu pe tema legalizarii concubinajului am intrebat-o pe o doamna deputat: =Cum se raporteaza parlamentarii din Romania la Biblie si la Dumnezeu atunci cand voteaza legi?=. Pur si simplu n-a avut raspuns.
Nu ne putem raporta valorile morale si etice la legi date de oameni, care se schimba de seara pana dimineata. Chiar daca ei spun ca pana la 3 luni fatul poate fi omorat prin avort, tot crima se numeste. Ei au legalizat o crima !

Loredana Radu:
Stiinta recunoaste clar ca viata incepe in momentul conceptiei si multi oameni cunosc acest adevar. Dar este foarte avantajos sa se perpetueze o minciuna in sistemul medical, deoarece adevarul este dezavantajos si ar duce la pierderi financiare pentru medicii care efectueaza avorturi.
Unii prefera sa creada o minciuna, chiar daca ei cunosc si stiu adevarul. Ei vor suferi consecintele faptului ca neaga si refuza adevarul.

Reporter:
Prima lege data chiar in noaptea Revolutiei din 1989 de insusi Ion Iliescu, a fost chiar legea liberalizarii avorturilor in Romania – lege prin care mamele puteau sa-si ucida copiii, iar medicii puteau sa ucida copiii altora. Dar sa revenim…

Loredana Radu:
Moartea mamei mele a zguduit universul meu de copil si a avut un mare impact emotional asupra mea. Dar fiind o fire luptatoare si vesela, am rezistat.

Reporter:
Daca erai o fire vesela si dinamica, de ce ai avut nevoie de aceasta schimbare uriasa si de Cristos in viata ta?

Loredana Radu:
Pentru ca, desi aparent imi mergea bine si cei din afara nu puteau intui nevoia mea de Cristos sau nevoia de a ma pocai, aveam momente in intimitatea mea cand ma intrebam: =Care este rostul meu in viata? Ce directie am?=. Nu gaseam nici un sens si nici un rost in toate acestea.
M-am implicat si in yoga pentru ca intuiam ca intrebarile mele au raspunsuri legate de Dumnezeu, dincolo de ce pot intelege eu.

Reporter:
Yoga spune: =Goleste-ti mintea de orice, nu te gandi la nimic, trezeste sarpele Kundalini din tine si vei fi fericit!=. Apoi vine diavolul si pune stapanire pe mintea ta…
In crestinism insa, Dumnezeu nu este o forta sau o energie impersonala, ci este o Persoana reala, cu care comunicam si al carui Fiu – Isus Cristos – a murit in locul nostru.

Loredana Radu:
In yoga tinta este sa te detasezi de realitate, sa te pierzi undeva in Nirvana, intr-un fel de dumnezeu al lor, care este o forta cosmica impersonala si neimplicata in istorie.

Reporter:
Sa iti anulezi ratiunea si personalitatea ca sa atingi culmi spirituale. Iar diavolul si o armata de demoni tocmai asta asteapta: sa-ti blochezi ratiunea ca sa preia ei controlul.
Din aceasta cauza Dumnezeu ne spune in I Petru 5: =Fiti treji si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste si cauta pe cine sa inghita=.

Loredana Radu:
Ai mei erau nelinistiti cu privire la mine – ma detasam de ei si de prieteni, nu mai eram sensibila la suferintele celorlalti. Eram cu universul meu si cu telurile mele.
Dar prietena mea cea mai buna a inceput sa inteleaga tot mai mult mesajul Bibliei. in entuziasmul ei a inceput sa-mi spuna si mie ce descoperea ea.
O vedeam ca se schimba si ca intelege Biblia, pe care eu n-o pricepeam. Am inceput candva sa citesc Biblia, dar am inceput cu Geneza si cand ajungeam pe la insiruiri de nume ziceam: =Gata, nu-i de mine! Nu pricep nimic!=. si renuntam. Ar fi trebuit sa incep cu Evanghelia dupa Ioan.
L-am intrebat odata pe un coleg: =Tu crezi ca exista Dumnezeu?=. Spre uimirea mea, el a raspuns: =Dumnezeu nu exista! E doar o scornire a omului=. El era ateu convins.

Reporter:
Multi oameni vorbesc despre Dumnezeu. in yoga, in islamism, in budism, in hinduism, in orice religie se vorbeste despre Dumnezeu. Dar diferenta este ca in crestinism Isus Cristos este Cel care ni L-a descoperit pe Tatal, pe Dumnezeul cel adevarat si viu, iar restul sunt doar nascociri ale oamenilor. Doar Dumnezeul Bibliei este Cel viu si adevarat – este o Persoana cu care putem comunica.

Loredana Radu:
Acelasi coleg mi-a spus: =Ai 20 de ani si nu stii ce crezi! Stai pe marginea unei balti si incerci apa cu piciorul=.
Atunci m-am gandit: =Eu ce cred? Cum imi conduc viata? Cine ma ghideaza? incotro ma duc?=.
Am renuntat la yoga si am dorit sa inteleg crestinismul: cine este Dumnezeu si ce vrea El de la mine.
Mi-am dat seama ca am nevoie de claritate, de un crez si de principii pe care sa-mi zidesc viata. Mi-a fost foarte clar ca yoga n-a putut sa-mi ofere lucrul acesta pentru ca golul din sufletul meu era inca prezent. Nevoia mea de semnificatie, de implinire si de sens nu disparuse.
Atunci am zis: =Nu prea stiu cum este crestinismul si nu pricep Biblia. Eu merg rar la biserica si nu-L cunosc pe acest Dumnezeu. Despre Isus Cristos nu stiu mai nimic. Dar vreau sa merg pe calea aceasta!
Daca Tu esti Dumnezeu si existi, si daca Biblia este Cuvantul Tau, eu vreau s-o inteleg! Ajuta-ma s-o inteleg si ajuta-ma sa Te cunosc pe Tine!=.
Pentru mine pacatul era o notiune destul de vaga, pentru ca am fost crescuta moral si n-am facut rele: n-am omorat pe nimeni, n-am fost implicata in relatii pacatoase. Eu consideram ca nu am probleme in domeniul acesta.
Dar citind si continuand sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sa ma lumineze, mi-am dat seama ca El defineste ca pacat chiar si indiferenta si nepasarea fata de El. Am inteles ca pacat este orice tendinta din mine de a face rau, chiar si numai de a gandi rau, de a nu ma potrivi cu standardele si cu planul pe care El il are pentru mine.
Am fost uimita sa-mi dau seama ca asta inseamna pacat. si daca asta inseamna pacat, eu ma incadram. Eu nu-L cunosteam pe Dumnezeu si nu stiam ce vrea de la mine. Viata mea nu era implinita. Simteam ca am o problema.

Reporter:
Aveai =punctajul= pentru o =viza= pentru iad. 

Loredana Radu:
Eram aproape.  Mai mult, m-a coplesit gandul ca daca voi muri in clipa urmatoare, eu nu sunt pregatita sa dau ochii cu un Dumnezeu care este Sfant si care are anumite standarde si anumite cerinte pentru viata mea. Aproape ca eram disperata si ma intrebam: =Ce-i de facut?=.
Dar ma bucur foarte mult ca tot in Biblie si in cartile despre Biblie, pe care le-am citit ca sa o pot intelege, am vazut ca Dumnezeu pregatise o Cale.
Mi s-a daramat si conceptia ca Dumnezeu este un politai care sta dupa mine sa-mi vaneze toate micile greseli. Am fost uimita sa aflu ca ma iubeste foarte mult si ca intentia Lui cu mine este sa-L cunosc, sa ma bucur, sa am o viata plina de semnificatie si de sens, sa traiesc o viata din abundenta aici pe pamant.
Am fost uimita ca solutia lui Dumnezeu era o cale ciudata pentru mine, si anume: a murit Cristos in locul meu.
Cand citeam din Evanghelii viata Domnului Isus, ma intrebam: =Omul acesta n-a facut nici un rau, n-a avut nici un pacat. De ce-a fost crucificat?=.
Pana la urma am inteles. Am inteles ca a murit pentru mine sI iN locul meu. si am inteles ca este singura modalitate prin care relatia mea cu Dumnezeu se poate restabili si pot vedea clar cine sunt eu, cine e Dumnezeu, ce-a pregatit El pentru mine aici pe pamant si dincolo, in Cer.
Am inteles ca e nevoie sa-L invit pe Isus in viata mea, ceea ce am si facut, pentru ca-mi doream toate promisiunile si toata viata pe care o intrezaream.
in ’97 am mers intr-o tabara crestina, organizata de pocaiti. Nu stiam exact ce inseamna aceasta, eu nu ma consideram pocaita. Aveam multe prejudecati despre ei: ca nu sunt intelectuali, ca nu se stiu distra, ca toata ziua stau cu nasul in Biblie si se roaga.
Spre uimirea mea, acei tineri erau toti studenti la medicina, din toata tara. Erau veseli si foarte liberi in manifestare. Am facut drumetii impreuna, am spus glume. Toate erau facute curat. N-am auzit un cuvant vulgar si m-a impresionat foarte mult lucrul acesta.
I-am intrebat pe multi dintre ei: =Ce s-a intamplat in viata ta? Cum ai devenit asa? Te-ai nascut intr-o astfel de familie sau ai devenit ulterior crestin nascut din nou?=.
Mare mi-a fost uimirea sa constat ca toti aveau un element comun, desi unii proveneau din familii de pocaiti, iar altii nu. Toti si-au inteles nevoia de iertare, nevoia de impacare cu Dumnezeu, nevoia de Isus Cristos. Toti au avut un moment in viata cand au spus: =Da!= si au luat o decizie.
Unii au experimentat o transformare emotionala sau rationala, altii au avut certitudinea, pe baza Scripturii, ca viata lor va fi altfel din acel moment.

Reporter:
Elementul acesta comun este descris de profetul Isaia: =Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El= – peste Domnul Isus Cristos – =si prin ranile Lui suntem tamaduiti=. Atunci cand un om pacatuieste, isi pierde pacea. Iar ca sa aiba din nou pace, are nevoie
sau de pedeapsa,
sau de iertare.
Dumnezeu ne ofera in dar iertarea, iar pedeapsa a primit-o Fiul Sau – Isus Cristos.
Acei tineri au acceptat IERTAREA pe care o ofera Dumnezeu, ca sa primeasca in dar PACE cu Dumnezeu.

Loredana Radu:
Au acceptat iertarea si apoi au acceptat conducerea Lui in viata lor. Am facut si eu acelasi lucru. Am spus:
=Doamne, ma caiesc de stilul meu de viata si inteleg ce inseamna pocainta. Ma caiesc ca am fost indiferenta fata de Tine, Dumnezeul real, fata de Fiul Tau si de solutia Ta pentru mine. Ma caiesc de faptul ca mi-am urmat pornirile mele, ambitiile si planurile mele.
iti multumesc ca ai platit Tu pentru pacatele mele. iti multumesc ca ai inviat ca sa invii in mine o noua viata si o alta perspectiva. Vreau sa Te cunosc si sa Te urmez!=.
Familia a fost socata de decizia mea. Aveau multe prejudecati. Cea mai mare neintelegere a lor a fost: ce dezamagire profunda am avut eu? Ce suferinta imensa am avut eu astfel incat a trebuit sa ma pocaiesc? Exista inca prejudecata ca doar atunci cand ti se intampla un necaz ai nevoie sa te intorci la Dumnezeu ca sa te ajute.
Le-am explicat ca n-am avut vreo dezamagire profunda sau suferinta mare. Viata imi era echilibrata, dar neimplinita. Aveam acele intrebari care nu-mi dadeau pace.
Am intrat in Biserica si am intalnit oameni care mi-au oferit raspunsuri. M-am indragostit cu totul de Isus. Eu n-am mai intalnit pe nimeni ca El. Tot ceea ce spune El in Biblie se implinea in viata mea practica. Rugaciunile mele capatau raspuns si m-a cucerit cu totul.
Fiind o fire entuziasta, le spuneam tuturor ce-am descoperit, cum s-a schimbat viata mea si ce mi-a dat Isus. Pentru familia mea m-am rugat asa: =Doamne, nu vreau sa piara! Vreau sa Te cunoasca si ei, sa experimenteze si ei bucuria iertarii si siguranta ca vor ajunge la Tine!=.

Reporter:
Dorinta de a spune imediat si altora, pe autobuz, in tren, in familie, oriunde ai fi, poate fi exemplificata astfel: daca am sti ca blocul in care ne aflam, peste 3 minute se va darama din cauza unei bombe sau a unui cutremur, am fugi si am bate la toate usile: =Fugiti repede in strada. Cladirea cade in 3 minute. Veti muri cu totii daca nu iesiti!=.
Asa se intampla cand un om se intoarce la Dumnezeu si le spune si altora. Le spune ca vor muri si vor merge in iad daca nu-L primesc pe Dumnezeu ca stapan al lor.

Loredana Radu:
Dumnezeu mi-a spus: =incepe sa traiesti ce spui!=.
Viata mea se schimbase. A fost un proces care a inceput atunci cand L-am acceptat pe Cristos ca Domn si Mantuitor, ca si Conducator al meu. Este ceva similar cu nasterea, cresterea si dezvoltarea unui copil.
Argumentul decisiv pentru mine a fost cand am avut de ales intre urmatoarele variante:

1. Isus Cristos a fost un mincinos si El a dus in eroare miliarde de oameni.
2. Isus Cristos a fost nebun si S-a inselat pe Sine si
i-a inselat si pe altii.
3. Isus Cristos este FIUL LUI DUMNEZEU, si tot ce a spus este adevarat si se va implini.

Vazandu-I viata si integritatea, vazand ca nu se incadra nici in prima alternativa, cea de a fi un mincinos, nici in a doua, de a fi nebun, a ramas doar a treia alternativa: ca este Fiul lui Dumnezeu care a venit la noi sa ni Se descopere, sa ne arate inima lui Dumnezeu, caracterul Lui, planurile Lui pentru noi. Sunt convinsa de acest adevar.
Nu-I pot multumi indeajuns lui Dumnezeu ca mi-a deschis ochii sa-L gasesc chiar din tinerete. De multe ori spun: =Doamne, ce frumoasa-i tineretea cu Tine! Ce sanatos ai planuit sa traiasca omul in viata, sa fie implinit, sa aiba speranta, sa aiba o calauza pe pamantul acesta=.
Puterea care ma tine este promisiunea lui Cristos: =Eu ma duc sa va pregatesc un loc. si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi=.
N-as schimba cu nimic starea mea de acum, speranta pe care o am si puterea de a face fata vietii.

Reporter:
Cel mai important moment va fi cand se vor citi numele, cand vom sta in fata lui Dumnezeu si se va deschide Cartea Vietii. Avem certitudinea inca de acum ca numele noastre sunt deja scrise in Cer. Ce fericiti vom fi cand ne vom auzi strigati acolo.
Dar pana atunci, avem posibilitatea si datoria sa traim ca si cetateni demni ai Cerului, ca oameni care-L avem pe Cristos in noi si ale caror trupuri sunt temple vii. Noi suntem Templul Duhului Sfant.
Noi toti, cei care L-am acceptat pe Cristos ca Domn si Stapan in viata noastra, alcatuim Biserica Lui – acest organism viu, format din oameni, NU din pietre, nici din smoala. Din oameni care sunt =pietre vii=.

Loredana Radu:
Am descoperit in Cristos o libertate extraordinara: libertatea relatiei personale cu El si faptul ca atunci cand il iubesc pe Dumnezeu pot sa fiu libera.
Relatia cu El ma implineste si-mi da sens, deoarece am inteles ca sunt chemata sa-L cunosc si sa-L fac cunoscut, sa fiu o ambasadoare a Lui aici pe pamant. Oriunde merg, sa traiesc ca o fiica a Lui, sa fiu integra, sa nu permit compromis in viata mea. Prin tot ce fac eu, sa straluceasca si sa se vada El.

Reporter:
Esti deja =cetatean= al Cerului. Ai =pasaportul= in buzunar, prin faptul ca L-ai acceptat pe Isus Cristos ca Domn, Stapan si Mantuitor al tau. Doar ca inca nu traiesti in tara pe care El a promis-o. Dar in acea dimineata frumoasa, cand vom trece =dincolo=, atunci ne vom intra in drepturi si vom beneficia de tot ceea ce ne-a pregatit Dumnezeu.
Biblia este un fel de =carte de instructiuni= pentru cetateni ai Cerului, care inca mai sunt pe acest pamant.
Dragul nostru cititor, iti dorim sa experimentezi dragostea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere. si apoi sa ne ocupam fiecare locurile pe care Dumnezeu ni le-a pregatit in Cer. Nu datorita faptului ca noi am fi sfinti, sau ca unii ar fi mai sfinti decat altii, ci datorita faptului ca pentru fiecare dintre noi a murit Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Lasă un comentariu

Interviu – Aveam prieteni atata timp cat aveam bani – Alin Padureanu

ALIN PADUREANU

=Aveam prieteni atata timp cat aveam bani. Era plin de prieteni in jurul meu si nu mai stiam pe care de unde sa-l iau.=

=Tatal meu mi-a spus: Esti nebun la cap. Puteai sa mergi la catedrala oricand ai vrut, sa aprinzi o lumanare sau sa iti faci o cruce si rezolvai problema cu Dumnezeu=

=Schimbarea care s-a produs a umplut golul din launtrul meu, pentru care pana atunci nu am gasit nici o alta solutie, nici o alta satisfactie.=

=Te trezesti peste ani de zile ca te-ai casatorit si nu mai stii cu cine te-ai casatorit.=

=Impactul televizorului asupra vietii de familie este foarte negativ, pentru ca stam de atatea ori si privim modul in care isi traiesc altii viata, dar viata noastra ramane netraita pentru ca doar stam si-i urmarim pe altii.=

Alin este un om plin de bucurie. A crescut singur la parinti, a fost un copil dezmierdat caruia i s-au facut multe mofturi. stia ca exista Dumnezeu, credea in Dumnezeu, dar =El era cu treaba Lui, eu aveam treaba mea de facut.=

Alin Padureanu:
– Nu am incercat sa ma apropii de Dumnezeu deoarece aveam un exemplu de la bunicii mei, care erau amandoi cantori intr-o biserica ortodoxa si erau mana dreapta a parintelui din Sanandrei, o localitate apropiata de Timisoara; in viata lor nu am vazut nimic deosebit, doar faptul ca mergeau in fiecare duminica la biserica si cantau in strana. In rest, cand veneau de acolo, erau discutii contradictorii cu privire la unele lucruri si randuieli de-ale bisericii dar nimic mai mult.

Reporter:
– Cum ai ajuns tu sa-l cauti pe Dumnezeu mai mult decat restul oamenilor care il cauta destul de rar sau poate numai cand sunt in nevoie, necazuri, probleme?

Alin Padureanu:
– Sunt convins ca fiecare om cauta ceva in viata si isi doreste sa fie implinit 100%, dar nimic din viata aceasta nu ofera o astfel de implinire, nimic nu da o astfel de satisfactie si vei cauta mereu pana cand Il vei gasi pe Dumnezeu.

Reporter:
– Cum ai ajuns tu sa-l cunosti pe Dumnezeu?

Alin Padureanu:
– Poate ca va va surprinde… am avut un prieten caruia nu stiu cine i-a spus ca la bisericile pocaitilor sunt fete foarte frumoase, foarte dragute, cuminti, linistite si din curiozitate am mers sa vedem daca se confirma acea afirmatie.
Am inceput sa frecventam biserica. A inceput sa-mi placa foarte mult cum canta orchestra, cum cantau tinerii in biserica si Dumnezeu a adus o zi pe care nu o voi uita niciodata – in 1991, o zi de primavara, o zi binecuvantata pentru mine.
M-am vazut plangand in fata multor oameni, lucru care nu mi se intampla, ca orice baiat care dorea sa se considere barbat si nu plange in fata oricui, dar in acea zi, Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod deosebit. Nu stiu ce a facut inauntrul meu, dar stiu ca am plans foarte mult, si am regretat viata pe care am trait-o pana atunci.
Am hotarat sa fac o schimbare. Aceasta schimbare s-a produs si o datorez Duhului lui Dumnezeu care a facut-o, pentru ca prin propriile mele puteri nu as fi reusit niciodata.

Reporter:
– Ce anume ai regretat din viata pe care ai trait-o pana atunci?

Alin Padureanu:
– Inainte aveam prieteni atata timp cat aveam bani. Era plin de prieteni in jurul meu si nu mai stiam pe care de unde sa-l iau. Cand banii nu mai erau, nu mai aveam nici prieteni. Am fost si egoist, cum cred ca fiecare om este. La mine cred ca a fost putin mai accentuat datorita faptului ca am fost singur la parinti si toata afectiunea din jurul meu era concentrata spre mine, toate lucrurile care se cumparau erau pentru mine.
Am fost dezmierdat pana cand parintii mei au inceput sa schiopateze in relatia lor si au ajuns la divort. In perioada cea mai critica a vietii mele, parintii mei au renuntat unul la celalalt si implicit la mine, pentru ca aveau necazurile lor, problemele lor si prea putin au mai avut timp de mine, prea putin s-au mai ocupat de mine.

Reporter:
– Ce anume ai aflat diferit la acea biserica fata de ceea ce stiai tu inainte ca ar trebui sa insemne Dumnezeu si crestinismul?

Alin Padureanu:
– stiam ca este un Dumnezeu, asa cum am spus, stiam ca trebuie sa fim buni unii cu altii, ca trebuie sa ne inchinam Acelui Dumnezeu si ca Acel Dumnezeu asteapta ceva de la noi.
stiam ca atunci cand merg la biserica trebuie sa-mi fac cruce, sa sarut toate icoanele, cele care erau la intrarea in biserica si inaintea altarului, sa respect toate ritualurile care se faceau. Dar apa aceea sfintita, botezul pe care l-am avut cand am fost mic, nici unul dintre aceste lucruri nu au produs nici o schimbare pentru mine.
Aceste lucruri nu au produs nici o schimbare si ma lasau rece. Cand ieseam din biserica, reveneam la stilul meu de viata. Timpul petrecut in biserica nu producea nici o schimbare in interiorul meu. Nu am simtit nimic si plecam de acolo exact cum am venit. Pentru mine, mersul la biserica a fost o pierdere de vreme, intr-un anume fel spus.

Reporter:
– Ce schimbari s-au produs acum in interiorul tau, in mintea si sufletul tau?

Alin Padureanu:
– Este cu totul diferit acum, datorita faptului ca am o relatie cu Dumnezeu. Asa cum sotia mea, si eu, si cred ca oricare alt om ar putea spune ca are nevoie de dragoste, vrea ca cineva sa ii exprime dragostea, sa-i spuna ca il iubeste, sa se simta iubit de cineva – orice persoana are aceasta nevoie in viata ei – aceasta nevoie mi-a fost implinita si m-am simtit important.
Aceasta, nu pentru ca nu as fi fost pretuit de mama mea, care tot restul vietii ei – dupa divort, in 1985 – si-a petrecut-o ingrijindu-ma, si-a concentrat toata munca ei pentru binele meu, ca eu sa nu duc lipsa de nimic, sa nu ma simt complexat in anturajul prietenilor mei fiindca nu am ceea ce au si ei.

Reporter:
– Foarte multi oameni simt nevoia aceasta interioara dar nu-si pot constientiza concret metoda de a-si implini aceasta nevoie; unii alearga cu toate fortele dupa bani, altii dupa sex, altii dupa lucruri materiale, altii dupa aventura, dupa emotii puternice; crezi ca toate celelalte il pot implini pe om in cautarea lui launtrica dupa paradisul pierdut?

Alin Padureanu:
– Nu, si categoric spun =NU=, pentru ca am avut o experienta in familia noastra. O matusa de-a mea impreuna cu sotul ei aveau mai mult decat le era necesar si aveau mai mult decat aveau nevoie. Isi permiteau sa-si faca concediile in afara tarii, sa mearga in Vest, in vizite; o duceau foarte bine dar sfarsitul relatiei lor, toata implinirea pe care au avut-o in viata s-a rezumat la un divort.
Cand tatal meu a aflat ca m-am pocait, m-a facut nebun: =Esti nebun la cap. Puteai sa mergi la catedrala oricand ai vrut, sa aprinzi o lumanare sau sa iti faci o cruce si rezolvai problema cu Dumnezeu=. Dar cum am spus, toate aceste lucruri nu au produs nici o schimbare in mine. Schimbarea care s-a produs intr-una dintre aceste biserici evanghelice in care se pune accent foarte mult pe practica, pe o relatie personala cu Dumnezeu a umplut golul din launtrul meu, pentru care pana atunci nu am gasit nici o alta solutie, nici o alta satisfactie.

Reporter:
– In ce consta relatia ta zilnica cu Dumnezeu?

Alin Padureanu:
– Asa cum si eu si sotia mea avem nevoie de dragoste, si cum nu ne simtim bine dupa o zi in care nu ne facem complimente unul altuia, nu ne facem timp pe care sa-l petrecem impreuna unul cu altul – daca o zi trece si nu ne spunem ca ne iubim si nu comunicam ceea ce simtim, sa stim ce avem in mintea noastra unul pentru celalalt si ceea ce gandim unul despre altul – este exact la fel cu Dumnezeu.
Dumnezeu ne iubeste mult mai mult decat ne poate iubi oricare om care a trait vreodata pe acest pamant. Aceasta este si asteptarea lui Dumnezeu intr-o relatie cu el. Asa cum ii spun sotiei mele ca o iubesc si ca sunt indragostit de ea si sunt implinit in relatia pe care o avem, sunt convins ca si Dumnezeu asteapta acelasi lucru.
Sa-I spunem ceea ce simtim cu privire la El, sa-I spunem durerile noastre cu cuvintele pe care le avem – nu neaparat poezii invatate dintr-o carte scrisa de un om care are aceleasi slabiciuni pe care le am si eu, se confrunta cu aceleasi probleme cu care ma confrunt si eu, ci sa mergi inaintea lui Dumnezeu si sa-I spui exact ceea ce ai in inima, exact ceea ce simti la momentul acela.
Daca esti bolnav: =Doamne, ma doare asta sau asta. Doamne ma confrunt cu problema aceasta. Doamne, aceasta simt acumla ora aceasta. O relatie sincera – pentru ca Dumnezeu este Acela care are capacitatea de a ne citi si gandurile si este un verset in Sfanta Scriptura care spune ca nu rostim cuvantul pana cand El si stie ceea ce vrem sa spunem.

Reporter:
– Ai jucat rugby, un sport dur si dureros. Cum au reactionat prietenii tai, trupa ta dinainte, cand au auzit ca tu ti-ai schimbat cu 180 grade viata?

Alin Padureanu:
Au inceput sa ma ironizeze: =Acum intra fratele= sau cand faceam scheme de joc: =acum intervine fratele acolo=.
Toti prietenii au inceput sa ma lase din moment ce nu mai participam la activitatile comune pe care le aveam, nu ma mai interesau chefurile, nu mai gaseam placere in ele, ci pur si simplu le gaseam o pierdere de vreme, desi inainte de aceasta nu am crezut vreodata ca voi putea avea o astfel de atitudine.
Nu am crezut ca voi putea sa gasesc distractie si placere in alte activitati dar Dumnezeu a purtat de grija, si ma simt grozav de bine in situatia in care sunt acum, in anturajul in care imi desfasor viata, in comunitatea bisericii in care sunt cu toti prietenii care sunt in jurul meu.

Reporter:
– Cu =fratii= …

Alin Padureanu:
– Cu =fratii=, bine ai zis.

Reporter:
– Cum este familia ta, atmosfera din familia ta, relatia dintre tine si sotia ta?

Alin Padureanu:
– Cel putin pana acum, ne intelegem bine. Am trecut cu bine acea perioada de acomodare, de care foarte multi tineri sunt speriati si sunt oarecum tematori de lucrul acesta.
Dumnezeu a facut sa fie la noi in biserica un grup de tineri care toti sunt proaspat casatoriti si ne intalnim cu regularitate; avem studii biblice pe care le facem impreuna.
Ce am descoperit acolo si mi-a fost de un real folos, a fost faptul ca intr-o casnicie comunicarea este vitala. Cred ca este un cuvant poate putin cam =greu= spus in privinta aceasta, dar comunicarea este esentiala in familie.

Reporter:
– Procentajul casatoriilor care se termina cu un divort este ingrozitor de mare, atinge intre 50 – 70% dintre casatorii. Ce sfaturi sau sugestii le-ai putea da in asa fel incat sa aiba o casnicie fericita si implinita alaturi de partenerul caruia i-au jurat credinta pentru toata viata?
Mai concret, ce intelegi prin comunicare? Un biletel lasat pe masa din bucatarie: =Draga, vezi ca am plecat acolo…=

Alin Padureanu:
– … =si vin saptamana cealalta.= Nu in nici un caz. Asa cum Dumnezeu ne doreste sa avem partasie cu El in fiecare zi, si intre sot si sotie ar trebui sa existe cel putin cateva ore pe zi in care sotul si sotia trebuie sa fie impreuna. Altfel, te trezesti peste ani de zile ca te-aîi casatorit si nu mai stii cu cine te-ai casatorit. Vei descoperi abia dupa cativa ani ca sotul sau sotia iti va face surprize la care tu nu te asteptai.
Iosif Ton, intr-una dintre predicile sale cu privire la familie, spunea: =Impactul televizorului asupra vietii de familie este foarte negativ, pentru ca stam de atatea ori si privim modul in care isi traiesc altii viata, dar viata noastra ramane netraita pentru ca doar stam si-i urmarim pe altii.=
Cred ca este timpul ca familiile crestine sa inceapa sa-si traiasca viata lor si sa renunte la a privi felul in care isi traiesc altii viata, pentru ca nu sunt lucruri care zidesc, nu sunt destul deloc folositoare filmele pe care le privim la televizor. Au influenta grozava asupra noastra, dar in sens negativ.

Reporter:
– La final, ce gand ai pentru cititori? S-ar putea sa fie printre ei si colegi din fosta ta echipa de Rugby…

Alin Padureanu:
– Ar fi grozav. Inteleptul Solomon, cel mai intelept si cel mai bogat om care a trait vreodata, dupa ce si-a trait viata intr-o maniera mult mai inalta si cu mult mai multe posibilitati in jurul lui decat avem noi, spune in Eclesiastul ca datoria fiecarui om este sa se teama de Dumnezeu.
Cred ca fiecare om – este un mare adevar acest lucru – fiecare om ar trebui sa se teama de Dumnezeu, dar nu o teama de un Dumnezeu care este un zbir si nu face altceva decat sa ne pedepseasca ori de cate ori iesim din voia Lui, ci de Dumnezeu care este plin de dragoste, Dumnezeu care are rabdare si isi face timp pentru noi intotdeauna, ori de cate ori Il chemam.

Lasă un comentariu