Interviu – Aveam prieteni atata timp cat aveam bani – Alin Padureanu

ALIN PADUREANU

=Aveam prieteni atata timp cat aveam bani. Era plin de prieteni in jurul meu si nu mai stiam pe care de unde sa-l iau.=

=Tatal meu mi-a spus: Esti nebun la cap. Puteai sa mergi la catedrala oricand ai vrut, sa aprinzi o lumanare sau sa iti faci o cruce si rezolvai problema cu Dumnezeu=

=Schimbarea care s-a produs a umplut golul din launtrul meu, pentru care pana atunci nu am gasit nici o alta solutie, nici o alta satisfactie.=

=Te trezesti peste ani de zile ca te-ai casatorit si nu mai stii cu cine te-ai casatorit.=

=Impactul televizorului asupra vietii de familie este foarte negativ, pentru ca stam de atatea ori si privim modul in care isi traiesc altii viata, dar viata noastra ramane netraita pentru ca doar stam si-i urmarim pe altii.=

Alin este un om plin de bucurie. A crescut singur la parinti, a fost un copil dezmierdat caruia i s-au facut multe mofturi. stia ca exista Dumnezeu, credea in Dumnezeu, dar =El era cu treaba Lui, eu aveam treaba mea de facut.=

Alin Padureanu:
– Nu am incercat sa ma apropii de Dumnezeu deoarece aveam un exemplu de la bunicii mei, care erau amandoi cantori intr-o biserica ortodoxa si erau mana dreapta a parintelui din Sanandrei, o localitate apropiata de Timisoara; in viata lor nu am vazut nimic deosebit, doar faptul ca mergeau in fiecare duminica la biserica si cantau in strana. In rest, cand veneau de acolo, erau discutii contradictorii cu privire la unele lucruri si randuieli de-ale bisericii dar nimic mai mult.

Reporter:
– Cum ai ajuns tu sa-l cauti pe Dumnezeu mai mult decat restul oamenilor care il cauta destul de rar sau poate numai cand sunt in nevoie, necazuri, probleme?

Alin Padureanu:
– Sunt convins ca fiecare om cauta ceva in viata si isi doreste sa fie implinit 100%, dar nimic din viata aceasta nu ofera o astfel de implinire, nimic nu da o astfel de satisfactie si vei cauta mereu pana cand Il vei gasi pe Dumnezeu.

Reporter:
– Cum ai ajuns tu sa-l cunosti pe Dumnezeu?

Alin Padureanu:
– Poate ca va va surprinde… am avut un prieten caruia nu stiu cine i-a spus ca la bisericile pocaitilor sunt fete foarte frumoase, foarte dragute, cuminti, linistite si din curiozitate am mers sa vedem daca se confirma acea afirmatie.
Am inceput sa frecventam biserica. A inceput sa-mi placa foarte mult cum canta orchestra, cum cantau tinerii in biserica si Dumnezeu a adus o zi pe care nu o voi uita niciodata – in 1991, o zi de primavara, o zi binecuvantata pentru mine.
M-am vazut plangand in fata multor oameni, lucru care nu mi se intampla, ca orice baiat care dorea sa se considere barbat si nu plange in fata oricui, dar in acea zi, Dumnezeu mi-a vorbit intr-un mod deosebit. Nu stiu ce a facut inauntrul meu, dar stiu ca am plans foarte mult, si am regretat viata pe care am trait-o pana atunci.
Am hotarat sa fac o schimbare. Aceasta schimbare s-a produs si o datorez Duhului lui Dumnezeu care a facut-o, pentru ca prin propriile mele puteri nu as fi reusit niciodata.

Reporter:
– Ce anume ai regretat din viata pe care ai trait-o pana atunci?

Alin Padureanu:
– Inainte aveam prieteni atata timp cat aveam bani. Era plin de prieteni in jurul meu si nu mai stiam pe care de unde sa-l iau. Cand banii nu mai erau, nu mai aveam nici prieteni. Am fost si egoist, cum cred ca fiecare om este. La mine cred ca a fost putin mai accentuat datorita faptului ca am fost singur la parinti si toata afectiunea din jurul meu era concentrata spre mine, toate lucrurile care se cumparau erau pentru mine.
Am fost dezmierdat pana cand parintii mei au inceput sa schiopateze in relatia lor si au ajuns la divort. In perioada cea mai critica a vietii mele, parintii mei au renuntat unul la celalalt si implicit la mine, pentru ca aveau necazurile lor, problemele lor si prea putin au mai avut timp de mine, prea putin s-au mai ocupat de mine.

Reporter:
– Ce anume ai aflat diferit la acea biserica fata de ceea ce stiai tu inainte ca ar trebui sa insemne Dumnezeu si crestinismul?

Alin Padureanu:
– stiam ca este un Dumnezeu, asa cum am spus, stiam ca trebuie sa fim buni unii cu altii, ca trebuie sa ne inchinam Acelui Dumnezeu si ca Acel Dumnezeu asteapta ceva de la noi.
stiam ca atunci cand merg la biserica trebuie sa-mi fac cruce, sa sarut toate icoanele, cele care erau la intrarea in biserica si inaintea altarului, sa respect toate ritualurile care se faceau. Dar apa aceea sfintita, botezul pe care l-am avut cand am fost mic, nici unul dintre aceste lucruri nu au produs nici o schimbare pentru mine.
Aceste lucruri nu au produs nici o schimbare si ma lasau rece. Cand ieseam din biserica, reveneam la stilul meu de viata. Timpul petrecut in biserica nu producea nici o schimbare in interiorul meu. Nu am simtit nimic si plecam de acolo exact cum am venit. Pentru mine, mersul la biserica a fost o pierdere de vreme, intr-un anume fel spus.

Reporter:
– Ce schimbari s-au produs acum in interiorul tau, in mintea si sufletul tau?

Alin Padureanu:
– Este cu totul diferit acum, datorita faptului ca am o relatie cu Dumnezeu. Asa cum sotia mea, si eu, si cred ca oricare alt om ar putea spune ca are nevoie de dragoste, vrea ca cineva sa ii exprime dragostea, sa-i spuna ca il iubeste, sa se simta iubit de cineva – orice persoana are aceasta nevoie in viata ei – aceasta nevoie mi-a fost implinita si m-am simtit important.
Aceasta, nu pentru ca nu as fi fost pretuit de mama mea, care tot restul vietii ei – dupa divort, in 1985 – si-a petrecut-o ingrijindu-ma, si-a concentrat toata munca ei pentru binele meu, ca eu sa nu duc lipsa de nimic, sa nu ma simt complexat in anturajul prietenilor mei fiindca nu am ceea ce au si ei.

Reporter:
– Foarte multi oameni simt nevoia aceasta interioara dar nu-si pot constientiza concret metoda de a-si implini aceasta nevoie; unii alearga cu toate fortele dupa bani, altii dupa sex, altii dupa lucruri materiale, altii dupa aventura, dupa emotii puternice; crezi ca toate celelalte il pot implini pe om in cautarea lui launtrica dupa paradisul pierdut?

Alin Padureanu:
– Nu, si categoric spun =NU=, pentru ca am avut o experienta in familia noastra. O matusa de-a mea impreuna cu sotul ei aveau mai mult decat le era necesar si aveau mai mult decat aveau nevoie. Isi permiteau sa-si faca concediile in afara tarii, sa mearga in Vest, in vizite; o duceau foarte bine dar sfarsitul relatiei lor, toata implinirea pe care au avut-o in viata s-a rezumat la un divort.
Cand tatal meu a aflat ca m-am pocait, m-a facut nebun: =Esti nebun la cap. Puteai sa mergi la catedrala oricand ai vrut, sa aprinzi o lumanare sau sa iti faci o cruce si rezolvai problema cu Dumnezeu=. Dar cum am spus, toate aceste lucruri nu au produs nici o schimbare in mine. Schimbarea care s-a produs intr-una dintre aceste biserici evanghelice in care se pune accent foarte mult pe practica, pe o relatie personala cu Dumnezeu a umplut golul din launtrul meu, pentru care pana atunci nu am gasit nici o alta solutie, nici o alta satisfactie.

Reporter:
– In ce consta relatia ta zilnica cu Dumnezeu?

Alin Padureanu:
– Asa cum si eu si sotia mea avem nevoie de dragoste, si cum nu ne simtim bine dupa o zi in care nu ne facem complimente unul altuia, nu ne facem timp pe care sa-l petrecem impreuna unul cu altul – daca o zi trece si nu ne spunem ca ne iubim si nu comunicam ceea ce simtim, sa stim ce avem in mintea noastra unul pentru celalalt si ceea ce gandim unul despre altul – este exact la fel cu Dumnezeu.
Dumnezeu ne iubeste mult mai mult decat ne poate iubi oricare om care a trait vreodata pe acest pamant. Aceasta este si asteptarea lui Dumnezeu intr-o relatie cu el. Asa cum ii spun sotiei mele ca o iubesc si ca sunt indragostit de ea si sunt implinit in relatia pe care o avem, sunt convins ca si Dumnezeu asteapta acelasi lucru.
Sa-I spunem ceea ce simtim cu privire la El, sa-I spunem durerile noastre cu cuvintele pe care le avem – nu neaparat poezii invatate dintr-o carte scrisa de un om care are aceleasi slabiciuni pe care le am si eu, se confrunta cu aceleasi probleme cu care ma confrunt si eu, ci sa mergi inaintea lui Dumnezeu si sa-I spui exact ceea ce ai in inima, exact ceea ce simti la momentul acela.
Daca esti bolnav: =Doamne, ma doare asta sau asta. Doamne ma confrunt cu problema aceasta. Doamne, aceasta simt acumla ora aceasta. O relatie sincera – pentru ca Dumnezeu este Acela care are capacitatea de a ne citi si gandurile si este un verset in Sfanta Scriptura care spune ca nu rostim cuvantul pana cand El si stie ceea ce vrem sa spunem.

Reporter:
– Ai jucat rugby, un sport dur si dureros. Cum au reactionat prietenii tai, trupa ta dinainte, cand au auzit ca tu ti-ai schimbat cu 180 grade viata?

Alin Padureanu:
Au inceput sa ma ironizeze: =Acum intra fratele= sau cand faceam scheme de joc: =acum intervine fratele acolo=.
Toti prietenii au inceput sa ma lase din moment ce nu mai participam la activitatile comune pe care le aveam, nu ma mai interesau chefurile, nu mai gaseam placere in ele, ci pur si simplu le gaseam o pierdere de vreme, desi inainte de aceasta nu am crezut vreodata ca voi putea avea o astfel de atitudine.
Nu am crezut ca voi putea sa gasesc distractie si placere in alte activitati dar Dumnezeu a purtat de grija, si ma simt grozav de bine in situatia in care sunt acum, in anturajul in care imi desfasor viata, in comunitatea bisericii in care sunt cu toti prietenii care sunt in jurul meu.

Reporter:
– Cu =fratii= …

Alin Padureanu:
– Cu =fratii=, bine ai zis.

Reporter:
– Cum este familia ta, atmosfera din familia ta, relatia dintre tine si sotia ta?

Alin Padureanu:
– Cel putin pana acum, ne intelegem bine. Am trecut cu bine acea perioada de acomodare, de care foarte multi tineri sunt speriati si sunt oarecum tematori de lucrul acesta.
Dumnezeu a facut sa fie la noi in biserica un grup de tineri care toti sunt proaspat casatoriti si ne intalnim cu regularitate; avem studii biblice pe care le facem impreuna.
Ce am descoperit acolo si mi-a fost de un real folos, a fost faptul ca intr-o casnicie comunicarea este vitala. Cred ca este un cuvant poate putin cam =greu= spus in privinta aceasta, dar comunicarea este esentiala in familie.

Reporter:
– Procentajul casatoriilor care se termina cu un divort este ingrozitor de mare, atinge intre 50 – 70% dintre casatorii. Ce sfaturi sau sugestii le-ai putea da in asa fel incat sa aiba o casnicie fericita si implinita alaturi de partenerul caruia i-au jurat credinta pentru toata viata?
Mai concret, ce intelegi prin comunicare? Un biletel lasat pe masa din bucatarie: =Draga, vezi ca am plecat acolo…=

Alin Padureanu:
– … =si vin saptamana cealalta.= Nu in nici un caz. Asa cum Dumnezeu ne doreste sa avem partasie cu El in fiecare zi, si intre sot si sotie ar trebui sa existe cel putin cateva ore pe zi in care sotul si sotia trebuie sa fie impreuna. Altfel, te trezesti peste ani de zile ca te-aîi casatorit si nu mai stii cu cine te-ai casatorit. Vei descoperi abia dupa cativa ani ca sotul sau sotia iti va face surprize la care tu nu te asteptai.
Iosif Ton, intr-una dintre predicile sale cu privire la familie, spunea: =Impactul televizorului asupra vietii de familie este foarte negativ, pentru ca stam de atatea ori si privim modul in care isi traiesc altii viata, dar viata noastra ramane netraita pentru ca doar stam si-i urmarim pe altii.=
Cred ca este timpul ca familiile crestine sa inceapa sa-si traiasca viata lor si sa renunte la a privi felul in care isi traiesc altii viata, pentru ca nu sunt lucruri care zidesc, nu sunt destul deloc folositoare filmele pe care le privim la televizor. Au influenta grozava asupra noastra, dar in sens negativ.

Reporter:
– La final, ce gand ai pentru cititori? S-ar putea sa fie printre ei si colegi din fosta ta echipa de Rugby…

Alin Padureanu:
– Ar fi grozav. Inteleptul Solomon, cel mai intelept si cel mai bogat om care a trait vreodata, dupa ce si-a trait viata intr-o maniera mult mai inalta si cu mult mai multe posibilitati in jurul lui decat avem noi, spune in Eclesiastul ca datoria fiecarui om este sa se teama de Dumnezeu.
Cred ca fiecare om – este un mare adevar acest lucru – fiecare om ar trebui sa se teama de Dumnezeu, dar nu o teama de un Dumnezeu care este un zbir si nu face altceva decat sa ne pedepseasca ori de cate ori iesim din voia Lui, ci de Dumnezeu care este plin de dragoste, Dumnezeu care are rabdare si isi face timp pentru noi intotdeauna, ori de cate ori Il chemam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: