Archive for Februarie, 2012

Vine o zi…

Vine o zi…

Vine o zi cand toata deprimarea, toata tristetea, toata nefericirea, toata angoasa si toata lipsa de implinire din aceasta lume… se va sterge.

Vine o zi cand fiecare dintre noi vom pasi… dincolo…

Pentru unii dintre noi – prin promisiunea lui Dumnezeu si datorita faptului ca Fiul Sau, Domnul Isus Cristos, a murit in locul nostru – va urma fericire vesnica.

Vine o zi…

Anunțuri

Lasă un comentariu

Cat costa sa treci 2.000.000 de oameni prin Marea Rosie? Bugetul lui Moise pentru trecerea Marii Rosii

Cat costa sa treci 2.000.000 de oameni prin Marea Rosie?
Bugetul lui Moise pentru trecerea Marii Rosii

Oare stia Moise ce il asteapta? Ce-ar fi fost daca Moise facea un buget de genul: – de cati bani e nevoie ca sa treci 1.500.000 – 2.000.000 de oameni prin Marea Rosie ca pe uscat? Asta fiind doar „cireasa de pe tort”, fara sa mai punem la socoteala minunile din Egipt – cate tone de sange era nevoie ca sa transformi marele fluviu Nil si toate apele Egiptului in sange, etc, etc. Sau cu mana si prepelitele – cum sa gasesti furnizori de mana si de prepelite, sa nu fie expirate s.a.m.d.

Sau Daniel, s-a gandit care ar fi cea mai buna strategie pentru a inchide gurile leilor si care este probabilitatea de a iesi teafar din groapa cu lei? Sau cei 3 tovarasi ai lui Daniel din cuptorul incins de 7 ori mai mult decat era necesar ca sa transformi un om in scrum?

Daca David ar fi solicitat niste studii de balistica, niste simulari pe “nisiputer”, ca sa determine unghiul exact de aruncare a unei pietre astfel incat sa nimereasca fruntea lui Goliat?

Cate sedinte au trebuit sa tina, cata bataie de cap, bugete, estimari, intrari-iesiri, laptop-uri pe genunchi, powerpoint-uri, etc, etc.

Apoi nici nu vreau sa ma gandesc la oamenii pe care Domnul Isus I-a ales in echipa Sa, niste „vai-s-amar” cu care El vroia sa cucereasca lumea.

“Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani 8:37

Porunca Domnului este: „Duceti-va si faceti ucenici”
Strategia este: „botezandu-i si invatandu-i”
Bugetul: „si iata ca Eu… EU SUNT CU VOI pana la sfarsitul veacului”

OK, OK, dar… dupa aceea? Dupa sfarsitul veacului? Poate ca un posibil raspuns ar putea fi: dupa sfarsitul veacului (veacului lumii acesteia sau veacului vostru, ca indivizi) veti fi VOI CU MINE.

Exista o nebunie a propovaduirii Crucii…
Propovaduirea Crucii nu presupune in primul rand sedinte, planificari, bugete, metode, bani, strategii, ci presupune INIMA !
Sunt necesare si importante si cele de mai sus, dar toate acestea ar fi ca o masina fara sofer. Soferul este esenta. Chiar daca masina se strica, soferul poate ajunge la tinta si fara masina, dar masina fara sofer NU poate ajunge la tinta.
Dumnezeu cauta doar inimi dedicate 100%.

Doamne, Te rog ajuta-ma sa am o inima dedicata Tie in TOTALITATE, COMPLET, ABSOLUT, PE DEPLIN. Si da-mi intelepciunea sa umblu in faptele bune pe care Tu le-ai pregatit deja mai dinainte, astfel incat la timp si ne-la-timp, in stramtorare sau in libertate, in bucurie sau in necaz, Evanghelia Domnului Isus Cristos sa fie propovaduita.

Care este diferenta dintre marii eroi ai credintei si noi?
Genunchii.
Genunchii tociti de rugaciune.
Asta face diferenta, plus credinta de NEZGUDUIT, NECLINTITA !
Si dumnezeul prea mic. Al nostru, nu al lor.
Al lor a fost si s-a dovedit ca a fost, este si va fi CEL ATOTPUTERNIC.

Ioan Ciobota

Comments (1)

Zapezile de altadata

Mai auzi din cand in cand lamentatii de genul: „Ce zapezi erau dom’le pe vremea mea”…
sau
„Unde sunt zapezile de alta data?”

Priviti afara, uitati-va pe geam sau in timp ce mergeti pe strada si veti vedea „zapezile de alta data”. Asta doar in Timisoara, fara sa mai vorbim de satele ingropate in zapada din unele locuri din tara.

Acum, sincer sa fiu, daca nu ar fi fost zapada asta, si eu as fi spus: „unde sunt zapezile de alta data?”, dar pentru ca le vad, nu mai spun nimic.

Eccleziastul 1:9  Ce a fost, va mai fi şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Eccleziastul 1:11  Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

„Cata zapada ar trebui sa acopere urmele pasilor mei plecand?
Ar fi de ajuns cat incape in palma de copil…”

Lasă un comentariu