Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg

Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg.

Nu inteleg de ce moare o mama sau un tata si lasa in urma copii mici.
Nu inteleg de ce exista atata ura, in loc de dragoste, rautate in loc de bunatate.
Nu inteleg de ce familiile se autodistrug, sotul si sotia sunt infideli.
Nu inteleg de ce copiii sufera fara nicio vina.
Nu inteleg de ce oamenii sunt cumplit de infometati, de flamanzi dupa o vorba buna, dupa o mangaiere, dupa iubire, si nu le-o ofera nimeni.
Nu inteleg nimic din ceea ce tine de tristete, descurajare, suferinta, durere si moarte.

Un posibil raspuns ar fi ca Dumnezeu a dorit ca omul sa traiasca vesnic pe un pamant ca o gradina a Edenului, dar Atotputernicul l-a inzestrat pe om si cu capacitatea de alegere – si omul a ales…

Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu capacitatea de a decide conform unor norme morale, adanc sapate in ADN-ul si in constiinta acestuia.
Spre deosebire de animale, care decid doar pe baza instinctelor, fara nicio norma morala, omul este liber sa aleaga intre BINE si RAU.

Din pacate, omul a ales sa asculte de cel rau, de inselatorul, diavolul sau satana. Ca si consecinta a acestei decizii, pamantul este acum sub blestemul pe care el, omul, l-a chemat si l-a atras asupra sa.

Asadar, nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de absolut nimic din ceea ce se intampla acum rau pe pamant.

Apostolul Pavel spune:
„Dar lucrurile, care pentru mine erau castiguri,
le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos.
Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,
fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Cristos Isus, Domnul meu.
Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi,
ca sa castig pe Cristos” Filipeni, cap 3

Cand un tata merge sa isi ia copilul de la scoala, ca sa il duca acasa, stie UNDE il duce si DE CE il duce acolo. Acasa il asteapta masa intinsa, caldura casei parintesti, bucuria familiei si odihna, dar copilul mai vrea sa stea cu colegii, sa se mai joace, sa mai zaboveasca. La fel este si cu moartea – TATA ne duce ACASA.

Cand TATA ma va chema Acasa, atunci imi va raspunde la absolut toate intrebarile si imi va explica toate lucrurile pe care NU le inteleg acum.

Deocamdata ma bucur in nadejde… si in suferinta…, si sunt plin de incredere pentru ca stiu ca TATA ma va duce la ceva ce nici macar nu-mi pot imagina. Drept urmare, nu pot decat sa-I multumesc Celui care m-a rascumparat.

Ioan Ciobota

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: