Posts Tagged bucurie

Ca acasa nu-i niciunde?

Ca acasa nu-i niciunde?

Casa, acasa, mama, tata, fratii, surorile, caldura, lumina, pace, bucurie, veselie, cantece, Craciun, cozonaci, Pasti, miel, concediu, vacanta, acceptare, implinire, valoare – ce va spun aceste cuvinte?

Ca acasa nu-i niciunde?
Oare de ce?

Acasa te simti ca intr-o oaza de pace si bucurie?
Dar la servici, la Biserica, etc nu te poti simti ca intr-o oaza de pace si bucurie? Ba da!

Acasa nu poti avea conflicte?
Ba da!
Dar la servici, Biserica, etc, nu poti avea conflicte?
Ba da!

Vii uneori acasa si auzi: “Ai venit si tu…” si iti cam vine sa pleci de unde ai venit.
Sau vii si auzi: “Bine ai venit iubitule/iubito, mi-a fost dor de tine, ma bucur ca ai venit”.
In functie de ce te astepti sa auzi, vii cu groaza sau cu bucurie.

Dar si la servici poti sa mergi cu groaza sau cu bucurie – te intampina aceeasi “acritura” de sef sau sefa, de colegi in sufletul carora sunt fulgere, traznete si care se lupta mereu cu o furtuna continua, sau te intampina “prieteni”, nu doar colegi, oameni in prezenta carora te simti “ca acasa”.

Acasa iti implinesti nevoile de baza: hrana, odihna, curatenie, intimitate, acceptare, dragoste, valoare?
Dar in alte locuri, de exemplu la hotel, cand mergi in delegatie sau in concediu, sau chiar in “team-building”, nu-ti poti implini aceste nevoi de baza?
Ba da!

Atunci ce anume face diferenta?

O fi vorba oare despre un fel de repetitie, despre o “mireasma” a casei noastre vesnice?
O fi vorba oare despre familie, tot ca un fel de repetitie a “familiei” din Ceruri, cand nici nu ne vom marita, nici nu ne vom mai insura, ci vom fi ca ingerii – o mare si super-minunata familie, impreuna cu Dumnezeu – Tatal nostru ceresc, si cu fratele nostru mai mare – Domnul Isus Cristos?

Cand eram student aveam un prieten cu care mergeam in week-end acasa. Pe tren incercam sa-i vorbesc despre Domnul Isus, dar parca era un zid de gheata, pana intr-o zi, cand chiar el a deschis discutia. M-am mirat si l-am intrebat ce s-a schimbat in ultimul timp in viata lui si mi-a spus ca s-a casatorit cu fata cu care statea in concubinaj. Am tras concluzia ca daca si-a rezolvat problema morala (sau imorala – concubinajul, curvia), atunci este deschis sa se apropie de Dumnezeu. Pacatul ne tine departe de Dumnezeu.

Probabil la fel este si cu casa. Acasa ne simtim “in legalitate”, ne simtim intimi, ne putem da jos mastile, rujurile, fardurile, si suntem mai deschisi in a ne apropia de Dumnezeu. Doamne ajuta-ne sa spunem ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Iosua 24:15

Unul dintre cuvintele cele mai folosite in cartea Geneza este “casa”. Dar pana la capitolul 7 din Geneza, cuvantul “casa” nu apare deloc. In perioada “edenica” a pamantului, “casa” nu apare deloc. In capitolul 7 apare prima data cuvantul “casa” si tot din acest moment incepe judecata: “Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi TOATA CASA TA; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.” (Geneza 7:1)
Pana la potop, intregul pamant era o singura “casa”. Dupa potop, edenul s-a restrans la casa mea, casa ta, casa lui, casa ei.
Acum casele noastre pot fi “un colt de rai” sau… de iad, de potop, de furtuna, traznete si fulgere…

Faca Domnul ca “Acasa” fiecaruia dintre noi sa fie “Casa Domnului, casa lui Dumnezeu”.
Dar atentie mare, “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu.”… 1 Petru 4:17

As incheia totusi intr-o nota optimista:
“Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, O CASA, care nu este facuta de mana, ci este vesnica.” 2 Corinteni 5:1

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg

Doamne Iti multumesc pentru lucrurile pe care NU le inteleg.

Nu inteleg de ce moare o mama sau un tata si lasa in urma copii mici.
Nu inteleg de ce exista atata ura, in loc de dragoste, rautate in loc de bunatate.
Nu inteleg de ce familiile se autodistrug, sotul si sotia sunt infideli.
Nu inteleg de ce copiii sufera fara nicio vina.
Nu inteleg de ce oamenii sunt cumplit de infometati, de flamanzi dupa o vorba buna, dupa o mangaiere, dupa iubire, si nu le-o ofera nimeni.
Nu inteleg nimic din ceea ce tine de tristete, descurajare, suferinta, durere si moarte.

Un posibil raspuns ar fi ca Dumnezeu a dorit ca omul sa traiasca vesnic pe un pamant ca o gradina a Edenului, dar Atotputernicul l-a inzestrat pe om si cu capacitatea de alegere – si omul a ales…

Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu capacitatea de a decide conform unor norme morale, adanc sapate in ADN-ul si in constiinta acestuia.
Spre deosebire de animale, care decid doar pe baza instinctelor, fara nicio norma morala, omul este liber sa aleaga intre BINE si RAU.

Din pacate, omul a ales sa asculte de cel rau, de inselatorul, diavolul sau satana. Ca si consecinta a acestei decizii, pamantul este acum sub blestemul pe care el, omul, l-a chemat si l-a atras asupra sa.

Asadar, nimeni nu-L poate acuza pe Dumnezeu de absolut nimic din ceea ce se intampla acum rau pe pamant.

Apostolul Pavel spune:
„Dar lucrurile, care pentru mine erau castiguri,
le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos.
Ba inca si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere,
fata de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Cristos Isus, Domnul meu.
Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi,
ca sa castig pe Cristos” Filipeni, cap 3

Cand un tata merge sa isi ia copilul de la scoala, ca sa il duca acasa, stie UNDE il duce si DE CE il duce acolo. Acasa il asteapta masa intinsa, caldura casei parintesti, bucuria familiei si odihna, dar copilul mai vrea sa stea cu colegii, sa se mai joace, sa mai zaboveasca. La fel este si cu moartea – TATA ne duce ACASA.

Cand TATA ma va chema Acasa, atunci imi va raspunde la absolut toate intrebarile si imi va explica toate lucrurile pe care NU le inteleg acum.

Deocamdata ma bucur in nadejde… si in suferinta…, si sunt plin de incredere pentru ca stiu ca TATA ma va duce la ceva ce nici macar nu-mi pot imagina. Drept urmare, nu pot decat sa-I multumesc Celui care m-a rascumparat.

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Bucuria Domnului este taria noastra

Bucuria Domnului este taria noastra

In ultimele zile am descoperit o chestie incredibil de frumoasa in viata de crestin.
Cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui crestin este sa fie rastignit, ca Domnul Lui.
Dar apogeul acestei frumuseti este cand esti rastignit de… crestini… de fratii tai.
(Exista si o carte: “Rastignit de crestini”)

Doamne da-ne puterea sa spunem: Tata (Tatal nostru si al lor) iarta-i caci nu stiu ce fac.

Spunea un prieten drag al meu:
„Nu vreau sa discutam despre cei care NU stiu ce fac, ci despre cei care STIU ce fac. Ma rog pentru voi toti cei rastigniti, care STITI ce faceti.”

Am inteles si eu putin ce a simtit prorocul Ieremia:
Ieremia spune:
„Fratilor, mergeti spre moarte! Calea pe care mergeti nu e in voia Domnului !”
Marii preoti ii raspund lui Ieremia: „Ticalosule, in groapa de noroi cu tine !”

Il inteleg mai bine acum pe Ieremia.
Dar bucuria Domnului este taria noastra.
Slava Lui in veci.

Lasă un comentariu