Posts Tagged lumina

Ca acasa nu-i niciunde?

Ca acasa nu-i niciunde?

Casa, acasa, mama, tata, fratii, surorile, caldura, lumina, pace, bucurie, veselie, cantece, Craciun, cozonaci, Pasti, miel, concediu, vacanta, acceptare, implinire, valoare – ce va spun aceste cuvinte?

Ca acasa nu-i niciunde?
Oare de ce?

Acasa te simti ca intr-o oaza de pace si bucurie?
Dar la servici, la Biserica, etc nu te poti simti ca intr-o oaza de pace si bucurie? Ba da!

Acasa nu poti avea conflicte?
Ba da!
Dar la servici, Biserica, etc, nu poti avea conflicte?
Ba da!

Vii uneori acasa si auzi: “Ai venit si tu…” si iti cam vine sa pleci de unde ai venit.
Sau vii si auzi: “Bine ai venit iubitule/iubito, mi-a fost dor de tine, ma bucur ca ai venit”.
In functie de ce te astepti sa auzi, vii cu groaza sau cu bucurie.

Dar si la servici poti sa mergi cu groaza sau cu bucurie – te intampina aceeasi “acritura” de sef sau sefa, de colegi in sufletul carora sunt fulgere, traznete si care se lupta mereu cu o furtuna continua, sau te intampina “prieteni”, nu doar colegi, oameni in prezenta carora te simti “ca acasa”.

Acasa iti implinesti nevoile de baza: hrana, odihna, curatenie, intimitate, acceptare, dragoste, valoare?
Dar in alte locuri, de exemplu la hotel, cand mergi in delegatie sau in concediu, sau chiar in “team-building”, nu-ti poti implini aceste nevoi de baza?
Ba da!

Atunci ce anume face diferenta?

O fi vorba oare despre un fel de repetitie, despre o “mireasma” a casei noastre vesnice?
O fi vorba oare despre familie, tot ca un fel de repetitie a “familiei” din Ceruri, cand nici nu ne vom marita, nici nu ne vom mai insura, ci vom fi ca ingerii – o mare si super-minunata familie, impreuna cu Dumnezeu – Tatal nostru ceresc, si cu fratele nostru mai mare – Domnul Isus Cristos?

Cand eram student aveam un prieten cu care mergeam in week-end acasa. Pe tren incercam sa-i vorbesc despre Domnul Isus, dar parca era un zid de gheata, pana intr-o zi, cand chiar el a deschis discutia. M-am mirat si l-am intrebat ce s-a schimbat in ultimul timp in viata lui si mi-a spus ca s-a casatorit cu fata cu care statea in concubinaj. Am tras concluzia ca daca si-a rezolvat problema morala (sau imorala – concubinajul, curvia), atunci este deschis sa se apropie de Dumnezeu. Pacatul ne tine departe de Dumnezeu.

Probabil la fel este si cu casa. Acasa ne simtim “in legalitate”, ne simtim intimi, ne putem da jos mastile, rujurile, fardurile, si suntem mai deschisi in a ne apropia de Dumnezeu. Doamne ajuta-ne sa spunem ca Iosua: “Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”. Iosua 24:15

Unul dintre cuvintele cele mai folosite in cartea Geneza este “casa”. Dar pana la capitolul 7 din Geneza, cuvantul “casa” nu apare deloc. In perioada “edenica” a pamantului, “casa” nu apare deloc. In capitolul 7 apare prima data cuvantul “casa” si tot din acest moment incepe judecata: “Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi TOATA CASA TA; căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.” (Geneza 7:1)
Pana la potop, intregul pamant era o singura “casa”. Dupa potop, edenul s-a restrans la casa mea, casa ta, casa lui, casa ei.
Acum casele noastre pot fi “un colt de rai” sau… de iad, de potop, de furtuna, traznete si fulgere…

Faca Domnul ca “Acasa” fiecaruia dintre noi sa fie “Casa Domnului, casa lui Dumnezeu”.
Dar atentie mare, “Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la casa lui Dumnezeu.”… 1 Petru 4:17

As incheia totusi intr-o nota optimista:
“Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, O CASA, care nu este facuta de mana, ci este vesnica.” 2 Corinteni 5:1

Ioan Ciobota

Lasă un comentariu

Poezie – CRISTOS VĂ-NCUNUNEAZĂ

“Preoţii cei mai de seamă şi Fariseii, s-au dus împreună la Pilat, şi i-au zis: „Dă poruncă, deci, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!”

Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”
Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.” Ev.Matei, cap. 27

CRISTOS VĂ-NCUNUNEAZĂ

Nu poţi sigila Piatra – Stânca din vecie
Nu poţi sigila Piatra – Luceafăr, Apă Vie
Nu poţi sigila Piatra – Mielul de pe cruce
Nu poţi sigila Piatra – nici Leul care viaţă,
prin moarte ne aduce!

Nu poţi opri planeta, din goana-i zbuciumată,
Nu poţi închide timpul sub stânca cea de lut,
Nu poţi să pui o strajă s-oprească ÎNVIEREA
Nu poţi sta împotriva Celui de trei ori Sfânt!

Ce-ai vrea să facă straja? S-oprească pe Cristos?
Puterea ÎNVIERII, cu arma s-o ţii jos ??
Când stelele exultă, cântând de bucurie,
că-n straja dimineţii Cristosul va să vie?!?

Pilat şi Marii Preoţi, cum datu-v-a prin gând
Pe Cel Atotputernic să-L ţineţi în mormânt??

El – Pâinea vieţii noastre
Păstorul blând de oi
El creator de astre
Jertfitu-S-a sub astre
Să ne-nvie pe noi!

Voi – fii ai dimineţii
Voi – miei de jertfă-n lume
Luceafărul răsare !
Cu candela iubirii
Ieşiţi-I acum în cale!

Pecete…
piatră rece…
mormânt, sigil şi strajă
sunt toate o nimica…

CRISTOS VĂ-NCUNUNEAZĂ !!

Ioan Luca-Daniel
Timisoara, 10-11 Ianuarie 2011

Lasă un comentariu