Posts Tagged reabilitare

Interviu – Petre Stanoievici – Acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat

PETRE STANOIEVICI

Am inceput sa-mi dau drumul iar ca inainte si dupa 10 ani de casnicie cu a doua sotie, din cauza alcoolului am ajuns iar in pragul divortului.

Atunci cand eram treaz, lucru care era foarte rar, zilnic trebuia sa iau cel putin o =jumatate=. Imi parea rau, regretam, mi-era rusine de mine, de sotie, de vecini, de colegi uneori.

Daca nu-ti convine cu mine asa, casa-i a ta, masina-i a mea.

Ma gandeam ca nici atunci cand eram mort de beat copii nu trageau de mine, de mana, cum trageau acesti doi copilasi. Trageau de mana si-ncercau sa ma lamureasca sa intru in biserica sa se roage pentru mine.

Am ascultat cum acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat. A putut sa ridice mana si sa stea in mijloc, in mijlocul oamenilor. Acel om neputincios, de data aceasta eram eu.

Nu mi-a fost usor sa ma pun in genunchi. S-o chem si pe sotie sa ma vada. Eu, tiranul familiei, eu care veneam acasa si tremurau toti.

Spargeam pahare si sticle daca mancarea nu era buna, daca mancarea era calda era prea fierbinte, daca era invers era prea rece. Niciodata nu stia biata femeie cum sa faca sa fie bine cu mine.

Am martori colegii de la vechea intreprindere la care am lucrat. Ei pot sa confirme ca am fost un stricat, un destrabalat, un vai s-amar. Dumnezeu mi-a schimbat viata complet.

Relatia? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca la noapte vei muri esti sigur ca tu mergi in rai sau in iad? Nu e cale de mijloc: iadul sau raiul? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca o ai multumeste-i la Dumnezeu, ferice de tine.

Am iesit din biserica in acea seara. Daca ati inotat vreodata intr-o apa statatoare, pozitia in picioare, acea senzatie am simtit-o eu, ca plutesc. M-ati intrebat despre usurare, eliberare. Ei, asta e raspunsul meu. Pluteam. Parca calcam in aer.

Petre Stanoievici a cunoscut =prietenia= cu alcoolul si tot ce implica aceasta – dezastru personal, divort, rusine, lupta teribila de a scapa de acest =prieten=, viata distrusa. Dar a intervenit Cineva care l-a scapat pentru totdeauna de acest =prieten=, i-a restaurat viata si i-a pus din nou piciorul pe =Stanca=

Petre Stanoievici:
Prima mea casatorie a durat numai 3 ani si jumatate. In urma acestei casatorii a rezultat un baiat, care a crescut fara tata, din cauza ca, din frageda copilarie, ma imprietenisem cu alcoolul, care mi-a distrus viata si casnicia.

Reporter:
Cum ati ajuns prieten cu alcoolul? Ati consumat in familie sau impreuna cu prietenii, cu anturajul?

Petre Stanoievici:
In prima casnicie, care la prima vedere parea destul de reusita, au inceput problemele si mi-am gasit refugiul in alcool. Am inceput la 23 de ani sa ma joc. La inceput credeam ca-mi inec necazul, amarul, dar, cu timpul, anturajul in care ma invarteam, a facut din mine un dependent de alcool.

Reporter:
A fost un joc cu focul…

Petre Stanoievici:
Periculos! Periculos! Din cauza alcoolului, prima mea casnicie s-a destramat si a ramas un copil care a fost incredintat mamei si a crescut fara tata. I-am platit pensia alimentara pana la varsta de 18 ani.
La 4 ani dupa ce m-am despartit de prima sotie din cauza alcoolului, am reusit sa o cunosc pe actuala mea sotie. Ne-am luat din dragoste. I-am marturisit de la inceput ca eu am mai fost casatorit, ca am un copil si platesc pensie alimentara, in schimb, adevarul nu i l-am spus pana la capat – nu stia ca eu sunt dependent de alcool, nu stia ca eu sunt un rob al alcoolului.

Eram robit de aceasta patima. Abia dupa ce ne-am casatorit mi-am aratat adevarata fata. Am inceput sa-mi dau drumul iar ca inainte si dupa 10 ani de casnicie cu a doua sotie, din cauza alcoolului am ajuns iar in pragul divortului.
Cu o zi inainte de a ne prezenta la tribunal, am convenit cu sotia mea sa nu ne prezentam in fata instantei, ci sa incerc sa iau un tratament medical la domiciliu – era vorba de dezalcolizare.

In mai multe randuri i-am promis sotiei ca o sa incerc sa ma las de alcool, dar promisiunea mea nu putea fi tinuta decat o saptamana, maxim doua sau trei, dar mai mult nu. Atunci ea mi-a sugerat sa ma internez la psihiatrie pentru dezalcolizare, dar am recurs la un tratament acasa, de rusinea prietenilor.
Am inceput sa iau pilula ajutatoare. Aproximativ doua saptamani am continuat sa iau aceasta pilula, dar mi-era frica sa probez, sa vad ce o sa se intample cu mine daca o sa duc paharul la gura.

Dar, intr-o anumita imprejurare, m-am intalnit cu doua persoane care m-au rugat sa le insotesc intr-un local mai select unde se servea bere straina, si au fost foarte surprinse atunci cand ne-am pus la masa si au vazut ca si eu consum bere, ca si ele doua. stiau ca eu sunt consumator numai de =tarii=: vodca, coniac, monopol, rom, tot ce arde, tot ce rupe – nu beam bere sau vin.

N-am apucat sa beau jumatate de pahar de bere, ca am simtit o senzatie atata de ciudata – a inceput sa mi se ingreuneze respiratia, sa am mancarimi pe corp, au inceput sa-mi apara pete, o senzatie cumplita de voma. M-am scuzat fata de cele doua persoane si am mers la toaleta, si cand m-am privit in oglinda, am vazut ca albeata ochilor era rosie, rosie, rosie. Asa de tare m-am speriat, ca am iesit afara, m-am scuzat fata de ele si am plecat in graba acasa, sa ajung inaintea sosirii sotiei de la servici.

Reporter:
– Sotia credea ca urmati tratamentul…

Petre Stanoievici:
In urma discutiei cu sotia, inaintea acelei tentative de divort, de a merge la proces, sotia si-a retras actiunea de divort, crezand ca eu am dorinta sincera – de fapt si aveam aceasta dorinta de a ma lasa de alcool, sa nu ajung sa o iau din nou de la lingura, sa se duca de rapa si a doua casnicie.

Atunci cand eram treaz, lucru care era foarte rar, zilnic trebuia sa iau cel putin o =jumatate=. Imi parea rau, regretam, mi-era rusine de mine, de sotie, de vecini, de colegi uneori.
Incepusem deja si la locul de munca sa consum alcool. Ma invarteam intr-un anturaj din care nu puteam sa scap. Lucrand ca tehnolog-normator al unei sectii de scularie dintr-o mare intreprindere timisoreana, mi-era foarte greu de evadat din acest anturaj.

Reporter:
De multe ori anturajul si prietenii sunt ca un sac de pietre in spatele nostru, mai ales prieteniile rele. O greutate de care nu putem scapa.

Petre Stanoievici:
Asa este. Atunci cand va spuneam ca luam acele pilule care sa ma ajute sa ma las de alcool, prietenii continuau in fiecare zi, dupa orele de program: =Mai, hai sa mergem. Mergem la ‘una mica’. Dai o ‘jumate’, azi eu, maine tu, poimaine celalalt=. si inca din acea perioada, prietenii mei, mai in gluma, mai in serios, ziceau =Bai ce, tu nu mai bei? Te pomenesti ca te pocaiesti!=

Reporter:
Deja crestea presiunea, pentru ca neacceptarea din partea grupului, sau mai mult de atat, batjocura, creste si presiunea interioara.

Petre Stanoievici:
Asa este. Am inceput sa arunc acea pilula. Din dimineata zilei urmatoare, acea pilula a inceput sa ia drumul gradinii vecinului de vis-á-vis. O aruncam pe geamul de la bucatarie tare de tot, sa ajunga pana peste drum, sa nu cumva sa cada pe trotuar, ca atunci cand plec cu sotia la lucru sa…

Reporter:
Sa o vada din greseala…

Petre Stanoievici:
Sa calcam pe ea si sa intrebe ce-i cu pilula asta. Treaz fiind, am aruncat pilula in prima zi, a doua zi si dupa aproximativ doua saptamani, la insistentele prietenilor mei cu care ani de zile am consumat…, am mers la =una mica= si am vazut ca pilulele nu-si mai aveau efectul. Am putut sa beau in liniste si am baut pana seara tarziu. Am mers acasa.

Nu vreau sa va spun, ca nici n-as stii sa va spun – incercati sa va imaginati o sotie care cu o luna inainte si-a retras actiunea de divort, sa te vada in starea in care am fost eu in acea seara. M-a vazut, dar nu mi-a spus nimic. Tot eu eram cel revoltat – =Daca nu-ti convine cu mine asa, casa-i a ta, masina-i a mea=.
Dimineata cand m-am trezit mi-era rusine de sotie, mi-era rusine de mine.
Aveam si o teama de moarte. Facusem analizele si doctorita mi-a spus: „Domnule, daca nu incetezi… Uite timolul tau e 9 – dublu decat normal. In doi ani maxim – sapa si lopata. Ajungi in pamant domnule si ai de crescut copilasi.=

Reporter:
Ficatul era zob…

Petre Stanoievici:
Da! Dar a venit o zi in viata mea cand – sunt sigur – am fost prins in planul lui Dumnezeu. La sfarsitul lunii februarie din ’86, m-am intalnit cu un fost prieten din copilarie care se numeste Doru Tanas si este membru intr-o biserica baptista.

Ieseam dintr-un local, dintr-o gradina de vara. Va intrebati ce cautam in gradina de vara la sfarsitul lunii februarie? In gradina de vara se servea tuica si vin fiert. Unii tineau berea sub palton si o incalzeau.
Ma numaram printre cei care serveau tuica fiarta la gradina de vara, in luna februarie. Era o iarna moale. si iesind dupa doua ore si jumatate, am consumat un kilogram si o suta de grame de tuica fiarta.

Reporter:
Un kilogram si o suta de grame, in doua ore si jumatate?

Petre Stanoievici:
Da. Beti o sticla de lapte, beti o sticla de suc de un kilogram sa vedeti cum va balonati. Dar sa bei alcool. Cat o fi fost tuica de fiarta si rasfiarta, sa bei o asemenea cantitate intr-un timp asa de scurt, nu e chiar un lucru asa simplu.

Prietenul meu m-a intrebat de viata, m-a intrebat ce fac, cum ma simt. In prima mea casnicie eram vecini de cartier si el stia ca se destramase. Lucra la o alta intreprindere dar aflase de la fosti colegi, de la prieteni ca si a doua mea casnicie se clatina.
Omul a incercat sa-mi explice ca dupa moarte exista judecata. Ar fi o minune daca pe om dupa moarte l-ar manca viermii. Ar fi grozav. Dar… dar… dupa moarte urmeaza judecata. si fiecare trebuie sa dam socoteala pentru tot binele sau raul pe care l-am facut in viata cand am trait in trup.

Reporter:
Cum ati inteles lucrurile acestea stiind ca deja ati fost consumat un kilogram si o suta de tuica?

Petre Stanoievici:
– Era greu, era greu… Abia asteptam sa ma scap de acest fost coleg de-al meu. Incercam sa i-o tai cat mai repede, sa inchei discutia cu el, ca ma plictisea, ma enerva. Eram beat. Eram vioi, cum ziceam eu, nu beat.
Sa ma scap de el cat mai repede i-am spus: =Noteaza numarul meu de telefon si atunci cand vine un predicator de asta de-al vostru mai deosebit, te rog sa-mi dai un telefon si sa ma inviti ca am sa vin la voi la biserica.=

Dupa numai doua saptamani si ceva, respectiv in 9 martie ’86, intr-o duminica, ne-a invitat si m-am dus impreuna cu sotia si copilul.
A predicat pastorul Petru Dugulescu, din Evanghelia dupa Luca, capitolul 6, unde intr-un text foarte scurt se vorbeste despre faptul cum Domnul Isus a vindecat un om cu mana dreapta uscata, paralizata – in termenii zilelor noastre.

Acest om neputincios care de ani de zile dorea sa fie vindecat, acel om eram eu, Petre Stanoievici. Acel om neputincios… De-atatia ani doream sa ma las de alcool, sa am si eu un camin, sa fiu in rand cu lumea.
In cele patruzeci de minute de predica am fost asa de tare cercetat de Duhul lui Dumnezeu ca am plans ca un copil mic. Am plans de se scutura camasa pe mine. La finalul predicii spunea pastorul Dugulescu: „Daca cineva doreste sa se impace cu Dumnezeu, poate sa faca lucrul acesta acum si aici, printr-o simpla ridicare de mana.=

Reporter:
Un gest care poate afecta intreaga vesnicie.

Petre Stanoievici:
Da! =Aratati= spunea pastorul Dugulescu =lucrul acesta lui Dumnezeu, ca doriti sa va impacati cu El.= La insistentele lui si la apelurile facute auzeam ca spune multimii din sala care-si predau viata in mana lui Isus, =Domnul sa va binecuvanteze! si pe dumneavoastra. Multumesc. Lasati mana jos.=
Stateam cu capul plecat si suspinam si auzeam cum binecuvanteaza persoanele care ridica mana. si se dadea o lupta in mine. Sa ridic si eu mana sau sa n-o ridic. Pentru ce s-o ridic? Dumnezeu e mare, e Atotputernic, Atotstiutor. stie ca doresc si eu sa ma-mpac cu El.

M-am gandit: =Omul asta aici nu blastama. As dori sa ma binecuvanteze si pe mine.= si mi-am luat inima in dinti si am ridicat si eu mana. Cred ca mi-a spus si mie, cred ca m-a binecuvantat si pe mine. Dumnezeu sunt sigur ca m-a vazut.
La acea predica am capitulat. Mi-am predat viata in bratul Domnului Isus. Am ascultat cum acel om cu mana uscata, prin credinta in Domnul Isus s-a vindecat. A putut sa ridice mana si sa stea in mijloc, in mijlocul oamenilor. Acel om neputincios, de data aceasta eram eu.

Cand s-a incheiat acel serviciu de evanghelizare, pastorul Dugulescu i-a invitat pe cei care doresc sa ramana la urma sa se roage pentru ei.
Dar Satana mi-a soptit la ureche, in minte: =Nu sta Petre! N-ai ce sa stai! Asta-i o tehnica pe care o aplica pocaitii, mai. Prima data te pun sa ridici mana, dupa aceea te tin putin in urma, zic ca se roaga pentru tine, Petre, si sa vezi tu cum o sa-ti ia datele personale, te noteaza intr-un carnetel sau in ceva registru, si sa vezi tu daca mai scapi de pocaiti.=

Asa ca am iesit afara din biserica. Dar Flavius, baiatul meu de 9 ani, cu fetita prietenului care ma invitase, care avea 7 ani, au venit impreuna afara in fata masinii si au spus: =Tata, tu de ce n-ai ramas? De ce n-ai ramas la urma? Ai vazut ce-a spus omul ala acolo, predicatorul ala: ‘Cei care au ridicat mana sa ramana putin in urma sa se roage.’ De ce n-ai ramas sa se roage?=. =Da’ ce vrei tu, ma, pleaca de aici!=. =Tata, nu zi asa, ca te-am vazut ca si tu ai ridicat mana. De ce n-ai ramas sa se roage pentru tine?=. =Fugi ma la o parte. Lasa-ma-n pace!=

Ma gandeam in acele momente ca nici atunci cand eram mort de beat copii nu trageau de mine, de mana, cum trageau acesti doi copilasi. Trageau de mana si-ncercau sa ma lamureasca sa intru in biserica sa se roage pentru mine.
I-am dat la o parte, mi-am luat inima in dinti si m-am intors in biserica, unde erau cei care au ramas la urma la invitatia pastorului Dugulescu pentru a se face o rugaciune, pentru a primi niste indicatii cum sa incerce sa-si traiasca viata din acel moment inainte.
N-am sa uit ca le spunea ca daca si-au predat viata in mana lui Isus trebuie sa tina cont de trei lucruri foarte importante:

1. Spunea ca ar trebui sa inceapa cat mai repede posibil sa citeasca Biblia, Sfanta Scriptura, Cuvantul lui Dumnezeu, de unde putem afla cum sa traim ca sa fim placuti inaintea lui Dumnezeu. Prin Biblie Dumnezeu ne vorbeste noua.

2. Trebuie sa incepem o viata de rugaciune. si spunea ca rugaciunea insasi nu e o poezie, ceva scris, ceva tipizat. Spunea ca noi putem sta de vorba cu Dumnezeu asa cum sta de vorba un copil cu tatal lui. si dadea urmatorul exemplu: daca baiatul ii spune tatalui: =Tata, te rog sa-mi cumperi un Pegas= – erau acele biciclete pe vremea aceea la moda – sau: =Tata, vreau o pereche de adidasi=, exact asa trebuie sa-i spunem si lui Dumnezeu.

Pastorul Dugulescu ne spunea: =tineti minte: Rugaciunea trebuie sa inceapa prin a-i multumi lui Dumnezeu.= De ce? Avem motive destule sa-i multumim lui Dumnezeu. Faptul ca suntem sanatosi, putem sa lucram sa ne castigam painea de care zicem: =Da-ne-o, Doamne, noua astazi.= Sigur ca ne-o da, ca muncim. Dar putem sa muncim daca n-avem sanatate?

3. Frecventarea unei biserici. Nu s-a spus ca trebuie sa fie neaparat o biserica baptista si sa fie aceea unde eram. Am fost sfatuiti sa mergem la biserica la care ne simtim bine, la biserica unde primim hrana spirituala.
Ne-a explicat ca asa cum trupul are nevoie de hrana, de mancare ca sa vietuiasca, asa sufletul are nevoie de hrana spirituala pe care o putem primi de la Dumnezeu prin Biblie si prin rugaciune: Dumnezeu ne vorbeste noua, si noi Ii vorbim lui Dumnezeu.

Reporter:
V-ati simtit complet eliberat de tot trecutul? Complet iertat de tot ce a insemnat pacat?

Petre Stanoievici:
Da. M-am simtit ca un nou nascut. Vreau sa va spun cum a sunat prima mea rugaciune: =Doamne, ajuta-ma sa scap de patima bautului si a fumatului.= Am inghitit un nod dupa care am spus urmatoarele cuvinte pe care nici azi nu le gasesc explicatia, de unde vin: =si ajuta-ma sa te urmez daca se poate.= Ce vorbe! =Daca se poate …= Sigur ca se poate. La Dumnezeu e posibil orice. Dar omul trebuie sa vrea.

Am iesit din biserica in acea seara. Daca ati inotat vreodata intr-o apa statatoare, pozitia in picioare, acea senzatie am simtit-o eu, ca plutesc. M-ati intrebat despre usurare, eliberare. Ei, asta e raspunsul meu. Pluteam. Parca calcam in aer.
Cand am ajuns acasa, mai intai am adunat toate scrumierele. Erau scrumiere si-n baie, si-n dormitor, si-n balcon, si-n sufragerie, si-n bucatarie, peste tot. Le-am pus in galeata de gunoi. Pachete de tigari peste tot… Le-am pus in galeata si-am mers in acea seara la tomberon. Le-am aruncat.

M-am intors si ma gandeam: =Biblie nu am – primul punct ce-l spunea Dugulescu, – dar am in schimb posibilitatea sa ma rog. Ce rugaciune? Spunea ca nu sunt rugaciuni tipizate, scrise.= Dar stiam rugaciunea =Tatal nostru=.
Nu mi-a fost usor sa ma pun in genunchi si s-o chem si pe sotie sa ma vada. Eu, tiranul familiei, eu care veneam acasa si tremurau toti – spargeam pahare si sticle daca mancarea nu era buna. Daca mancarea era calda, era prea fierbinte, daca era invers era prea rece. Niciodata nu stia biata femeie cum sa faca sa fie bine cu mine.

Mergeam cu prieteni acasa – pune gratare, fa cafele. Daca era prea amabila cu prietenii mei, atunci dupa ce plecau o luam la bataie ca s-a uitat prea gales la unul sau la altul. Daca era prea serioasa atunci ii spuneam ca ma face de rusine fata de prieteni, ca-i prea acra, prea asa. si nu putea nicidecum sa iasa la capat cu mine. Biata femeie, pentru ea a fost iadul aici jos pe pamant.

Atunci am ingenuncheat langa patul din dormitor, cu ea si cu fiul meu si-am spus rugaciunea =Tatal nostru= in cor, toti trei deodata, ca aceea o stiam. Ne-am rugat si ne-am culcat.
A doua zi dimineata m-am trezit si, in puterea obisnuintei, fara sa-mi aduc aminte ca eu facusem o promisiune lui Dumnezeu ca am de gand sa-l urmez, am oprit ceasul desteptator si pipaiam locul unde stiam ca se gasesc tigarile si scrumiera. Fiind locul curatat de cu seara, mi-am adus aminte de ce se intamplase cu o seara inainte.

Zdup langa pat in genunchi: =Doamne, daca existi, da-mi putere, ajuta-ma sa pot sa ma las de fumat, de baut si de vorbe murdare.=
Vreau sa va spun ca mi-a fost foarte usor cu lasatul de bautura si cu vorbele murdare. Aveam un vocabular atat de buruienos ca tot la a patra, a cincea vorba era una din aia… si nu vreau sa-mi aduc nici aminte de felul in care vorbeam in vremea aceea. Cu tigara mi-a fost mai greu.

Am martori colegii de la vechea intreprindere la care am lucrat. Ei pot sa confirme ca am fost un stricat, un destrabalat, un vai s-amar. Dumnezeu mi-a schimbat viata complet.
Casa unde erau sticle sparte, batai, scandaluri, nu vreau sa spun ca a devenit un colt de rai, as minti. Raiul e descris in Biblie. Nu-mi pot imagina eu acum ca la mine in casa e chiar coltisor de rai, as minti. In fiecare casa mai sunt discutii, probleme. Dar difera cu mult, mult, nespus de mult viata pe care am dus-o inainte de a-l cunoaste pe Isus si viata pe care am inceput sa o duc eu si casa mea, familia mea, din acel 9 martie ’86.

Reporter:
Momentul cand l-ati intalnit pe Dumnezeu in mod personal si real.

Petre Stanoievici:
Asa-i. si-nainte spuneam ca eu cred, am religia mea. Cuvantul =religie= vine din limba greaca de la un cuvant care tradus inseamna =relatie=. Relatie intre Dumnezeu si om care a fost intrerupta atunci cand primul om, Adam a pacatuit.
De-a lungul veacurilor, oamenii se straduiesc sa restabileasca aceasta relatie care a fost rupta in gradina Edenului. Natiuni, popoare, grupari mai mici sau mai mari de oameni incearca sa retabileasca aceasta relatie in diferite feluri. In felul aceasta au aparut religiile. Dar religia, indiferent care ar fi ea, nu mantuie omul.

Relatia. Relatia? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca la noapte vei muri esti sigur ca tu mergi in rai sau in iad? Nu e cale de mijloc: iadul sau raiul? Ai tu o relatie cu Dumnezeu? Daca o ai multumeste-i la Dumnezeu, ferice de tine.
Aceasta relatie am inceput sa o am si eu din acea seara.

Reporter:
Bineinteles, esentialul este schimbarea vietii. Dragi prieteni, Dumnezeu este acelasi ieri, azi si in veci. El poate sa schimbe orice viata.

Chiar daca invitatul nostru a fost robit de bautura, chiar daca a fost un tiran in familia lui, chiar daca a trecut prin atatea situatii dificile prin care multi dintre cititorii nostri trec, domnul Stanoievici L-a gasit pe Cel care poate da libertate cu adevarat.

Exista libertate politica, exista libertate sociala, exista multe feluri de libertati, dar libertatea sufletului, libertatea interioara, sa ai o inima plina de pace, de bucurie, de liniste, acestea doar Dumnezeu le poate da.

Reclame

Lasă un comentariu