Posts Tagged viata

Bucuria Domnului este taria noastra

Bucuria Domnului este taria noastra

In ultimele zile am descoperit o chestie incredibil de frumoasa in viata de crestin.
Cel mai frumos lucru care i se poate intampla unui crestin este sa fie rastignit, ca Domnul Lui.
Dar apogeul acestei frumuseti este cand esti rastignit de… crestini… de fratii tai.
(Exista si o carte: “Rastignit de crestini”)

Doamne da-ne puterea sa spunem: Tata (Tatal nostru si al lor) iarta-i caci nu stiu ce fac.

Spunea un prieten drag al meu:
„Nu vreau sa discutam despre cei care NU stiu ce fac, ci despre cei care STIU ce fac. Ma rog pentru voi toti cei rastigniti, care STITI ce faceti.”

Am inteles si eu putin ce a simtit prorocul Ieremia:
Ieremia spune:
„Fratilor, mergeti spre moarte! Calea pe care mergeti nu e in voia Domnului !”
Marii preoti ii raspund lui Ieremia: „Ticalosule, in groapa de noroi cu tine !”

Il inteleg mai bine acum pe Ieremia.
Dar bucuria Domnului este taria noastra.
Slava Lui in veci.

Lasă un comentariu

AVORT – POZE ABSOLUT INCREDIBILE

AVORT – POZE ABSOLUT INCREDIBILE
http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/

Comments (2)

Singuratatea – o viata pustie? (rezumatul Documentarului omonim)

SINGURĂTATEA – o viaţă pustie?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Când sunt singur, efectiv îmi umplu timpul liber şi-i dau de lucru minţii mele. Fie că mă ascund în spatele unui monitor sau în faţa unei cărţi…

Dr. Ileana Radu, specializată în psihoterapie familială:
Dumnezeu este întotdeauna acolo, oricât de singur te-ai simţi. În esenţă nu eşti singur, pentru că El este acolo.

Domnul A.I., Căminul de bătrâni:
Problema care ne frământă este că suntem singuri.

Reporter:
Ce înseamnă singurătatea pentru dumneavoastră?

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
O viaţă pustie. Singurătatea înseamnă o viaţă pustie. Nevoia de a comunica cu cei apropiaţi. Un chin, o viaţă chinuită, pustiită.

Reporter:
Când este durerea mai mare pentru cei singuri? De sărbători? Duminica? Primăvara?

Prof. dr. Doina Cozman, medic specialist psihiatru, cadru didactic – Facultatea de Medicină şi Farmacie:
Da, desigur. Atunci când sunt sărbători, atunci când este ziua de naştere a cuiva, atunci singurătatea parcă sună.

Gili Indrie, pastor:
Singurătatea doare. Indiferent câte realizări materiale şi pământeşti ai, singurătatea doare sau omoară. Omoară omul din interior, acea parte a noastră care tânjeşte după Dumnezeu.

Reporter:
Ce este singurătatea? Soţi singuri, soţii părăsite de soţii lor, copii fără părinţi, bătrâni singuri cărora nu le deschide nimeni uşa şi nu le dă nimeni un telefon, tineri – fete sau băieţi – care nu au cu cine să se căsătorească, persoane divorţate, văduvi şi văduve, orfani – toate acestea sunt câteva categorii de oameni singuri.
Primul lucru despre care Dumnezeu spune în Biblie că nu este bun, este singurătatea. În Genesa, capitolul 2, versetul 18, este scris:
„Domnul Dumnezeu a zis:
‘Nu este bine ca omul să fie singur.
Am să-i fac un ajutor potrivit pentru el’”.
De ce nu este bine să fie omul singur?
De ce nu şi-a găsit un ajutor potrivit?
De ce nu are un partener sau o familie, părinţi sau copii?
Sunt câteva întrebări la care încercăm să răspundem pe parcursul acestui documentar despre singurătate.

Prof. dr. Doina Cozman:
De Crăciun îţi imaginezi că în alte case, în alte apartamente, lumea se bucură şi familia este strânsă laolaltă. Din nou apare contabilul din noi şi din nou face o socoteală care iese cu semnul minus:
„Ce mulţi eram odată,
dar cum ne-am împrăştiat,
câţi au dispărut,
câţi ar putea să vină să mă caute
şi nu vin!”.
Da, cred că există într-adevăr momente psihologice în care singurătatea doare.

Reporter:
Ce credeţi că s-ar putea compara cu singurătatea? Boala, războiul, suferinţa, durerea?

Doamna F.M., Căminul de bătrâni:
Nimic, nimic, nimic. Nici să-ţi aducă lumea şi ţara întreagă. Singurătatea-i foarte pustie. Îi cea mai grea boală, să ştiţi de la mine. Cea mai dureroasă boală îi singurătatea. Asta-i mai rea decât cancerul. Foarte grea-i singurătatea. Eu spun: pe duşmanul meu ăl mai mare să-l ferească Dumnezeu de singurătate. Singurătatea îi dureroasă tare.

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
Aceeaşi problemă-i la toţi. Noi suferim datorită faptului că suntem singuri.

Reporter:
Doctorul Ioan Negrulescu, medic psihiatru, se confruntă de multe ori cu probleme generate de singurătatea din sufletul oamenilor.

Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
Când Îl găseşte pe Dumnezeu, omul trăieşte singurătatea ca pe un lux rar, singurătatea este un lux rar.

Reporter:
Eli Henteş, fostă actriţă la Teatrul de păpuşi din Târgu Mureş, a fost părăsită de soţul ei exact într-un moment când era grav bolnavă.

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
În vreme de singurătate, am învăţat multe din această experienţă tristă. M-am rugat:
„Vino-mi, Doamne, în ajutor!
Mă simt atât de singură,
mă simt atât de răpusă.
Doamne, ia-mă de mână!
Vreau să simt prezenţa Ta!” .
Vă mărturisesc că am simţit prezenţa Domnului, care m-a copleşit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranţă. De astă dată nu mă mai certam cu Dumnezeu, ci, dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuinţa mea, pentru starea mea. În acel moment, şi-mprejurul meu se aşternuse pacea.

Reporter:
Care este mentalitatea unui om singur, care şi-a produs singur singurătatea?

Gili Indrie, pastor:
Având în vedere că tot şi-au sacrificat relaţiile, unii gândesc aşa: „Dacă tot le-am sacrificat, măcar să trăiesc bine!”. Şi-atunci, parte din anestezicele pentru singurătate sunt vacanţele exotice: „Dacă tot m-am sacrificat, măcar…”. Şi-atunci a pleca pe alte meleaguri este o răsplată bună pentru ceea ce au sacrificat.
Alţii găsesc anestezicele în timpul petrecut pe Internet, în jocurile pe calculator, alţii în… frigider, alţii în telenovele şi alte moduri mai creative sau mai puţin creative de a anestezia durerea singurătăţii.

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
Rămasă singură, ştiu că eram lângă geam şi priveam cum ninge cu fulgi mari – priveam la fulgi şi plângeam. Eram foarte bolnavă atunci când soţul meu a decis să mă părăsească pentru altă femeie.
Apoi am învăţat să iert şi să iubesc. Iertându-i pe cel şi pe cea care mi-au făcut rău, am fost vindecată de Dumnezeu nu doar trupeşte, ci şi spiritual, pentru că tot lăuntrul meu suferea.

Reporter:
Dar părăsirea de către partenerul de căsătorie nu este un apanaj specific în exclusivitate femeilor. Poetul Ionatan Piroşcă, grav bolnav fiind, a fost părăsit şi el de soţie.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
De câte ori ne-am implicat cu adevărat în suferinţa altora? Singurătatea ne sperie şi ne alungă. În primul rând, simt că ne vorbeşte foarte clar şi foarte dur despre abandonare şi lipsă de ajutor.
Despre Domnul Isus ni se spune că era aşa de dispreţuit că-ţi întorceai faţa de la El, iar în clipa morţii, cea mai mare suferinţă a Sa a fost singurătatea absolută, lipsa de Dumnezeu, atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”.
Învăţătura Sa a fost DRAGOSTEA – acea putere de a Se dărui pe Sine într-o relaţie pe care Dumnezeu a găsit cu cale să ne-o exemplifice atunci când l-a creat pe om din „două bucăţi”, dar care este şi trebuie să rămână cantonată în inefabilul, sfinţenia şi frumuseţea absolută a relaţiei din sânul Trinităţii divine.

Reporter:
Şi Mântuitorul Isus Cristos a experimentat singurătatea. Dar nu în faţa televizorului sau în spatele unui monitor, ci pe cruce.

Liviu Râmneanţu, tânăr necăsătorit:
Căsătoria nu este o soluţie împotriva singurătăţii. Ba chiar poate să provoace o singurătate mult mai gravă. De exemplu, dacă apar neînţelegeri între soţi, e clar că se poate ajunge chiar la divorţ. Şi atunci tot la singurătate fizică ajungi.

Reporter:
Doamna A.V. a cunoscut una dintre cele mai crunte singurătăţi atunci când, în copilărie, a fost violată de tatăl ei. Acum este căsătorită şi are familie.

Doamna A.V., violată în copilărie:
Tu nu poţi să fii propriul tău şef şi să fii un şef bun. Intervine o altă forţă care te ia şi face cu tine ce vrea. Dar în singurătatea în care Îl implici şi pe Dumnezeu, El Îşi ţine promisiunea şi te scoate de acolo.

Reporter:
Copiii au nevoie de ceea ce le oferă părinţii sau de părinţi?

Dr. Ileana Radu:
Copiii au nevoie de părinţi, nu neapărat de ceea ce le oferă părinţii. Dacă copilul mic este un copil hiperchinetic, un copil care nu stă locului, care este „sare şi piper”, de cele mai multe ori hiperchinetismul şi mişcarea lui este, de fapt, o cerere de relaţie.
Apoi adolescentul care stă în camera lui cu televizorul… Aici este o întreagă poveste, cu baby-sitter-ul, cu doica electronică. De cum se nasc, le punem televizorul în faţă. E foarte bine să le punem muzică, e foarte bine să ne ocupăm de ei. Dar televizorul şi computerul niciodată nu înlocuiesc şi nu aduc ceea ce aduce o relaţie adevărată.

Reporter:
Cum simţiţi singurătatea?

Doamna L.A., Căminul de bătrâni:
Atât pot spune: să nu ajungă nimeni singur, nenorocit, bolnav şi vai şi-amar. Bătrâneţea aduce multe rele.

Reporter:
În unele familii, chiar dacă soţii sunt împreună, ei sunt, totuşi, teribil de singuri. Sunt soţi şi soţii care se simt singuri deoarece partenerii lor au compromis relaţia.
Dar la cei 78 de ani pe care îi are, doamna Ortansa Radu îşi aminteşte cu plăcere de soţul dumneaei şi nu priveşte bătrâneţea neapărat ca o povară.
Doamnă Radu, care este unul dintre secretele evitării singurătăţii în căsnicie?

Ortansa Radu, văduvă:
Noi am căutat toată viaţa să ne înţelegem, să discutăm lucrurile, să comunicăm, să nu strângem în noi nimic negativ, nicio amărăciune, ci să rezolvăm totul în ziua respectivă. Şi aşa am dus 43 de ani de căsnicie, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Reporter:
Priviţi cu frică sau cu seninătate trecerea dincolo?

Ortansa Radu, văduvă:
Abia aştept. În mod deosebit de când soţul meu s-a dus la Domnul, doresc să fiu alături de el…

Reporter:
Crăciunul şi sărbătorile sunt perioade petrecute de obicei în familie, nu în singurătate. Cum percep aceste momente cei singuri?

Ovidiu Bulzan, pastor:
Sărbătoarea intră maiestuos, dând uşile de perete! Ea nu suportă să fie ţinută la uşă, ea nu suportă să fie amânată, ea nu suportă să facă anticameră.
Ea vine şi tot ethosul ei ne comunică: te aliniezi sau te răzvrăteşti împotriva raţiunii pentru care ai primit această sărbătoare.

Reporter:
Există atunci posibilitatea ca un om, chiar dacă are familie şi este integrat în societate, să se simtă totuşi singur?

Radiana Cordoş, consilier creştin:
Am văzut foarte mulţi oameni „singuri în doi” şi foarte multe familii unde partenerii trăiesc în aceeaşi casă, mănâncă aceeaşi mâncare şi se simt cumplit, cumplit de singuri. Şi cred că asta este pentru că viaţa din Dumnezeu nu pulsează în ei.

Reporter:
Titel Malnaşi a rămas orfan de mamă la vârsta de 3 ani. Până la 12 ani a crescut în România, apoi a mers împreună cu tatăl său în America.
Datorită faptului că tatăl său era şofer de cursă lungă, Titel petrecea foarte mult timp singur, acasă. Astfel a căzut în patima drogurilor, a pornografiei, se uita la filme murdare, consuma alcool şi a intrat într-o depresie cruntă.

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Am ajuns în starea aceea din cauza depresiei psihice şi din cauza consumului de droguri.

Reporter:
Din cauza depresiei ai ajuns la droguri sau din cauza drogurilor ai ajuns la depresie? Cum se leagă una de alta?

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Din cauza depresiei am ajuns la droguri. Am început o viaţă fără nici o regulă. De la vârsta de 15 ani, când am început să trăiesc pe cont propriu, nu am mai băgat în seamă regulile. De exemplu: dimineaţa să am un anumit timp pentru mine, pentru serviciu, sau când vin de la serviciu să-mi chivernisesc banii. Stricam banii pe tot ce-mi vedeau ochii, în special pe alcool. Nu-mi ajungeau pentru facturi, luam amenzi, făceam accidente. Nu puteam să fac faţă. Şi mergeam din ce în ce mai jos.

Radiana Cordoş, consilier creştin:
Singurătatea poartă în ea ceva sublim, şi anume că-n toată izolarea aceasta lăuntrică se vede dorinţa omului de a fi dorit – omul tânjeşte să fie dorit de o fiinţă umană.

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Cât timp consumi, cât timp inhalezi nu poţi să dormi. Eu, de exemplu, am avut chiar 6 zile fără să dorm.

Reporter:
Şase zile nu ai închis ochii, nu ai dormit?

Titel Malnaşi, fost dependent de droguri:
Nu, deloc. Eram în continuu pe droguri. Deja trupul îmi tremura. Era să intru în şoc. De multe ori când ajungeam la 3-4 zile nedormite, în momentul când rămâneam fără droguri, adormeam unde eram.
Îmi amintesc că odată m-au arestat din maşină. N-am mai apucat să-mi găsesc sticla – fumam „piatră” atunci – este un fel de cocaină în formă solidă, „crack” îi spune. Nu îmi mai găseam ţeava. Din cauză că n-am găsit-o, am adormit cu piciorul pe frână şi cu farurile aprinse.
Vecinii au chemat poliţia. Era dimineaţa pe la ora 3. Au venit şi m-au arestat din maşină.

Reporter:
La toate acestea a contribuit în mod esenţial faptul că Titel Malnaşi rămânea foarte mult timp singur acasă.
Una dintre cele mai cumplite singurătăţi este atunci când îţi moare un copil. Familia Gigi şi Adriana Cosman au trecut prin această experienţă când l-au pierdut pe Lucian, în vârstă de 21 de ani, unul dintre cei trei băieţi ai familiei Cosman.

Adriana Cosman:
Când privim la grozăvia care s-a întâmplat şi la tragedia prin care am trecut, putem spune că nu a fost uşor. Dar am fost uimită cum ne-a întărit Dumnezeu, cum l-a pregătit Dumnezeu pe acest copil special, pe care, acum, după ani, l-aş numi „copilul pregătit să plece în glorie”.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
Caut să împlinesc această singurătate în singurul loc unde ea poate fi împlinită – la picioarele lui Isus Cristos.
El ne-a mântuit, El ne-a aşezat unul lângă altul, şi acum eu consider că fără ştirea Lui nu se poate întâmpla nimic. De aceea rămân la picioarele Lui. Pentru că El ştie de ce s-a întâmplat lucrul acesta. El ştie ce să facă cu singurătatea mea actuală. Şi Îi mulţumesc pentru asta.

Dr. Ileana Radu:
Maica Tereza vorbea despre „orfanii din casele de lux” – copiii mai mari, adolescenţii sau copiii părinţilor extrem de ocupaţi şi de performanţi. Orfanii din casele unde părinţii au milioane sau financiar sunt foarte sus şi cred că dacă le oferă condiţii materiale bune copiilor, şi-au rezolvat „părinţeala”, ceea ce este absolut fals.
Mi-aduc aminte de fetele mele. La adolescenţă, una dintre ele era extrem de necruţătoare. S-a uitat odată în ochii mei şi mi-a spus: „Tu şi când eşti prezentă eşti absentă!”.

Ionatan Piroşcă, părăsit de soţie, poet:
Ne-am născut singuri şi murim singuri! În conştiinţa noastră facem singuri alegeri zi de zi. Sentimentele noastre vin şi pleacă singure.

Reporter:
Doamna Ionelia Ion locuieşte în Chicago, Statele Unite. Este divorţată şi imobilizată fizic datorită unei boli din copilărie. Nimeni nu vă deschide uşa?

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:
Nu.

Reporter:
Staţi singură toată ziua, doar asistenta medicală vă vizitează?

Ionelia Ion, divorţată şi imobilizată fizic:
Am şi o prietenă care vine şi mă ajută. Cu ea mă duc să cumpăr câte ceva sau când mai am nevoie, spre exemplu de clinică, de câte o consultaţie generală pe an. Însă nimeni, nimeni nu vine la mine. Absolut nici o persoană.
Nu mă sună decât din Chicago, să zic, două persoane. Şi din toată America mai am vreo câţiva prieteni care sunt împrăştiaţi în alte state. În rest, absolut nimeni.

Reporter Lidia Iliesi:
Alin, când poate fi singurătatea plăcută? Tu eşti tânăr acum şi necăsătorit. Te simţi singur? Câţi ani ai?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Am 29 de ani. Nu, nu mă simt singur.

Reporter Lidia Iliesi:
De ce nu te-ai căsătorit până acum? Ai avut o decepţie?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Am considerat că încă n-am găsit persoana potrivită.
Dar acum am găsit-o . E în zonă . Urmează…

Reporter Lidia Iliesi:
Până n-ai găsit persoana „care urmează”…, te-ai simţit singur?

Alin Avrămoni, tânăr necăsătorit:
Din punctul de vedere al împărţirii vieţii cu un partener, au fost momente în care m-am simţit într-adevăr singur, gândindu-mă de ce mie nu mi se întâmplă ca altora…

Reporter:
Când simţiţi singurătatea mai acut: de Crăciun, de Paşti, de sărbători, primăvara, vara, când anume?

Domnul L.O., Căminul de bătrâni:
În fiecare zi, în fiecare zi. Nu numai de sărbători, ci în fiecare zi. Şi n-avem ce face.
Aici, la căminul de bătrâni, este ca o societate – ne vedem unii cu alţii, mai vorbim, mai nu vorbim. N-avem relaţii foarte prietenoase unii cu alţii. Fiecare-n felul lui.

Reporter:
De la Căminul de bătrâni, la „Casa Comorii” – o casă pentru copii îmbătrâniţi înainte de vreme…
Mai mult de jumătate dintre copii sunt crescuţi de un singur părinte, de obicei de mama. Sau alţii cresc chiar fără părinţi. Peste 200.000 de copii din România sunt daţi în grija unor bunici, mătuşi sau vecini deoarece părinţii lor au plecat la muncă în alte ţări.
Sunt şi cazuri de copii care se cresc unii pe alţii. Fraţi de 8-9 ani îi cresc pe cei cei mai mici, pe cei de 4 sau 5 ani. Băiatul S.A. are 14 ani şi amândoi părinţii l-au părăsit. Te-ai simţit singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
Da. Înainte să vin la Cici.

Reporter:
Mama şi tatăl tău unde erau?

Băiatul S.A., 14 ani:
Tata a plecat în Germania şi mama n-a mai venit pe la noi şi nu s-a mai interesat de noi.

Reporter:
Care era atmosfera din familia ta?

Băiatul S.A., 14 ani:
Era destul de greu. Mă bătea şi n-a fost bine deloc.

Andres Cilian, Casa de copii „Casa comorii”:
Eu sunt Cici, cel despre care vorbea. Aş vrea să vă povestesc istoria Băiatului S.A.. El e un copil foarte liniştit, iubăreţ într-un fel, şi mi-e foarte drag. De când l-am cunoscut a fost un băiat retras şi lipsit de orice apreciere, lipsit de orice bun în viaţa lui.
M-am implicat în viaţa lui treptat, pentru că vedeam că nu se poate dintr-o dată. Şi încetul cu încetul am dezvoltat o relaţie cu el şi am simţit golul din sufletul lui, golul care înseamnă familie, relaţii, ataşament, care înseamnă orice este legat de o societate dezvoltată şi civilizată.

Reporter:
Cum se manifesta singurătatea la tine? Erai trist, abătut? Cum erai atunci când te simţeai singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
N-aveam ce face, pur şi simplu. Doar stăteam.

Reporter:
La „Casa Comorii” te mai simţi singur?

Băiatul S.A., 14 ani:
Nu. Aici am prieteni, am tot ce-mi trebuie.

Andres Cilian:
Am reuşit să-l aduc la casa noastră şi i-au trebuit 3 ani până să se deschidă aşa încât să putem dezvolta o relaţie de prietenie.
Acum e un băiat foarte ataşat de noi. Se simte în viaţa lui amprenta pe care viaţa aceasta nouă şi-a pus-o.

Dana Jibetean, tânără necăsătorită:
Perioada de tânăr necăsătorit e mai avantajoasă pentru că ai mai mult timp să faci ce doreşti, să îţi împlineşti planurile pe care le ai, să alegi să petreci timp cu cine doreşti, să investeşti în prietenii tăi.

Prof. dr. Doina Cozman:
Singurătatea este o povară grea pentru că ea naşte frustrări. Stăm singuri şi ne gândim:
„Ce mult bine le-am făcut noi celor apropiaţi!
Câtă generozitate am împrăştiat noi în jur
şi cum am vrea acum
ca această generozitate din trecut
să ne fie dată înapoi.
Ce mult am vrea
să fim semnificativi pentru alţii!
Dar suntem singuri în camera noastră
şi nimeni nu ne dă nici măcar un telefon”.

Ce multe regrete! Ce contabilizare negativă! Contabilul din noi nu face altceva decât să facă un inventar care iese negativ.

Adriana Cosman:
Ca soţie, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să ştii să îmbărbătezi, să ştii să apreciezi.
Şi, dacă este nevoie, cu un duh blând şi liniştit, aşa cum ne învaţă Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu răneşti. Pentru că sunt atâţia care, din lipsă de înţelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-şi dea seama. Şi atunci măcar tu, ca soţie, să fii un balsam alinător pe rană.

Reporter:
Acestea sunt sfaturi înţelepte pentru femei înţelepte.

Dr. Ioan Negrulescu, medic psihiatru:
V-aş aduce aminte de un aforism al Sfântului Augustin – acest genial cugetător al creştinismului – care spunea aşa:
„Tu uşurezi pe acela pe care-l umpli,
şi pentru că nu suntem plini de Tine,
suntem o povară pentru noi înşine!”.

Deci, atâta vreme cât omul nu-L are pe Dumnezeu, omul este o povară pentru el însuşi. De îndată, însă, ce Dumnezeu îi umple viaţa, sistemul de valori se schimbă.

Reporter:
Doamna Elena Ţârle este în vârstă, este văduvă şi locuieşte singură într-un apartament la etajul IV, la marginea oraşului. Doamnă Elena, aţi avut o viaţă fericită?

Elena Ţârle, văduvă:
Nu. Am trăit o viaţă foarte, foarte grea. Am avut un soţ care s-a purtat foarte rău. Mai rău nici nu se putea. Avea o funcţie mare, dar degeaba…

Reporter:
Acesta ar fi un posibil scenariu a ceea ce se numeşte „singurătate în familie”…

Eli Henteş, părăsită de soţ, fostă actriţă:
Am câteva gânduri în special pentru cei care, sub o formă sau alta, trec prin singurătate.
Dragii mei, vă vorbeşte sora voastră,
sora voastră geamănă,
sora voastră de suferinţă.
Iubite cititor, indiferent prin ce treci
aş vrea să nu te laşi răpus de durere,
să nu te laşi răpus de singurătate.
Aş vrea să-ţi spun
că Domnul nu te-a părăsit.
Domnul nu părăseşte pe nimeni.
El este lângă tine în nevoie.
El este în suferinţă lângă tine şi lângă mine.
El este gata să-ţi şteargă lacrima.
El vrea să-ţi pui mâna ta în mâna Lui,
să te ridici deasupra problemelor –
fie ele de singurătate, fie de boală.
Abia când vei ajunge deasupra acestora,
abia atunci vei gusta măreţia Cerului şi
vei simţi bucuria mântuirii.
Nu te uita la cei care ţi-au făcut rău,
sub o formă sau alta,
care te-au părăsit,
care te-au abandonat, poate, ca pe-o zdreanţă.
Priveşte la El,
priveşte la Cristos.

Reporter:
În speranţa şi cu dorinţa sinceră ca singurătatea prin care treci, dragul şi iubitul nostru cititor sau cititoare, să nu fie ceva chinuitor, ci să fie o binecuvântare şi o oportunitate de apropiere de Dumnezeu, îţi dorim ca Dumnezeul cel Atotputernic, Domnul cerului şi al pământului, să te binecuvânteze!

Lidia Iliesi:
Singurătatea este asemenea situaţiei fătului din uterul mamei. Când este copilul ei mai aproape de ea?
Poate o mamă proteja un prunc mai bine ca atunci când este în pântecul ei?
Când participă un copil mai mult şi mai direct la sentimentele mamei?
Când este mai echilibrat şi mai bine hrănit?
Atunci când este în acel loc ascuns…

Am găsit în singurătate locul şi starea în care Dumnezeu a fost cu mine mai sigur ca oricând.

Dar totodată, unde şi cum pare un copil mai părăsit decât în pântec? Ce este în jurul lui? Un lichid prin care nu vede nimic. Pluteşte în derivă. Nu ştie ce se petrece în jur. Nu ştie câte cuvinte se spun despre el, câte se fac pentru el, câte se pregătesc.
El nu înţelege nimic. Doar simte dacă mama se bucură sau e tristă. Îi cresc mânuţele, picioruşele şi tot ce va avea nevoie în altă lume – în lumea cea de-afară.

Dar în pântecul mamei copilul este singur. Este mai singur decât oricând. Însă este cel mai protejat, cu atenţia şi cu tandreţea cea mai mare. De ce? Fiindcă este ascuns în mama..
Legătura dintre ei este unică şi cea mai puternică tocmai în această singurătate în care el creşte şi se dezvoltă pentru o altă viaţă.

Singurătatea este locul şi starea în care nu poţi fi decât tu şi Dumnezeu.
Pierdut în faţa calculatorului,
fără prieteni,
privind ore întregi pe fereastră;
părăsit de fiinţa iubită
sau departe de copilul drag;
sau poate chiar singur în pat,
stând totuşi alături de partenerul
de care te desparte un zid nevăzut…
sau în parc, unde nimeni nu te ştie
şi nici nu e interesat să ştie ceva despre tine;

Însă Cel care ne-a dat viaţă nu ne părăseşte niciodată. Dumnezeu ne spune:
„Nicidecum n-am să te las,
cu nici un chip nu te voi părăsi!”
(Evrei 13:5).

Cornelia Stoica:
Termenul „singurătate” poate denumi o stare de fapt, statutul social de persoană singură, cum ar fi, de exemplu, o persoană necăsătorită, văduvă, divorţată sau care a ajuns singură datorită altor circumstanţe ale vieţii.

Acelaşi termen poate denumi şi o stare sufletească lăuntrică, interioară, persoana în cauză simţindu-se abandonată, părăsită, izolată de viaţa socială, de oameni, de lumea din jur şi chiar de Dumnezeu.

De multe ori prin „singurătate” înţelegem „solitudine”, cu alte cuvinte retragerea voită a unei persoane din tumultul vieţii pentru a petrece o vreme singură cu un anumit scop, cum ar fi refacerea fizică, psihică, emoţională, meditaţia sau cugetarea etc.

În acest documentar, faţetele termenului „singurătate” se întrepătrund, fapt care ne ajută să înţelegem mai bine că, în ultimă instanţă, orice persoană, nu numai cea cu statutul social de „persoană singură”, poate experimenta momente de singurătate, când se simte, sufleteşte şi mental, izolată de oameni şi de Dumnezeu.

Această stare sufletească se poate instala voluntar sau involuntar, datorită suferinţelor, a împrejurărilor vieţii, a păcatului, a firii omeneşti, care distrug relaţia şi comunicarea autentică cu Dumnezeu şi cu semenii.

Când această stare de singurătate lăuntrică se instalează pentru o perioadă mai lungă de timp şi tinde să devină permanentă, ea devine nocivă şi poate duce la o viaţă pustie. Dar când o persoană alege să trăiască un timp în solitudine, izolată de ceilalţi oameni cu scopul meditaţiei, a cercetării de sine, a edificării sufleteşti şi a întăririi relaţiei cu Dumnezeu, atunci această izolare poate duce la creştere spirituală şi umplere de putere divină.

Dacă astfel de momente de solitudine sunt benefice şi de dorit din când în când, singurătatea nu este o stare de dorit şi doar Dumnezeu este Cel care ne poate ajuta să ieşim din ea.

Citind această carte, mi-am întărit convingerea formată de-a lungul anilor că atunci când suntem bine integraţi într-o comunitate de credincioşi autentici, când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne înnoiască gândirea, să ne schimbe perspectiva şi concepţia despre lume şi viaţă, atunci singurătatea dispare şi face loc unei vieţi pline de semnificaţie, unei vieţi de slujire a lui Dumnezeu şi a semenilor.

Dumnezeu poate transforma
pustia singurătăţii într-o
oază
în care să înflorească speranţa
şi să rodească credinţa.

AICI ESTE DOAR UN REZUMAT AL ACESTUI DOCUMENTAR. DACA VREI SA CITESTI INTREGUL DOCUMENTAR, LASA UN MESAJ.

Comments (2)

Interviu – PETRICĂ BOHUŞ – Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?

PETRICĂ BOHUŞ – Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?

“Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: ‘Doamne trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă’. Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă.”

“Acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal şi de fapt, Partidul comunist îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.”

“Puteam să devin cadavru, puteam să mor şi eu pe mine m-am întrebat: ‘Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?’ Şi eu mi-am dat răspunsul: ‘Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.’ “

“După ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate.”

“Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi”

“…poliţişti corecţi, poliţişti cu frică de Dumnezeu, poliţişti care se mulţumesc cu leafa lor.” A rămas uimit şi a întrebat: “Mai sunt astfel de poliţişti în România?”

“Aceasta este durerea bătrâneţelor, senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.”

“Am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă. Dar am cerut totuşi să facă avortul.”

“A avut loc şi divorţul.”

“Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Petrică Bohuş lucrează în Poliţia Română şi a cunoscut o lege mult mai înaltă decât oricare dintre legile omeneşti – a cunoscut legea dragostei lui Dumnezeu.

Petrică Bohuş:
– In copilărie, străbunica mea era o credincioasă care studia Biblia şi trăia Biblia. Părinţii mei n-au vrut să audă de Dumnezeu şi de Biblie, însă am apreciat-o foarte mult pe acea străbunică a mea care Il iubea pe Dumnezeu şi uneori o mai însoţeam şi eu la biserica din sat.
Dar ajungând într-o Şcoală de Miliţie, educaţia pe care am primit-o acolo a fost cu totul diferită. Credeam şi eu ce se spunea de la conducerea Partidului Comunist, şi anume că Dumnezeu nu există, că acei oameni care mai cred în Dumnezeu sunt reduşi mintal, că Partidul îţi oferă totul, aici şi acum, iar dincolo de moarte nu mai există nimic.
Am îmbrăţişat şi eu această doctrină şi am şi crezut-o. Faptul acesta m-a făcut să trăiesc după cum am vrut eu, crezând că eu sunt cineva şi că Dumnezeu nu există. Căutam să trăiesc după poftele mele.

Reporter:
– Poate sunt oameni în vârstă, care nu-şi mai găsesc rostul în viaţă sau care cred că nu mai sunt de folos nimănui. De multe ori aceasta este durerea bătrâneţelor – senzaţia că nu eşti de folos nimănui şi fiecare te aruncă de ici-colo.
Dar puteţi lua un nepot, un copil, un vecin sau pe cineva căruia să-i vorbiţi despre Domnul Isus Cristos, iar în felul acesta veţi avea influenţă peste ani, poate peste zeci de ani, influenţă pe care doar Dumnezeu poate să o folosească spre slava şi gloria Lui, chiar într-un moment când credeţi că nu mai sunteţi de folos nimănui.

Petrică Bohuş:
– Prima dată când mi-am pus întrebarea despre veşnicie, despre Dumnezeu, despre iad, a fost într-o noapte, în anul 1990.
Lucram la circulaţie şi aveam o acţiune de noapte. Trebuia să opresc autovehiculele care circulau în acea noapte.
La un moment dat s-a apropiat o maşină care efectiv, m-a sfidat. Conducătorul autoturismului respectiv nu s-a supus semnalului meu de oprire şi a continuat drumul cu cea mai mare viteză la o foarte mică distanţă de mine. In acel moment, datorită curentului de aer, cascheta mea a căzut de pe cap şi-am rămas încremenit pentru câteva momente pentru prima dată.

Reporter:
– Puteaţi rămâne de tot acolo…

Petrică Bohuş:
– Puteam să devin cadavru, puteam să mor. Atunci m-am întrebat: „Unde m-aş fi dus dacă aş fi murit?” Tot eu mi-am răspuns: „Nu eşti pregătit să te întâlneşti cu Dumnezeu. Tu de fapt, L-ai negat pe Dumnezeu.” Şi eu mi-am dat răspunsul: „Dacă muream, sigur ajungeam în iad, în chinuri, în focul cel veşnic.”
M-am gândit o perioadă la întâmplarea respectivă, dar viaţa şi-a intrat în cursul ei normal şi am uitat.
Căutam fericirea, ca orice om. Am zis: „Doamne, trebuie să găsesc şi eu împlinire în viaţă.” Discotecile, prieteniile, chefurile, toate aceste lucruri îmi lăsau un gol în inimă. Am căutat să-mi găsesc fericirea în profesie. Lucram cu pasiune zi şi noapte. Tot n-am fost împlinit.
Mi-am zis: „Dacă mă căsătoresc, cu siguranţă voi găsi şi eu un rost în viaţă”. In ’90 m-am căsătorit, dar fericirea tot nu am găsit-o. Mai mult, am acumulat păcate. Am mai adunat în comoara aceea de mânie alte păcate la cele pe care le făcusem până atunci.
După ce că trăisem în destrăbălare, în desfâu, acea soţie a rămas însărcinată şi amândoi am hotărât să facă avort. Chiar dacă conştiinţa îmi spunea că nu-i un lucru bun, legile permiteau deja după revoluţie să faci avort dacă nu doreai copilul. Pentru că nu ne înţelegeam şi ziceam: „Şi aşa vom divorţa, mai bine să nu avem copii”, soţia mea a făcut avort.
Este de remarcat că Dumnezeu vorbeşte în multe feluri. Dumnezeu vorbeşte uneori prin visuri, alteori prin diferiţi oameni. Inainte de a merge să cer doctorului să intervină pentru a face avort, noaptea am avut un vis. Efectiv, am visat un băieţel frumos care era neajutorat. Se uita spre mine cu îngrijorare şi îmi cerşea milă.

Reporter:
– Ca un copil în faţa cuţitului chiuretei din mâna ginecologului.

Petrică Bohuş:
– Exact. Simţeam că viaţa acestui copil depinde de hotărârea pe care eu am s-o iau. Dimineaţa când m-am trezit eram perfect convins că nu este bine să facă avort. Eram convins că trebuie să întrerupă această lucrare criminală. Dar n-am avut puterea să şi îndeplinesc acest gând.
M-am dus la spital şi doctorul mi-a spus: „Să ştiţi că soţia dumneavostră e mai bine. Să ştiţi că o să scape şi copilul şi ea.” Atunci eu i-am spus că de fapt noi nu dorim copilul, ci am vrea să fie avortat. S-a mirat şi doctorul. Avortul s-a produs.
La puţin timp după aceasta a avut loc şi divorţul. După toate aceste necazuri şi încercări de-ale mele de a căuta fericirea, toate de fapt au eşuat şi eu am ajuns să fiu din ce în ce mai disperat.
Mai mult, după ce am ajuns singur, divorţat, m-am cufundat mai mult în noroiul acestei lumi, în plăceri, în păcate. Colegii mei mă îndemnau să merg cu ei la un pahar. Mă îndemnau să am diferite relaţii.
De fapt, am ajuns la concluzia că păcatul la început e dulce, însă la urmă lasă un gust amar. M-am adâncit tot mai mult în păcatele acestei lumi crezând că poate voi găsi astfel fericirea. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Ce-am reuşit să fac eu? Am reuşit să fac din viaţa mea cioburi. Şi când viaţa mea a fost aruncată pe jos şi n-am văzut ajutor nici în stânga, nici în dreapta, atunci mi-am ridicat privirea spre cer.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu: „Doamne, ai milă de mine şi fă ceva cu mine.” A fost momentul când în disperarea mea am strigat către Dumnezeu şi Dumnezeu a intervenit.
Citind Biblia, mi-am văzut viaţa acolo. Am văzut că de fapt sunt foarte murdar. M-am comparat cu Fiul lui Dumnezeu de data aceasta şi m-am văzut atât de murdar. Am zis: „Doamne, cum mă poţi accepta să fiu copilul Tău?”

Reporter:
– O asemănare între dumneavoastră şi Domnul Isus Cristos este autoritatea cu care aţi fost investit. Şi dumneavoastră aţi avut autoritate atunci când a venit maşina respectivă cu viteză, dar n-aţi avut putere s-o opriţi. Degeaba aţi avut autoritate c-a trecut pe lângă dumneavoastră şi v-a zburat cascheta de pe cap.
Domnul Isus Cristos a primit de la Dumnezeu Tatăl şi autoritatea şi puterea de a aduce absolut totul în genunchi înaintea lui Dumnezeu. De a supune totul lui Dumnezeu.

Petrică Bohuş:
– Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu a avut cel mai mare efect asupra fiinţei mele. Citind din Noul Testament am aflat care este de fapt voia lui Dumnezeu. Am descoperit planul Lui de mântuire pentru omenire.
Mi-am dat seama că pentru păcatele mele eu trebuie să fiu condamnat în iad, într-un foc veşnic. Aceasta m-a speriat.
Dar când am descoperit că de fapt, pentru păcatele mele a plătit altcineva, adică Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, pentru mine a fost o veste foarte bună. Am mulţumit cu lacrimi şi-am spus: „Doamne, Iţi mulţumesc că m-ai scăpat de pedeapsă. Mulţumesc că ai coborât din cer, Te-ai făcut sărac ca să mă-mbogăţeşti pe mine.”
Am început să călătoresc cu Dumnezeul meu citind Biblia, dar totuşi continuam să mai şi păcătuiesc. Am căzut într-un păcat de curvie.

Reporter:
– Apoi într-altul, apoi într-altul …

Petrică Bohuş:
– Nu am reuşit să cad şi-n altele pentru că Dumnezeu a intervenit chiar în noaptea aceea. Mi-amintesc că la ora 12 noaptea, o tânără mi-a adus o casetă. N-o văzusem demult pe aceea tânără. La 12 noaptea ea a venit cu o casetă la mine! S-a consumat păcatul.
După ce a plecat, m-am simţit atât de frustrat şi am început să plâng. Totuşi mi-a fost ruşine de Dumnezeu, pentru că ştiam că Dumnezeu m-a văzut. Nu m-am mai rugat, ci m-am aşezat în pat să dorm. M-am trezit transpirat, după ce am avut un coşmar extraordinar de dureros.
In coşmarul meu mă vedeam într-un tunel lung, întunecat. Nişte fiinţe urâte erau prezente acolo şi eu parcă pluteam în tunel. Şi arătau spre mine. Işi băteau joc de mine efectiv. M-aruncau de pereţi. Mă loveau. Şi strigam, şi strigam şi nimeni nu m-auzea.
Atunci am strigat la Isus. Am zis: „Doamne, ai milă de mine şi scapă-mă de aici”. In momentul acela m-am trezit. Era realitate. Eram transpirat, eram tremurând. M-am pus pe genunchi, pentru că ştiam deja că păcatul este cel care-l separă pe om de Dumnezeu. Mi-am dat seama că păcatul meu m-a făcut să ajung în acea stare. Imediat, fără să-mi spună cineva, Duhul lui Dumnezeu mi-a şoptit să-mi mărturisesc păcatul.
M-am pus pe genunchi la ora aceea târzie de noapte şi am zis: „Doamne, recunosc că-n seara aceasta am păcătuit. Recunosc că nu trebuia să accept, să păcătuiesc. Trebuia să refuz. A fost un examen pe care eu l-am căzut. Ai milă de mine. Doamne, Tu dacă m-ajuţi şi dacă mă faci să ajung dimineaţa cu bine, să nu mai am coşmarurile acestea, eu mă voi pocăi din toată inima.”
Dimineaţa când m-am trezit m-am bucurat. M-am bucurat că am simţit eliberarea. Am fost iertat. Păcatul acela a fost îndepărtat din viaţa mea.
Dar, am înţeles că Dumnezeu a vrut să-mi dea o lecţie. Dumnezeu a vrut să-mi spună că păcatul e păcat şi că nu te poţi juca cu păcatul. Păcatul trebuie abandonat. Şi trebuie să mă lupt cu trupul meu să-l ţin în stăpânire ca să trăiesc o viaţă sfântă, o viaţă după voia lui Dumnezeu.

Reporter:
– Atunci când se schimbă inima oamenilor, atunci oamenii vor trăi ştiind că îi vede Dumnezeu, vor lucra la locul de muncă ca pentru Dumnezeu, chiar dacă nu-i vede şeful. Vor trăi ca pentru Dumnezeu în orice împrejurare ar fi.
Sociologi de renume, cum este de exemplu Max Weber, vorbesc despre etica protestantă şi progresul societăţii şi al civilizaţiei.
Când oamenii ajung să aibă o asemenea etică, încât în orice context s-ar afla, ei trăiesc şi lucrează ca şi când sunt văzuţi de Dumnezeu – pentru că suntem văzuţi de Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu totul este gol şi descoperit, putem să fim şi-n fundul mării – atunci societatea progresează şi scapă de corupţie, scapă de minciună, scapă de hoţi, scapă de lucruri imorale.

Petrică Bohuş:
– Am ajuns să experimentez acest lucru. Şi anume, că “frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.” La locul meu de muncă, la Circulaţie, eram la Oradea şi la un moment dat intră pe interzis un italian cu maşina. A încercat să mă mituiască cu o sumă de bani, dar i-am zis: “Să ştiţi că dacă aş lua banii aceştia nu mi-ar fi frică că vă duceţi să spuneţi la şefii mei. Şi chiar dacă v-aţi duce, mâine n-aş recunoaşte.
Apoi nu am aşa mulţi bani încât să nu încapă şi cei pe care dumneavoastră mi-i daţi. Dar vreau să vă spun, că chiar acum, în aceste momente, se uită spre noi Şeful Poliţiei Universului, Domnul Isus Cristos.
Eu am o relaţie personală cu Domnul Isus şi vreau să trăiesc după voia Lui. El îmi spune să nu iau mită. Să mă mulţumesc cu ceea ce am. Şi acest fapt mă face pe mine să refuz ceea ce dumneavostră îmi oferiţi.”
*
Dacă în trecut obişnuiam să consum alcool, acum nu mai folosesc alcool. Dacă în trecut vorbeam lucruri neîngăduite, ruşinoase, păcătoase, acum Il laud pe Dumnezeu şi folosesc cuvinte frumoase. Dacă înainte trăiam în imoralitate, acum caut cu tot dinadinsul să trăiesc în sfinţenie, după voia lui Dumnezeu.
Doresc din toată inima ca mult mai mulţi poliţişti să vină la credinţa în Cristos, nu la o religie, pnentru că doar Domnul Isus Cristos este calea către cer. “Cine are pe Fiul, are viaţa. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa.”

Petrică Bohuş este căsătorit cu Dina şi au doi copii.

Comments (2)

DOCUMENTAR DESPRE AVORT – Rezumat

Rezumat – DOCUMENTAR DESPRE AVORT
(Intregul Documentar are 5 episoade si poate fi solicitat gratis)

“Ce nume i-ai da copilului tau nenascut ?”

Realizat pentru Radio Vocea Evangheliei – Timisoara.
Difuzat initial de Radio Vocea Evangheliei – Romania.

Reporter:
– Ce nume i-ai da copilului tau, primului tau copil, pe care l-ai avortat?

Doamna I.S.:
– M-am gandit de nenumarate ori,.…, aici mi-ai atins un punct, cum sa zic, un domeniu in care nu sunt pe deplin vindecata…
Mi-e dor de el, nu stiu ce era, daca era fetita sau baiat…
Ma gandesc la copiii mei cu durere…
si ma intreb oare ei daca ne-am intalni acum ce mi-ar spune,
oare ar putea sa ma ierte pentru ceea ce am facut – pentru faptul ca
pe unul l-am lasat sa cada in scoica de la WC si sa mearga pe canalul ala, in mizeria aia, nu stiu,
pe celalalt l-am lasat sa-l macelareasca doctorul, sa-l taie in bucati si sa-l scoata afara,
iar pe celalalt sa-l aspire…
cat de cumplit, cat de dureros a fost pentru ei lucrul asta…
si sufleteste faptul ca au fost despartiti de mama lor intr-un…intr-un mod atat de barbar,
si durerea fizica pe care au simtit-o…
desi m-am iertat pe mine si stiu ca Dumnezeu m-a iertat,
NU pot sa uit ce dureri am pricinuit…
iar de numele lor la fel, nu pot sa vorbesc – si asta mi-e greu.
Daca as putea macar sa le pun niste nume, sa ma gandesc la ei ca la niste… ca la cineva…oricum ma gandesc la ei ca la niste fiinte, dar,
asa cum spun acum T…, I…, M… si D…, as vrea sa le spun si lor cumva si sa ma rog pentru ei,
dar nu pot…

……………………………………………………………..

…la un moment dat am simtit nevoia sa ma duc la baie si…
am simtit senzatia de screamat si…
m-am trezit efectiv ca…
a iesit copilul…
Deci, a fost cumplit…
chiar daca ma simt iertata si eliberata de cosmarul asta,
imaginea asta n-am sa pot s-o uit niciodata.
Nu mi-a venit sa cred ca este adevarat ceea ce vad – ERA CU COPIL.
Un copil cu tot ceea ce avea nevoie:
maini, picioruse, cap, ochi, nas, gura, totul era acolo, si…
in balansul lui, cum era atarnat de ombilic, cu capul in jos si mainile si le-a ridicat totusi,
deci fiind cu capul in jos a…
a putut sa-si duca mainile la ochisori,
ca si cand ar fi plans,
ca si cand ar fi vrut sa-si stearga lacrimile sau sa-si acopere ochii,
sa nu vada ce-l asteapta…

………………

Sentimentul meu atunci a fost ca-mi vine sa-l iau in mainile mele, sa-l…
sa-l pun la loc si sa…
sa las sa continue viata…
am…am urlat cu disperare,
am fost …nu va pot spune, ca int-un cosmar,
AM TRAIT UN COSMAR.

Rep.:

In secolul XX, peste 273.000.000 de oameni au murit datorita avortului. Numarul acestor copii avortati depaseste de cateva ori numarul persoanelor ucise in cele 2 razboaie mondiale.
Am stat de vorba cu d-l Prof. Dr. Ioan Munteanu, membru al Academiei de stiinte Medicale din Romania, directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Bega”, despre tehnica si procedeele de realizare a avortului.

Prof. Dr. Ioan Munteanu:

Sunt mai multe procedee, se realizeaza prin 2 in special: prin aspiratie, adica uterul este deschis printr-o tehnica mecanica, in interiorul uterului se introduce o tija a unui aspirator de constructie speciala pentru avort si se face aspiratia embrionului, placentei, etc.
Aceasta tehnica consideram noi si nu numai noi, este cea mai putin agresiva, adica lasa cele mai putine sechele.
Cealalta varianta – a chiuretajului – deci tot deschiderea cavitatii uterine si extragerea embrionului prin chiuretaj, este o tehnica mult mai dura, abraziva, si care este cam abandonata acum.
in afara de aceste tehnici mecanice, profesorul Boilleau a descoperit o substanta care se cheama RU 486, o substanta antiprogesteronica, care opreste dezvoltarea sarcinii la orice varsta ar fi.
in afara de aceasta substanta as mai aminti prostaglandinele, substante care produc contractia uterina si s-a ajuns, la noi mai putin, dar in alte parti, ca sa foloseasca acest preparat RU 486, deci se opreste evolutia sarcinii, se introduce prostaglandina si se face evacuarea continutului uterin.
Deci, practic, este o rezolvare a avortului medicamentoasa, si se pare ca acesta este viitorul avortului.
Dar, eu cred ca cel mai etic ar fi ca sa nu se ajunga la aceasta
STRIVIRE A UNEI VIETI, LA AVORT.

Drd. Beniamin Faragau:

Sunt indiscutabil mai putine femei, mult mai putine mame care ar infige cu propria lor mana pumnalul in inima copiilor lor,
sau care ar privi cu nepasare pe altii facand lucrul acesta, indiferent cat timp ar avea sau ce varsta ar avea copilul respectiv,
decat cele care accepta sau cer ca medicul sa infiga tubul unui aspirator in craniul copilului din pantecele lor, pentru a-i absorbi creierul si pentru a-i imploda astfel cutia craniana, facand avortul mai putin dureros.
Dar oare care este diferenta intre o situatie sau alta?

Diferenta este desigur in felul in care gandim viata, in paradigma cu care operam.
“Orice filozofie isi gaseste exprimarea deplina abia in secolul urmator” afirma Dr.Noebel la o conferinta a educatorilor crestini din Romania.
in sistemul pe care si l-a alcatuit pentru a analiza cauza care a dus la uciderea a peste 273.000.000 de oameni in secolul XX, el a afirmat ca in spatele acestei crime, ar putea sa existe gandirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigismund Freud.
“Acesti 6 ganditori a continuat Dr.Noebel, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sangler, ultima dintre ei fiind o adolescenta.
Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor savarsite in secolul XX.
Dar adolescenta de altadata, a carei gandire a ajuns sa stea la baza planning-ului familial, adica la baza controlului nasterilor, este responsabila nu numai de mult mai multe omoruri decat cei 3 pusi laolalta, dar implicatiile gandirii ei continua sa secere mii si milioane de vieti, care inca nu au vazut lumina zilei, dupa ce primii 3 au iesit de mult de pe scena istoriei.”

in pagina Web, scoasa de Baptist for Life, se incearca raspunsul la intrebarea: cate avorturi se fac anual in lume?
Dupa datele furnizate de Allen Guttamcher Institute, aproximativ 22.000.000 de avorturi legale au fost raportate doar in anul 1987. Se estimeaza ca intre 4 – 5.000.000 nu au fost raportate, ceea ce inseamna ca au fost facute doar in anul 1987 intre 26 – 31.000.000 de avorturi. Adaugati la aceasta numarul estimat de 10 – 22.000.000 de avorturi clandestine si cifra totala este intre 36 si 55.000.000 de avorturi anual.

Rep.:

Dana a avut o sacina care acum face parte dintre cele 55.000.000 avortate anual pe plan mondial.

Dana:

Lunile au trecut, o colega de-a mea aproximativ de aceeasi varsta cu mine imi spune peste 3 luni: “stii ca bebelusul meu incepe sa joace fotbal?”.
Da…in gandul meu – nimeni nu stia de acel avort – si-al meu ar fi trebuit sa joace, dar al meu este cine stie pe unde, pentru ca eu am ales sa ma despart de el.
si…cand vedeam bebelusi pe strada sau femei gravide, ma trezeam plangand…
Deci este un sentiment cumplit sa stii ca si tu ai fi avut,
ai fi putut sa ai si pur si simplu tu l-ai ucis,
pentru ca la urma urmei nimeni nu este vinovat de moartea copilului tau decat tu,
pentruca nimeni nu ti l-ar fi scos cu forta daca tu nu ai acceptat asta.
in perioada dupa avort si inainte de a aparea urmatoarea sarcina, a fost cumplit.
Ma simteam vinovata,
imi era scarba de mine,
nu ma recunosteam de ceea ce am fost in stare sa fac.

Drd. Beniamin Faragau:

“60 % dintre toate sarcinile sunt avortate. Femeile de rand in fosta Uniune Sovietica au intre 3 – 8 avorturi in viata lor. De la caderea comunismului dupa 1989, in Romania, 78 % din sarcini sunt avortate, spune statistica aceasta.
Exista deci o miscare mondiala in directia liberalizarii avorturilor”, incheie pagina de Web raportul ei.

Sa nu uitam ca prima lege a libertatii noastre, care a fost data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost liberalizarea avortului pentru femeile din Romania. Femeile alcatuind oricum majoritatea populatiei Romaniei, au fost momite si transformate in capital electoral, tocmai prin libertatea de a-si ucide proprii lor copii…CE TRAGIC !
Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide proprii lor prunci?

Rep.:

Doamna cu care am stat de vorba, urma sa faca avort peste 3 zile.
– De ce vreti sa faceti avort?

Doamna A:

Din cauza situatiei financiare si plus de asta, locuiesc singura, in chirie, fara parinti, parintii…deci nu m-ai am nici o legatura cu ei…presupun ca daca o sa fac avortul, deci mai am o sansa cu el si plus de asta, deci n-am…nu pot sa intretin un copil singura.

Rep.:

Ati fost cumva la ecograf, stiti ce este, baiat sau fata?

Doamna A:

Baiat!

……………………………………………………….

Rep.:

Familia Macelaru Maria si Dorel au 10 copii.
Cel mai mic dintre ei este in varsta de 19 ani.

Dorel Macelaru:

Oricui ii sta in fata un mare semn de intrebare: ce sa faca? Sa mai lase un copil daca este o sarcina, sa nu-l mai lase…eu il sfatuiesc si doresc sa-si puna toata increderea in Dumnezeu si sa-I multumeasca pentru darul pe care Dumnezeu vrea sa i-l faca.

Maria Macelaru:

Ma gandesc acum, in timp ce vorbea sotul, ce s-ar fi intamplat daca as fi hotarat sa nu mai numai 1 copil sau 2.
Unde as fi fost cu cei de care ma mandresc astazi?
Ma gandesc chiar la al 10-lea, la Cristian, care a indraznit sa ia viata in piept – oferindu-i-se o bursa in America, fiind foarte bun instrumentist, s-a dus acolo, intre straini, nu cunostea pe nimeni absolut, nici o ruda, nici un sprijin, si Dumnezeu, numai prin increderea in Dumnezeu poate trai, a primit bursa cu toate drepturile depline.
Nu numai atat, orice concurs l-a dat acolo a reusit, a luat locul I.
Chiar alaltaieri am primit o scrisoare de la el si ne-a spus:
“Mamico,
in perioada de vara sunt aici la o orchestra unde suntem si profesori si elevi si am dat un concurs si Dumnezeu mi-a ajutat sa iau postul de concert-maistru. si gandeste-te asa cam cum ma simt ca in spatele meu sunt vreo 8 profesori care canta. in spatele meu!”
Dar Dumnezeu l-a ajutat sa ia el acel post, pentruca il binecuvanteaza.

Rep.:

Doctor Corneliu Civig, de la Spitalul de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara, despre avort.

Dr. Corneliu Civig:

La urma urmei, eu nici nu o consider o manevra medicala.
Mie mi se pare aceasta manevra ca fiind nemedicala, pentruca este iMPOTRIVA VIEtII, nemaivorbind de faptul ca este un atentat impotriva vietii.
Si a vietii nu in sine, ci impotriva manifestarii vietii, a desfasurarii ei, a devenirii ei.
Pentruca, de fapt, ATUNCI CAND NOI UCIDEM O FIINTA UMANA IN ACEST STADIU DE INCEPUT, ESTE CA SI CAND AM UCIDE-O LA VARSTA DE 40 DE ANI, pentruca din punct de vedere a potentialitatii, ea exista in totalitate de la inceput si bine facuta.

Rep.:
Ce spune Biblia despre aparitia unei noi fiinte umane?
Actorul Marcel Iures recita cateva versete din Psalmul 139.

“Tu mi-ai intocmit rarunchii,
Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

Te laud ca sunt o faptura asa de minunata.
Minunate sunt lucrarile Tale,
si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

Trupul meu nu era ascuns de Tine,
cand am fost facut intr-un loc tainic,
tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

Cand nu eram decat un plod fara chip,
ochii Tai ma vedeau;
si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite,
mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule,
si cat de mare este numarul lor!

Dr. Corneliu Civig:

Iar noi distrugand-o, nu dam posibilitate ca devenirea sa se manifeste, adica ca ea sa se desfasoare. De fapt ceea ce ucidem noi este acelasi lucru.
ORI IL UCIDEM LA VARSTA DE 2 LUNI DE SARCINA,
ORI UCIDEM UN OM LA VARSTA DE 20 DE ANI,
IN ESENTA PROBLEMA ESTE ACEEASI, numai ca acolo distrugem o intreaga informatie, inainte de a se manifesta, inainte de a se desfasura devenirea ei fireasca, sa zicem pana la varsta de 75 – 80 de ani, pe cand dincolo ucidem un om la care s-a desfasurat acest aspect pana la varsta sa zicem de 20 de ani.
Pentru un aspect, justitia nu ne pedepseste si se considera treaba foarte fireasca si normala, in situatia actuala, iar pentru celalalt aspect, se capata ani grei de inchisoare.

Rep.:
Din punct de vedere al justitiei, cateva consideratii prezentate de d-na avocat Angelica Romascu.
– As vrea sa va intreb un caz special: atunci cand o femeie insarcinata este agresata si moare si ea si
fatul nenascut, legea prevede o pedeapsa dubla pentru agresor? Adica, din punctul de vedere al
legii, fatul nenascut era o fiinta care poate fi luata in considerare ca o persoana?

Avocat Angelica Romascu:

in codul penal nu exista un articol special care sa incrimineze, care sa pedepseasca agresorul care in urma actiunilor sale determina intreruperea sarcinii, agresiune care s-a desfasurat asupra unei femei insarcinate.
in schimb, asa cum stim, Legea Penala pedepseste orice agresiune produsa de o persoana asupra altei persoane. Acestea le gasim concretizate in Codul Penal, la articolele 180, 181, 182, 183 si voi fi concreta, este vorba despre lovire sau alte violente, vatamare corporala grava, vatamari cauzatoare de moarte.
Toate acestea sunt pedepsite de Legea Penala, iar in cazul cand un agresor a savarsit astfel de fapte asupra unei femei insarcinate, determinand pierderea sarcinii acesteia, el este pedepsit de Legea Penala in conformitate cu articolele 75 si 78 Cod Penal, ce reprezinta circumstante agravante. in cazul acesta, pedeapsa care i se aplica, merge spre maximul special si chiar i se poate adauga un spor, care reprezinta cativa ani suplimentari de detentie.

Rep.:

Exista o neconcordanta intre cele 2 puncte de vedere, atunci cand legea il pedepseste pe un agresor, un agresor extern care atenteaza asupra vietii fatului, dar n-o pedepseste pe mama atunci cand face avort, deci cele 2 lucruri nu sunt considerate agresiuni asupra unei a 3-a, unei terte persoane?
Deci, asupra fatului, o data este agresiunea din partea unui agresor extern si in alt caz este agresiunea din partea mamei, dar legea nu le vede pe amandoua la fel. Mamei ii da voie sa intrerupa viata fatului, exact ca si cum i-ar da voie sa intrerupa viata copilului ei de 3 ani, sau de 17 ani, sau de 25 de ani?

Avocat Angelica Romascu:

Da, este adevarat ceea ce afirmati dumneavoastra, exista o neconcordanta. De fapt mama nu ar avea dreptul ca sa ia viata fatului care este in pantecele ei. Chiar daca n-a vazut lumina zilei, el exista acolo si parerea mea este ca nu ar avea acest drept. Dar, intr-adevar, Legea Penala nu pedepseste aceasta hotarare pe care o ia mama.
in schimb, intr-adevar, Legea Penala il pedepseste pe agresor, pe faptuitorul care prin actiunile sale de violenta determina intreruperea sarcinii unei femei insarcinate.

Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului:
Avortul in sine e intreruperea vietii unei fiinte omenesti.
Chiar daca nu a ajuns sa vada lumina zilei, e o fiinta umana, care se dezvolta in pantecele mamei. Ori intreruperea sarcinii, intreruperea vietii unui viitor prunc, e in fond o CRIMa.
si crima nu poate fi acceptata din punct de vedere religios prin nici un fel de argument.
Dumnezeu e Cel care da viata, si nu putem noi oamenii sa luam viata. Nici macar a noastra, nu sta la dispozitia proprie viata, chiar a noastra, dar cu atat mai mult viata altcuiva.
Si Biserica Ortodoxa, ca toate confesiunile, toate gruparile religioase nu accepta avortul si in masura in care este posibil, se straduie sa isi indrume credinciosii in asa fel incat sa nu se produca aceste CRIME.

Rep.:
Care sunt implicatiile etice si morale ale avortului?

Dr. Marius Biris, medic ginecolog.:
Aici cred ca este problema de convingere a fiecaruia.
Punctul meu de vedere personal: atata timp cat aceasta manevra este o procedura legala, eu cel putin nu-mi fac probleme.
Uneori, cand mi se cere sa fac un avort, de o varsta gestationala ceva mai mare, bineinteles in limite legale, si deja cand fac chiuretajul, vad parti embrionare, vad un piciorus, vad nu stiu ce, parca si mie mi se strange asa putin stomacul, dar…in general depasesc momentul. Pentruca consider ca un copil intotdeauna trebuie sa fie dorit.

Rep.:
Domnisoara Flora Matei nu a fost dorita de parintii ei. Acum are 18 ani si este eleva la liceu.
Flora, atunci cand mama ta era insarcinata cu tine, a vrut sa faca avort. Cum ai perceput tu acest lucru atunci cand, mai tarziu, mama ta ti-a destainuit secretul acesta?

Flora Matei:

Prima data m-am gandit ca probabil mama mea nu m-a vrut, dar mi-am dat seama ca oricum, pe vremea aceea mama nu era crestina si conditiile materiale care le aveau ei nu erau atat de bune, dar mi-am dat seama ca ar fi facut-o din nestiinta. si nu stiu, prima data cand am auzit m-a surprins asa, mi s-a parut ciudat, dar am incercat s-o inteleg, nu s-o invinovatesc.

Rep.:
Spune-ne, te rog, cateva lucruri despre tine. La ce scoala esti, ai fost de curand si la o bursa in Danemarca, dorintele tale, visurile tale…

Flora Matei:
Pai, sunt la liceu in clasa a XI-a eleva si anul trecut am fost in Danemarca, impreuna cu alti 7 elevi din Romania, si momentan astept sa termin liceul si as vrea sa merg la Facultatea de Medicina, la Stomatologie.

Rep.:
Domnule doctor Dan Pascut, din 1993 ati renuntat sa mai faceti avort. Care este acum pozitia d-vs. fata de avort si care sunt modificarile care au survenit in convingerile si-n pozitia d-vs. vis-a-vis de acest act?

Dr. Dan Pascut, Directorul Spitalului de Obstetrica-Ginecologie “Odobescu” din Timisoara:

Da, as vrea sa fiu foarte bine inteles, pentru ca am avut si o serie de reprosuri, inclusiv din partea familiei, pot sa spun asa. De exemplu o persoana din familia mea mi-a spus: “Bine, dar de ce te-ai facut ginecolog, daca nu faci avorturi?”.
Vreau sa fiu foarte clar inteles – nu am o atitudine negativa fata de femeile care fac avort. Eu le inteleg motivele pentru care fac avort, sunt absolut de acord cu ele, insa, NU POT fi de acord cu avortul, pentruca indiferent de orice retorica despre avort, avortul nu face decat sa distruga o potentiala viata umana.
Cea mai simpla explicatie pentru oricine e in stare sa judece aceasta chestiune este ca fiecare dintre noi daca mediteaza asupra fiintei lui, poate sa spuna asa: “Dom’le, daca mama mea facea avort, eu nu ma bucuram astazi de viata si asa mai departe”. Vreau sa spun lucrul acesta si chiar imi face placere sa-l spun, pentruca mama mea acum nu mai exista, dar mama mea a fost bolnava de inima si cu toate acestea nu a facut avort si eu ii multumesc si pe aceasta cale, si acum, ca mi-a dat aceasta bucurie de a trai.

Rep.:

Prof. Dr. Iosif ton, pastor baptist, doctor in teologie al Universitatii Oxford din Anglia:

Prof. Dr. Iosif ton:

Ceea ce este distinctiv la credinciosii baptisti si in general la credinciosii evanghelici, este ca noi ne scoatem crezul nostru in intregime din Sfanta Scriptura. si in problema avortului, noi punem intrebarea: “Ce zice Dumnezeu in Sfanta Scriptura?”
si lucrul cel mai important pe care trebuie sa-l intelegem, este ca atunci cand este conceput un om nou, in pantecele mamei lui, Dumnezeu il considera om, din momentul acela al conceptiei.
Asadar, Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca Dumnezeu participa direct la crearea fiecarei noi fiinte umane, si asta o face din momentul conceptiei, de atunci omul acela este facut de Dumnezeu si destinat de Dumnezeu.

Este absolut clar din Sfanta Scriptura ca
AVORTUL ESTE O OMUCIDERE,
pentruca este un om in pantecele mamei lui, pe care deja l-a creat Dumnezeu dupa chipul Sau,
si Dumnezeu ne interzice sa ucidem, sa luam o viata umana.

Ma indrept insa acum cu toata dragostea si din partea lui Dumnezeu, catre femeile care au avut nefericitul gand si au facut un avort.
Nu vreau sa ramana condamnate, nu vreau sa ramana urmarite de cuvintele pe care le-am spus, ci dimpotriva.

Vreau sa va aduc un cuvant de mantuire, un cuvant de anunt al vestii bune – ca mai este salvare, mai este redresare, mai este speranta, mai este viata si dupa avort.
Iata cum: in Evanghelia dupa Ioan, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu intrupat ne spune ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, adica pe fiecare om, incat l-a dat pe singurul lui Fiu sa moara in locul nostru, pentruca orice om sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica, daca crede in Domnul Isus.

stiu ca sunt femei care acum sunt bantuite de remuscari groaznice, sunt bantuite de imaginea copiilor pe care i-au ucis, sunt tulburate de gandul acesta si urmarite de gandul acesta.
Vreau sa va spun ca Domnul Isus Cristos a murit si pentru pacatul acesta, pentruca El a murit pentru toate pacatele. si ni se garanteaza in Noul Testament, in Sfanta Scriptura, ca sangele Domnului Isus ne curateste de orice pacat, sangele Domnului Isus spala si pacatul avortului.

Pentruca esti incarcata de vina, pentruca esti tulburata de ceea ce ai facut,
asculta acum vocea lui Dumnezeu care-ti spune:
“Atat de mult te iubesc incat pentru pacatul tau l-am dat sa moara pe Fiul Meu.
Pe crucea aceea Fiul Meu a purtat si pacatul avortului tau.
Acum, Eu te chem sa vii inapoi la Mine.
Poti sa vii la Mine daca tu te uiti la Domnul Isus, la Fiul Meu, si spui:
“Doamne Isuse Cristoase, eu am pacatuit,
eu am ucis,
eu am facut un avort,
dar Doamne Isuse Tu ai murit cu pacatul meu pe cruce.
Cred, cred ca esti Fiul lui Dumnezeu,
cred ca ai murit pe crucea aceea incarcat cu toate pacatele mele.
Cred ca ai inviat
si cred ca acum Tu esti la inima mea
si Tu acum bati la inima mea.
Doamne Isuse, vreau sa vii in inima mea,
spala-ma de pacatul meu,
aplica sangele Tau peste toata viata mea
si te rog sa vii Tu in fiinta mea
si acum sa traiesti Tu in fiinta mea, ca sa fii Domnul meu si Mantuitorul meu.
Doamne Isuse, vreau sa traiesc cu Tine
si sa traiesc pentru Dumnezeu.
iti multumesc ca Tu nu ma respingi.
iti multumesc ca-n Tine am iertare, pentruca Tu ai murit pentru pacatele mele.

Asculta femeie!
Daca te-ai rugat rugaciunea aceasta,
daca ti-ai deschis inima pentru Domnul Isus Cristos, El zice:
“Daca mi-aude cineva glasul si deschide, voi intra la el”.
Domnul Isus a intrat in inima ta.
Acum tine-te de Domnul Isus,
crede-L pe Domnul Isus,
ia Biblia si citeste din Evanghelii,
ca sa vezi mai pe larg ce a facut Domnul Isus pentru tine.
Du-te la o biserica unde se predica Evanghelia si cauta sa intelegi mai de aproape lucrul acesta minunat: – ca fiecare dintre noi putem sa-L primim pe Domnul Isus in viata noastra ca Mantuitor al nostru.
si din clipa aceea ne-am unit cu El, ne-am cununat cu El, din clipa aceea traim in unire cu Domnul Isus.

SI TOT TRECUTUL TAU E SPALAT.
El nu mai este amintit.
El este dus,
el este sters,
tu ai devenit o fiinta noua,
tu incepi o viata noua cu Dumnezeu,
vina ta este absolvita,
vina ta este stearsa, este ispasita.
Pacatul tau s-a dus
si tu esti ca un copil nou-nascut,
tu de acum incepi sa traiesti cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu.

PENTRU FIECARE FEMEIE ESTE ACEST NOU INCEPUT, PENTRU FIECARE FEMEIE CARE A PACATUIT.

Doamna G.M.:
Imi cer iertare in primul rand inaintea lui Dumnezeu si lui Isus Cristos pentru cele 2 fiinte care nu le-am dat viata si sper ca de acum incolo inima mea sa fie usurata.
A fost totusi o avertizare ca eu, odata, am facut un pacat si nu mi l-am marturisit.
Multumesc lui Dumnezeu pentruca acum s-a ivit clipa ca sa-l pot marturisi si nu mi-e rusine daca oricine ar auzi, marturisesc cu inima curata, si rog ca bunul Dumnezeu sa ma ierte.
in clipele astea daca ma gandesc ca a fost scos bucatica cu bucatica…cred ca este ceva groaznic. intr-adevar ca era mic, dar era totusi…
O inima avea acolo,
avea doi ochisori,
o gurita care probabil voia sa spuna:
“MAMA TE IUBESC !”.

Fetita F.A., 3 anisori:

De ce?
De ce?
Mami, mami, mami, mami, te iubesc!

Asta-i mama mea?
Mami, asta-i mama mea?
Asta-i mama mea?

Nu-i mama mea…

…………………………………………………..

Mami, mami, veau, veau, veau sa…sa ma duci in Pa’cul Copiilor.
Acolo n-am fost, in Pa’cul Copiilor!

………………………………………………….

Mami, te iubesc,
Mami, te iubesc
Maaami, te iubesc
Mami, te iubesc
TE IUBESC,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te…
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
Mami te iubesc,
MAMI……….

Piesa corala interpretata de Corul “Emanuel”:

Pe un deal ca de iad,
Sub o cruce de brad,
Chipul mamei tacut priveghea
Iar Isus Fiul ei,
intre inimi de lei
Se ruga si plangea pentru ei.

stii tu oare prietene drag
Ca Isus cand pe lemn se ruga
Cand MUREA pe-acel deal departat
S-A GANDIT SI LA INIMA TA……

Comments (1)

Interviu – Astazi traim intr-o Sodoma care este globala ! – PITT (Petru) POPOVICI

PITT (Petru) POPOVICI

„Astazi, noi traim intr-o Sodoma care este globala !”
„Venirea Domnului este aproape”
„74 de ani in slujba Domnului”

************************************

Ioan Ciobota, reporter:
Pastorul Pitt Popovici, invitatul emisiunii Vieti transformate, este una dintre vocile cele mai respectate, iubite si cunoscute de romanii neoprotestanti de pe intreg mapamondul.
S-a nascut in 1918 in Statele Unite, din parinti romani emigrati acolo, dar in 1921 a revenit in tara, impreuna cu intreaga familie.
Tanar copil fiind, si-a dedicat viata lui Dumnezeu si ai intrat cu toata energia in lucrarea de predicare a Evangheliei.
Pe vremea comunismului, fiind silit sa plece in Statele Unite, a tradus 7 carti si a scris alte 27 de carti. A predicat la 6 statii de radio din lumea intreaga si multi oameni au fost atinsi in inima si in suflet de mesajele acestui om – micut de statura, dar mare in ochii lui Dumnezeu si cu o inima dupa voia lui Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Domnul sa binecuvanteze pe toti cei ce citesc acest interviu. Domnul a facut lucruri mari si face lucruri mari – in viata mea si prin viata mea. Dumnezeu Si-a facut lucrarea Sa. Nu eu am facut-o, ci El a facut-o.

I.C.:
Cum a inceput lucrarea lui Dumnezeu in viata dumneavoastra, cand ati simtit prima data chemarea lui Dumnezeu si dorinta de a va intoarce de pe caile lumii?

Pitt Popovici:
Am fost crescut in familie de credinciosi baptisti. Tata a fost primul in familie si primul in comuna, in Firiteaz. Ne-am intors din America in anul 1921 si in 1930, la varsta de 12 ani m-am predat Domnului.
N-a staruit tata, n-a fost nimeni acasa, eram eu si cu Domnul. Am citit Cuvantul Domnului si Cuvantul Domnului a apelat la sufletul meu si am ingenuncheat langa o lavita veche din casa parinteasca si I-am predat Domnului viata mea.
Astazi sunt in varsta de 86 de ani – mos – dar Ii multumesc Domnului ca la varsta aceea frageda mi-am predat Domnului viata si am fost scutit de atatea si atatea alte pacate si infrangeri in viata.

I.C.:
De la 12 ani la 86 de ani inseamna 74 de umblare cu Domnul. Cum ati putea descrie aceasta calatorie fascinanta de umblare cu Domnul prin groapa desertaciunii?

Pitt Popovici:
Bunyan, in cartea lui „Calatoria crestinului” spune ca crestinul si cel credincios au trecut fara ca sa aculte glasurile si chemarile celorlalti. Asa am facut si eu. Am trecut prin „Balciul desertaciunilor” aici in Romania si am trecut prin „Balciul desertaciunilor” din Statele Unite, dar am mers inainte, nu m-am oprit la tarabele cu chemarile pacatoase.

I.C.:
V-ati implicat activ in lucrarea Domnului. A fost un alt moment cand ati simtit chemarea de a deveni lucrator pentru Domnul?

Pitt Popovici:
La varsta de 12 ani, cand am primit chemarea Domnului, am primit-o pentru lucrarea sfanta. Atunci am ingenuncheat si atunci i-am predat Domnului viata mea pentru lucrarea Lui. El a sters toata vina mea si m-a facut slujitor al Lui si nu-I pot multumi.

I.C.:
Pana la 12 ani n-a fost tocmai o perioada foarte lunga. Care au fost pacatele de care Dumnezeu v-a iertat si v-a eliberat? Ce-ati simtit in momentul in care L-ati primit pe Domnul Isus Cristos in mod absolut personal in viata dumneavoastra?

Pitt Popovici:
Cand e vorba de pacat, oamenii considera pacat numai crimele, minciuna, desfraul si nu considera si minciuna si micile neascultari de Domnul. Totul e pacat cand nu ne incadram in voia lui Dumnezeu. Sunt pacate de comitere si sunt pacate de omitere – adica lasam neimplinit ceea ce vrea Dumnezeu. Fiecare e vinovat si de o latura a pacatoseniei si de cealalta, asa ca nu se pune in discutie chestiunea ca la 12 ani nu esti pacatos.
Toti copiii ajung sa-si dea seama, daca vor, ca sunt pacatosi, vinovati. Si eu mi-am dat seama de aceasta.

I.C.:
Dupa ce ati ajuns in America, ati continuat sa lucrati. In Romania ati fost timp de ani de zile pastor la Biserica Baptista nr.1 din Timisoara si apoi in America ati inceput sa traduceti carti.
Care a fost prima carte tradusa?

Pitt Popovici:
Am fost pastor la Timisoara 14 ani. Regimul comunist nu s-a impacat cu mine, nu ne puteam intelege. M-au destituit pentru 4 ani si jumatate. Atunci, fiindca aveam cetatenie americana, Dumnezeu i-a folosit pe comunisti sa ma trimita in America. Comunistii au inchis gura mea pentru Timisoara, dar Dumnezeu mi-a deschis o gura larga in Statele Unite. In 1967 am plecat in Statele Unite, in 1968 am inceput lucrarea prin statii de radio, am vestit Cuvantul Evangheliei prin 6 statii de radio si am avut material pentru tiparit carti.
Am tinut un studiu la Timisoara: „Biblia este totusi adevarata”. Am putut strecura acel studiu in afara granitelor – pe vremea aceea era foarte periculos asa ceva – dar Dumnezeu m-a ajuta si am reusit acolo sa tiparesc lucrarea aceasta. Si apoi alte si alte carti.
Dumnezeu a binecuvantat lucrarea aceasta prin literatura. Am lucrat 34 de carti, le-am tiparit, n-am avut eu banii, dar Dumnezeu s-a ingrijit si de bani si am facut 7 carti traducere.
Domnul fie binecuvantat pentru toate aceste oportunitati.

I.C.:
In 1968, cand dumneavoastra ati inceput deja lucrarea dincolo, eu atunci ma nasteam. Imi amintesc cum ascultam impreuna cu tata la radio, la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco, predici cu Pitt Popovici. Care au fost sentimentele dumneavoastra atunci cand vorbeati in fata unui microfon, probabil ascuns intr-o bucatarie – banuiesc ca nu aveati un studio profesional – inregistrati benzile si le transmiteati in toata Romania?
Ce sentimente ati avut atunci?

Pitt Popovici:
Nu e usor sa predici la radio. E una sa predici in fata poporului si e alta sa nu ai pe nimeni in fata. A fost putin cam greu la inceput, insa Domnul m-a ajutat si am trecut peste „hopul” acesta.
Nu am avut studio de radio. In 1968 s-a format Societatea Misionara Romana si la societatea aceasta idealurile au fost sa transmita mesajul Evangheliei pe calea undelor si prin literatura.
Societatea Misionara Romana a intrat in legatura cu statia HCJB din Quito – Ecuador. Fiindca nu a fost un altul, fratele Truta, care era presedintele Societatii Misionare a cautat un inginer de sunet, dar nu a gasit. A gasit un singur frate – de origine germana – care nu putea sa lucreze programele in limba romana, pentru ca nu stia care este rugaciune si care este predica.
In Aprilie 1968 am avut o consfatuire si fratele Truta a fost foarte necajit si spunea: „Ce ne facem?”. Statia din Quito ne cerea programele si noi nu le aveam. Aveam aparatura electronica pentru inregistrare, dar nu era cine sa inregistreze. N-a gasit inginer de sunet.
Dupa ce si-a manifestat durerea ca nu are inginer de sunet, eu am spus ca pot sa lucrez, fiindca am lucrat cu mai multe tipuri de aparate de inregistrare aici in Romania, pot sa fac lucrarea aceasta.
Dumnezeu m-a invrednicit asa incat de la 1 Mai 1968 am organizat studioul de radio si am lucrat programe pentru statia de radio Quito – Ecuador, apoi pentru IBRA Radio si pentru alte statii.
In 1971 ne-am mutat in California. Acolo nu am avut studio de radio, trebuia sa lucrez programele de radio intr-un dulap cu haine, ca sa nu se auda zgomotele de afara. Dar Dumnezeu m-a ajutat si am facut lucrarea aceasta.

I.C.:
Nu stiu daca dumneavoastra ati simtit sau ati inteles ce insemnau acele mesaje transmise de la Trans World Radio din Monte Carlo – Monaco pentru romani.
Era ca cineva aflat intr-o camera neagra in intunerec si vede o raza de lumina afara. Era in primul rand Cuvantul lui Dumnezeu si in al doilea rand era o alta lume. Aveti reactii de la cei care v-au ascultat sau cei care au citit carti scrise sau traduse de dumneavoastra? Pentru ca scopul final este intoarcerea oamenilor la Dumnezeu.

Pitt Popovici:
Da, am primit o seama de scrisori in privinta aceasta si cand am venit in vizita in Romania, o seama de persoane au spus: „M-am intors la Dumnezeu datorita predicilor de la radio.”
Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care El a facut-o prin neputintele mele.

I.C.:
Va amintiti de-a lungul acestei vieti foarte frumoase impreuna cu Dumnezeu, care au fost momentele de teama, de frica, de vai adanci? Cu siguranta ati avut si momente cand v-ati temut.

Pitt Popovici:
E natural deoarece sutem doar oameni. Insa, cand se ivea teama, mai ales ca am fost urmarit indeaproape, toate incercarile de intimidare din partea vrajmasului, prin oameni, m-au facut sa ma apropii mai mult de Dumnezeu si Ii multumesc pentru aceasta.
Dumnezeu Isi inhama la carul lui de biruinta uneori chiar si pe Satana. Eu n-as fi plecat in America. Eu eram cetatean american, insa n-am vrut sa plec in America. La 49 de ani, din cauza ca mi s-a luat dreptul sa vestesc Evanghelia, Dumnezeu m-a determinat ca sa plec in Amrica. Era voia Lui aceasta.
Ii multumesc ca s-a folosit chiar de comunisti ca sa ma determine sa plec.

I.C.:
Si care au fost cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra, momente de „umblare pe varful muntilor” impreuna cu Domnul?

Pitt Popovici:
Depinde cum iei lucrurile. Uneori si pentru unii, momentele de stralucire sunt in mijlocul multumilor – mari multimi. Pentru altii momentele de stralucire, de glorie, sunt in singuratate, in partasia cu Dumnezeu. Am avut momente binecuvantate si intr-un fel si intr-altul. Slava Domnului.

I.C.:
Ce ati putea sa spuneti pentru ascultatorii nostri, ca unul care ati vazut bucuriile si intristarile acestei vieti? Ce anume trebuie sa aleaga in viata, ce anume trebuie sa faca in viata ca sa poata fi fericiti?

Pitt Popovici:
Nu trebuie sa asculte de oameni, dar trebuie sa asculte de Dumnezeu. Dumnezeu spune: „Iata, iti pun inainte calea vietii si calea mortii. Alege calea vietii.” spune Dumnezeu. Si la indemnul acesta, omul trebuie sa se conformeze.
Pacatul aduce nenorocire individului si aduce nenorocire popoarelor. In masura in care omul, individul, isi da seama de starea lui si cauta sa paraseasca calea pacatului si sa asculte de Domnul – Domnul Isus spunea cand a inceput lucrarea Lui misionara: „Pocaiti-va si credeti in Evanghelie”, in aceasta masura el poate fi salvat.
Oamenii trebuie sa se intoarca la Dumnezeu – aici in Romania sunt atatea necazuri. Singur Domnul este ajutorul celor fara ajutor. In masura in care un suflet se intoarce la Domnul, ajunge sa aiba bucuria launtrica si sa aiba pacea in suflet – lucruri care nu se pot cumpara cu bani si lucruri care intrec si depasesc toate bucuriile bogatasilor.
E o stare de fericire cu Dumnezeu si omul poate sa ajunga la aceasta, datorita sangelui Domnului Isus, care a purta vina pacatelor noastre. Omul sa se intoarca la Dumnezeu si ajunge sa aiba parte de Harul binecuvantat al Dumnezeului Cel viu.
Oamenii astazi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asta e vina mare. Uneori chiar si dintre pocaiti, nu-L cunosc pe Dumnezeu. In masura in care cineva cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, in acea masura gaseste fericirea.
Dumnezeu e dragoste si nimic altceva nu fericeste viata noastra, cum fericeste dragostea lui Dumnezeu.
Si asta e fericire pentru timp si eternitate.
Intoarceti-va la Dumnezeu.
Prietenul meu, care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si al stricaciunii de astazi si vei fi fericit si pentru veci de veci.

I.C.:
Ati scris 27 de carti. Care sunt subiectele abordate in aceste carti, ce ati incercat sa transmiteti cititorilor?

Pitt Popovici:
O parte din cartile mele sunt apologetice. O parte sunt evanghelistice, iar o parte biografice.
Si in unele si in altele am cautat sa ajut pe fratii mei, pe prieteni, pe cei pacatosi, sa Il cunoasca pe Dumnezeu.
Apologetice – am scris cartile „Dumnezeu exista”, „Graiul prorociilor” – aceasta vorbeste despre toate prorociile care s-au implinit, spuse cu sute de ani inainte de implinire, si care dovedesc ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu si este adevarata.
Am scris: „Promisiunile lui Dumnezeu” – apologetica. Dumnezeu Isi tine cuvantul dat. Fiecare poate verifica aceasta. Daca ia Cuvantul in laboratorul inimii sale, ajunge sa cunoasca ca promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da si Amin!”.
Domnul sa va invredniceasca sa cunoasteti adevarul acesta in experienta vietii.

I.C.:
Pentru ca ati tratat toate aceste subiecte, v-as mai intreba: in ce moment al existentei credeti ca se afla omenirea acum, si cum ar trebui sa traiasca fiecare om in parte, in vederea lucrurilor care au sa vina?

Pitt Popovici:
Venirea Domnului Isus este proclamata in Sfintele Scripturi. A fost anuntata de proroci, promisa de Insusi Domnul Isus: „Ma duc sa va pregatesc un loc si apoi ma voi intoarce ca sa va iau cu Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi” – promisiune data credinciosilor.
In Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 24 sunt o seama de semne date de Domnul Isus, semne care se vor petrece inainte de venirea Lui.
La fel gasim in Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei, capitoul 3, o alta serie de semne care se petrec inainte de venirea Domnului Isus. Cercetati-le si veti constata ca cea mai mare parte s-a implinit, iar unele sunt in curs de implinire chiar acum.
Niciodata pe fata pamantului nu a fost atata rautate si pacatosenie ca si astazi. Scriptura spune despre inmultirea faradelegii. Niciodata nu a fost atata raceala a dragostei, ca astazi.
Din pricina pacatoseniei, dragostea multora se va raci. Si aceasta este o realitate pe care o constatam astazi.
Biserici cu oameni in bancile lor sunt intr-o stare de formalism, nu au nici un contact, nici o legatura vitala cu Dumnezeu. Din cauza aceasta, se constata racirea dragostei.
Apoi sunt probleme in familii. Apostolul Pavel spune ca va lipsi dragostea fireasca in vremurile din urma. Dragostea care trebuie sa fie intre sot si sotie, intre parinti si copii, nu exista asa ceva astazi. E rara dragostea. Divorturile s-au ridicat la culme. Cand eu eram copil mic, se auzea peste 7 sate cand cineva divorta. Erau cazuri RARE !
Astazi, sunt la culme divorturile, din 2 casatorii, una se desface. Toate acestea sunt semne premergatoare. Domnul Isus a vorbit despre ele, si spunea intre altele ca oamenii vor fi mai iubitori de placeri, decat iubitori de Dumnezeu.
Cati sunt astazi care Il iubesc pe Dumnezeu?
Sunt foarte rari. Chiar si preoti si pastori sunt lipsiti de dragostea pentru Dumnezeu si fac simplu profesionalism. Din cauza ca oamenii iubesc placerile, exista astazi homosexualitatea, lesbianismul – ceea ce altadata era o raritate.
Apoi boala SIDA, care este o urmare a desfraului, a stricaciunii.
Deci, venirea Domnului Isus este aproape. Toate aceste semne care s-au implinit si care se implinesc ne striga sa fim gata pentru venirea Domnului.
Mai sunt doar cateva semne: ridicarea Antichristului pe pamant, care va fi un dictator, apoi noi mergem spre globalizare. Exista computerul care va inregistra, care va avea in evidenta pe toti locuitorii pamantului. Lipseste astazi omul… Maine s-ar putea sa se ridice si sa se arate.
Domnul sa ne invredniceasca sa-I fim credinciosi pana la capat.
Venirea Domnului este aproape.
El a aratat care vor fi semnele si semnele sunt graitoare astazi.

I.C.:
Ultima intrebare: ce fel de oameni ar trebui sa fim noi, vazand toate aceste lucruri? Cum ar trebui sa traim ?

Pitt Popovici:
Cautati sa cunoasteti voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este aratata in Sfanta Evanghelie. Daca nu intelegi un cuvant, din Evanghelie, pleaca-ti genunchiul si intreaba-L pe Dumnezeu: „Doamne, ce vrei sa-mi spui prin aceasta?”.
Oamenii trebuie sa traiasca o viata sfanta in mijlocul pacatoseniei. Lot a fost neprihanit in mijlocul Sodomei.
Astazi, noi traim intr-o Sodoma globala. Nu numai in Statele Unite, nu numai in Romania, ci si in Japonia, China, Rusia si pe toata fata pamantului. Stricaciunea a ajuns la culme. In masura in care un suflet isi da seama de toata stricaciunea aceasta, de toata murdaria aceasta si se apropie de Dumnezeu, el trebuie sa traiasca o viata curata, sfanta, dupa voia lui Dumnezeu. Trebuie sa lase ca Duhul Sfant sa-i innoiasca viata.
Pomul bun produce roade bune. Pomul rau produce roade rele.
Unul care nu e nascut din Dumnezeu, nu e nascut din nou prin Duhul Sfant, nu poate trai voia lui Dumnezeu.
Un mar paduret nu poate produce mere ionatane. El trebuie taiat, altoit, si atunci aduce roada buna.
Fiecare trebuie sa se lase in mana lui Dumnezeu, prelucrat de Duhul Sfant si in mijlocul pacatului, a stricaciunii, sa traiasca viata dupa voia lui Dumnezeu si spre Slava lui Dumnezeu.
Apoi, traind voia lui Dumnezeu insemneaza sa ajute pe altii sa cunoasca mantuirea lui Dumnezeu, mantuire care a fost castigata de Domnul Isus pe cruce la Golgota.
In masura in care noi cunoastem adevarul sfant trebuie sa-l impartasim si altora.
Scriitorul epistolei catre Evrei are intrebarea: „Cum vom scapa noi [noi credinciosii] daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?” Domnul sa ne ajute sa o impartasim si altora.

I.C.:
Frate Pitt Popovici, va multumim, dorim binecuvantarea lui Dumnezeu in continuare peste dumneavoastra.

Lasă un comentariu